Contestaţie la executare. Sentința nr. 3914/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3914/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 16816/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3914
Ședința publică din 28 mai 2013
Președinte: H. B.
Grefier: A. Craițar
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorii F. A., G. R., G. G. și . în contradictoriu cu intimata B. L. România SA, împotriva somației de executare din dosarul execuțional nr. 56/2012 al B. Soameș C. R..
La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatorilor – avocat Ț. O. din cadrul Baroului A., lipsă fiind contestatorii și reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată cu 204 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depuse la dosar, la data de 16.05.2013, note scrise din partea intimatei.
Din partea domnului expert N. C., se constată depus la dosar la data de 27.05.2013, un înscris, prin care solicită obligarea contestatorilor la plata diferenței onorar expert în sumă de 2350 lei.
Reprezentantul contestatorilor depune diferența de onorar expert în cuantum de 2350 lei.
Nefiind formulate alte cereri, instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria A., la data de 09.11.2012, contestatorii F. A., G. R., G. G. și ., au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata B. L. România SA:
- anularea somației de executare din dosarul execuțional nr. 56/2012 al B. Soameș C. R. și a actelor de executare subsecvente;
- suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorii au arătat că debitoarea . a contractat de la B. L. România SA o linie de credit în sumă de 250.000 lei concretizată în contractul linie de credit nr. 34/24.09.2010.
Pentru garantarea restituirii creditului, conform art. 6 din contract, au fost constituite următoarele garanții: scrisoare de garanție emisă de Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile M. și Mijlocii în valoare de 200.000 lei; cash colateral constituit la B. L. de către persoană fizică pe toată perioada de garantare plus 10 zile lucrătoare, bonificat cu dobândă standard la depozitele la o lună, înregistrat la AEGRM, în valoare de 55.600 lei; un bilet la ordin emis de către societate în favoarea băncii în alb și gaj cont curent.
Contestatorii au solicitat anularea somației execuționale și a actelor subsecvente din dosarul de executare nr. 56/2012 al B. Soameș C. R., invocând, în primul rând, excepția lipsei capacității de folosință a Sucursalei Timișoara a B. L. România SA în realizarea executării silite. Apreciază că sucursala, dezmembrământ al unei societăți comerciale, nu are personalitate juridică și drept urmare nu are nici capacitate de folosință.
Cererea de executare a contractului de fidejusiune a fost formulată de către B. L. România SA Sucursala Timișoara, deci de o persoană care nu are capacitate de folosință, cea ce atrage nulitatea tuturor actelor de executare inclusiv a încheierii de încuviințare a executării silite.
În al doilea rând, contestatorii arată că societatea creditoare nu deține împotriva contestatorilor un titlu executoriu, deoarece pentru garantarea restituirii creditului, conform art. 6 din contract, au fost îndeplinite garanțiile menționate anterior.
Așadar, contractul de fidejusiune din 30.08.2011 nu constituie o garanție directă pentru contractul de credit nr. 34/24.09.2012, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile art. 120 din OUG nr. 99/2006. În aceste condiții, creditoarea avea nevoie de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care să stabilească limitele garanției personale.
Față de cele menționate, contestatorii apreciază că împotriva lor creditoarea nu deține un titlu executoriu în sensul art. 372 Cod procedură civilă, motiv pentru care solicită anularea somației de executare și a actelor de executare subsecvente.
Pe fond, contestatorii arată că debitul aferent contractului de credit este achitat în întregime.
Arată contestatorii că, potrivit rulajului și soldului final din fișa de cont a ., rezultă că societatea creditoare a încasat în data de 11.09.2012 suma de 56.500 lei. La fel din extrasele de cont rezultă diverse plăți către creditoare în sumă de 34.665,91 lei reprezentând rambursări de credit și dobânzi.
Pe de altă parte, contestatorii precizează că, din informațiile pe care le dețin, Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile M. și Mijlocii a achitat deja garanția în valoare de 200.000 lei, însă creditoarea refuză să-i dea aceste informații, arătând că oricum va trebui să dea banii la fond, însă creditoarea dacă a încasat banii de la fond nu mai are calitatea procesuală de a formula executarea silită, această calitate revenind fondului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 399 și urm. Cod procedură civilă.
P. întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației și a cererii de suspendare a executării silite.
Pe cale de excepție, a invocat lipsei timbrajului, iar pe fond respingerea ca netemeinică.
În ce privește cererea de suspendare, a solicitat ca, în cazul în care se va trece peste excepția netimbrării, contestatorii să fie obligați la depunerea cauțiunii. Pe fondul cererii de suspendare, intimata arată că aceasta este nemotivată în fapt fiind făcută în scopul tergiversării procedurii de executare silită.
Pe fondul contestației, intimata arată că s-a solicitat de către contestatori anularea somației și înștiințării de poprire nr. 1420/23.10.2012, întocmită de către B. Soameș C. R. în dosarul de executare nr. 56/2012.
Referitor la faptul că Sucursala Timișoara a băncii nu are capacitate de folosință în realizarea executării silite, ceea ce ar atrage nulitatea tuturor actelor de executare inclusiv a încheierii de încuviințare a executării silite, intimata arată că cererea de executare silită nr._/05.10.2012 adresată Biroului Executorului Judecătoresc pentru executarea silită a contestatorilor a fost formulată de către B. L. România SA în nume propriu, prin Sucursala Timișoara a băncii. Ca atare, nu se poate pune în discuție lipsa capacității de folosință a unei persoane juridice române înființată și înregistrată în mod legal.
Conform actelor de organizare internă a băncii, actul constitutiv, regulamentul de organizare și funcționare și norma de reprezentare a băncii, sucursalele pot reprezenta societatea mamă, pot emite/formula și semna în numele acesteia orice fel de cereri, inclusiv cereri de executare silită.
Intimata arată că actele efectuate de unitățile teritoriale și în speță, contestația formulată prin sucursală îi sunt opozabile, deoarece sunt actele acesteia făcute în numele și pentru aceasta.
Referitor la faptul că Banca nu deține un titlu executoriu, intimata solicită respingerea acestui argument.
Arată că la data de 24.09.2010 între Bancă în calitate de creditor, . în calitate de împrumutat și G. R. în calitate de garant s-a încheiat contractul de linie de credit nr. 34, prin care Banca a acordat împrumutatului o linie de credit în valoare de 250.000 lei pe o perioadă de 12 luni. Garanțiile constituite pentru acest credit sunt prevăzute la pct. 6 din condițiile speciale ale contractului de credit.
La data de 30.08.2011 între Bancă în calitate de creditor, . în calitate de împrumutat și garanții ., ., F. A., G. R. și G. G. s-a încheiat actul adițional nr. 1 la contractul de credit menționat anterior, prin care s-a prelungit linia de credit pe o nouă perioadă de 12 luni. Astfel la pct. 2 din condițiile speciale ale actului adițional, figura semnarea de către fidejusorii ., ., F. A., G. R., G. G. și Banca a contractului de fidejusiune, iar la pct. 6 sunt prevăzute garanțiile constituite, printre care în mod expres este stipulat și contractul de fidejusiune încheiat între Bacă și fidejusorii ., F. A., G. R. și G. G., care fiind un contract de garanție ce este accesoriu contractului de credit și actelor adiționale la acesta.
La aceeași dată, respectiv 30.08.2011, între părțile mai sus menționate s-a încheiat contractul de fidejusiune nr. 103, în care se prevede la pagina 1 că este accesoriu contractului de linie de credit nr. 34/24.09.2010 și la actele adiționale la acesta.
Invocă intimata că, potrivit prevederilor art. 120 din OUG 99/2006, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.
Referitor la faptul că ar fi fost achitat în întregime creditul acordat de Bancă, intimata solicită respingerea acestui argument.
Precizează că prin contractul de credit nr. 34/24.09.2010, Banca a pus la dispoziția . o linie de credit în valoare de 250.000 lei, iar prin actul adițional nr. 1/30.08.2011 s-a prelungit linia de credit pentru o nouă perioadă de 12 luni, respectiv până la data de 29.08.2012.
Arată că la data scadenței liniei de credit, respectiv la data de 29.08.2012, societatea împrumutată și garanții fidejusori nu au achitat băncii nicio sumă de bani, astfel că valoarea creditului principal restant la data de 29.08.2012 era de 250.000 lei.
La data de 05.10.2012, prin cererea de executare silită formulată către Biroul Executorului Judecătoresc, intimata a menționat că valoarea datoriei totale față de bancă rezultată din contractul de credit menționat anterior și din actul adițional la acesta era în valoare de 201.762,46 lei, sumă care de altfel apare și în somația și înștiințarea de plată. Din suma totală de 201.762,46 lei restantă la 05.10.2012 valoarea creditului principal este de 193.500 lei. Diminuarea creditului de la 250.000 lei la 193.500 lei s-a făcut prin lichidarea depozitului colateral constituit de garantul G. R. la bancă.
De la Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile M. și Mijlocii, banca nu a încasat nici o sumă de bani.
La data de 28.11.2012 valoarea totală a datoriei față de bancă era de 207.911,13 lei, din care valoarea creditului principal este de 193.500 lei.
Față de cele menționate, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
P. încheierea de ședință din data de 04.12.2012, instanța a admis cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea pe fond a contestației.
Din actele dosarului, precum și din înscrisurile dosarului execuțional nr. 56/2012 al B. Soameș C. R., instanța reține în fapt următoarele:
Dosarul execuțional susmenționat are ca obiect cererea creditoarei B. L. România SA de punere în executare silită a titlului executoriu constând în contractul de fidejusiune nr. 103/30.08.2011, accesoriu la contractul de linie de credit nr. 34/24.09.2010, completat cu actul adițional nr. 1/30.08.2011, împotriva debitorilor ., F. A., G. R. și G. G., pentru creanța de 201.762,46 lei reprezentând debit la data de 05.10.2012, plus dobânzi calculate în continuare și cheltuieli de executare.
Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria A. prin încheierea nr. 4064 din data de 19.10.2012, pronunțată în dosarul nr._/55/2012, iar în dosarul execuțional executorul a emis la data de 23.10.2012 adrese de înființare a popririi asupra conturilor debitorilor și a emis către debitori somațiile la executare în conformitate cu prevederile art. 387 Cod de procedură civilă.
P. prezenta contestație, formulată în termenul legal de 15 zile calculat de la data comunicării somației, contestatorii au solicitat anularea somației din data de 23.10.2012 și a actelor de executare subsecvente, invocând lipsa capacității de folosință a Sucursalei Timișoara a băncii, lipsa unui titlu executoriu împotriva contestatorilor, precum și achitarea integrală a debitului.
Cu titlu preliminar, instanța constată că la data de 25.03.2012, conform încheierii nr. 191/CC pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, împotriva contestatoarei . s-a deschis procedura generală a insolvenței, fapt ce atrage suspendarea de drept a executării silite a acesteia, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, însă instanța urmează a se pronunța asupra motivelor vizând nelegalitatea executării silite invocate atât de contestatoarea în insolvență, cât și de ceilalți contestatori persoane fizice.
Cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a Sucursalei Timișoara:
Instanța constată că parte în raportul execuțional, în calitate de creditor, nu este Sucursala Timișoara a băncii, ci intimata B. L. România SA, persoană juridică în ființă, cu privire la care nu se pune problema lipsei capacității de folosință. Este adevărat că cererea de executare silită a fost făcută prin Sucursala Timișoara, însă sucursala nu a acționat în nume propriu, ci în reprezentarea societății, ceea ce ar pune eventual problema calității de reprezentant. În acest context, instanța observă că, potrivit actelor interne ale băncii atașate de intimată - actul constitutiv, regulamentul de organizare și funcționare și norma de reprezentare a băncii, sucursalele băncii pot formula în numele acesteia orice fel de cereri, inclusiv cereri de executare silită, rezultând astfel că sucursala era îndreptățită să formuleze, în numele băncii, cererea de executare silită.
Cu privire la lipsa unui titlu executoriu:
Contestatorii au invocat lipsa unui titlu executoriu împotriva lor raportat la faptul că în contractul de linie de credit nr. 34/24.09.2010 nu este prevăzut – ca și garanție directă – contractul de fidejusiune nr. 103/30.08.2011. Această susținere este adevărată, însă contractul de linie de credit a fost completat cu actul adițional nr. 1/30.08.2011, care a prevăzut expres în punctul 6 - Garanții - încheierea unui contract de fidejusiune cu fidejusorii ., F. A., G. R. și G. G..
În aceste condiții, conform prevederilor art. 120 din OUG 99/2006, contractul de fidejusiune, accesoriu la contractul de credit, constituie titlu executoriu împotriva fidejusorilor.
Cu privire la achitarea integrală a creditului:
Pentru lămurirea acestei chestiuni, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile. Potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul N. C., la data de 19.10.2012 (când a fost încuviințată executarea silită), valoarea creditului restant a fost de 193.500 lei, iar la data de 28.02.2013 (data la care s-a raportat expertul în raportul de expertiză) valoarea creanței datorată intimatei, reprezentând creditul restant plus dobânzi și penalități, este de 220.808,01 lei (diferența față de suma de 201.762,46 lei reprezentând debit la data de 05.10.2012, astfel cum figurează în somație, fiind reprezentată de dobânzile și penalitățile care au curs în continuare).
De asemenea, expertul a confirmat faptul că Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile M. și Mijlocii nu a achitat garanția în valoare de 200.000 lei, astfel că intimata creditoare este îndreptățită să urmărească fidejusorii contestatori pentru întreaga valoare a creanței.
Față de cele de mai sus, instanța constată nefondată contestația la executare formulată, urmând ca, în temeiul art. 399 și 402 Cod de procedură civilă, să o respingă ca atare.
Deși contestația va fi respinsă, iar intimata a solicitat cheltuieli de judecată, nu vor fi acordate cheltuieli cu acest titlu, nefiind făcută dovada efectuării unor asemenea cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorii F. A., cu domiciliul în A., ., nr. 39-49, ., ., jud. A., G. R., G. G., ambii cu domiciliul în A., .. 74, jud. A., și ., cu sediul în A., Calea A. V., nr. 282/7, jud. A. – toți cu domiciliul procesual ales în A., .. 19, . (la C.. Av. Ț. O.), în contradictoriu cu intimata B. L. România SA, cu sediul în București, ., sector 1, împotriva somației de executare din dosarul execuțional nr. 56/2012 al B. Soameș C. R. și a actelor de executare subsecvente.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.05.2013.
Președinte Grefier
H. B. A. Craițar
Red/dact/HB/AC;
17.06.2013. 7ex/5com:
Se .> contestatorii F. A., G. R., G. G., și . – A., .. 19, . - la C.. Av. Ț. O.,
intimata B. L. România SA - București, ., sector 1.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 370/2013. Judecătoria ARAD | Partaj judiciar. Sentința nr. 6575/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
