Revendicare mobiliară. Sentința nr. 7295/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7295/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 11143/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A.
SECȚIA CIVILĂ Operator 3208
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7295
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2013
Președinte: A. - B. V.
Grefier: N.-G. B.
S-a luat în examinare cererea formulată și precizată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului A. - Direcția Patrimoniu - Biroul Ridicări Vehicule și Inspectoratul de Poliție Județean A. - Serviciul Rutier având ca obiect revendicare mobiliară.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului avocat G. R. din Baroul A. și reprezentanta pârâtului P. Municipiului A. - Direcția Patrimoniu - Biroul Ridicări Vehicule consilier juridic M. G., lipsă fiind reprezentantul pârâtului IPJ A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 505 lei, în conformitate cu dispozițiile OUG 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depus la dosar din partea pârâtului P. Municipiului A., HCLM A., solicitată la termenul anterior.
Față de solicitarea instanței de la termenul precedent de a preciza reclamantul dacă formulează contestație împotriva măsurii de ridicare a autovehiculului, reprezentantul acestuia învederează instanței că nu a formulat o astfel de contestație întrucât trebuie să ia legătura cu reclamantul, solicitând acordarea unui termen pentru a ataca respectiva dispoziție.
Reprezentanta pârâtului P. Municipiului A. solicită respingerea acestei cereri, întrucât reclamantul a avut cunoștință de această dispoziție, astfel cum rezultă din adresa din data de 09.12.2013.
Reprezentantul reclamantului susține că nu a fost comunicată cu reclamantul nota de informare până în 2013.
Reprezentanta pârâtei arată că această dispoziție nu a fost emisă de către P. Municipiului A..
Reprezentantul reclamantului solicită acordarea unui termen de judecată în vederea modificării cererii în sensul anulării dispoziției de ridicare a autovehiculului.
La solicitarea instanței, reprezentanta pârâtului P. Municipiului A., raportat la prevederile art. 204 alin.3 C.pr.civ. conform căruia ulterior primului termen de judecată, modificarea cererii introductive de instanță se poate face cu acordul părților arată că nu este de acord cu modificarea cererii de chemare în judecată.
Instanța față de opoziția reprezentantei pârâtei, respinge cererea de amânare formulată de către reprezentantul reclamantului,
În probațiune reprezentantul reclamantului solicită încuviințarea celor doi martori propuși prin cererea introductivă de instanță, pentru a se dovedi aspecte ce țin de starea de fapt.
Față de cererea în probațiune solicitată, reprezentanta pârâtului P. Municipiului A. susține că nu este necesară, autovehiculul fiind ridicat în baza unei dispoziții a agentului rutier.
Instanța respinge cererea în probațiune formulată de reprezentantul reclamantului, precum și cererea în probațiune formulată de pârâtul IPJ A., privind audierea martorei R. A. ca nefiind utile soluționării cauzei.
Nefiind alte cereri instanța declară faza probatorie încheiată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obiectul cererii subzistă, măsura aplicată este o măsură complementară, iar în lipsa unui proces verbal, măsura aplicată nu este legală, și nu a fost aplicată în virtutea unui just titlu.
Reprezentantul reclamantului mai arată că în condițiile și contextul în care a fost ridicat autovehiculul, nu fac decât ca actele să fie lovite de nulitate, neexistând dovezi clare din care să reiasă faptul că a fost săvârșită contravenția reținută.
Reprezentanta pârâtului Municipiul A., invocând dispozițiile art. 67 din hotărârea depusă, arată că pârâtul nu s-a opus restituirii autovehicului ridicat, însă reclamantul trebuie să achite taxele de depozitare, nefiind încălcată nici o dispoziție legală.
Reprezentantul reclamantului arată că a fost constatată o parcare neregulamentară, singura de modalitate de sancționare, respectiv de aplicare a măsurii complementare, fiind prin proces verbal de contravenție.
INSTANȚA
Constată că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 23.07.2013, sub număr de dosar_, reclamantul P. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. Municipiului A. - Direcția Patrimoniu - Biroul Ridicări Vehicule, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea de îndată și necondiționată a autoturismului marca Opel Zafira, cu număr de înmatriculare_, proprietatea sa, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că autoturismul proprietatea sa a fost în mod nelegal și fără nici o justificare ridicat și preluat de pârâtul Biroul Ridicări Vehicule, fiind deținut de către acesta, și chiar dacă reclamantul a solicitat eliberarea lui.
S-a arătat de asemenea faptul că pârâtul nu deținea vreun act sau hotărâre judecătorească care să permită reținerea autovehiculului său.
Reclamantul a menționat faptul că autoturismul i-a fost ridicat din parcarea unei benzinării de pe calea A. V., fiind parcat regulamentar și fără a împiedica desfășurarea normală a activității entității respective.
S-a precizat de asemenea că deși a solicitat eliberarea autoturismului, pârâtul a refuzat acest lucru, comunicându-i că mașina a fost ridicată fiind staționată regulamentar, dar fără a exista în acest sens vreun proces verbal din partea poliției care să fi permis acea măsură.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1522 și urm. 563 NCC.
În probațiune reclamantul a solicitat audierea în calitate de martori a lui M. M. și M. R. și a depus la dosar în copii: cerere, adresă, carte de identitate, talon autovehicul, carte de identitate a autovehiculului.
La data din 19.09.2013, prin întâmpinarea depusă, pârâtul P. Municipiului A. a arătat faptul că măsura ridicării autovehiculului a fost dispusă de agentul B. A., agentul constatator în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție A. – Biroul Poliție Rutieră și nu de către primarul municipiului A..
Biroul Ridicări Vehicule din cadrul Primăriei Municipiului A.., a efectuat operațiunile privind ridicarea, transportul, depozitarea în spațiul special amenajat, operațiuni care s-au realizat pe baza dispoziției scrise de ridicare întocmită de către agentul constatator din cadrul Biroului de Politie Rutiera A., prin care s-a dispus ridicarea vehiculului.
Agentul constatator din cadrul Biroului de Politie Rutieră a asistat pe toată perioada derulării operațiunilor de ridicare a autovehiculului de către angajații Biroului de Ridicare Vehicule.
S-a menționat că după ridicarea vehiculului, s-a procedat la identificarea deținătorului legal, pentru a i se aduce la cunoștință că vehiculul este depozitat în depozitul pe . a putea fi ridicat, în acest sens pârâtul s-a adresat prin adresa nr._/19.09.2012, Poliției Municipiului A., care i-a comunicat că deținătorul legal al vehiculului este reclamantul.
La data de 26.09.2012, a adus la cunoștință reclamantului prin adresa_/2012 că vehiculul s-a ridicat ca fiind staționat neregulamentar, în data de 30.08.2012, de pe CI. A.V. și se afla depozitul pentru vehicule situat pe . rugămintea ca în termen de 10 zile sa îi contacteze pentru lămurirea situației juridice a vehiculului.
Nefiind contactat, pârâtul a retrimis o altă adresă către reclamant cu nr._ din 11.10.2012, primită de acesta în data de 16.10.2012, însă reclamantul nu a mers să își ridice vehiculul, iar pârâtul a procedat la trimiterea unei alte adrese către reclamant în data de 14.12.2012, cu numărul de înregistrare_, adresă primită de bunica reclamantului la data de 27.12.2012.
Cu privire la contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehicului, pârâtul a arătat că acestea sunt suportate de către deținătorul autovehicului.
Iar cu privire la cheltuielile de judecată, pârâtul a solicitat respingerea, întrucât nu este răspunzător de ridicarea autovehiculului, măsura fiind dispusă de agentul constatator din cadrul IPJ A..
În drept a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, OUG 195/2002, republicată, HCLM 128/2007, iar în probațiune a depus la dosar dispoziție de ridicare . nr._, planșă foto, fișa autovehiculului staționat neregulamentar, adrese.
La data de 07.10.2013, reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune și întâmpinare prin care și-a menținut poziția susținută în cererea principală și a solicitat introducerea în cauză a pârâtului IPJ A..
În fapt, a arătat faptul că autovehiculul său este reținut în mod nelegal, întrucât deși s-a menționat că a săvârșit o contravenție care ar fi determinat aplicarea măsurii complementare a ridicării autovehiculului, reclamantului nu i-a fost întocmit nici un proces verbal contravențional de sancționare, care constituie titlu justificativ pentru luarea măsurii complementare.
La data de 25.10.2013, pârâtul IPJ A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că măsura adoptată are un caracterul strict administrativ al potrivit dispozițiilor art. 97, alin.l, lit.d din OUG nr. 195/2002, deci nu a este una complementară după cum a arătat reclamantul, astfel că dispunerea sa este independentă de încheierea unui proces-verbal de contravenție.
S-a precizat că în speță nu a fost vorba de imobilizarea autovehiculului de către Biroul Poliției Rutiere din cadrul Poliției Municipiului A. ca măsură complementară dispusă printr-un proces verbal de constatare a contravenției, ci de măsura tehnico - administrativă a ridicării autovehiculelor - măsură administrativă esențial diferită de măsura complementară, care este întemeiată pe dispozițiile art. 64 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 195/2002.
Pârâtul IPJ A. a solicitat să se constate faptul că măsura ridicării autovehiculului dispusă de agentul constatator este o măsură administrativă și nu complementară, situație în care cererea de chemare în judecată este lipsită de temei juridic, măsura aplicată neavând legătură cu întocmirea în cauză a unui proces verbal de constatare si sancționare contravențională .
Pârâtul a precizat că are calitatea de administrator al domeniului public și de organizator al serviciilor publice locale, Consiliului Local A., iar în considerarea acestei calități trebuie să i se recunoască dreptul de a adopta măsuri specifice de utilizare a drumurilor, drept ce este independent de dreptul de a constata și aplica sancțiuni contravenționale la normele privind circulația pe drumurile publice ce revine organelor de poliție, reglementările de ordin administrativ neînlăturând și nesuprapunându-se cu reglementările adoptate în materie contravențională.
În ceea ce privește temeinicia dispoziției de ridicare la care s-a făcut referire, pârâtul a solicitat, să se observe că o asemenea dispoziție scrisă există, copia acesteia fiind depusă de reclamant, susținerile acestuia din acțiunea formulată nefiind fundamentate urmând a fi respinse.
Prin urmare, măsura tehnico-administrativă luată a fost pe deplin justificată în baza HCLM 128/2007, iar reclamantul putea, potrivit art. 20 din HCLM 128/2007, în cazul în considera că a fost nedreptățit să conteste măsura ridicării.
S-a considerat netemeinică cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile art. 563 N.C.Civ., nefiind întrunite condițiile restituirii bunului în sarcina IPJ A. câtă vreme bunul nu se află în posesia sa, iar pe de altă parte există o faptă ilicită a unei alte persoane care nu a respectat prevederi legale, în speță a reclamantului care a încălcat prevederile legale (art. 143 din HG 1391/2006 și HCLM 128/2007), iar măsura tehnico-administrativă a fost luată de către agentul constatator în virtutea legii și a hotărârii consiliului local.
Astfel s-a apreciat că nu există deci o vinovăție ori culpă a agentului de poliție cu privire la emiterea dispoziției de ridicare a autovehiculului parcat neregulamentar, deoarece acesta a fost convins că fapta sa de luare a acestei măsuri nu este de natură a încălca interesele legitime ale semenilor lui, adică nu are un caracter antisocial, de vreme ce chiar legea i-o permite, lipsind astfel elementul intelectiv al culpei.
În probațiune s-a solicitat audierea în calitate de martor a numitei R. A. și s-a depus la dosar raport din data de 23.10.2013, planșă foto, dispoziție de ridicare, fișa autovehicului staționat neregulamentar, adrese, declarație, sentința civilă nr. 4990/23.05.2012.
La data de 22.11.2013, la solicitarea instanței pârâtul P. Municipiului A. a depus la dosar HCLM 128/31.05.2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că:
În data de 30.08.2012 în baza dispoziției_ a IPJ A. autoturismul reclamantului cu număr de înmatriculare_ a fost ridicat dintr-o stație de benzinărie aparținând firmei Lukoil, unde s-a constatat că acesta era parcat neregulamentar, fiind apoi depozitat în depozitul de vehicule al Municipiului A..
Ulterior, reclamantului i-au fost trimise din partea Primăriei A. mai multe adrese prin care i s-a adus la cunoștință măsura dispusă, solicitându-i-se totodată a se prezenta pentru lămurirea situației juridice a vehiculului (f.30-34).
Potrivit art.97 din OUG nr.195/2002 polițistul rutier poate dispune măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculelor staționate neregulamentar, măsură care este diferită din punct de vedere juridic de sancțiunea complementară a imobilizării autovehiculului prevăzută de art.96 din același act normativ.
Din actele dosarului rezultă că ridicarea autovehiculului a fost dispusă ca o măsură tehnico-administrativă și nu ca o sancțiune contravențională complementară.
Reclamantul nu a contestat măsura ridicării potrivit procedurii reglementate de art.20 din Anexa nr.2 la HCLM A. nr.128/2007 (f.73).
Acțiunea în revendicare conform art.563 din NCC are ca premisă deținerea fără drept de către o altă persoană decât proprietarul a bunului proprietatea privată a altcuiva, ceea ce nu este cazul în speță, deoarece reclamantului i s-a ridicat mașina în baza legii, constatându-se de către organele de poliție faptul că a parcat neregulamentar.
Pentru motivele expuse se va respinge cererea formulată și precizată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâții P. Muncipiului A.-Direcția Patrimoniu-Biroul Ridicări Vehicule și Inspectoratul de Poliție Județean A.-Serviciul Rutier având ca obiect revendicare mobiliară.
Conform art.453 NCPC nu se pune problema cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE
Respinge cererea formulată și precizată de reclamantul P. I. (_), cu domiciliul în comuna Adamus, ., nr. 13, jud. M. și cu sediul procesual ales în A., ..13, jud.A., la cab.av.G. R., în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului A.-Direcția Patrimoniu-Biroul Ridicări Vehicule, cu sediul în A., ., jud. A. și Inspectoratul de Poliție Județean A.-Serviciul Rutier, cu sediul în A., ., nr. 17-19, jud. A., având ca obiect revendicare mobiliară.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, prin depunerea cererii de apel la Judecătoria A., în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.11.2013.
Președinte Grefier
A. B. V. N. G. B.
Red/Tehn/ABV/NGB/20.12.2013
5 ex/3 se .> reclamantul P. I., sediul procesual ales în A., ..13, jud.A., la cab.av.G. R.,
pârâții P. Muncipiului A.-Direcția Patrimoniu-Biroul Ridicări Vehicule, cu sediul în A., ., jud. A.
Inspectoratul de Poliție Județean A.-Serviciul Rutier, cu sediul în A., ., nr. 17-19, jud, A.,
| ← Uzucapiune. Încheierea nr. 4451/2013. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3133/2013. Judecătoria... → |
|---|
