Succesiune. Sentința nr. 186/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 186/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 12130/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 186
Ședința publică din 15 ianuarie 2013
Președinte: A. O.
Grefier: N. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții M. C. A., M. E. și N. L. A. în contradictoriu cu pârâții reconvențional B. I. și B. M., având ca obiect reziliere contract și cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvențional B. I. și B. M., în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvențional M. C. A., M. E. și N. L. A..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamanților-pârâți reconvențional, avocat L. L., din Baroul A. și reprezentantul pârâților-reclamanți reconvențional, avocat B. I., din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Se aduce la cunoștință reprezentanților părților că au fost încuviințate ambele cereri de ajutor public judiciar, formulate în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamanților-pârâți reconvențional solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, arătând că prin promisiunea de vânzare-cumpărare, antecesorul reclamanților s-a obligat ca doar până la data de 13.10.2007 să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică; părțile nu au încheiat un contract autentic până la această dată; pârâții își invocă propria culpă, aceștia au stat în pasivitate, abia după ce au fost notificați, au formulat o acțiune pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de consimțământ, care a fost anulată ca netimbrată; de asemenea, a fost anulată ca netimbrată și o a doua acțiune, formulată de pârâți, în același sens; apreciază că singura posibilitate reală este constatarea rezilierii convenției, întrucât a fost împlinit termenul până la care părțile s-au obligat; s-a plătit 8 milioane de lei vechi, ceea ce reprezenta la acea dată aproximativ 322 Euro, nefiind un preț pentru transferul dreptului de proprietate; s-au avut în vedere doar anumite condiții.
Reprezentantul pârâților-reclamanți reconvențional solicită respingerea acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată, arătând că între antecesorul reclamanților și pârâți s-au încheiat două acte juridice, o promisiune de vânzare-cumpărare și unul cu privire la un drept de uzufruct; termenul din 13.10.2007 nu este un termen extinctiv, imobilul era grevat de interdicția de înstrăinare legală, de la acest termen se putea încheia contractul; în litigiul anterior dintre părți, tribunalul a stabilit că nu este o clauză de dezicere, ci o clauză penală; deși acțiunea este de reziliere a contractului, sancțiunea este rezoluțiunea, cu efecte ex tunc; ca să fie incidentă această sancțiune, pârâții trebuiau să nu-și fi executat obligațiile, or acești au plătit prețul; prin admiterea cererii reconvenționale, pârâții vor deveni proprietarii imobilului.
Reprezentanta reclamanților-pârâți reconvenționali arată, cu privire la cererea reconvențională, că nu face obiectul prezentului dosar clauza de dezicere, deși aceasta este prevăzută în contract; motivul pentru care s-a înscris termenul nu contează; pârâții au rămas în pasivitate mai mult de 3 ani; având în vedere împlinirea termenului, reclamanții nu mai au nicio obligație; pârâții nu au cerut suplinirea consimțământului decât după 3 ani; prețul este mai mult decât derizoriu, de 322 Euro; antecontractul nu mai poate produce efecte juridice, de asemenea, nici clauza pentru uzufruct nu mai poate produce efecte juridice.
JUDECĂTORIA
În deliberare asupra cauzei, constată următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la această instanță, la data de 17.08.2012, sub nr. de dosar_, reclamanții Mihalicsek P. și Mihalicsek C. A. (fostă P.) au chemat în judecată pe pârâții B. I. și B. M., solicitând instanței, ca prin sentința pe care o va pronunța, să constate reziliată promisiunea de vănzare - cumpărare și constituire drept de uzfruct viager, autentificată de BNP M. E. sub nr. 7780/06.02.2001, asupra abilului situat în A., ., . în CF nr._-Cl-Ul A. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ A.) cu nr. top. 2372/11 pentru motivul neprezentării pârâților la notar pentru perfectarea actului de vânzare-cumpărare în formă autentica până cel târziu la data de 13.10.2007, să dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare, să îndrume Biroului OCPI A. pentru a face cuvenitele modificări în ceea ce privește rezilierea dreptului de uzufruct viager de sub C.l și radierea promisiunii de vânzare-cumpărare de sub B.3 din CF nr._-C1-U1 A., să constate calitatea reclamanților de moștenitori ai defunctului Sinko T., să dispună dezbaterea moștenirii, să îndrume Biroul OCPI A. să procedeze la întabularea reclamanților în CF nr._-C1-U1 A. și ca urmare a repunerii părților în situația anterioară, să dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în A., ., jud. A., înscris în CF nr._- C1- UI A., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că, în baza promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 780/06.02.2001 de BNP M. E. E., defunctul Sinko T. se obliga să transmită, iar pârâții să cumpere, până la cel târziu la data de 13.10.2007, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în A., ., jud. A. înscris în CF nr._-C1-U1.
Termenul limită, până la care se putea încheia contractul în formă autentică s-a împlinit la data de 13.10.2007, fără ca vânzarea să se perfecteze astfel că singura posibilitate în prezent rezilierea antecontractului. Analizând clauzele contractului încheiat, rezultă că această limitare în timp operează doar pentru perfectarea contractului în forma autentică și nu pentru dezicerea antecontractului. Potrivit dispozițiilor legale privitoare la interpretarea actului (art. 977, 978, 979 C. civ., aplicabile in speța), acesta se interpretează după intenția comună a părților, în sensul în care produce efecte juridice, nu în sensul în care nu produce efecte juridice. Astfel că singura interpretare logica, care are în vedere producerea de efecte juridice a acestui act este aceea ca doar perfectarea contractului în formă autentică se putea face la data de 13.10.2007. În acest sens este și sentința civila nr. 3120/28.03.2011 a Judecătoriei A., menținută prin decizia civila 785 R/31.05.2011 a Tribunalului A., prin care se constata ineficienta clauzei penale de a achita de 10 ori prețul pentru că nu este echivalent prețul de la momentul achitării imobilului și cel de peste 10 ani.
Pentru motivele invocate reclamanții solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată
În drept se invocă disp. art. 969, 977, 978, 979 C. civ., art. 274 C. pr. civ..
Pârâții formulează întâmpinare, prin care invocă excepția puterii de lucru judecat, față de decizia civilă nr. 785 R/31.05.2011, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. 20._ și excepția inadmisibilității, întrucât reclamanții au la dispoziție calea realizării dreptului dedus judecății. Pe fondul cauzei, pârâții solicită respingerea cererii de chemare în judecată, ca netemeinică și nelegală.
Pârâții formulează și cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamanților-pârâți reconvenționali să se prezinte la notar, în vederea perfectării, în formă autentică, a vânzării-cumpărării, iar în caz contrar hotărârea instanței să țină loc de consimțământ, îndrumarea O.C.P.I. A. să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea funciară a imobilului situat în A., ., ., după rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării și a cererii reconvenționale se arată că în contractul din litigiu sunt încorporate două acte juridice distincte: pe de o parte, o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare și pe de altă parte, o constituire a unui drept de uzufruct viager. Privitor la cel din urmă act, obligațiile tuturor părților au fost deja desăvârșite, conform acordului volițional, iar pentru a obține rezoluțiunea acestuia din urmă, reclamanții ar trebui să dovedească o neexecutare a obligațiilor de către pârâți, în calitate de uzufructuari, ceea ce nu ar putea să o facă.
Pârâții-reclamanți reconvențional susțin că termenul de 13.10.2007 nu este unul extinctiv. O astfel de clauză nu s-ar putea interpreta în sensul că dacă exact la data de 13.10.2007 (dată când a expirat interdicția de 10 ani instituită prin L. nr. 112/1995), părțile nu se prezintă la notar pentru a încheia contractul în formă autentică, pârâții-reclamanți reconvențional nu vor mai putea niciodată să devină proprietarii acestuia. Într-o astfel de interpretare, pârâții ar avea o unică zi – 13.10.2007 – pentru a deveni proprietarii imobilului, în ciuda faptului că au achitat anterior, în integralitate, prețul bunului promis a fi achiziționat. Aceasta ar însemna că, fie doar neprezentarea promitentului-vânzător la notar ar atrage desființarea drepturilor pârâților îmbogățirea injustă a antecesorului reclamanților cu prețul achitat de pârâți.
Se arată că reclamanții vorbesc despre o cauză de dezicere, cu toate că Tribunalul A. a statuat irevocabil că nu există o atare clauză de dezicere în contract, ci aceasta este o clauză penală. De asemenea, s-a statuat că în cazul acestei clauze penale, doar creditorii (pârâții – reclamanți reconvențional) pot opta între restituirea prețului plătit sau obligarea debitorului, prin intermediul instanței la executare obligației în natură. S-a subliniat că debitorul (antecesorul reclamanților) nu au o astfel de posibilitate de alegere.
Pârâții-reclamanți reconvențional relevă că se solicită rezilierea promisiunii de vânzare-cumpărare, deși sancțiunea care ar fi aplicabilă este cea a rezoluțiunii, nefiind vorba de o executare succesivă în timp. Avându-se în vedere prevederile art. 1864 C. civ., nu poate interveni rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, fără a exista o culpă din partea pârâților, iar reclamanții nu-și pot invoca propria culpă, în acest sens.
Cu privire la cererea reconvențională se mai arată că aceasta nu este o acțiune în prestație tabulară, ci una în executarea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract.
Pentru toate acestea, apreciind că sunt deplin îndreptățiți la executarea în natură a acestei promisiuni, drept care le este recunoscut și prin decizia civilă irevocabilă nr. 785 R/31.05.2011, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. 20._, cât timp și-au îndeplinit obligațiile corelative și independente, de asemenea, au folosit și folosesc imobilul în discuție, pârâții solicită respingerea acțiunii introductive și admiterea cererii reconvenționale.
În drept se invocă disp. art. 111, art. 115, art. 119, art. 137 alin. (1), art. 166, art. 242 alin. (2), art. 274 ; art. 969, art. 970, art. 1020-1021, art. 1073, art. 1077, art. 1200 pct. 4, art. 1201, art. 1202, art. 1206 art. 1864 C. civ; art. 5 alin (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005; principiile universale de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans și ex turpi causa non oritur actio.
Reclamanții-pârâți reconvențional, prin răspunsul la întâmpinare, solicită respingerea excepției puterii de lucru judecat, cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., privind indentitatea de părți, obiect și cauză. De asemenea, reclamanții-pârâți reconvențional solicită și respingerea excepției inadmisibilității, întrucât acțiunea formulată este una în realizarea dreptului și nu doar în constatarea acestuia.
Pe fond, reclamanții-pârâți reconvențional arată că au solicitat stingerea dreptului de uzufruct, ca urmare a rezilierii actului juridic prin care s-a înființat și că sancțiunea este rezilierea, întrucât din clauzele contractuale rezultă că antecontractul este un act cu executare succesivă.
Se susține de către reclamanții-pârâți reconvențional că prin promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare antecesorul acestora s-a obligat doar până la data de 13.10.2007 să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică și că prin această promisiune nu a fost transmis dreptul de proprietate, fiind necesar în acest sens un nou consimțământ. Prin acțiunea formulata, reclamanții reconvenționali încearcă să-și invoce propria culpă de a nu se prezent la notar în vederea încheierii actului în forma autentică pana la data 13.10.2007). Este evident ca termenul contractual s-a împlinit fără ca reclamanții să își îndeplinească obligațiile acestora. Aceștia nu l-au chemat pe antecesorul reclamanților la notar, ci au stat în pasivitate mai bine de trei ani. După ce au notificat reclamanții reconvenționali ca au înțeles să uzeze de clauza de dezicere și au formulat acțiune în instanță și pârâții au formulat o cerere reconvențională, anulată ca netimbrată. Ulterior au introdus o cerere de chemare în judecată, având același obiect cu prezenta cerere, care a fost de asemenea anulată ca netimbrată. Nu este de neglijat nici faptul ca la data la care se susține că s-ar fi achitat de către reclamanții reconvenționali suma de 8.000.000 lei, această sumă reprezenta 321,53 Euro (la un curs BNR din data de 06.02.2001 leu/euro de 24.881 lei vechi pentru 1 euro) ceea ce face dovada unui preț derizoriu pentru un imobil situat în centrul orașului A..
Pentru toate acestea, reclamanții-pârâți reconvențional solicită respingerea tuturor apărărilor și a cererii reconvenționale și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 20.11.2012 au fost respinse excepția puterii de lucru judecat și excepția inadmisibilății, invocate de pârâți.
Prin încheierea de ședință din data de 15.01.2013 au fost admise cererile de ajutor public judiciar, formulate de reclamanta Mihalicsek C. A., fiind scutită aceasta de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1996,33 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 5 lei. Totodată, prin încheierea de ședință din data de 15.01.2013 a fost admisă cererea de ajutor judiciar formulată de pârâți, fiind scutiți aceștia de la plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 2937,84 lei și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei.
În probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri semnate pentru conformitate cu originalul: promisiune de vânzare-cumpărare și constituire drept de uzufruct viager, autentificată sub nr. 780/06.02.2001 de B.N.P. M. I., certificat de calitate de legatar nr. 33/2011, testament Sinko T., autentificat sub nr. 1565/11.05.2010 de BNP Asociat M. P., acte de stare civilă, decizia civilă nr. 785 R/31.05.2011, pronunțată de Tribunalul A., Secția civilă în dosa nr. 20._, certificat de divorț nr. 5480/26.08.2011, certificat de calitate de moștenitor nr. 118/2012, eliberat de B.N.P. C. și R..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
La 6.02.2001 între autorul reclamanților și pârâți a intervenit o promisiune sinalagmatică de vânzare – cumpărare și constituire drept de uzufruct viager, având ca obiect imobilul situat în A., ., ., înscris în CF nr._ A. (f. 5, 67, 38).
Potrivit acesteia, „perfectarea actului de vânzare cumpărare în forma autentică a prezentului imobil se va face cel mai târziu în 13 octombrie 2007”.
Față de acestea este nefondată cererea de chemare în judecată, fiind, în schimb, fondată cererea reconvențională.
Date fiind referirile ambelor părți la decizia civila nr. 785/R/2011 a Tribunalului A. se va reține că aceasta nu conține o statuare asupra vreunei chestiuni litigioase hotărâtoare în prezenta cauză, nici în sensul învederat de reclamanți, nici în cel învederat de pârâți. Astfel, ceea ce s-a dedus judecății în dos. nr. 20_ a fost existența în contractul dintre părți a unei clauze de dezicere, iar constatarea inexistenței unei asemenea prevederi nu semnifică nici că termenul de 13.10.2007 este unul „limită”, a cărui depășire împiedică încheierea vânzării-cumpărării, nici că acțiunea reconvențională ar fi întemeiată, în mod automat; este de observat, în această din urmă privință, că precizarea din considerentele sentinței ce a făcut obiectul deciziei civile nr. 785/R/2011 a Tribunalului A. la care fac referire pârâții în susținerea puterii de lucru judecat (f. 23) este făcută exclusiv pentru relevarea generică a posibilităților unui creditor a unei obligații de a face izvorâte dintr-o promisiune sinalagmatică de vânzare – cumpărare.
Nu se poate susține însă că, întrucât părțile nu s-au prezentat la notar în data de 13.1.2007, este incidentă sancțiunea rezoluțiunii și, cu atât mai puțin a rezilierii, aceasta din urmă fiind specifică doar contractelor cu executare susccesivă.
Potrivit art. 1020 și a art. 1021 C. civ. (incident în speță în baza art. 102 din L. nr. 71/2011), rezoluțiunea unui contract intervine pentru neîndeplinirea culpabilă a unei obligații, instanța fiind în drept să aprecieze asupra gravității pretinsei încălcări a obligației contractuale și chiar să acorde un termen de grație pentru îndeplinirea acesteia.
Nu există însă în cauză vreun motiv pentru aplicarea sancțiunii rezoluțiunii.
Reclamanții arată că s-a depășit „un termen limită” până la care se putea încheia contractul în formă autentică, însă nu caracterizează juridic această clauză, susținând doar că din ea ar rezulta imposibilitatea perfectării contractului; așa fiind, reiese că aceștia au în vedere un termen extinctiv care ar stinge obligația lor de a face derivată din promisiunea sinalagmatică de vânzare – cumpărare. Or, termenul extinctiv presupune că până la împlinirea acestuia obligația există și se execută ireversibil, ceea ce înseamnă că este specific doar obligațiilor cu executare succesivă. Mai mult, deși părțile arată în contractul din 6.02.2001 că „perfectarea (...) se va face cel mai târziu”, din sensul întregului contract, avut în vedere conform art. 982 C. civ., reiese că acest termen este, de fapt, unul suspensiv, menit să temporizeze aceeași obligație de a face și stipulat în favoarea debitorului, autorul reclamanților; ca urmare, numai pârâții, creditori ai obligației de a face, au posibilitatea de a invoca depășirea acestuia și de a cere, din acest motiv, rezoluțiunea, cum rezultă din art. 1023 coroborat cu art. 1020 C. civ., în caz contrar consacrându-se acordarea unei rezoluțiuni pentru culpa proprie a celui ce o cere.
Reținându-se așadar existența promisiunii sinalagmatice de vânzare – cumpărare și văzându-se și refuzul reclamanților de a proceda la încheierea contractului de vânzare – cumpărare, reclamanți în patrimoniul cărora se găsește obligația de face la care s-a angajat autorul lor, în conformitate cu art. 669 și art. 689 C. civ, date fiind art. 1073 și art. 1077 C. civ., va fi admisă cererea reconvențională; se va dispune ca prezenta hotărâre să țină loc de contract de vânzare - cumpărare a imobilului situat în A., ., ., înscris în CF nr._ A. la prețul de 8 000 000 lei vechi (rol), achitat în 6.02.2001, intervenit între autorul reclamanților pârâți reconvențional, în calitate de vânzător, și pârâții reclamanți reconvențional, în calitate de cumpărători.
În baza art. 54 alin. 2 din L. nr. 7/1996, prezenta hotărâre se va comunica în termen de 3 zile după ce rămâne irevocabilă Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară A., Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A..
În baza art. 77 ind. 1 alin. 6 C. fisc., prezenta hotărâre se va comunica și Administrației Finanțelor Publice A..
Întrucât reclamanții pârâți reconvențional au căzut în prezenții, în baza art. 274 C. pr. civ., vor fi obligați să plătească pârâților reclamanți reconvențional suma de 2 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art. 18 din OUG nr. 51/2008, vor fi obligați pârâții la plata către Statul Român a sumei de 2 942, 84 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în ajutor public judiciar acordat pârâților reclamanți reconvențional sub forma scutirii de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții pârâți reconvențional M. C. A., cu domiciliul în A., ., ., jud. A., M. E., cu domiciliul în A., ., ., jud. A. și N. L. A., cu domiciliul în A., ., ., în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvențional B. I. și B. M., cu domiciliul în A., ., jud. A., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., ca nefondată.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvențional B. I. și B. M. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvențional M. C. A., M. E. și N. L. A..
Dispune ca prezenta hotărâre să țină loc de contract de vânzare -cumpărare a imobilului situat în A., ., ., înscris în CF nr._ A. la prețul de 8 000 000 lei vechi (rol), achitat în 6.02.2001, intervenit între autorul reclamanților pârâți reconvențional, în calitate de vânzător, și pârâții reclamanți reconvențional, în calitate de cumpărători.
Prezenta hotărâre se va comunica, în termen de 3 zile după ce rămâne irevocabilă, Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A., Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A..
Prezenta hotărâre se va comunica, după rămânerea irevocabilă, și Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A..
Obligă reclamanții pârâți reconvențional să plătească pârâților reclamanți reconvențional suma de 2 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanții pârâți reconvențional la plata către Statul Român a sumei de 2 942, 84 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în ajutor public judiciar acordat pârâților reclamanți reconvențional sub forma scutirii de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2013.
Președinte Grefier
A. O. N. B.
Red./tehn./AO/NB/15.02.2013
9 ex., din care 5 ex. se comunică cu:
- reclamanții pârâți reconvențional: - M. C. A., cu domiciliul în A., ., ., jud. A.,
- M. E., cu domiciliul în A., ., ., jud. A.
- N. L. A., cu domiciliul în A., ., ., jud. A.
- pârâții reclamanți reconvențional: - B. I. cu domiciliul procesual ales în A., ., .
- B. M., cu domiciliul procesual ales în A., ., .
2 ex. se comunică cu:
- Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A., Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. în termen de 3 zile după ce rămâne irevocabilă
- Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A., după rămânerea irevocabilă
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7454/2013.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1428/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
