Pretenţii. Sentința nr. 848/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 848/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 16758/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 848
Ședința publică din 04.02.2013
Președinte: C. C. A.
Grefier: R. M.
S-a luat în examinare, acțiunea civilă exercitată de acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamantul O. G., în contradictoriu cu pârâtul K. S.,.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului, V. Darius C. din Baroul A., reprezentantul pârâtului, av. V. A. din Baroul A. și martorul P. A., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu suma de 652 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 3 lei reprezentând timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul pârâtului invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A., motivat de faptul că suma ce face obiectul acestei cauze, reprezintă drepturi salariale, pârâtul fiind angajat al reclamantului.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției, întrucât nu se menționează în actul de împrumut, că suma de 2000 euro a fost dată cu titlu de drepturi salariale, ci cu titlu de împrumut.
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei A., instanța, văzând că, prin cererea de chemare în judecată, se solicită restituirea unei sume de bani date de reclamant pârâtului în baza unui contract de împrumut, încheiat între persoane fizice, în baza art.1 raportat la art.2 din Codul de procedură civilă, respinge excepția invocată. Instanța reține că argumentele pârâtului, privind titlul cu care a fost dată suma de bani pârâtului țin de fondul cauzei și nicidecum de procedura de judecată a acesteia. Ceea ce prezintă relevanță pentru stabilirea competenței materiale a instanței de judecată este obiectul cererii de chemare în judecată, stabilit de reclamant și nu apărările pârâtului privind cauza raportului juridic dedus judecății.
În probațiune, se audiază martorul prezent.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar actul de împrumut în original.
Nemaifiind alte cereri ori probe de administrat, declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii formulate, arătând că suma de 2000 euro a fost dată de reclamant cu titlu de împrumut, în condițiile în care salariul datorat lunar pârâtului era de aproximativ 150 euro. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și taxe de timbru.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii, întrucât reclamantul datora acești bani cu titlu de diurnă. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 08.11.2012, sub numărul de dosar_/55/2012, reclamantul O. G., a chemat în judecată pârâtul K. S., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 2.000 Euro, sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plații, reprezentând împrumut nerestituit, conform contractului din data de 17.04.2012. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că pârâtul K. Ș. a fost angajatul societății reclamantului, ., în funcția de șofer profesionist pentru transport internațional. În cursul lunii aprilie 2012, în timp ce efectua un transport de marfa în Italia, pârâtul a solicitat angajatorului, O. G. oferirea sumei ce 2.000 Euro, cu titlu de împrumut, până la întoarcerea sa în țară.
În acest sens a fost încheiat contractul de împrumut din data de 17.04.2012, prin care reclamantul O. G. a oferit cu titlu de împrumut suma de 2.000 Euro pârâtului K. Ș., prin mandatar P. A., până la data la care pârâtul se întoarce în țară. Până în prezent pârâtul nu a restituit suma de 2.000 Euro, solicitând în repetate rânduri amânarea plații acestei sume, pe motiv că nu dispune de resurse financiare.
În vederea rezolvării litigiului pe cale amiabilă, reclamantul a formulat o invitație la conciliere directă, însă aceasta a rămas fără rezultat.
În drept, reclamantul invocă dispozițiile art. 2158 și următoarele Noul Cod Civil, iar în probațiune a depus actul de împrumut și solicită audierea martorului P. A..
Prin întâmpinare, pârâtul K. Ș. invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A. și solicită declinarea judecării cauzei în favoarea Tribunalului A., în baza art. 266 Codul muncii raportat la art. 2 alin. 1 lit. c Cod proc. civilă.
Pe fond, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, pârâtul arată că a fost angajat începând cu data de 23.01.2013 pe funcția de șofer la societatea O. G. CO S.R.L. din municipiul A., al cărui asociat și administrator este d-nul O. G.. De la data încadrării, angajatorul i-a încredințat efectuarea de curse în afara granițelor României, urmând să-și desfășoare activitatea în țările Uniunii Europene pentru o perioadă mai îndelungată. Astfel, dl. O. G. îi transmitea telefonic comenzile pentru efectuarea curselor în interiorul Uniunii Europene. Pentru a-și încasa drepturile salariale constând în salariu și diurnă, a avut mai multe discuții telefonice cu reclamantul, care i-a comunicat că banii restanți îi va primi la întoarcerea în țară. La insistențele sale, reclamantul a cedat într-un târziu și a fost de acord să-i achite unui mandatar al său din țară, o parte din drepturile salariale cuvenite, respectiv suma de 2.000 euro, reprezentând contravaloarea parțială a diurnei. Astfel că, la data de 17.04.2012 s-a prezentat la reclamant, dl. P. A., care a semnat un înscris redactat de mână și a ridicat suma de 2.000 euro, neprimind o copie a înscrisului.
Ulterior, la data de 24.04.2012, când pârâtul s-a întors în România după 94 zile petrecute în țările Uniunii Europene, dl. O. G. i-a cerut să semnez trei state de plată, motivând că este nevoie de semnăturile sale pentru a „închide” lunile scurse de la data angajării. Totodată, i-a promis că voi primi în câteva zile salariile restante pentru care a semnat și diferența de diurnă pentru cele 94 de zile, calculate la 35 euro/zi conform legislației în vigoare și înțelegerii noastre.
După aproximativ 7 zile, a fost contactat de reclamant, care i-a cerut să plece din nou în afara granițelor României pentru a efectua transporturi de marfă. La solicitarea sa de a i se achita restanțele bănești, acesta i-a spus că i le va plăti cât mai curând, pentru că are lipsă de lichidități în acea perioadă. Văzând că este amânat, pârâtul a refuzat să plece cu camionul din țară până nu își primea toate drepturile salariale restante cuvenite. Ca urmare, reclamantul i-a spus pârâtului că-l va contacta la data la care va avea banii. În cursul anului 2012 a fost contactat de mai multe ori de reclamant, care i-a comunicat că dacă pârâtul nu dorește să mai plece în curse externe, îi va solicita să îi restituie suma de 2.000 euro, întrucât în înscrisul semnat de mandatarul pârâtului, este consemnat faptul că în data de 17.04.2012, a primit suma de 2.000 euro sub formă de împrumut și nicidecum ca plată parțială a diurnei cuvenite.
Mandatarul pârâtului s-a prezentat la reclamant cu un mandat foarte clar, respectiv de a ridica suma de 2.000 euro, reprezentând o parte din diurna datorată de societatea reclamantului la care era angajat pârâtul, pentru perioada în care pârâtul și-a desfășurat activitatea în afara granițelor României. Contactându-l ulterior pe mandatar, acesta i-a relatat faptul că înscrisul pe care l-a semnat în data de 17.04.2012 nu menționa faptul că suma de 2.000 euro era acordată sub formă de împrumut.
Apreciază că reclamantul a completat pe înscris, după ce l-a semnat mandatarul, că „Suma reprezintă un împrumut”. Altfel, nu există o explicație rațională referitoare la apariția acestei ultime propoziții pe înscrisul redactat.
Potrivit art. 266 Codul muncii, sunt conflicte de muncă cele care au legătură cu contractul individual de muncă, iar conform art. 2 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, conflictele de muncă sunt de competența materială a tribunalului. Or, în prezența speță există un conflict de muncă pentru care este competent material Tribunalul A..
În probațiune, pârâtul a depus la dosar contract individual de muncă al pârâtului din data de 23.01.2012.
Asupra cererii de față, prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, instanța reține în fapt următoarele:
Starea de fapt:
Reclamantul O. G., a chemat în judecată pârâtul K. S., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 2.000 Euro, sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plații, reprezentând împrumut nerestituit, conform contractului din data de 17.04.2012.
Dispoziții legale incidente în cauză:
Potrivit dispozițiilor art. 1169 din Vechiul cod civil (dispoziții, privind probațiunea, în vigoare la data semnării înscrisului ce face obiectul cauzei, 17.04.2012):
„Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.
Potrivit dispozițiilor art. 1170 din Vechiul Cod civil (dispoziții, privind probațiunea, în vigoare la data semnării înscrisului ce face obiectul cauzei, 17.04.2012):
„Dovada se poate face prin înscrisuri, prin martori, prin prezumții, prin mărturisirea unei din părți și prin jurământ”.
Potrivit dispozițiilor art. 1180 din Vechiul Cod civil (dispoziții, privind probațiunea, în vigoare la data semnării înscrisului ce face obiectul cauzei, 17.04.2012):
„Actul sub semnătură privată, prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puțin acesta, înainte de a subsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun și aprobat, arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să iscălească”.
Potrivit dispozițiilor art. 1181 din Vechiul Cod civil (dispoziții, privind probațiunea, în vigoare la data semnării înscrisului ce face obiectul cauzei, 17.04.2012):
„Când suma arătată în act este deosebită de aceea ce este arătată în bun, obligația se prezumă că este pentru suma cea mai mică, chiar când actul precum și bunul sunt scrise în întreg de mâna aceluia care s-a obligat, afară numai de nu se va proba în care parte este greșeala”.
Aprecierile în drept ale instanței:
Înscrisul, ce face obiectul cauzei și de care de prevalează reclamantul pentru probarea împrumutului dat pârâtului, datând din 17.04.2012 și depus la dosar în copie conformă cu originalul și în original (filele 4 și 16), nu respectă cerințele art.1180 din Vechiul cod civil, în sensul că nu cuprinde la finele actului cuvintele „bun și aprobat” și nu arată în litere suma sau câtimea primită de pârât prin mandatarul său P. A.. În aceste condiții, instanța apreciază că înscrisul nu poate fi valabil ca înscris sub semnătură privată, apt de a proba raportul juridic dedus judecății, ci el este valabil doar ca un început de dovadă scrisă, ce trebuie completat prin martori și prezumții pentru a dovedi raportul juridic ce face obiectul cauzei.
Din aceste considerente, instanța, la cererea reclamantului, a și încuviințat proba cu martorul P. A., ce se presupune că, în calitate de mandatar al pârâtului, ar fi primit banii dați de reclamant pârâtului cu titlu de împrumut. Însă martorul P. A., audiat de instanță, nu confirmă că suma de 2000 euro, dată de reclamant părâtului, prin intermediul său, ar fi reprezentat un împrumut. Mai mult, martorul nici nu cunoaște despre existența vreunui împrumut acordat de reclamant pârâtului, el cunoscând doar aspecte ce țin datoria reclamantului de a-i plăti pârâtului o sumă de bani cu titlu de drepturi salariale.
În condițiile în care, din începutul de dovadă scrisă sus menționat și din declarația martorului audiat nu rezultă cu certitudine existența unui contract de împrumut între reclamant și pârât cu obligația pârâtului de a restitui reclamantului vreo sumă de bani împrumutată, instanța va aplica principiul in dubio pro reo, cu alte cuvinte, dubiul profită pârâtului și va aprecia că acesta nu datorează reclamantului suma de 2000 de euro în baza vreunui raport juridic și că acțiunea reclamantului este nefondată, urmând a fi respinsă.
În baza art.274 C.pr.civ., va obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârât, în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamantul O. G., cu domiciliul procesual ales în A., ..25-27, ., la Cabinet de Avocat V. Darius, în contradictoriu cu pârâtul K. S., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat V. C. A., cu sediul în A., ., ..
Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârât, în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 04.02.2013.
Președinte, Grefier,
C. C. A. R. M.
Red./tehn/AC/RM.08.02.2013
4ex.2com- se comunică:
- reclamantul O. G., cu domiciliul procesual ales în A., ..25-27, ., la Cabinet de Avocat V. Darius,
- pârâtul K. S., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat V. C. A., cu sediul în A., ., .
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7672/2013. Judecătoria ARAD | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 3378/2013.... → |
|---|
