Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1604/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1604/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 1604/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1604
Ședința publică din 31 martie 2015
Președinte: F. V. B.
Grefier: C. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul S. R. G., în contradictoriu cu pârâta . și intervenientul forțat R. D., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal se prezintă reclamantul asistat de avocat M. P. din Baroul A., reprezentanta pârâtei consilier juridic P. D. și intervenientul forțat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu suma de 201,60 lei taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 3 alin. 1 lit. b) și art. 7 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că prezentul dosar a fost restituit instanței la data de 04.03.2015 de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, împreună cu răspunsul la obiecțiuni, într-un singur exemplar.
Reprezentanții ambelor părți arată că nu formulează alte cereri.
Nefiind formulate alte cereri, instanța, socotindu-se lămurită, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1379,31 lei reprezentând daune materiale și 50.000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru, onorariu avocațial și onorariu expert. Depune la dosar centralizatorul privind cheltuielile de judecată, chitanța de plată a onorariului avocațial și factura privind contravaloarea raportului de expertiză.
Reprezentantul reclamantului solicită instanței să aibă în vedere consecințele nefaste ale accidentului asupra reclamantului, resimțite de acesta. Arată că martorii audiați în cauză au făcut referire la greutățile prin care a trecut reclamantul, acestuia fiindu-i afectată viața, iar dintr-o persoană activă a ajuns să nu se mai poată ajuta singur. Reclamantul a fost internat pentru recuperare și a suferit anumite complicații, iar 3 luni de zile a fost imobilizat în gips. De asemenea, arată faptul că din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că există urmări și consecințe de natură fizică, reclamantul fiind nevoit să se pensioneze și având în vedere vârsta destul de înaintată a acestuia nu s-a mai putut angaja pentru continuarea stagiului de cotizare la pensie.
Reprezentanta pârâtei solicită admiterea în parte a acțiunii până la cuantumul făcut în ofertă. În subsidiar, solicită diminuarea daunelor morale solicitate de reclamant raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale și admiterea daunelor materiale în măsura în care acestea sunt dovedite, conform Ordinului nr. 14/2011. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intervenientul lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
I N S T AN Ț A
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ /30.06.2014, reclamantul S. R.-G., în contradictoriu cu pârâta . și intervenientul forțat R. D., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.379,31 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 50.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 18.03.2014, în jurul orelor 17:45 a fost victima unui accident de circulație care a avut loc în intersecția Calea Bodrogului cu . A..
Astfel, reclamantul, în calitate de pieton, s-a angajat în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni, la semnalul de culoare verde al semaforului.
Intervenientul R. D., care se afla la volanul autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, a pătruns în intersecție fără a-i acorda prioritate de trecere, reclamantul fiind lovit de către autovehiculul condus de intervenient și acesta a căzut pe partea carosabilă.
Urmare a accidentului, reclamantul a fost grav rănit, suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-80 de zile de îngrijiri medicale, fiind întocmit în acest sens raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 115/A/02.04.2014. În realitate însă, numărul zilelor de îngrijire medicală este mai mare.
Ca urmare a accidentului, a fost întocmit dosarul nr. 1895/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., în vederea efectuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, dosarul fiind soluționat prin ordonanța de clasare din data de 12.05.2014, datorită faptului că nu s-a depășit numărul de 90 de zile de îngrijiri medicale, astfel încât fapta să fie infracțiune, iar reclamantul nu a depus plângere penală.
Din analiza probatoriului a rezultat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului auto R. D., care a încălcat prevederile art. 135 lit. f din HG nr. 1391/2006.
În ceea ce privește daunele materiale, reclamantul a arătat faptul că în urma accidentului și a leziunilor suferite, acesta nu s-a putut deplasa, a fost internat în spital și a efectuat diverse tratamente pentru recuperare, care au presupus efectuarea mai multor cheltuieli în valoare totală de 1.379,31 lei, respectiv: 252,50 lei cadru de mers; 80 lei consultații și taxe servicii medicale; 983,81 lei medicamente și 63 lei taxă expertiză medico-legală.
Cu privire la daunele morale, reclamantul a arătat că accidentul suferit a avut asupra sa urmări profunde și de durată.
Astfel, la data de 18.03.2014 când a avut loc accidentul, piciorul stâng i-a fost imobilizat în gips și de la acea dată și până în prezent reclamantul a stat imobilizat la pat, iar din discuțiile avute cu doctorii i s-a comunicat că va trebui să mai rămână la pat încă cel puțin o lună, rezultând astfel că va trebui să rămână la pat cel puțin 4 luni de zile.
În primele două luni ale acestei perioade, reclamantul a arătat că nu s-a putut mișca de fel din pat, fiind nevoit ca pentru orice problemă, indiferent de natura ei (chiar și pentru a se deplasa la baie) să apeleze la membrii familiei.
Începând cu a treia lună reclamantul a putut să se ridice din pat pe perioade scurte de timp, reușind să se deplaseze și singur prin apartament, însă doar cu cârje și cadru metalic, rezultând astfel că mai mult de 3 luni, respectiv din data de 18.03.2014 când a avut loc accidentul și până la data introducerii prezentei acțiuni, nu a putut ieși din apartamentul în care locuiește.
În continuare, reclamantul a arătat că pe parcursul acestei perioade au apărut și alte complicații care i-au afectat starea de sănătate, în sensul că la mijlocul lunii mai, din cauza perioadei lungi în care a stat în pat, a făcut pneumonie. În data de 18.05.2014, din cauza durerii și stărilor provocate de această afecțiune, a fost nevoit să cheme ambulanța, ocazie cu care i s-a prescris și un tratament ambulatoriu.
În data de 23.05.2014, din cauza durerilor insuportabile la nivel intercostal, cauzate de pneumonie, pe fondul afectării plămânilor în urma accidentului, reclamantul a chemat din nou ambulanța, care i-a prescris în continuare tratament.
Ulterior, respectiv la data de 31.05.2014, reclamantul a constatat că starea sa de sănătate s-a deteriorat și mai mult, acuzând o stare de rău, lipsa aerului, respirația era foarte grea până aproape de sufocare, transpirații abundente, fiind nevoit să cheme din nou ambulanța, iar medicii de pe aceasta i-au comunicat că internarea este obligatorie.
În aceste condiții, reclamantul a fost internat 10 zile pentru tratament, fiind externat la data de 10.06.2014, cu recomandarea unui control peste 30 de zile.
Reclamantul a precizat faptul că, practic, 3 luni a stat cu piciorul imobilizat în gips, iar imobilizarea la pat i-a cauzat pneumonie, pleurizie și apariția unui strat fin de apă la plămâni.
De asemenea, 10 zile reclamantul a fost nevoit să ia injecții, de câte 2 ori pe zi, o dată intravenos și o dată intramuscular, injecții care, de asemenea, i-au cauzat dureri mari.
După circa 2 luni și jumătate de la accident, țintuirea la pat și starea de neputință în care se afla, l-au făcut pe reclamant să cadă în depresie, stare care a durat mai mult de două săptămâni și s-a ameliorat prin administrarea de medicamente. Pe parcursul acestei perioade, reclamantul spunea că locul său este la cimitir, lângă tatăl său.
Reclamantul a mai arătat că și în prima perioadă de după accident, datorită stării în care se afla era foarte nervos, agitat și imposibil de mulțumit, stare care l-a afectat nu numai pe acesta, ci și familia sa.
În toată această perioadă, reclamantul a arătat că nu a putut nici măcar să facă un duș, precizând că primul duș pe care l-a făcut a fost la 3 luni de la accident, arătând, totodată, că durerile la nivelul coastelor le resimte și în prezent.
S-a mai arătat de către reclamant faptul că accidentul suferit l-a afectat profund, atât la nivel fizic cât și psihic, întrucât înainte de accident mergea la muncă, era o persoană activă, se ocupa de grădină, iar în prezent nu mai poate să facă niciunul dintre aceste lucruri.
De asemenea, urmare a perioadei lungi petrecute la pat a dezvoltat o anumită sensibilitate, în sensul că se îmbolnăvește mai ușor și are accese de tuse destul de des.
Mai mult, în fiecare an, începând cu luna mai, reclamantul mergea la tratament la băile cu apă termală cu scopul de a se trata pentru diverse afecțiuni reumatice și spondiloză, însă în acest an, din cauza imobilizării la pat cauzate de accident, nu a mai putut face acest lucru, motiv pentru care resimte mai puternic durerile reumatice.
Față de cele expuse, reclamantul a arătat că durerile de natură fizică și psihică pe care le-a suferit i-au cauzat o traumă greu de depășit, cu consecințe dintre cele mai nefaste și neconturate încă în totalitate, solicitând astfel admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, reclamantul a invocat art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1382, art. 1383, art. 1385, art. 1387, art. 1391, art. 1392, art. 2223 li urm. Cod civil, art. 48, art. 49, art. 50, art. 51, art. 54, art. 55 din Legea nr. 136/1995 actualizată privind asigurările și reasigurările din România, art. 24, art. 26, art. 49 din Ordinul nr. 14/2011, art. 194, art. 255, art. 265, art. 269, art. 292, art. 309, art. 330, art. 351, art. 451 și urm. Cod procedură civilă, iar în probațiune a administrat înscrisuri în copie, respectiv Ordonanță de clasare din data de 12.05.2014 dată de P. de pe lângă Judecătoria A. în dosar nr. 1895/P/2014, referat cu propunere de clasare, poliță de asigurare de răspundere civilă auto ./17/G17/HR nr._, raport de primă expertiză medico-legală nr. 115/A/02.04.2014, factura nr._/19.03.2014, bonuri fiscale, chitanțe, fișă medicală, bilet de trimitere, certificate de concedii medicale, scrisoare medicală, buletin de analize medicale, bilet de ieșire din spital.
Prin rezoluția din data de 11.07.2014, instanța a dispus comunicarea către pârâta și intervenient a acțiunii formulată de reclamant și înscrisurile anexate acesteia, punându-li-se în vedere acestora, că au obligația să depună întâmpinare în cel mult 25 de zile de la comunicarea cererii, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii, cu motivarea că în speță nu este prezentă niciuna din situațiile prevăzute de art. 27 noul Cod de procedură penală, cererea reclamantului fiind una evaluabilă în bani și nu face parte din categoria acțiunilor scutite.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a solicitat admiterea în parte a acțiunii până la concurența sumei de 21.093,50 lei cu titlu de daune materiale și morale, sumă care raportat la leziunile suferite și cheltuielile efectuate este suficientă.
Cu privire la petitul privind plata sumei de 1.379,31 lei reprezentând daune materiale, pârâta a solicitat respingerea acestora în măsura în care nu sunt probate cu documente justificative, conform prevederilor art. 49 din Ordinul nr. 14/2011.
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de daune morale, pârâta a apreciat că aceasta este exagerată raportat la numărul de 70-80 zile de îngrijiri medicale.
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supus unor criterii legale de determinare. Cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de părțile vătămate în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-au fost afectate situația familială, profesională și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei. Prejudiciile nepatrimoniale, deși nu sunt susceptibile de o reparare propriu-zisă, au menirea ușurării suferinței persoanei prejudiciate, precum și crearea unei anumite satisfacții, care să contrabalanseze efectul vătămării.
Reclamantul a solicitat o despăgubire morală în valoare de 50.000 euro pentru un număr de 70-80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, putându-se astfel constata, ca urmare a unui calcul aritmetic, că ar reveni 625 euro/zi, respectiv suma de 2.812,5 lei pentru o zi de îngrijire medicală.
Rezultă astfel că daunele morale solicitate pentru fiecare zi de îngrijire medicală sunt de câteva ori mai mari decât veniturile minime sau medii obținute pentru 30 de zile.
Pârâta a invocat Rezoluția nr. 75 din 1975 a Consiliului de Miniștri ai Consiliului Europei, care au emis o . recomandări pentru instanțele europene menite a ghida jurisprudența în ceea ce privește compensația acordată părților civile în caz de vătămare corporală sau deces, respectiv art. 12 din Anexa 1 arată: „compensația va fi achitată pentru daune fizice și psihice, în funcție de gravitatea și durata acestora. Compensația se va calcula fără a lua în considerare situația financiară a acestuia”.
De asemenea, a invocat Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011 pronunțată de Secția civilă și proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect recursul împotriva hotărârii de acordare a daunelor morale, în cuprinsul căreia se arată că „în materia daunelor morale, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit”.
Totodată, pârâta a mai arătat că, pentru a veni în sprijinul instanțelor de judecată în acordarea pretențiilor cu titlu de daune morale, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a emis Ghidul pentru soluționarea daunelor morale, care, în prezent, este singurul criteriu obiectiv de evaluare a daunelor morale. Acest ghid nu este unul redactat de către asiguratori, ci în urma unui examen jurisprudențial, efectuat în cazul statelor membre UE de către fondul de protecție a victimelor străzii, fond care urmărește respectarea și garantarea respectării drepturilor persoanelor vătămate și care încearcă stabilirea unor criterii obiective pentru repararea daunelor nepatrimoniale, întrucât, de multe ori, persoanele păgubite prin accidente de circulație solicită sume de bani exagerate sau care depășesc disconfortul creat.
Solicitarea pârâtei de a se aplica acest ghid este înaintată pentru a motiva instanța de a soluționa cauzele în mod echitabil atât pentru reclamant/parte vătămată, cât și pentru asigurător, apreciind că sumele acordate în prezent nu reprezintă o soluție echitabilă, acestea fiind acordate în detrimentul societăților de asigurare.
Luându-se în considerare scopul acordării daunelor morale și sumele solicitate de reclamant cu titlu de daune materiale, pârâta a apreciat că suma de 21.093,50 lei acordată de aceasta și trimisă prin poștă în data de 13.08.2014 către reclamant, cu titlu de daune morale și materiale este o sumă rezonabilă, care acoperă cheltuielile reclamantului și totodată o sumă care poate oferi o satisfacție care poate contrabalansa efectele negative ale vătămării.
Față de premisele indicate, pârâta a solicitat admiterea în parte a acțiunii până la concurența sumei de 21.093,50 lei cu titlu de daune materiale și morale, cu respingerea petitului privitor la daunele interese legale și aplicarea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă cheltuielilor de judecată.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 197, 201, 205, 20, 453 Cod procedură civilă, Ordinul CSA nr. 14/2011, Legea nr. 136/1995, Ghidul pentru soluționarea daunelor morale, Rezoluția 75/1975 a Consiliului de Miniștri, OUG 80/2013, art. 25 alin. 5, art. 27, art. 397 alin. 1, 396 alin. 5 Cod procedură civilă, art. 4, art. 16 alin. 1 lit. b Cod penal, iar în probațiune a depus înscrisuri în copie, respectiv Ghid pentru soluționarea daunelor morale, ofertă de despăgubire.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea excepției netimbrării acțiunii, cu motivarea că a procedat la achitarea taxei judiciare de timbru, astfel cum s-a dispus de către instanță.
Cu privire la fondul cauzei, reclamantul a arătat că despăgubirile materiale și morale trebuie acordate prin aprecierea fiecărui caz în parte. Cheltuielile, și mai ales suferința fizică și psihică a unei persoane sunt chestiuni personale și ele nu pot fi apreciate în medie. Acestea diferă de la caz la caz, iar același tip de eveniment poate avea consecințe total diferite de la o persoană la alta.
Astfel, reclamantul a apreciat apărările pârâtei ca nefondate, solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin încheierea din data de 07.10.2014, instanța a respins excepția netimbrării acțiunii, potrivit considerentelor încheierii din acea dată.
În cauză s-a administrat și proba cu expertiza medico-legală cu examinarea persoanei, precum și proba cu martorii B. C., Fuzfa F..
Intervenientul forțat nu a formulat întâmpinare, dar prezent în fața instanței la termenul de judecată din data de 31.03.2015 a arătat că lasă la aprecierea instanței ce se va pronunța.
Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt, următoarele:
La data de 18.03.2014, în jurul orelor 17:45 reclamantul a fost victima unui accident de circulație care a avut loc în intersecția Calea Bodrogului cu . A..
Astfel, reclamantul, în calitate de pieton, s-a angajat în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni, la semnalul de culoare verde al semaforului.
Intervenientul R. D., care se afla la volanul autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, a pătruns în intersecție fără a-i acorda prioritate de trecere, reclamantul fiind lovit de către autovehiculul condus de intervenient și acesta a căzut pe partea carosabilă
Urmare a accidentului, reclamantul a fost rănit, suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-80 de zile de îngrijiri medicale, fiind întocmit în acest sens raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 115/A/02.04.2014. Expertiza medico-legală efectuată în cursul judecății a concluzionat că leziunile suferite de reclamant au necesitat pentru vindecare un număr de 90 de zile de îngrijiri medicale.
Conform art. 1357 din Noul Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Din analiza probatoriului a rezultat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului auto R. D., care a încălcat prevederile art. 135 lit. f din HG nr. 1391/2006, acest aspect nefiind contestat de vreuna dintre părți.
Pârâta răspunde pentru prejudiciul cauzat de asiguratul său în baza art. 49 din Legea 136/1995 întrucât cu privire la autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ a emis polița de asigurare RCA ./17/G17/HR nr._ valabilă la data producerii accidentului.
Potrivit art. 49 din ordinul nr. 14/2011 al CSA, în vigoare la data producerii accidentului, „La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:
1. în caz de vătămare corporală:
a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical;
b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;
d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;
e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;
f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România;
2. în caz de deces:
a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;
c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;
d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.”
În ceea ce privește daunele materiale, din actele depuse la dosare rezultă că reclamantul, în legătură cu accidentul a făcut o . cheltuieli în valoare totală de 1.379,31 lei, respectiv: 252,50 lei cadru de mers; 80 lei consultații și taxe servicii medicale; 983,81 lei medicamente și 63 lei taxă expertiză medico-legală.
Aprecierea prejudiciului moral nu are la bază criterii exacte, științifice, deoarece există o incompatibilitate între caracterul moral nepatrimonial al daunelor și cuantumul bănesc, patrimonial, al despăgubirilor.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral trebuie să precizăm că acesta se stabilește, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de persoana vătămată pe plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familiară, profesională și socială. Totodată daunele morale acordate nu trebuie să reprezinte un mijloc de îmbogățire a persoanei vătămate ci o modalitate de reparare a prejudiciului suferit.
Raportat la aceste criterii de aprecieri instanța are în vedere, pe de o parte, numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite. Pe de altă parte, instanța are în vedere suferințele fizice și psihice. Astfel, reclamantul a stat o bună perioadă de timp imobilizat la pat fiind nevoit să apeleze la membrii familiei sale pentru a-l ajuta, inclusiv pentru a merge la baie, sau, în perioada în care soția sa era la serviciu a trebuit să poarte pampers. Ca urmare a imobilizării la pat reclamantul a suferit complicații medicale fiind internat în spital urmare a afecțiunilor pulmonare dobândite.
De asemenea, ulterior accidentului condițiile de viață ale reclamantului s-au deteriorat, acesta având dureri în zona coloanei și a membrelor inferioare, fiind nevoit să renunțe la viața activă pe care o ducea anterior, nemaiputându-se bucura de plăcerile muncii în gospodărie în aer liber.
Față de toate acestea, instanța consideră că acordarea unor daune morale în cuantum de 90.000 lei este de natură a acoperi prejudiciul moral suferit de către reclamant.
Având în vedere aceste considerente și de dispozițiile legale ante-menționate, instanța va admite în parte acțiunea formulată și va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 1379,31 lei reprezentând daune materiale, suma de 90.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 4888,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru onorariu avocațial și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. R. G., CNP_, cu domiciliul în A., .. 325, ., a. 6, județul A. și domiciliul procesual ales în Chișineu Criș, piața A. I., nr. 3, județul A. (la avocat M. P.), împotriva pârâtei ., cu sediul în Sibiu, .. 2 – Centru de Afaceri, corpul A, . Sibiu, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_ și intervenientul forțat R. D., CNP_, cu domiciliul în C., ., județul A..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1379,31 lei reprezentând daune materiale, suma de 90.000 lei reprezentând daune morale și suma de 4888,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică azi 31.03.2015.
Președinte,Grefier,
F. V. B. C. B.
FVB/CB/ 30.04.2015/5 ex. din care 3 ex. se .> - S. R. G.-Chișineu Criș, piața A. I., nr. 3, județul A. (la av. M. P.)
- .-Sibiu, .. 2-Centru de Afaceri, corpul A, .. Sibiu
- R. D.-C., ., județul A.
| ← Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 1836/2015.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1556/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
