Pretenţii. Sentința nr. 3468/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3468/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 17229/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3468
Ședința publică din 29 aprilie 2013
Președinte: Smaramnda S.
Grefier: M. T.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de către reclamantul Ș. L. P., în contradictoriu cu pârâta T. C. F., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului, avocat N. Vucoiev din Baroul A. și reprezentantul pârâtei, avocat Hosszu în substituirea avocatei D. A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 27.02.2013 a fost admisă cererea reclamantului de reexaminare a modului de soluționare a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, în sensul admiterii cererii și scutirea reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru de 1811 lei.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar 5,25 lei timbru judicar și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind probe de administrat instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond cauzei.
Reprezentantul reclamatului solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 16.11.2012 sub dosar nr._, reclamantul Ș. L. P. a chemat în judecată pârâta T. C. F. și a solicitat obligarea pârâtei să achite reclamantului suma de 30.000 lei, reprezentând cota sa parte de 30% din datoriile comune ale foștilor soți, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că prin sentința civilă nr. 9451/2011 pronunțată de Judecătoria A., definitivă prin decizia civilă nr. 132/A/2012 pronunțată de Tribunalul A. s-a dispus sistarea comunității de bunuri a părților, constatându-se o cotă de 30 % contribuție a pârâtei la dobândirea bunurilor comune.
Reclamantul apreciază că se impune ca pârâta să contribuie și la achitarea datoriilor comune ale foștilor soți, cu același procent de 30%, datoriile fiind reprezentate de credit bancar în cuantum de 105.000 lei la Procredit bank SA, credit pentru care foștii soți au ipotecat imobilul, suma de bani fiind folosită pentru renovarea acestui bun comun.
În drept se invocă dispozițiile art. 32 lit. b Codul familiei, art. 274 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au depus, în copie, contract de ipotecă, sentința civilă nr.9451/29.09._ pronunțată de Judecătoria A., proces-verbal încheiat la data de 16.10.2012, încheiere din 15.09.2011 dată de Judecătoria A., decizia civilă nr. 132/A/22.03.2012 a Tribunalului A..
La termenul de judecată din 17.12.2012 instanța de judecată a calificat acțiunea civilă înregistrată sub nr._ ca fiind cerere de partaj a datoriei comune a foștilor soți, cauza fiind transpusă la un complet specializat de minori și familie.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat, în principal, anularea acțiunii, invocând pe cale de excepție netimbrarea acțiunii, nemotivarea în drept a acțiunii și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că hotărârea menționată de reclamant s-a pronunțat în contradictorialitate cu ambele părți, fiind dezbătută inclusiv problema coproprietății imobilului în discuție.
A mai arătat că pe durata căsătoriei dintre părți, acestea au înființat o societate comercială, ambii având calitatea de administrator, iar la data de 18.02.2008 a contractat un credit în valoare de 105.000 lei de la Procredi Bank SA, însă până în prezent societatea își desfășoară activitate sub gestiunea și administrarea exclusivă a reclamantului, producând venituri.
Referitor la excepție lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, aceasta arată că datoria la care se face referire nu o au părțile, ci societatea Dentupes SRL, aceasta având sediul și locul de desfășurare al activității în imobilul ipotecat. Ca atare, investițiile au fost necesare pentru a organiza și decora acest spațiu în vederea desfășurării activității specifice, astfel că pârâta nu are nicio obligație de plată a vreunui credit bancar.
În probațiune se depune extras ORC A. și contract de credit.
Prin răspuns la întâmpinare reclamantul a indicat temeiul de drept ca fiind dispozițiile art. 32 Codul familiei.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei reclamantul arată că acel credit a fost contractat de ambele părți pentru renovarea imobilului care a făcut obiectul dosarului de partaj. Chiar dacă susținerea pârâtei că investițiile au avut ca obiect doar sediul societății, aceasta nu o poate exonera de la obligația de a contribui la rambursarea creditului, deoarece societatea nu este proprietara imobilului, iar investițiile, indiferent de natura lor vizează imobilul și contribuie la sporul de valoare adus acestuia.
A depus la dosar act adițional la contractul de credit, plan de rambursare, contract de credit, chitanțe.
Prin încheierea de ședință din data de 18.03.2013 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, iar ca urmare a acordării ajutorului public judiciar sub forma scutirii reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru, instanța a constat că excepția netimbrării cererii a rămas fără obiect.
Reprezentanta reclamantului a depus la dosar balanța analitică a .. aferentă lunilor ianuarie 2011 – februarie 2013.
Analizând actele și lucrările de la dosar instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.9451/29.09.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2010 s-a dispus sistarea comunității de bunuri a soților Ș. L. P. și T. C. F., constatându-se că în timpul căsătoriei părțile au avut o cotă de participare de 90% din partea lui Ș. L. P. și de 10% din partea lui T. C. F. la dobândirea bunurilor comune, fiind formate două loturi cu atribuirea lor în natură și cu plata unei sulte.
Prin decizia civilă nr.132/A/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._/55/2010 a fost admis apelul împotriva sentinței civile nr.9451/29.09.2011, aceasta fiind modificată în parte, în sensul constatării unei cote de contribuție de 70% în favoarea lui Ș. L. P. și de 30% în favoarea lui T. C. F. la dobândirea bunurilor comune, sens în care a fost modificată și sulta.
Decizia menționată a rămas irevocabilă ca urmare a nedeclarării recursului.
În ceea ce privește cererea de partajare a datoriei comune a soților, constând în creditul de 105.000 lei contractat de la ProCredit Bank, prin aplicarea cotelor de contribuție antemenționate, instanța constată că din contractul de credit nr.45-_/18.02.2008 reiese că instituția bancară menționată a acordat un credit în valoare de 105.000 lei către .. (f.73-80), contract în care atât reclamantul, cât și pârâta figurează ca garanți personali, în garantarea creditului constituindu-se și o ipotecă convențională asupra imobilului bun comun.
Conform susținerilor reprezentantei reclamantului, în cauză instituția bancară nu a declanșat procedura executării silite a garanților personali ai împrumutului menționat și nici a bunului ipotecat. Mai mult, din balanțele analitice reiese că .. a achitat în continuare ratele bancare scadente.
Or, câtă vreme reclamantul nu a plătit în nume propriu împrumutul contractat de societatea menționată, fie în calitate de garant personal al contractului de credit, fie în calitate de proprietar al imobilului ipotecat, în cauză nu operează subrogația legală în drepturile creditorului, conform art.1108 cod civil din 1864 (aplicabil contractului de împrumut).
În conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr.31/1990 obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociații în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurența capitalului social subscris.
Împrejurarea că reclamantul ar fi creditat societatea Dentupes S.R.L. nu transformă datoria societății într-o datorie comună a soților și, cu atât mai puțin, nu poate justifica aplicarea prin analogie a cotelor de contribuție stabilite prin hotărârea de partaj a bunurilor comune.
Această concluzie se desprinde și din interpretarea dispozițiilor art.32 lit.b din Codul familiei, care prevede că soții răspund cu bunurile comune pentru obligațiile pe care le-au contractat împreună.
Pentru considerentele arătate, instanța reține că creditul în valoare de 105.000 lei acordat în baza contractului de credit nr.45-_/18.02.2008, nu reprezintă o datorie comună a soților, în sensul dispozițiilor art.32 lit. b Cod familei, motiv pentru care va respinge ca nefondată cererea de partajare a datoriei comune a soților.
În conformitate cu prevederile art.19 al.1 din O.U.G.nr.51/2008 ajutorul public judiciar sub forma scutirii reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru de 1811 lei va rămâne în sarcina Statului.
În temeiul art.274 al.1 Cod procedură civilă instanța va lua act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul Ș. L. P., cu domiciliul în A., ..49, jud. A., în contradictoriu cu pârâta T. Caudia F., cu domiciliul în A., ., ., având ca obiect partajul datoriei comune a soților.
Ajutorul public judiciar sub forma scutirii reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru de 1811 lei rămâne în sarcina Statului.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 29.04.2013.
Președinte, Grefier,
S. S. M. T.
Red./Tehnored/SS/MT/21.05.2013/4ex./2com.
Se comunică cu reclamantului Ș. L. P. - A., ..49, jud. A.
pârâtei T. Caudia F. - A., ., .
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Încheierea nr. 1582/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
