Obligaţie de a face. Sentința nr. 423/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 423/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 8253/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator de date cu caracter personal nr. 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 423 / 2013
Ședința publică din data de 21.01.2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. I. E.
Grefier: R. I. I.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta R. R., cu domiciliul în A., .. 2, ., în contradictoriu cu pârâtul P. M., cu domiciliul în ., jud. A. și intervenientul în nume propriu - chemat în garanție M. M., cu domiciliul în loc. Ș., nr. 450, jud. A., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cele de mai sus, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 14.01.2013 când părțile prezente au pus concluzii pe fond care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și pentru când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi 21.01.2013, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 05.06.2012 formându-se dosarul nr._ , reclamanta R. R. a chemat în judecată pe pârâtul P. M. solicitând instanței ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare – cumpărare având ca obiect autoturismul Dacia 1310, obligarea pârâtului la plata impozitului plătit pe mașină în ultimii 3 ani, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că în urmă cu 7-8 ani i-a vândut pârâtului P. M. autoturismul Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, însă pârâtul nu a trecut autoturismul pe numele său, vânzându-l unui vecin mai precis numitului M. M., domiciliat în ., jud. A..
Reclamanta a mai precizat faptul că nu a întocmit un contract de vânzare-cumpărare, bazându-se pe rudenia dintre părți.
Cererea nu este motivată în drept.
În susținerea cererii sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei copie CI, dovada achitării impozitelor aferente anilor 2009, 2010, 2011 (f. 4-7 dosar).
Cererea este timbrată cu 98 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 le timbru judiciar (filele 8, 17).
Pârâtul P. M. legal citat, în ședința publică din data de 25.06.2012 a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere de chemare în garanție (f. 12 dosar), a numitului M. M., cu domiciliul în Ș., nr. 450, jud. A., arătând că acesta este persoana căreia i-a vândut mașina.
În cuprinsul întâmpinării pârâtul a precizat faptul că a încercat să mijlocească vânzarea autoturismului dintre reclamantă și numitul M. M., însă fără nici un rezultat, motiv pentru care a solicitat chemarea în garanție a numitului M. M. și obligarea acestuia la radierea autoturismului, în caz de refuz sentința pronunțată să țină loc de contract.
A mai precizat faptul că se opune cererii de despăgubire solicitate de către reclamantă, cerere care poate fi admisă doar în sarcina deținătorului autoturismului, respectiv numitul M. M..
Cererea de chemare în garanție este timbrată cu 19 lei taxa judiciară de timbru și 0,5 lei timbru judiciar (fila 13).
În ședința publică din data de 10.09.2012 chematul în garanție M. D. a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere de intervenție în nume propriu (f. 21-22 dosar), solicitând respingerea ca nefondată a cererii de chemare în garanție, admiterea cererii de intervenție în interes propriu, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare – cumpărare între pârâtul P. M. și acesta, cu cheltuieli de judecată.
Cererea de intervenție principală este timbrată cu 19 lei taxa judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar (fila 23).
În ședința publică din data de 08.10.2012 reclamanta R. R. a depus la dosar precizare de acțiune (f. 25 dosar), prin care a solicitat obligarea pârâtului P. M. la plata sumei de 300,34 lei – reprezentând impozit plătit pe ultimii 3 ani pentru autoturismul marca Dacia 1310.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta se prevalează de existența unei convenții de vânzare – cumpărare intervenit între aceasta și pârâtul P. M., în urmă cu aproximativ 7-8 ani, având ca obiect autoturismul Dacia, cu nr. înmatriculare_, pârâtul arătând că a vândut mai departe autoturismul lui M. M. (chemat în garanție – intervenient în cauză).
După cum se știe, dovada contractului de vânzare-cumpărare, în cazul în care valoarea bunului vândut depășește suma de 250 de lei (cum est cazul de față), se poate face, potrivit dispozițiilor art.1191 alin.1 C.civ. (în vigoare și în prezent), numai prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată.
Din textul de lege invocat, rezultă inadmisibilitatea altor mijloace de probă în afara înscrisurilor pentru dovada actelor juridice a căror valoare depățește 250 de lei.
De la aceasta regulă există și excepții, și anume când există un început de dovadă scrisă provenind de la pârât sau care face verosimil faptul pretins, excepție prevăzută de art.1197 alin.2 C.civ., sau când partea s-a aflat în imposibilitate materiala sau morală de a-și procura o dovadă scrisă despre actul ce a încheiat, excepție prevăzută de art.1198 C.civ..
Având în vedere caracterul consensual al unui astfel de act juridic, consacrat de art. 1295 alin. 1 C. civ., și faptul că părțile nu au contestat transmiterea autoturismului de la reclamantă la pârât, și de la pârât la intervenientul – chemat în garanție,
instanța a admis administrarea și a altor probe, respectiv proba cu martorii B. C., P. C. (filele 30-31, 44), interogatoriul pârâtului P. M. (filele 45, 46).
Din depoziția martorilor B. C. și P. C. (filele 30-31, 44), interogatoriul pârâtului, nu se poate concluziona cu certitudine că au intervenit astfel de convenții de vânzare – cumpărare succesive între părți, instanța constatând că în cauză nu s-a făcut dovada certă al acordului de voință privind vânzarea-cumpărarea autoturismului, respectiv al clauzelor concrete ale convenției (prețul, condiții, modalitatea de plată, răspunderea contractuală, data încheierii convenției, etc.), declarațiile acestora fiind neconcludente, părțile neprezentând nici măcar un început de dovadă scrisă în acest sens, care să poată fi coroborată cu alte probe (martori, etc.).
Astfel martora P. C. (fila 44), a arătat că nu cunoaște despre existența vreunui contract de vânzare-cumpărare între reclamantă și pârâtul P. M., la fel, nici între pârât și M. M. nu s-a încheiat nici un act de vânzare-cumpărare, între părți având loc doar simpla transmisie a detenției faptice asupra mașinii și a actelor acestuia. La fel și martorul B. C. (filele 30-31), arată că nu cunoaște detaliile, respectiv relațiile dintre părți, acesta nefiind de față personal la predarea mașinii, necunoscând nimic legat de actele mașinii.
Instanța reține că potrivit prevederilor art. 17 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. 2 lit. „d” din Regulamentul privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, aprobat prin Ordinul nr. Administrației și Internelor nr. 1501/2006, „proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane”.
Conform art. 25 din același act normativ, „radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a plăcuțelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărții de identitate a vehiculului, a fișei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum și a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situațiile prevăzute la art. 24 alin. (1)-(4)”.
Deasemenea, potrivit prevederilor art. 264 alin. 4 din Codul fiscal (Legea 571/2003):
“Orice persoană care dobândește/înstrăinează un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligația de a depune o declarație fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită.”.
Analizând textele de lege mai sus citate rezultă că atât vânzătorului cât și cumpărătorului le revin sarcini pentru ca înstrăinarea unui autovehicul, valabil făcută între părți, să devină opozabilă și față de terți, și, având în vedere importanța cunoașterii proprietarului autoheviculului în orice moment, legiuitorul a stabilit și sancțiuni pentru neîndeplinirea acestor obligații (respectiv amenda – conform art. 102 alin. (1) pct. 4. din OUG nr. 195/2002 pentru neefectuarea radierii vehiculelor din evidența, în cazurile și termenele prevăzute de lege).
În cazul de față, reclamanta invocându-și practic propria culpă, neîntocmind un contract de vânzare-cumpărare pentru autovehicule folosite, neadresându-se organelor administrative, solicită instanței să dispună radierea, deși dacă ar fi respectat legea ar fi avut la îndemână o procedură administrativă eficientă care ar fi avut ca rezultat radierea de pe numele acesteia a autovehiculului din circulație și din evidențele fiscale.
Ideea că se poate adresa instanței judecătorești, fără a respecta procedura administrativă prevăzută de lege, vine în contradicție și cu principiul separației puterilor în stat, consacrat în mod expres de art. 1 din Constituția României, întrucât dacă am accepta aceasta, am ajunge la concluzia că puterea judecătorească poate suplini printr-o hotărâre judecătorească, orice act care intră în competenta autorităților administrative, sau mai mult, că poate dispune unei autorități administrative să execute anumite operațiuni, chiar în alte condiții decât cele prevăzute în lege.
Astfel, prin lege, s-a instituit o procedură administrativă simplă, eficientă, privind transcrierea autovehiculelor, rolul instanțelor judecătorești nefiind acela de a oferi o procedură judiciară paralelă cu cea administrativă, din care vânzătorul/cumpărătorul să poată să aleagă, în vederea transcrierii autovehiculului.
Instanța observă, dealtfel că în cauză toate părțile sunt în principiu de acord cu transcrierea autovehiculului, astfel că nimic nu îi împiedică pe aceștia să încheie contract de vânzare-cumpărare și să se prezinte la autoritățile competente să efectueze transcrierea autoturismului.
Astfel fiind, se impune respingerea cererii formulată de reclamantă, a cererii de chemare în garanție și a cererii de intervenție, ca nefondate, neacordând cheltuieli de judecată, urmând ca părțile să-și poată valorifica eventualele pretenții în cazul în care pot face dovada unui refuz nejustificat din partea autorităților administrative, uzând calea contenciosului administrativ, în condiții de contradictorialitate cu Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată, având ca obiect „obligație de a face” formulată de reclamanta R. R., în contradictoriu cu pârâtul P. M., ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul P. M. în contradictoriu cu intervenientul - persoana chemată în garanție M. M., ca nefondată.
Respinge cerere de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul – persoană chemată în garanție M. M., ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2013.
PREȘEDINTE: B. I. E.
GREFIER: I. I. R.
Red. B.I.E./Tehnored. R.I.I./5 ex./31.01.2013.
Pentru conformitate:
3 comunicări:
- reclamant R. R., cu domiciliul în A., .. 2, .
- pârât P. M., cu domiciliul în ., jud. A.
- intervenient în nume propriu - chemat în garanție M. M., cu domiciliul în loc. Ș., nr. 450, jud. A.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 3843/2013. Judecătoria ARAD | Pretenţii. Încheierea nr. 4389/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
