Pretenţii. Sentința nr. 321/2013. Judecătoria ARAD

Sentința nr. 321/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 18536/55/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 321

Ședința publică din 17.01.2013

Președinte: A.-M. A.

Grefier: S. B.

S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta N. E., în contradictoriu cu pârâții S. R. – Palatul Cotroceni, G. R. și M. de Justiție, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată depuse la dosar prin serviciul registratură, din partea reclamantei, o cerere de amânare pentru angajare apărător. De asemenea se constată depusă întâmpinare din partea pârâtului G. Românei și din partea pârâtului M. Justiției.

Instanța respinge cererea de amânare formulată de reclamantă, pentru angajarea unui apărător întrucât aceasta a avut termen mai mult de o lună pentru angajarea unui apărător și mai mult, ea este cea care a inițiat acțiunea.

Instanța, în baza art. 137 alin. 1 C.pr.civ., rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei A. invocată de pârâtul M. Justiției prin întâmpinare.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 12.12.2012, reclamanta N. E., în contradictoriu cu pârâții S. R. – Palatul Cotroceni, G. R. și M. de Justiție, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata unor despăgubiri – daune morale, în valoare de 1.500.000 lei.

În motivare reclamanta a arătat că în anul 1983 s-a căsătorit cu D. T. în D., jud. Hunedoara, unde avea un domiciliu stabil, după care și-a urmat soțul la A., unde aceasta avea un domiciliu pe . ½ din apartament era al Statului R. și pentru care reclamanta a primit contract de închiriere cu ILLA A., în prezent ., contractul nr. 98/1984.

La A., reclamanta a arătata că a venit cu toate bunurile, lucrurile personale și bani la CEC, iar sub durata căsătoriei, împreună cu soțul său, au realizat 2 firme în județul T..

La data de 02.11.1998, reclamanta a fost evacuată abuziv din domiciliul său din A., chiar dacă a avut un contract legal încheiat cu S. R. și toate bunurile și actele personale au fost reținute de fostul soț, decedat din 2003, fiul său Hatzlhoffer T. și Hatzlhoffer Hilda, prima soție, cu domiciliu și cetățenie germană, care a părăsit țară în 1983, stabilindu-se în Germania.

Reclamanta a mai arătat că de-a lungul timpului, în mod repetat, a solicitat prin instanțe și la Poliția A. lucrurile și actele personale reținute abuziv, în dosarul nr. 937 fără finalitate în sensul de a-i fi înapoiate bunurile și actele personale, iar din punct de vedere moral, reclamanta s-a îmbolnăvit grav, încă din anul 1998.

Pentru toate acestea, reclamanta consideră că vinovați sunt pârâții din prezenta cauză, paguba sa materială fiind de 4 miliarde lei RON.

În drept au fost invocate prevederile art. 6 CEDO, art. 1 și 909 Cod civil.

În susținerea acțiunii, în cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse la dosar în copii: sentințe civile, decizii civile.

Cu privire la excepția invocată, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C.pr.civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.

În speță, pretențiile reclamantei sunt în valoare de 1.500.000 lei reprezentând daune morale, astfel că soluționarea prezentei cauze este de competența tribunalului, conform textului legal anterior citat.

În ce privește instanța competentă din punct de vedere teritorial, având în vedere faptul că pârâții sunt instituții publice, pe lângă dispozițiile art. 7 C.pr.civ. care instituie regula privind competența teritorială a instanțelor de la sediul pârâtului, devin incidente și dispozițiile art. 8 C.pr.civ. care prevăd că „cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale, se pot face la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul”.

Astfel, competența teritorială este alternativă, reclamanta putând formula prezenta acțiune atât la sediul instituțiilor pârâte, din București, fie la instanța din reședința județului în care își are domiciliul. Or, văzând că potrivit art. 12 C.pr.civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar reclamanta a înțeles să sesizeze o instanță – chiar și necompetentă material – de la domiciliul său, în baza art. . 159 pct. 2 C.pr.civ. raportat la art. 2 pct. 1 lit. b) C.pr.civ. și art. 8 C.pr.civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A. și în consecință, va declina competența de soluționare a prezentei cereri către Tribunalul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A. și în consecință,

Declină competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta N. E. în contradictoriu cu pârâții S. R., G. R. și M. DE JUSTIȚIE, în favoarea Tribunalului A..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2013.

Președinte Grefier

A.-M. A. S. B.

Red/dact

AMA/SB – 23.01.2013

2ex- nu se comunică

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 321/2013. Judecătoria ARAD