Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3567/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3567/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 6247/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3567
Ședința publică din 9 mai 2013
Președinte: H. B.
Grefier: A. Craițar
S-a luat în examinare cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Federația Națională pentru Protecția Animalelor împotriva pârâtului C. G., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedură fără citarea părților.
Cererea este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, conform art. 3 lit. b din Legea nr. 146/1997 și art. 3 al. 1 din OG nr. 32/1995.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă la dosar, la data de 29.04.2013 prin fax iar la data de 7.05.2013 prin serviciul registratură, o precizare din partea reclamantei referitoare la calitatea procesuală activă, precum și dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând solicitarea reclamantei ca ordonanța să fie dată fără citarea părților, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare pe baza înscrisurilor depuse la dosar.
INSTANȚA
Constată că prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la Judecătoria A. la data de 22.04.2013, reclamanta Federația Națională pentru Protecția Animalelor a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul C. G., pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună preluarea în grijă și în custodie de către reclamantă a tuturor urșilor deținuți de pârât la adresa sa de domiciliu sau la orice altă adresă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a sesizării penale trimise de reclamantă Parchetului de pe lângă Judecătoria A..
În motivare, reclamanta arată că pârâtul deține în mod ilegal la domiciliul său din județul A., localitatea Fântânele, nr. 501, un număr de 7 exemplare de urși bruni – specia Ursus Arctos, cu încălcarea prevederilor legale aplicabile deținerii de animale sălbatice, cauzându-le acestora suferințe fizice și psihice.
În acest sens, reclamanta precizează că în anul 1992 pârâtul a achiziționat două exemplare de urși bruni de la Grădina Zoologică B., pentru care deține documente de proveniență justificative.
Cu toate acestea, în prezent numărul urșilor deținuți de pârât este de 7, fără ca pentru restul de 5 exemplare pârâtul să dețină documente justificative, proveniența acestora fiind astfel necunoscută.
Din actele anexate rezultă că urșii sunt deținuți în cuști improprii, reduse ca dimensiuni față de necesarul lor de mișcare și activitate fizică, nu dețin adăposturi corespunzătoare pentru a se feri de condițiile meteo extreme, nu dețin condițiile necesare minime de trai pentru specia lor, trăiesc în mod nejustificat în captivitate și sunt supuși comercializării ilegale.
Toate aceste fapte sunt de natură a le provoca suferințe fizice și psihice iremediabile și a le pune viețile și sănătatea în pericol.
Din declarațiile martorilor rezultă că urșii sunt deținuți în cuști metalice, de aproximativ 40 mp, fără posibilitatea acestora de a se adăposti sau feri de căldura toridă sau gerul extrem. Martorii nu au observat niciunde existența unor piscine cu apă, absolut necesare pentru deținerea urșilor în captivitate în condiții legale. Mai mult, urșii sunt deținuți într-o fostă magazie/baracă ruginită, spațiul alocat neputând să fie mai mare de 50-100 mp pentru toate animalele, spațiul neconform cu prevederile legale aplicabile.
Pentru a determina condițiile necesare de deținere a urșilor, reclamanta face trimite la Ordinul nr. 1798 din 19.11.2007, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 27.11.2007, pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizației de mediu, emis de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, prin care s-a abrogat Ordinul nr. 742 din 22.11.2004, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 115 din 04.02.2005, pentru aprobarea Instrucțiunilor privind autorizarea, inventarierea și înregistrarea grădinilor zoologice și acvariilor publice, emis de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor.
Față de cele menționate, reclamanta apreciază că pârâtul ar fi trebuit să respecte toate condițiile reglementate prin Anexa nr. 5 a procedurii de emitere a autorizației de mediu, aprobată prin Ordinul nr. 1798/2007.
Menționează reclamanta că pârâtul nu a obținut nici autorizația de mediu și nici autorizația veterinară, necesare pentru deținerea urșilor, în ciuda faptului că acestuia i s-a pus în vedere de către însăși autoritatea competentă faptul că este necesară autorizarea corespunzătoare a habitatului urșilor și i s-au dat mai multe ocazii pentru a se conforma normelor legale aplicabile.
Cu diverse ocazii, pârâtul a invocat faptul că ar fi încercat să obțină autorizația necesară, însă nu a reușit din cauza lipsei de colaborare a autorităților competente.
În ciuda acestor susțineri, reclamanta precizează că obligația de autorizare a habitatului urșilor nu reprezintă o obligație de diligență a pârâtului ci o obligație de rezultat, pe care acesta nu a îndeplinit-o.
Chiar dacă autorizațiile pentru deținerea urșilor nu i-ar fi fost eliberate pârâtului de către DSVSA A., din orice fel de motive, acesta din urmă ar fi avut posibilitatea de a ataca actele emise de DSVSA A., sau refuzul acestei autorități de a elibera autorizațiile, pe calea contenciosului administrativ, demers pe care pârâtul nu l-a întreprins.
În conformitate cu Anexa nr. 4A din OUG nr. 57/20.06.2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, urșii fac parte din speciile de interes comunitar care necesită o protecție strictă, procedură pe care pârâtul o încalcă.
Arată că în conformitate cu Convenția Consiliului Europei de la Berna, din 1979, la care România a aderat prin Legea nr. 13/11.03.1993, convenție privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, art. 6 lit. a) coroborat cu Anexa nr. II, capturarea intenționată și deținerea urșilor, făcând parte din specia Ursus Arctos, este strict interzisă. T. reclamanta invocă și prevederile art. 9 din Legea 205/2004 - privind protecția animalelor, conform cărora deținătorii de animale pot deține animale sălbatice numai dacă sunt autorizați de direcția veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană și doar pe o perioadă determinată de timp, în vederea îngrijirii și recuperării fizice, pentru animalele aflate în impas de supraviețuire, cu acordul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
Urșii deținuți de pârât nu se află în impas de supraviețuire și nici nu sunt deținuți de acesta cu scopul îngrijirii și recuperării lor, ci sunt deținuți în scopuri de agrement, caz în care pârâtul ar fi trebuit să obțină autorizația DSVSA A., conform prevederilor legale menționate anterior.
Precizează că pârâtul a intenționat cel puțin să comercializeze sau a comercializat urși, în baza unor anunțuri de vânzare publicate în presa locală precum și a declarațiilor publice pe care le-a făcut de mai multe ori.
Concluzionează reclamanta că viața, sănătatea și integritatea fizică și psihică a urșilor, se află într-un pericol iminent, din cauza deținerii acestora în condiții de captivitate ilegale și improprii pentru rasa și specia lor, suferințele la care sunt supuși sunt indiscutabile și certe, iar suferințele fizice și psihice vor fi foarte dificil dacă nu chiar imposibil de înlăturat.
Apreciază reclamanta că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale prezentei cereri.
Aparența de drept. Astfel cum a menționat anterior, reclamanta arată că pârâtul ține în captivitate urșii fără a deține autorizațiile necesare și pe cale de consecință există cel puțin aparența dacă nu chiar certitudinea faptului că pârâtul deține urșii în captivitate ilegală.
Urgența măsurii rezultă din faptul că viața, sănătatea și integritatea fizică și psihică a urșilor se află într-un pericol incontestabil și iminent.
Caracterul vremelnic. Măsurile pe care le solicită au caracter provizoriu până la soluționarea definitivă și irevocabilă a sesizării penale împotriva pârâtului.
Necercetarea fondului dreptului. Prin prezenta cerere, reclamanta solicită să se ia o măsură provizorie de natură să salveze viața urșilor și să le asigure acestora primirea tratamentelor medicale necesare, precum și asigurarea suportului profesional necesar în vederea remedierii traumelor fizice și psihice la cere aceștia au fost supuși.
Față de cele menționate, reclamanta a solicitat admiterea cererii.
În drept se invocă prevederile art. 996-1001 și art. 223 al. 3 din NCPC.
Pârâtul nu a formulat apărări, nefiind citat.
Din actele dosarului, respectiv: sesizarea penală, declarații martori și declarații experți internaționali în domeniul protecției animalelor aflate în captivitate, planșe foto, declarație Libearty Zărnești pentru preluarea urșilor în grijă, corespondența emisă de autoritățile competente, instanța reține în fapt următoarele:
Prin prezenta cerere, reclamanta solicită, pe calea ordonanței președințiale prevăzută de dispozițiile art. 996 – 1001 din noul Cod de procedură civilă, obligarea pârâtului să-i predea în custodie cei 7 urși bruni pe care îi deține la domiciliul său fără respectarea reglementărilor legale privind deținerea animalelor sălbatice, până la soluționarea plângerii penale transmise Parchetului de pe lângă Judecătoria A..
Conform art. 996 al. 1 Cod de proc. civilă: Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, iar conform art. 998 al. 2 din același cod (invocat expres de reclamantă), Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților. În caz de urgență deosebită, ordonanța va putea fi dată chiar în aceeași zi, instanța pronunțându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii și actelor depuse, fără concluziile părților.
Rezultă din aceste texte legale condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, din care, în speță, se pune în principal problema aparenței de drept și
a urgenței.
Cu privire la aparența în drept în favoarea reclamantei, instanța apreciază că reclamanta nu a justificat într-o manieră suficientă calitatea sa procesuală de a solicita preluarea în custodie a urșilor. Astfel, prevederile invocate de reclamantă, respectiv statutul propriu, care se referă la protecția animalelor împotriva cruzimilor și a relelor tratamente, precum și dispozițiile art. 26 al. 1 din Legea nr. 205/2004 privind protecția animalelor, conform cărora Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin organele abilitate, în colaborare cu reprezentanții organizațiilor de protecție a animalelor, monitorizează aplicarea prezentei legi, nu justifică dreptul reclamantei de a solicita în justiție custodia urșilor, ci doar să colaboreze cu instituțiile statului (ANSVSA și M.) în vederea monitorizării dispozițiilor legale incidente în materia protecției animalelor, fiind necesar ca operațiunile ce ar viza translocarea urșilor să fie făcute de către sau cel puțin sub supravegherea autorităților.
În ceea ce privește condiția urgenței, instanța reține din înscrisurile de la dosar că pârâtul a achiziționat în anul 1992 două exemplare de urși bruni de la Grădina Zoologică B., cu avizul favorabil dat de Romsilva, pe care de atunci îi deține la domiciliul său, iar ceilalți urși provin din înmulțirea naturală a acestora. De asemenea, pârâtul a deținut o autorizație sanitar veterinară (e adevărat, nepreschimbată în termen), a înregistrat exemplarele de urși în registrul agricol al . DSVSA A. reglementarea situației sale în două rânduri în cursul anului 2012, și, cum rezultă din adresa IPJ A. din 8.11.2012, a dat dovadă de bună credință, nu a desfășurat activități de comercializare a vreunui urs, iar urșii beneficiază de condiții rezonabile de viață, cazare, hrănire și îngrijire.
Instanța apreciază că trecerea unui asemenea interval mare de timp în care pârâtul a deținut urșii relevă lipsa urgenței măsurii (cu atât mai mult a urgenței deosebite pretinsă de prevederile art. 998 al. 2 din Codul de procedură civilă), neputându-se vorbi, în condițiile în care pârâtul deține urșii de mai mult de 20 de ani, de un caz grabnic sau de un prejudiciu iminent.
În consecință, constatând că cel puțin în parte nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, instanța va respinge ca inadmisibilă, în temeiul art. 998 Cod de procedură civilă, cererea formulată de reclamantă.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Federația Națională pentru Protecția Animalelor, cu sediul în București, .. 10-14, ., sector 1, și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Timișoara, .. 11, ., împotriva pârâtului C. G., cu domiciliul în loc. Fântânele, nr. 501, jud. A., având ca obiect obligația de a face.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel la Tribunalul A. în termen de 5 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus, în caz de exercitare, la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 9.05.2013.
Președinte Grefier
H. B. A. Craițar
Red/dact/HB/AC
4ex/2com/10.05.2013
Se .> Reclam. - Federația Națională pentru Protecția Animalelor – Timișoara, .. 11, .,
Pârâtul - C. G. - loc. Fântânele, nr. 501, jud. A..
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2531/2013. Judecătoria ARAD | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
