Pretenţii. Sentința nr. 2521/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2521/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 16974/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2521
Ședința publică din data de 27.03.2013
Președinte: R. A.
Grefier: L. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul M. G. împotriva pârâtului Urich M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reclamantul M. G., asistat de avocat S. M. și reprezentantul pârâtului, avocat Ș. R., lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 07 martie 2013, reprezentanta reclamantului a depus copia interogatoriului pentru pârât și dovada trasmiterii acestuia reprezentantului pârâtului.
Reprezentantul pârâtului depune răspunsurile la interogatoriul luat pârâtului.
Reprezentanta reclamantului depune modul de calcul al dobânzilor și chitanța onorariu avocat.
Reprezentantul pârâtului, la afirmația reclamantului că e nevăzător, ridică problema veridicității scrierii și semnăturii reclamantului pe convenția încheiată cu pârâtul.
Reclamantul declară că e nevăzător, având însă doar parțial pierdută capacitatea de a vedea, precizează că poate citi și scrie dacă are lupă și ochelari și menționează că recunoaște înscrisul – convenție încheiat între părți.
S-a procedat la administrarea interogatoriului reclamantului, întrebările și răspunsurile fiind atașate la dosarul cauzei.
Reprezentantul pârâtului susține că din înscris rezultă că e o relație de familie și reclamantul e văr primar cu tatăl pârâtului, între care au existau numeroase legături financiare, că suma s-a dat părinților pârâtului și solicită audierea lui Urich C., văr primar cu reclamantul, tatăl pârâtului.
Reprezentanta reclamantului se opune audierii martorului.
Instanța, având în vedere legătura de rudenie și dispozițiile art. 189 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, respinge proba propusă.
Constatând că nu s-au formulat alte cereri și că nu mai sunt probe de administrat instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei și pe excepția prescripției, unită cu fondul.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, ca nefondată, pentru motivele invocate în notele de ședință depuse. Menționează că pârâtul a recunoscut faptul că a scris și a semnat convenția sub semnătură privată și nu a contestat conținul mesajelor trimise prin email. Solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției dreptului la acțiune, menționând că nu consideră clară convenția reeșalonată, ea vizează un împrumut anterior, iar reclamantul nu s-a obligat să plătească, să returneze. Afirmă că ultima tranșă e incertă 2000- 2500 euro, iar această incertitudine planează asupra întregului înscris. Solicită respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13 noiembrie 2012, sub număr de dosar_, reclamantul M. G. a chemat în judecată pe pârâtul Urich M., solicitând instanței să oblige pârâtul la plata sumei de_ euro, cu titlu de restituire împrumut și a sumei de 1050 euro, cu titlu de dobânzi legale, sau a echivalentului în lei la data plății acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că, pârâtul îi este rudă și, în considerarea acestei relații i-a împrumutat suma de_ euro. Împrumutul și modalitatea de restituire au fost consemnate în înscrisul sub semnătură privată, scris de mâna pârâtului și semnat de acesta la data de 29.08.2009.
Pârâtul nu și-a respectat obligația de a-i achita suma datorată, astfel că i-a trimis mai multe mesaje prin poșta electronică, dar și o notificare prin intermediul unor rude din România.
Printr-un email din data de 29.11.2009 pârâtul i-a confirmat că dorește să-i achite datoria însă nu și-a concretizat promisiunea. Printr-un alt email din data de 14 iulie 2012 a confirmat primirea notificării, exprimându-și dorința de a rezolva problema restituirii împrumutului.
Reclamantul a menționat că pârâtul nu i-a restituit suma împrumutată, iar pentru suma datorată a calculat suma de 1050 euro ca fiind dobânda legală, începând cu data scadenței ratelor.
În drept a invocat art. 969, art. 970, art. 1576 și următoarele din Codul civil.
Pârâtul, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
A mai solicitat, în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997, anularea cererii ca netimbrată.
În temeiul art. 3, art. 7 din Decretul Lege nr. 167/1958 a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru suma de 3000 euro, cu termen scadent la data de 15 octombrie 2009. Cererea de chemare în judecată a fost înaintată de la data de 13 noiembrie 2012, după împlinirea termenului de 3 ani.
Pârâtul a menționat că raporturile juridice dintre ei au fost de altă natură și nu a împrumutat nicio sumă de bani de la reclamant.
Prin precizare de întâmpinare, pârâtul a arătat că raporturile dintre reclamant și familia pârâtului au fost raporturi de afaceri cu bijuterii și antichități și suma menționată a fost capitalul reclamantului în aceste afaceri.
Prin note de ședință, reclamantul a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare, ca nefondată.
A invocat dispozițiile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958.
A arătat că, la data de 29 noiembrie 2009, pârâtul, i-a trimis un mesaj, prin poșta electronică, în cuprinsul căruia i-a promis că va efectua plata sumei datorate și a subliniat că mesajul a fost trimis imediat după data scadenței primelor două rate.
La data de 26 noimebrie 2009, după ce a văzut că pârâtul nu-i plătește sumele scadente la data de 15 octombrie 2009 și 15 noiembrie 2009, i-a scris un mesaj în care i-a solicitat plata celor două rate. În răspunsul său, pârâtul a recunoscut că-i datorează sumele arătate, însă a încercat să explice motivul întârzierii.
Recunoașterea împrumutului a produs consecințele prevăzute de art. 16 lit. a din Decretul 167/1958, respectiv întreruperea cursului prescripției.
Potrivit dispozițiilor art. 17 din Decretul 167/1958, ca urmare a recunoașterii pârâtului, în data de 29 noimebrie 2009 a început să curgă un nou termen de prescripție, astfel că, față de data de 13 noiembrie 2012, data înregistrării acțiunii, dreptul la acțiune nu s-a prescris.
A menționat că pârâtul a recunoscut faptul că a scris și a semnat convenția sub semnătură privată și nu a contestat în niciun mod conținutul mesajelor trimise prin email, iar prin aceasta a considerat că a dovedit actul de recunoaștere, ce are drept consecință întreruperea termenului de prescripție.
În probațiune s-a depus convenția, înscris sub semnătură privată, curs valutar de la data de 12 noiembrie 2012, notificare, conținutul mesajelor trimise prin email, acțiunea tradusă în limba germană, modalitate de calcul dobânzi.
Analizând probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
La 29.08.2009 părțile au încheiat un contract prin care pârâtul s-a obligat să restituie reclamantului o sumă datorată de_-_ Euro, conform unui grafic stabilit astfel: 3000 euro până la 15.10.2009, 3500 euro până la 15.11.2009, 3500 euro până la 31.12.2009 iar diferența de aproximativ 2000-2500 euro până la sfârșitul lunii februarie. Înscrisul este redactat de pârât și poartă o mențiune efectuată de reclamant, respectiv „Accept reeșalonarea”.
Prin corespondența purtată de părți ulterior prin e-mail pârâtul a recunoscut existența datoriei față de reclamant și i-a solicitat acestuia să-i mai acorde termene de plată. Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția. Recunoașterea pârâtului a avut loc la 29.11.2009 și, conform art. 17 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, de la această dată a început să curgă un nou termen de prescripție care, la data introducerii acțiunii, 13.11.2012, nu s-a împlinit. Ca urmare, excepția prescripției, invocată de pârât este neîntemeiată și va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, coroborând convenția părților cu răspunsurile la interogatorii instanța consideră că actul juridic în cauză este un contract de împrumut. Deși a încercat să acrediteze ideea că nu s-a încheiat un asemenea contract de împrumut, pârâtul nu a reușit să dovedească că a primit suma de 12.000 Euro de la reclamant cu alt titlu.
Ca urmare, în temeiul art. 1584 Cod civil, potrivit căruia principala obligație a împrumutatului este să restituie lucrul împrumutat, în aceeași calitate și cantitate, la timpul stipulat, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul să restituie suma de 12.000 Euro.
Cât privește capătul de cerere referitor la dobânzi, acesta nu este decât parțial întemeiat. Potrivit art. 1586 și 1088 Cod civil, împrumutatul datorează dobânzi doar de la data chemării sale în judecată și nu de la scadență. Prin urmare, acest capăt de cerere va fi doar în parte admis, pârâtul urmând a fi obligat la dobânzi doar ulteriore datei de 13.11.2012, cuantumul concret al acestor dobânzi urmând a fi determinat cu ocazia executării prezentei.
Reclamantul a efectuat cheltuieli de judecată de 4385 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul avocatului. Având în vedere soluția de admitere parțială a acțiunii și proporția în care i-au fost încuviințate pretențiile reclamantului, instanța îl va obliga pe pârâtul căzut în parte în pretenții, la cheltuieli de judecată în sumă de 4100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea reclamantului M. G., domiciliat în A., .. 5, . domiciliul procesual ales la avocat M. S., în A., ., nr. 3, . Urich M., domiciliat în Germania,_, Cloppenburg, Sonnenblumenstr. 19 și cu domiciliul ales în România la S. Ș.&Ș., în A., ., nr. 4-6, ., în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 12.000 euro reprezentând împrumut, la care se va adăuga dobânda legală, de la 13.11.2012 și până la data plății efective.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată parțiale de 4100 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 martie 2013.
Președinte Grefier
R. A. L. M.
Red/Dact: RA/LM
Ex.4/..2013
Se comunică:
M. G. - la avocat M. S., în A., ., nr. 3, .> Urich M. - S. Ș.&Ș., în A., ., nr. 4-6, .>
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7132/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1513/2013.... → |
|---|
