Contestaţie la executare. Sentința nr. 305/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 305/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 17357/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 305
Ședința publică din 17.01.2013
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul C. C. în contradictoriu cu intimata .>
La apelul nominal nu se prezintă nici una din părți, contestatorul solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 194 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a expus referatul cauzei, după care, se constată depus de către intimată, prin serviciul registratură, la data de 12.12.2012, în original, întâmpinare transmisă prin fax și comunicată contestatorului la termenul precedent (f.21-23), precum și note de ședință formulate de contestator.
Instanța respinge cererea contestatorului privind obligarea intimatei să depună un extras de cont/fișă client, din moment ce, conform art. 1169 C.civ., sarcina probei revine celui care invocă un aspect de fapt, astfel că, în speță, sarcina probei revine sarcina contestatorului. În al doilea rând, instanța arată că la dosarul de executare se află extrasul de cont al debitorul (f.79-80 d.e.), astfel că depunerea unor alte înscrisuri, sub același aspect, nu este utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de către contestator, conform art. 137 alin. 1 C.proc.civ., iar în continuare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr._ /20.11.2012, contestatorul C. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata N. S.A, anularea somației din 12.11.2012 și a procesului verbal din 11.10.2012 emise de către B.E.J. A. C. G. în dosar de executare nr. 17/2012, precum și anularea tuturor actelor de executare efectuate până la această dată.
Pe cale de excepție, invocă prescripția dreptului de a cere executarea silită prin trecerea a 3 ani de la nașterea dreptului, respectiv data ultimei operațiuni de utilizare a cardului.
Pe fond, în motivare, arată că a primit somația din 12.11.2012 și procesul verbal din 11.10.2012, emise de către B.E.J. A. C. G., în dosar de executare nr. 17/2012, prin care a fost somat ca în termen de 1 zi să achite suma totală de 12.737,90 lei, din care 11.539,00 lei credit restant și dobânzi aferente, în baza titlurilor executorii constând în contractul de credit nr. 4/2005 și procesul verbal de cheltuieli de executare. Deși din cuprinsul somației rezultă că sunt anexate copii ale titlurilor executorii, aceste înscrisuri nu au fost primite. De asemenea, înscrisul nr. 4/2005 nu reprezintă contractul de credit, ci actul adițional nr. 4/06.01.2005 la contractul de emitere a cardului de debit V. Electron pentru persoane fizice și pentru acordarea facilității de descoperire de cont. La data de 22.12.2004 a completat o cerere de emitere a unui card de debit, obținând un card V. Electron cu o descoperire de cont de 6.000 de lei, sumă pe care a extras-o parțial în mai multe rânduri, însă a rambursat parte din sumele utilizate. Toate aceste operațiuni s-au efectuat în cursul anului 2005, când banca a suspendat utilizarea cardului din motive care nu i-au fost aduse la cunoștință. Nu a fost prezentat modul de calcul al creanței, indicându-se doar actul adițional nr. 4 la contractului de emitere a cardului V. Electron, contract pe care nu îl mai deține.
În drept, invocă dispozițiile art. 371, 379, 399, art. 405 C.pr.civ.
Prin întâmpinare (f.16-19), intimata solicită respingerea excepției și a contestației la executare ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită solicită respingerea excepției, întrucât contestatorul nu a prezentat nici un argument sau dovadă care să conducă la admiterea acesteia.
În motivare, arată că a acordat debitorului un credit de 6.000 lei, conform cererii de emitere a cardului de debit din 22.12.2004, cererii de acordare a facilității de descoperit de cont din 27.12.2004, contractului și actului adițional nr. 4/06.01.2005 la contract. Cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 05.10.2010. La data de 01.06.2012, debitul înregistrat de contestator era în valoare totală de 12.737,9 lei. În cadrul dosarului de executare silită nr. 17/2012 a fost emisă somația de plată în data de 12.11.2012, având ca obiect plata de către contestator a sumelor de bani reprezentând 11.539 lei credit restant și dobânzi restante calculate până la 1.06.2012, 1.153 onorariu executare silită și 45,90 lei cheltuieli de executare.
Contestatorul recunoaște încheierea contractului având ca obiect suma de 6.000 lei, acordată cu titlu de descoperit de cont. Cererea de emitere a cardului de debit, semnată de contestator, reprezintă dovada încheierii actului juridic civil având ca obiect emiterea cardului și acordarea facilitații de descoperit de cont. Contestatorul susține că a utilizat o parte din suma de bani acordată și că a rambursat parțial din această sumă, însă ultima susținere nu este dovedită prin niciun mijloc de probă. Cuantumul debitorului rezultă din cuprinsul cererii de executare silită, unde sunt indicate sumele.
În drept, invocă dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ., art. 969 Cod civil, art. 399 și urm. C.pr.civ.
În probațiune, se depun înscrisuri: somația din data de 12.11.2012 și dovada comunicării (f.5-6), procesul verbal din data de din data de 11.10.2012 (f.7), cerere de emitere card de debit (f.28), condiții de utilizare a cadrului (fila 29), cerere de acordare a facilității de descoperit de cont (f.30), act adițional nr. 4/06.01.2005 (f.31), încheierea nr. 3912/05.10.2010 (f.32), cerere de continuare a executării silite (f.33-34) și proces verbal încheiat la data de 01.06.2012 (f.35).
La dosarul instanței a fost atașat dosarul execuțional nr. 17/2012 al B.E.J. A. C. G., conform art.402 alin. 1 C.proc.civ.
Cu privire la legea aplicabilă, instanța arată că, chiar dacă ambele părți fac referire la dispozițiile Noului Cod civil, acest lucru este eronat prin raportare la data încheierii contractului, anume 06.01.2005. Astfel, art. 102 alin. 1 și art. 201 din Legea nr. 71/2011 prevăd expres și explicit că acest contract, încheiat anterior intrării în vigoare a noului cod, este supus legii în vigoare la data încheierii și sub aspectul executării, iar prescripțiile începute anterior, chiar neîmplinite, sunt supuse legii vechi Prin urmare, instanța va avea în vedere dispozițiile materiale anterioare intrării în vigoare a Codului civil din anul 2009.
Cu privire la excepția prescripției, instanța arată că instituția prescripției este reglementă ca măsură de sancționare a pasivității persoanei în a cărui patrimoniu s-a născut un drept. Cu privire la dreptul de creanță, art. 405 alin. 1 și alin. 2 C.proc.civ. prevede că „dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel” și că „termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.” În privința împlinirii termenului, trebuie cercetat dacă nu ar fi intervenit o cauză de suspendare sau întrerupere. Conform art. 4052 alin. 1 lit. a C.pro.civ. „cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei”, efectul juridic fiind prevăzut de alin. 2 al aceluiași articol, anume „după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.” În acest sens, instanța reține că, indiferent de data ultimei utilizări a cardului, invocată de către contestator, la data de 12.03.2010 acesta a adresat cererea nr. 794 (fila 84 d.e) de restructurare a creditului (card de debit cu overdraft), arătând expres că dorește să achite lunar o sumă fixă pentru a putea restitui creditul și că nu poate achita întreaga sumă, anexând o adeverință de venit în acest sens (fila 85 d.e). Față de acestea, instanța apreciază că de la această dată a început să curgă un nou termene de prescripție de 3 ani, astfel că introducerea unei cereri de executare silită la data de 02.09.2010 (fila 71-72 d.e) și de continuare a executării silite la data de 31.05.2012 s-a făcut cu respectarea normelor edictate pentru această instituție juridică.
În plus, instanța mai arată că actul la care face referire contestatorul, anume somația din data de 12.11.2012 (fila 3 d.e) are la bază cererea din data de 31.05.2012 (fila 20 d.e), care privește, de altfel, continuarea executării silite. Faptul că dosarul execuțional a primit un alt număr (17/2012 față de 112/2010), iar executorul bancar a devenit executor judecătoresc, în urma apariției Legii nr. 287/14.12.2011, nu este de natură a lipsi de efecte juridice actele săvârșite anterior de către intimată. Executare silită a titlului executoriu a fost încuviințată prin Încheierea din data de 05.10.2010 (fila 70 d.e), fiind emisă somația nr. 112/11.10.2010 (fila 68), comunicată la data de 13.10.2010 (fila 67 d.e), moment la care debitorul nu a invocat acest aspect, conform art. 401 alin. 1 lit. a C.proc.civ. Prin urmare, instituția prescripției, care sancționează starea de pasivitate a creditorului, nu este incidentă în cauză, din moment ce actele de executare silită au fost realizate în executarea aceluiași drept al creditoarei.
Față de toate acestea, instanța va respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de către contestator ca neîntemeiată.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Intimata a emis un card pe numele contestatorului, în urma cererii acestuia din data de 22.12.2004 (fila 77-78 d.e). Ulterior, în urma unei alte cereri, având ca obiect acordare unei facilități de descoperire de cont (overdraft), din data de 27.12.2004, intimata a pus la dispoziția contestatorului un împrumut în sumă de 6.000 lei. În acest sens a fost încheiat actul adițional nr. 4/06.01.2005 (fila 75 d.e) .
Conform extraselor de cont eliberate la data de 16.06.2010 (f.79-80 d.e), contestatorul figura cu un debit principal în sumă de 6.000 lei (suma împrumutată conform cererii) și 1.347,55 lei dobândă calculată până la această dată, deci un total de 7.347,55 lei. Suma a fost înscrisă în cererea de executare silită din data de 16.06.2010 (fila 73 d.e).
Cererea de executare silită a fost încuviințată prin încheierea nr. 3912/05.10.2010 (fila 70 d.e), arătându-se că titlul executoriu este reprezentat de contractul de credit nr. 4/06.01.2005.
Suma urmărită a fost actualizată la data de 30.09.2010, anume cu dobândă în sumă de 2.001,12 lei, rezultând un total de 8.001,12 lei și adusă la cunoștința debitorului prin somația nr. 112 din data de 11.10.2010 (fila 67-68 d.e).
În continuarea executării au fost emise somații de poprire, pentru ca la data de 19.08.2011 contestatorul să înregistreze un debit în sumă de 9.963,01 lei, din care 6.000 lei debit principal, 3.963,01 dobândă (fila 30 d.e).
În urma cererii de continuare a executării silite din data de 31.05.2012, debitul a fost din nou actualizat cu dobânda datorată la suma de 11.539 lei, din care 6.000 lei debit și 5.539 lei dobândă calculată până la data de 01.06.2012, sumă adusă la cunoștința contestatorului prin somația nr. 17/01.06.2012 (fila 13 d.e), comunicată la data de 15.06.2012 (fila 11 d.e).
Ulterior, este emisă o nouă somație în data de 12.11.2012 (fila 3 d.e) în care este reluată aceeași sumă cu titlu de debit, comunicată la data de 15.11.2012 (fila 2 d.e).
Împotriva executării silite contestatorul a invocat ca motive de nulitate faptul că înscrisul nr.4/2005 nu reprezintă titlul executoriu, că acesta nu i-a fost comunicat și că suma urmăriră nu reprezintă o creanță certă și lichidă în sensul art. 379 C.pro.civ.
În drept, cu privire la primele două aspecte legate de titlul executoriu, instanța arată că între părți s-a încheiat un raport juridic în uma cererii adresate de către debitor, fapt recunoscut expres în cuprinsul contestației și care echivalează cu o mărturisire spontană, conform art. 1204 C.civ. Acest raport juridic presupune manifestarea de voință a ambelor părți participante, materializat în speță în cererea contestatorului din data de 27.12.2004 și aprobarea acesteia de către bancă, prin încheierea unui act adițional, anume nr. 4/06.01.2005. Dacă primul raport juridic, născut la data de 24.12.2004 privea doar emiterea cardului, cel de al doilea privește acordarea sumei de 6.000 lei cu titlu de împrumut de tipul descoperirii de cont (overdraft). Încheierea acestui contract rezultă din actele depuse la dosar, inclusiv prin recunoașterea expresă a contestatorului atât la dat de 12.03.2010 (fila 84 d.e), cât și în cuprinsul acțiunii de față. În ce privește comunicarea efectivă a acestui titlu, chiar dacă conform dovezii de comunicare din data de 15.11.2012 (fila 2 d.e) acesta nu i-a fost comunicat, din dovada din data de 15.06.2012 (fila 11) rezultă că toate actele au fost comunicate, mențiuni ce fac dovada până la înscrierea în fals.
Conform art. 387 alin. 1 pct. 4 C.pro.civ, „executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație care va cuprinde (...) arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită”, încălcarea acestor dispoziții atrăgând sancțiunea anulării, conform art. 391 C.pro.civ. În primul rând, în somație se face mențiune directă și explicită la titlul executoriu ca stă la baza executării, iar în al doilea rând acest a fost comunicat anterior debitorului, nemaiputând invoca decât cu rea-credință aceste aspecte. Mai mult, orice nulitate procedurală, chiar expresă (care presupune doar prezumția existenței unei vătămări), presupune imposibilitatea reparării acestei vătămări altfel decât prin anularea actului. În speță, instanța apreciază că această sancțiune nu se impune a fi valorificată din moment ce executarea a început în data de 11.10.2010, în baza aceluiași titlu (când a fost comunicat – fila 67 d.e), și care a fost din nou comunicat la data de 15.06.2012 (fila 11 d.e), contestatorul cunoscând cauza executării silite, astfel cum însuși acesta afirmă în cuprinsul acțiunii.
În ce privește întinderea creanței executate, art. 379 C.proc.civ. prevede că „Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. (...) Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.”
În speță, instanța arată că suma rezultă dintr-un contract însușit și recunoscut de către părți, astfel cum s-a reținut mai sus, astfel că creanța are un caracter cert. Faptul că contestatorul nu s-ar mai află în posesia unui exemplar de pe înscris nu impietează asupra acestui aspect. În ce privește cuantumul, anume caracterul lichid, instanța arată că suma este determinată sub aspectul debitului principial (suma de 6.000 lei) și este determinabilă sub aspectul dobânzii, în sensul textului de lege. Astfel, conform înțelegerii dintre părți, pentru neplata la termen, debitorul datorează dobândă conform pct. 3.3, determinând, lunar, mărirea debitului (fila 75 d.e). Intimata a calculat suma datorată la diferite intervale de timp, astfel cum s-a arătat mai sus, suma modificându-se datorită curgerii dobânzilor, aspect însușit de către debitor. Acesta nu a adus nici o probă în sensul că această dobândă a fost calculată eronat și nici nu a depus la dosar vreo chitanță care să facă dovada stingerii parțiale a debitului, deși îi revenea sarcina probei, conform art. 1169 C.civ. Pe cale de consecință, afirmațiile contestatorului din cuprinsul cererii rămân simple susțineri nedovedite.
Pe lângă toate acestea, instanța mai reține și faptul că debitorul a cunoscut natura și întinderea creanței urmărite cel târziu din data de 15.06.2012 (fila 11), fără să fi invocat aceste aspecte în termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 C.proc.civ., somația comunicată în data de 12.11.2012 neaducând nimic nou cu privire la situația de fapt și de drept dintre părți, iar contestatorul nu a invocat nici un motiv de nulitate proprii acestor ultime două acte (somație și proces verbal de constatare).
Față de toate acestea, instanța va respinge contestația formulată ca neîntemeiată.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de către contestator ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare formulată de către contestatorul C. C., domiciliat în A., ., jud. A. în contradictoriu cu intimata N. SA, cu sediul în București, ., .. 18, sector 5, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.01.2013.
Președinte,Grefier,
H. Ș. M. J.
Red./tehn./HȘ/MJ/04.02.2013
4 ex./2 . comunică cu:
C. C., domiciliat în A., ., jud. A.
N. SA, cu sediul în București, ., .. 18, sector 5
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8205/2013. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 304/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
