Contestaţie la executare. Sentința nr. 3733/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3733/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 5340/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3733
Ședința publică din 16.05.2013
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea M. S. M. M. în contradictoriu cu intimatul Municipiului A..
La apelul nominal nu se prezintă nici una din părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se constată depus de către contestatoare, prin serviciul registratură al instanței pentru termenul de azi, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei aferentă capătului de cerere privind suspendarea executării silite, precum și cerere de amânare pentru angajarea în procedura de mediere.
Cererea este legal timbrată cu 204 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de contestatoare pentru soluționarea cauzei pe calea medierii având în vedere că art. 43 din Legea nr. 192/2006 prevede expres condiția ca părțile să se prezinte „împreună”, iar art. 602 alin. 1 utilizează expresia „acceptarea participării” medierii, fapt ce presupune necesitatea manifestării de voință din partea tuturor părților din proces. Față de poziția intimatei care nu și-au exprimat această dorință și care a solicitat respingerea acțiunii, instanța va respinge această cerere.
Prin urmare, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității invocate de către intimat și în continuare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr._ /04.04.2013, contestatoarea M. S. M. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Municipiului A., anularea titlurilor executorii și a somațiilor nr._/16.01.2012 și nr. 1027/25.02.2013 și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, arată că impozitul a fost calculat nelegal de la data emiterii Dispoziției de restituire a Primăriei A., anume 01.06.2008. Din analiza celor două titluri emise pe baza dispoziției de impunere nu se înțelege modul de calcul folosit de Direcția Venituri A. pentru a se ajunge la suma totală de 7.134,70 lei.
Punerea în posesie a imobilului în cauză s-a efectuat prin Protocol, fără a se respecta art. 25 din Legea nr. 10/2001 privind emiterea procesului-verbal de stare a imobilului în cauză. Restituirea privește un imobil vechi construit în anul 1902, pe care Statul Român l-a preluat abuziv în 1950. Fiecare spațiu locativ creat a fost impozitat ca proprietate de sine stătătoare, deși provine din același imobil, iar până în prezent nu este finalizată retrocedarea integrală.
Cererea nu este motivată în drept.
Intimatul formulează întâmpinare (f.27-31), prin care invocă excepția tardivității contestației la executare, iar pe fond respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția tardivității, arată că somația nr._/16.10.2012 și titlul executoriu nr._/16.10.2012 au fost comunicate contribuabilului în anul 2012, iar somația nr. 1027/25.02.2013 și titlul executoriu nr. 1027/25.02.2013 au fost comunicate în data de 15.03.2013. Raportat la data înregistrării contestației la instanța de judecată, respectiv data de 04.04.2013, termenul de 15 zile prevăzut de art. 173 din O.G. nr. 92/2003 a fost depășit.
Cu privire la suspendarea executării silite în condițiile art. 403 C.pr.civ., susține că nu există nici un motiv întemeiat de suspendare. Mai mult, din anul 2008 când imobilele situate în mun. A., .. 16-18, apartamentele 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 și 11 au fost retrocedate, contribuabilul nu a achitat nicio sumă cu titlu de impozit pe clădiri și teren.
Pe fondul cauzei, arată că contestatoarea nu invocă motive de nelegalitate a actelor de executare silită, punând în discuție doar întinderea obligațiilor de plată. Titlul de creanță și titlul executoriu sunt acte juridice cu regim juridic diferit. Conform art. 41 din O.G. nr. 92/2003, prin act administrativ fiscal se înțelege „actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale”, iar art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, prevede că „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.” Astfel, titlul de creanță este actul administrativ fiscal prin care se stabilesc, modifică sau sting drepturi și obligații fiscale, iar titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată. Titlul executoriu este actul în baza căruia se realizează executarea silită a creanțelor fiscale. După cum regimul juridic al celor două acte (titlul de creanță și titlul executoriu) este distinct și procedura de contestare a acestora este distinctă.
Titlul de creanță se contestă conform art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003, iar pe calea contestația împotriva titlului de creanță nu se poate pune în discuție întinderea obligațiilor fiscale ale contestatoarei, ci numai modul în care actele de executare silită respectă prevederile legale. Prin contestația la executare silită nu se aduce nici un motiv de nelegalitate a actelor de executare silită.
Mai mult, contestatoarea a uzat de căile de atac împotriva deciziei de impunere nr._/02.02.2010, atât pe cale administrativă, cât și pe cale judecătorească. Prin sentința civilă nr. 112/24.01.2001 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului, s-a constatat că impozitul pe clădiri și teren a fost stabilit corect și legal, cu respectarea prevederilor legale.
În drept, invocă art. 172 alin. 1 și 3, art. 41, art. 110 alin. 3, art. 141 alin. 2, art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003.
În probațiune, se depun înscrisuri conforme cu originalul: somație și titlu executoriu nr. 1027/25.02.2013 (f.5), somație și titlu executoriu nr._/16.10.2012 (f.6), adresă nr._/26.02.2013 (f.7-8), dispoziția nr. 2632/26.05.2008 (f.9), plan imobil și CF nr. 384 A. (f.10-12), contract de vânzare-cumpărare din 12.11.1928 (f.13-16), răspuns arhive naționale nr._/19.12.1996 (f.17), adeverință nr._/4276/08.12.2009 (f.18), certificat calitate de moștenitor nr. 55/27.01.1996 (f.19). S-a atașat dosarul execuțional în care s-a emis somația și titlul executoriu nr._/16.10.2012 și nr. 1027/25.02.2013.
Cu privire la excepția tardivității invocate de către intimat, aceasta trebuie raportată la cele două aspecte contestate, anume titlu executoriu nr._/16.10.2012 și titlu executoriu nr. 1027/25.02.2013. Cu privire la primul, instanța arată că art. 44 din OG nr. 92/2003, prevede că actul administrativ va fi comunicat cu prioritate printr-un mijloc de comunicare care asigură transmiterea acestuia, iar prin afișare numai în cazul în care nu s-a putut asigura transmiterea acestuia către contribuabil. În acest sens, Curtea Constituțională a arătat în Decizia nr. 536/28.04.2011 că trecerea directă la comunicarea actului administrativ prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare, este neconstituțională. În speță, conform actelor de executare depuse la dosar, titlul executoriu și somația nr._/16.10.2012 (filele 10-11) au fost comunicate prin publicitate (filele 12-13), conform art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003. La dosar nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte asigurarea, prioritar, a comunicării actelor pin scrisoare recomandată sau alte mijloace care să asigure transmiterea actului. Neexistând astfel o dovadă a comunicării efective a actului contestat către contestatoare și nici o altă dovadă din care să reiasă că reclamantul ar fi luat la cunoștință despre aceasta la o altă dată decât cea înscrisă la fila 2 d.e și 8 d.i, anume 15.03.2013, față de data introducerii acțiunii la data de 30.03.2013 (fila 20 d.i), raportat la art. 173 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 instanța apreciază că se impune respingerea excepției formulării contestației la executare.
În ce privește tardivitatea contestării titlului executoriu nr. 1027/25.02.2013, instanța a reținut că acesta a fost comunicat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 15.03.2013, fiind recepționat de către contestatoare sub semnătură. Din moment ce acțiunea fost introdusă la data de 30.03.2013 (fila 20 d.i), conform art. 104 C.pro.civ., termenul imperativ de 15 zile prevăzut de art. 173 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 a fost respectat, acesta urmând ase fi împlinit în data de 01.04.2013, conform art. 101 alin. 1 și alin. 5 C.proc.civ.
Față de toate acestea, instanța va respinge excepția tardivității invocată de către intimat ca neîntemeiată.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În baza titlurilor executorii nr._/16.10.2012 și nr. 1027/25.02.2013 (filele 4 și 10 d.e), intimatul M. A. a început executarea silită împotriva contestatoarei pentru suma de 908 și 1.008,32 lei, reprezentând impozit clădire situată în mun. A., .. 16-18, ., 7, 8, 9, 10 și 11.
Debitoarea fost somată în acest sens prin somațiile nr._/16.10.2012 și nr. 1027/25.02.2013 (filele 5 și 11 d.e), comunicându-se totodată adresa nr._/26.02.2013 (filele 1-2 d.e) prin care contestatoarea este înștiințată despre valoarea totală a debitelor restante, anume suma de 7.134,70 lei.
Împotriva actelor de executare contestatoarea a introdus prezenta acțiune, solicitând anularea acestora pentru motivul calculării în mod nelegal a impozitului, fără a formula însă motive de anulare propriii actelor de executare.
În drept, art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003 prevede că „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”, iar alin. 3 prevede expres posibilitatea invocării unor apărări de fond împotriva titlului executoriu pe calea contestației doar „în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.” În acest sens, art. 205 alin. 1 spune că „Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.” Art. 41 din OG nr. 92/2003 definește actul administrativ fiscal ca fiind „actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale”, iar 141 alin. 2 prevede că „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că titlul de creanță este un act administrativ, care materializează creanța fiscală și care trebuie comunicat debitorului. Acesta îl poate contesta în procedura specială reglementată de codul de procedură fiscală. După trecerea termenului acordat pentru plată (inclusiv pentru contestarea acestuia), actul de creanță devine titlu executoriu.
P. urmare, între cele două acte există o relație de determinare, sursa fiind titlul de creanță, a cărui modificare sau anulare se răsfrânge asupra titlului executoriu, însă natura lor este diferită. În consecință, aspectele de fond referitoare la natura și cuantumul sumei, modul de determinare/calcul și însăși obligația de plată trebuie contestată în procedura contestației împotriva titlului de creanță (la instanța de contencios), conform art. 205 din OG nr. 92/2003, neputând ca instanța de executare să se substituie instanței competente să cenzureze actele administrativ-fiscale.
Din moment ce contestatoarea invocă doar aspecte privind titlul de creanță (existența/inexistența obligației de plată și a modului de calcul care stă la baza determinării acestei obligații), fără însă a invoca aspecte proprii ale actelor de executare propriu-zise, instanța va respinge acțiune astfel formulată.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, art. 403 alin. 1 C.proc.civ. prevede această posibilitate, suspendare care durează însă „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită”. Astfel, limita maximă până la care poate opera suspendarea este cea a pronunțării unei hotărâri judecătorești asupra cererii, chiar dacă acesta este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, deoarece efectul unei măsuri provizorii luată de către instanță nu se poate întinde și după momentul dezinvestirii instanței prin soluționarea cauzei. Prin urmare, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
În baza art. 274 C.pro.civ, față se soluția de respingere a cererii, instanța va respinge cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității invocată de către intimat ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare formulată de către contestatoarea M. S. M. M. domiciliată în București, ., .. 4, sector 2 în contradictoriu cu intimatul M. A. cu sediul în A., ., județul A..
Respinge cererea de suspendare a executării silite.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.05.2013.
Președinte, Grefier,
H. Ș. M. J.
Red./Tehnored.HȘ/MJ/03.06.2013
Ex.4/2 . S. M. M. domiciliată în București, ., .. 4, sector 2
M. A. cu sediul în A., ., județul A.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3746/2013.... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... → |
|---|
