Anulare act. Sentința nr. 4863/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4863/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 4863/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4863
Ședința publică din 29 septembrie 2015
Președinte: D. L. C.
Grefier: C. N.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul C. M. C. în contradictoriu cu pârâta . pentru constatare clauze abuzive contract de credit și pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care văzând concluziile consemnate în Încheierea de ședință din 9 septembrie 2015 care face parte integrantă din prezenta instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria A. la data de 30.01.2015, reclamantul C. M. C. în contradictoriu cu pârâta . a solicitat să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor indicate în cuprinsul convenției de credit nr. RFI_/5.12.2007 pentru suma de_,88 CHF reprezentând credit pentru nevoi personale prevăzute la art. 2: din actul adițional la contractul de credit referitor la dobânda care este una variabilă, banca putând modifica fără consimțământul împrumutului nivelului ratei dobânzii la 30 iunie și 31 decembrie a fiecărui an, în funcție de costul resurselor de creditare si de evoluția pieței monetare (lit. d);, art.2.13 din actul adițional la contractul de credit, referitor la comisionul de rambursare anticipata în cuantum de 1 % din valoarea sumei rambursate în avans dacă perioada de timp între rambursarea anticipată și scadentă finală este mai mare de 1 an si 0,5% din valoarea sumei rambursate în avans dacă perioada de timp între rambursarea anticipată și scadentă finala este mai mică de 1 an; art. 2. 15 comision unic în cuantum de 90 euro pentru orice serviciu prestat de bancă la cererea împrumutatului în legătură cu contractul de credit; comisionul de risc, în cazul în care acesta este încasat de către banca; clauza cu privire la diferența de curs valutar, care nu este o parte a prețului stabilit in contract, nu este o remunerație a creditorului, acesta trebuind să fie cel care își asumă acest risc, nu debitorul, așa cum în mod abuziv a fost inserat în Actul adițional la art. 2. 16., să se dispună eliminarea din contractul de credit a clauzelor pentru care s-a
constatat caracterul abuziv; să fie obligată pârâta la calculul si rambursarea sumelor plătite nedatorate în temeiul clauzelor a căror caracter abuziv s-a solicitat să se constate începând cu data plații fiecărei astfel de sume și până la plata efectivă, sume actualizate cu dobânda legală de la data plății; precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că între părți a fost încheiat contractul de creditare nr. RFI_/05.12.2007 pentru suma de_,88 CHF, reprezentând credit pentru nevoi personale, garantat prin instituirea unei ipoteci asupra imobilului intravilan cu casa situat in Sanleani nr. 33 B, identificata prin CF 1587 Sanleani. În contract se arăta că dobânda se calculează în funcție de indicele de referința LIBOR, fiind inserate o . definiții ale indicelui de referința, fără a se arăta alte procente și fără a se specifica în mod clar condițiile obiective în care dobânda va fi majorată. De altfel, din graficul de rambursare depus, reiese în mod clar ca reclamantul plătește lunar o suma foarte mică din debitul principal, ponderea cea mai mare din suma achitată având-o dobânda si comisioanele. S-a mai arătat că banca introducea în contract o . prevederi abuzive, începând cu art. 3 din contract referitor la dobânda, care este una variabila, după primul an de contract, banca putând modifica nivelul ratei dobânzii în cazul în care evoluția pieței monetare va justifica o asemenea măsura, acest lucru însemnând că banca poate modifica unilateral acest contract, ceea ce nu poate fi decât în dezavantajul împrumutatului si în contradicție cu prevederile legale, deoarece orice clauza prin care doar o parte se obliga nu poate fi primită decât ca abuzivă și în afara ordinii de drept.
Reclamantul a solicitat să se constate caracterul unui contract de adeziune al convenției de împrumut, faptul că banca nu a negociat cu împrumutatul contractul, ci dimpotrivă în momentul semnării contractului acesta i-a fost prezentat în forma deja scrisă expusă semnării fără alte elemente de negociere. De altfel, chiar în finalul contractul se precizează următoarele: "declar că am citit, înțeles si mi-au fost explicate clauzele acestuia...", rezultând faptul că actul juridic încheiat a fost redactat în întregime de către banca în calitate de parte contractantă, împrumutatul neavând posibilitatea de a modifica aceste clauze ci numai de a adera sau nu la actul preredactat.
Cu privire la comisionul de risc s-a solicitat a se constata caracterul abuziv al acestuia, în condițiile în care creditul acordat este unul garantat prin înscrierea unei ipoteci în favoarea băncii până la restituirea integrala a creditului, astfel în cazul în care împrumutații ar fi în incapacitate de a plăti ratele, banca ar avea posibilitatea de a se îndestula prin valorificarea ipotecii și vânzarea imobilului. De asemenea executarea obligației este garantata prin cesiunea în favoarea băncii a poliței de asigurare încheiate în vederea acoperirii tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanției imobiliare. S-a solicitat a se avea în vedere și cuantumul comisionului de risc care era unul apropiat de cel al dobânzii lunare si depășește cuantumul datoriei principale achitate lunar.
Reclamantul a arătat că banca a prevăzut în Condițiile generale și o dobânda penalizatoare în cazul neachitării la scadență a ratelor, sancțiuni pecuniare menite să asigure plata la timp a ratelor de către reclamanți. Din formularea Condițiilor generale referitoare la dobânda care este una variabila, banca putea modifica fără consimțământul împrumutatului. nivelul ratei dobânzii în cazul în care evoluția pieței monetare va justifica o asemenea măsura, în funcție de costul resurselor de creditare, rezulta că această clauză de impreviziune a efectelor contractului în cazul schimbării împrejurărilor avute în vedere la momentul încheierii sale nu a fost negociata direct cu reclamantul. Aceeași posibilitate de modificare unilaterala a comisioanelor percepute în funcție de evoluția pieței financiar bancare creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților dând băncii dreptul de a revizui în mod discreționar rata dobânzii fără negocierea cu acesta.
Reclamantul a mai arătat că prin Ordonanța Curții Europene de justiție din data de 16.11.2010 în C76/2010, paragraful 69-70, se arătat că mențiunea D. trebuie în mod obligatoriu cuprinsă în contractul de credit și trebuie calculata în momentul încheierii contractului. De asemenea trebuie în mod clar specificate condițiile potrivit cărora poale fi modificată dobânda, astfel încât consumatorul să poată fi informat asupra costurilor totale ale creditului și să poată compara ofertele de creditare precum si să aprecieze costurile și întinderea obligației sale. S-a arătat că CJUE s-a pronunțat în mod repetat în sensul că trebuie redactate în mod clar și inteligibil clauzele contractuale, consumatorul neputând influența conținutul clauzelor preredactate de către furnizorul de servicii bancare. În speța de fata clauza cu privire la dobânda variabila nu este redactată în mod clar și fără echivoc, nu este prevăzut vreun indice de referința la care să se raporteze calculul dobânzii, fiind inserate în contract doar o . noțiuni tehnice, termeni specifici domeniului bancar, fără a fi indicate alte date care să-i permită consumatorului efectuarea unui calcul asupra sumelor ce le are de rambursat.
De asemenea s-a arătat că în timp ce banca poate în mod unilateral, în funcție de politica monetara, costul resurselor de creditare să mărească rata dobânzii, consumatorul doar dreptul de a fi înștiințat, prin scrisoare recomandata, fără a avea posibilitatea de a renegocia clauzele contractuale, de a încheia un act adițional, ori de a rezilia contractul după o astfel de modificare. Banca, în schimb are dreptul de a declara creditul scadent în situația în care împrumutatul reclamant nu ar accepta creșterea dobânzii. Este deci mai mult decât evident ca părțile nu sunt nici pe departe pe o poziție de egalitate juridica. Prin inserarea în contract a unei asemenea clauze se aduce atingere principiului echilibrului contractual, creându-se un dezechilibru între obligațiile băncii și cele ale consumatorului.
S-a mai arătat că pe alta parte, formularea uzitată în contract cu privire la situația care dă dreptul băncii de a modifica în mod unilateral dobânda nu este una clara și fără echivoc, nu este o situație clară și obiectivă care să fie determinată și să ofere clientului reclamant posibilitatea de a cunoaște încă de la început întinderea obligațiilor sale și de a avea o reprezentare corecta a consecințelor actului pe care îl semnează, așa cum cer normele CJUE, ci dimpotrivă. În cursul perioadei contractate reclamantului i s-a adus la cunoștință faptul că urma să suporte o rată a dobânzii majorată, datorită creșterii costurilor bancare directe și indirecte, acest lucru fiind făcut printr-o notificare fără prea multe explicații și fără posibilitatea acestora de a negocia, refuza sau rezilia contractul.
Reclamantul a arătat că contractul de credit supus atenției conține clauze abuzive, în ceea ce privește comisioanele variabile în funcție de evoluția pieței financiare, comisionul de administrare sau de achitare anticipată a creditului. Aceste clauze pun probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă Băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, iar ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înștiințat, nu are însă posibilitatea de a negocia perceperea dobânzii. De asemenea a arătat că potrivit art. 1 lit. a din Anexa Legii, în principiu o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și, totodată, cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul. Motivul întemeiat prevăzut în contract este acela al "evoluției pieței financiar bancare" care determina fluctuația comisioanelor percepute cât și dobânda curentă. Reclamantul a arătat că nu este o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce.
A arătat că motivul unei "evoluții a pieței financiar bancare" nu îndeplinește această condiție, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs . Altfel spus, faptul că pârâta nu a definit dobânda variabilă și nu a arătat cum se calculează este un abuz, banca putând majora dobânda fără să fie nevoită să dea nici o explicație și fără a arăta după ce criterii o face. Mai mult decât atât sunt folosite prescurtări si termeni tehnici neexplicați în cadrul contractului, astfel, cuprinsul contractului devine echivoc, neclar si necesita cunoștințe de specialitate.
Reclamantul a mai arătat că Curtea Europeana de Justiție, prin hotărârea din cauza C-26/13, a stabilit că diferența de curs nu face parte din preț și prin urmare, instanțele naționale pot constata, verifica în concret dacă această clauză este sau nu abuzivă, raportat, bineînțeles, la condițiile concrete din contract. CJUE a oferit o interpretare a Directivei 93/13/CEE în ceea ce privește verificarea, de către instanțele naționale, a caracterului explicit si inteligibil al clauzelor cu privire la prestarea de către bancă a serviciului de schimb valutar. Curtea a arătat că examinarea caracterului abuziv al clauzei în discuție nu poate fi exclusă pentru motivul că respectiva clauza s-ar referi la caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de alta parte. Astfel, clauza amintită se limitează să stabilească, în vederea calculării ratelor, cursul de schimb între forintul maghiar și francul elvețian, fără însă a prevedea prestarea unui serviciu de schimb de către împrumutător. În lipsa unui asemenea serviciu, sarcina financiara care rezulta din diferența dintre cursul de schimb la cumpărare si cursul de schimb la vânzare, care trebuie sa fie suportata de împrumutat nu poate fi considerata ca fiind o remunerație datorata în schimbul unui serviciu se arată în documentul citat.
S-a mai arătat că CJUE preciza ca o clauză care definește obiectul principal al contractului nu este exceptată de la examinarea caracterului său abuziv decât dacă a fost redactată în mod clar și inteligibil. Curtea a subliniat ca cerința respectivă nu se limitează la o claritate și la o inteligibilitale formale si pur gramaticale. Dimpotrivă, contractul de împrumut trebuie să indice în mod transparent motivul si particularitățile mecanismului de schimb al monedei străine. Astfel, revine instanței naționale sarcina de a stabili dacă un consumator normal informat
și suficient de atent putea, pe baza publicității si a informațiilor furnizate de împrumutator în cadrul negocierii contractului de împrumut, nu numai să cunoască existenta unei diferențe între cursul de schimb la cumpărare și cursul de schimb la vânzare ale unei monede străine, ci și să evalueze efectele aplicării acestui din urmă curs cu privire la calcularea ratelor și la costul total al împrumutului său.
În probațiune a depus la dosar înscrisuri probatorii.
La data de 20.03.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției prescrierii dreptului material la acțiune fata de pretențiile solicitate de reclamant prin capătul de cerere nr. 3 (sume de bani plătite cu titlu de comision de procesare si comision de administrare, precum si sumele achitate in baza altor clauze a căror nulitate o solicita), pentru sumele achitate până la data de 23.01.2012, care sunt prescrise în raport de data promovării cererii de chemare în judecata (23.01.2015) și, pe cale de consecința, să se respingă acțiunea ca fiind prescrisa cu privire la pretențiile pentru perioada menționata, precum și respingerea acțiunii ca netemeinică și nefondată.
Pârâta având în vedere ca prin capătul de cerere nr. 3 se formula cereri în pretenții s-a solicitat a se pune în vedere reclamantului să precizeze cuantumul pretențiilor raportat la toate clauzele a căror nulitate o solicită nu doar cu privire la comisionul de administrare și procesare.
S-a mai arătat că contrar prevederilor legale reclamantul nu a precizat sumele a căror restituire o solicită, în caz contrar solicitând aplicarea prevederilor art. 196 Cod de Procedura Civilă.
Pârâta a mai solicitat ca reclamantul să indice care este temeiul de drept al prezentei acțiuni pentru fiecare petit al acesteia, iar in context arăta că Legea nr. 193/2000 nu poate constitui temei de drept pentru a se solicita înghețarea cursului CHF la momentul încheierii contractului.
S-a mai solicitat să se pună în vedere reclamantului sa indice care este clauza privitoare la comisionul de risc pe care înțelege să o conteste și de asemenea, să indice calculul care l-a condus la concluzia faptului că, cuantumul comisionului de risc este apropriat cuantumului dobânzii.
Pârâta a arătat că nu prevede nu prevede în contractele de credit, și, ca și consecința, nici nu încasează un atare cost. Susținerile reclamantului sunt o încercare de a conduce instanța către concluzia că, asemenea altor instituții financiare puternic mediatizate (negativ) și banca practică diverse costuri pentru acoperirea eventualelor fluctuații a cursului monedei creditului.
Pârâta a solicitat admiterea excepției prescrierii dreptului material la acțiune fata de pretențiile solicitate de reclamant prin capătul de cerere nr. 3 (sume de bani plătite cu titlu de comision de procesare si comision de administrare, sumele achitate in baza altor clauze a căror nulitate o solicitai, pentru sumele achitate pana la data de 23.01.2012, care sunt prescrise in raport de data promovării cererii de chemare in judecata (23.01.2015) și, pe cale de consecință, să se respingă acțiunea ca fiind prescrisă cu privire la pretențiile pentru perioada menționată.
S-a mai arătat că avându-se în vedere că obligațiile de plata a sumelor a căror restituire este solicitata de reclamant, întemeiate pe contractul de credit încheiat cu reclamantul, curg lunar conform contractului de credit, apreciind că la data introducerii cererii de chemare in judecata intervenise prescripția extinctivă pentru restituirea sumelor plătite de la data primei rate si până la data de 23.01.201.
Pârâta a arătat că în momentul nașterii raportului juridic (2008), temeiul aplicabil pentru calculul termenului de prescripție îl reprezenta prevederile art. 1(1) si art. 3 din Decret. Restituirea acestor prestații este supusă acelorași reguli, astfel că, în virtutea art. 12 și a art. 1(1) și art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, pentru sumele a căror restituire se cere a intervenit prescripția.
De asemenea a solicitat admiterea excepției lipsei de obiect în parte a capătului 2 de cerere privind solicitarea de anulare, respectiv de eliminare a clauzei privind dobânda revizuibilă de la art. 3 din contract, a clauzei privind comisionul de rambursare anticipată din contractul de credit, a clauzei privind comisionul de administrare, cu consecința respingerii acesteia ca fiind lipsita de obiect.
Odată cu prima restructurare a creditului în data de 16.07.2010, instituția de credit și împrumutații au renunțat de comun acord cu banca la perceperea comisionului de administrare, în acest sens modificându-se prevederile art. 3.14 din contract, astfel că potrivit art. 3 din actul adițional „începând cu data încheierii prezentului act adițional Banca renunța la încasarea comisionului de administrare datorat de împrumutat conform Contractului. De asemenea, prin încheierea primei restructurări s-a renunțat și la perceperea comisionului de plata anticipată, datorită caracterului revizuibil al dobânzii, astfel ca potrivit art. 2.13 din actul adițional din 16.07.2010 „daca rambursarea intervine . care rata dobânzi aferentă creditului este variabila nu se mai percepe comisionul de rambursare anticipata ". Prin urmare o solicitare de anulare, respectiv eliminare a clauzei privind comisionul de administrare este lipsita de obiect, câtă vreme acesta nu se regăsește în contractul încheiat cu reclamantul, astfel cum acesta a fost modificat.
In anul 2010, odată cu . OUG 50/2010, banca a implementat prevederile acestui act normativ, prin urmare a raportat dobânda la un indice de referința clar, determinabil LIBOR. S-a mai arătat că cu toate că reclamantul nu a semnat actul adițional întocmit de către bancă în conformitate cu prevederile OUG nr. 50/2010, actul adițional a fost acceptat tacit, având in vedere ca din interpretarea coroborata a art. 80, art. 95 alin. 2 și 5 din OUG nr. 50/2010, reclamantul nu poate renunța la drepturile conferite de ordonanță și că nesemnarea actului adițional este considerat de lege acceptare tacita. S-a mai arătat că atâta timp cât clauzele contractuale nu mai sunt în vigoare, încă din anul 2010, solicitarea de anulare, respectiv eliminare din contract a rămas fără obiect. Nu se poate dispune eliminarea unei clauze care deja a fost eliminată si pronunțarea unei astfel de hotărâri judecătorești ar conduce la imposibilitate de a fi pusă în executare pentru că cele care ar fi dispuse prin aceasta au fost înfăptuite cu ani în urmă. Prin urmare, atâta timp cât aceste clauze nu mai sunt în vigoare încă din anul 2010, cererea apare ca lipsita de obiect în ceea ce privește anularea și în totalitate în ceea ce privește eliminarea din contract a acestora, sens în care s-a solicitat admiterea excepției astfel cum a fost formulată.
Pârâta a solicitat pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.
Pârâta a arătat că reclamantul critica art. 2 din actele adiționale contractul de credit nr. RFI_/05.12.2007 pe motiv că banca poate modifica cuantumul dobânzii la 30 iunie si 31 decembrie al fiecărui an.
S-a mai arătat că restructurarea a fost inițiată la solicitarea reclamanților, banca neavând nici un câștig de pe urma restructurării. Restructurările constau în soluții temporare menite sa ajute clienții sa depășească perioada de dificultăți financiare, iar principiul de funcționare al restructurării este acela de a încasa aceeași sumă ca în cazul în care creditul nu ar fi beneficiat de restructurări, banca fiind o societate comerciala în scopul obținerii de profit nu de binefacere. Dobânda variabila a fost raportata la indici clari si verificabili. Conform prevederilor actului adițional rata actuala a dobânzii este de 7,6054%, fiind formată din LIBOR 6 luni (-0.5146%) + Marja de 8,12%. Variația dobânzii se raportează la criterii clare determinabile, respectiv un indice de referința, la o anumita perioada, în cazul de față 6 luni, pârâta a respectat întocmai prevederile legale în materia contractelor de credit încheiate cu consumatorii, astfel ca băncile sunt obligate să exprime în contracte dobânda variabilă în funcție de un indice variabil la care se adaugă marja bancii, dobânda actuala este raportată la un indice, clar determinabil, transparent în conformitate cu legea nr. 193/2000. S-a mai arătat că modificarea ratei dobânzii raportat la indicele de referința verificabil LIBOR 6 luni la 30 iunie si 31 decembrie a fiecărui an, este o modificare independenta de voința băncii, fiind un indice verificabil, în conformitate cu OUG nr. 50/2010. Formula de calcul aferenta dobânzii variabile, conform actelor adiționale la contractul de credit ( LIBOR 6 luni + marja băncii) este aceeași cu formula de calcul prevăzută de art. 37 din OUG nr. 50/2010, act normativ care vine în sprijinul consumatorului.
De asemenea s-a arătat că reclamantul solicita constatarea caracterului abuziv al art. 2 din actele adiționale, pe motiv ca dobânda se modifica „în funcție de evoluția pieței monetare" însă analizând articolul a cărui nulitate o solicită, nicăieri nu se face vorbire în cuprinsul respectivului articol despre acest motiv care determină modificarea dobânzii. Singurul criteriu în temeiul căruia se modifica cuantumul dobânzii era indicele de referința LIBOR, ce reprezintă rata dobânzii practicata pe piața londoneza pentru împrumuturile bancare în CHF, astfel cum s-a prevăzut in actele adiționale la contractul de credit. Susținerea reclamantului referitoare la faptul ca dobânda nu a fost negociata nu poate conduce de plano la aprecierea acestora ca fiind clauze abuzive. Astfel, clientul susținea că nu au fost negociate aceste clauze dar nu produce nici o dovadă în acest sens, or pârâta nu putea face dovada unui fapt negativ și anume că acest client nu și-a dorit o negociere și deci nu a solicitat-o.
Pârâta a apreciat că „lipsa negocierii" ar fi putut fi probată în condițiile în care clientul ar fi făcut dovada unei solicitări de negociere, dar aceasta nu s-a făcut în nici un mod, or, câtă vreme nu s-a adus în sprijinul afirmației o cât de mică proba, nu poți să afirmi fără tăgadă că a refuzat orice "tentativa" a clientului de a negocia clauzele contractuale.
Pârâta a arătat că are produse standard destinate mai multor categorii de persoane fizice si juridice și aceste produse sunt prezentate clienților într-un format standard, preformulat, dar daca clienții nu au nici o obiecție și nu solicită negocierea lor, o astfel de inițiativa nu o poate avea banca, aceasta neputând solicita negocierea propriei oferte.
Pârâta a arătat că este obligată de lege să probeze negocierea doar în măsura în care „pretinde că o clauza standard a fost negociată cu consumatorul" (art.4 alin. 3 teza finala Legea 193/2000), iar in cazul contractelor preformulate, Băncii ii revine obligația din art. 5 al Legii 193/2000, fiind în imposibilitatea de a de a face dovada faptului negativ că la data solicitării creditului reclamantul nu a solicitat a-i fi remis un exemplar din contractul de credit. Cu privire la dobânda stabilită prin cele 3 acte de restructurare intervenite între părți în anul 2010, s-a invocat negocierea, aceasta rezultând din: actul adițional la contractul de credit a fost semnat la cererea si inițiativa clientului; prin actele adiționale de restructurare, reclamantul a beneficiat de dobânda redusa de 3,3% și 3,35%, 4, 7% pe o perioada de 4 ani, dobânda a fost raportata la indicele Libor si la o marja fixă.
S-a mai arătat că este evident faptul că dobânda redusa pe perioade determinate este tot rezultatul negocierii pârtilor. Astfel, din graficul de rambursare semnat cu ocazia încheierii actelor adiționale, rezulta cele mai sus expuse si anume ca banca a acordat o reducere de dobânda cu mai bine pe o perioada de 4 ani, pârâta nu a majorat dobânda, ci a aplicat dobânda agreată cu clientul la data încetării restructurării.
S-a mai arătat că pentru pentru declararea unei clauze a fiind abuzive este necesar îndeplinirea cumulativa a mai multor condiții pe lângă lipsa negocierii. S-a considerat că această condiție a dezechilibrului semnificativ lipsește întrucât clienții au beneficiat de dobânzi reduse pe timp de 4 ani, achitând rate cu mai mult de 50 % mai reduse jumătate fata de cuantumul ratei inițiale, iar după încetarea fiecăreia, rata lunara este în cuantum apropiat ratelor achitate în primul an de creditare. Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile lipsei negocierii și ale dezechilibrului semnificativ în detrimentului consumatorului, iar pe de alta parte fiind prevăzuta și posibilitatea rezilierii contractului atât în contractul de credit cât și din prevederile fiecare act adițional de restructurare, nu se poate fi în prezența vreunei clauze abuzive. Oricum, această clauză nu este abuziva întrucât analizând clauza contractuală supusa controlului instanței, se poate observa faptul că aceasta nu este de natura a produce un astfel de dezechilibru în detrimentul consumatorului.
Raportat la condiția faptului ca dezechilibrul creat în detrimentul consumatorului trebuie sa fie contrară exigentelor bunei credințe, s-a arătat că reclamanții nu dovedesc condiția ceruta de Legea 193/2000, în mod imperativ.
Datorita naturii contractului de credit, prestațiile reclamantului se executa pe perioada mai multor ani, în timp ce banca își îndeplinește obligațiile la momentul contractării creditului. Instituția de credit, atunci când acordă un credit pe termen lung nu are o sursă de finanțare pe aceeași perioada, de aceeași mărime și cu o structura similară respectivului credit. Reclamantul nu dovedește nici condiția relei – credințe, in cazul obligațiilor contractuale buna credința se prezumă.
Cu privire la buna credință s-a arătat că activitatea de creditare este o operațiune complexă care se află în strânsă legătură cu activitatea corelativa de atragere de resurse. Volumul creditelor acordate de o instituție financiara depinde în mare măsura de resursele atrase prin intermediul depozitelor, dar și de alte resurse nedepozitare ( împrumuturi de la alte instituții, emitere de obligațiuni și altele). Orice instituție de credit atunci când acorda un credit pe termen lung nu are o sursa de finanțare pe aceeași perioada, de aceeași mărime și structură similară respectivului credit. Prin urmare pe toata aceasta perioada de derularea a contractului de credit banca va trebui să atragă costuri pe care nu le poate anticipa rezonabil. De aceea apare ca justificata inserarea unei clauze contractuale prin care părțile au convenit ca dobânda se va modifica în funcție de aceste viitoare evoluții ale pieței financiare. Lipsa dezechilibrului semnificativ si a relei credințe au fost reținute și de instanța care a argumentat în mod pertinent faptul că „determinarea ratei dobânzii in funcție de evoluția pieței financiare si de politica de creditare a băncii, in condițiile in care pârâta și-a îndeplinit obligațiile corelative, nu generează contrar bunei-credințe, dezechilibru între prestațiile pârtilor".
Cu privire la criticile privind comisionul unic de 90 de euro, reclamantul nu a arătat care sunt criticile sale aduse acestui comision prevăzut la art. 2.15 din actul adițional, ci doar solicita fără a motiva sau a dovedi în vreun mod îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea 193/2000 respectiv dezechilibru semnificativ, și reaua credința, în conformitate cu art. 194 Cod procedura civila.
S-a arătat că clauza care prevede perceperea acestui comision unic de 90 de euro este transparenta și clară, astfel încât se justifica perceperea lui pentru servicii prestate la cererea clientului în legătura cu acest contract de credit care pot fi: rambursarea anticipata parțială/integrală, exercitarea drept de retragere contract, exercitarea opțiunii de finanțare, solicitare reducere procent dobânda penalizatoare, solicitare amânare la plata (vacanță 3 luni), eliberarea declarație de radiere ipoteca si a adresei de lichidare credit, generare grafic de rambursare, solicitare schimbare data scadenta a ratelor, solicitare restructurare credit, solicitare de înlocuire a garanțiilor existenta, emitere acord racordare la rețeaua de gaza/utilități în cazul creditelor garantate. Prin urmare acest comision se percepe de către bancă doar în situația în care clientul solicita anumite servicii prestate în legătură cu convenția de credit, nefiind un comision care se achita de către reclamant cu ocazia rambursării fiecărei rate scadente.
Susținerile reclamantului conform cărora banca a introdus în mod discreționar acest comision, trebuiesc respinse ca nefondate si neîntemeiate, clientul fiind informat despre toate modificările aduse convenției de credit odată cu semnarea acestui act adițional, clientul având posibilitatea să studieze draftul actului adițional timp de 15 zile înainte de semnarea acestuia. Însă în speță consumatorul a fost mulțumit de modificările aduse contractului odată cu încheierea actului adițional, astfel că acest a fost însușit de client prin semnătură, banca nu l-a obligat pe acesta să îl semneze, clientul putând refuza semnarea acestuia sau îl putea semna cu obiecțiuni. Restructurarea a fost inițiată la solicitarea reclamantului, banca neavând nici un câștig de pe urma restructurării. Restructurările constau în soluții temporare menite să ajute clienții să depășească perioada de dificultăți financiare, iar principiul de funcționare al restructurării este acela de a încasa aceeași suma ca în cazul în care creditul nu ar fi beneficiat de restructurări, banca fiind o societate comercială în scopul obținerii de profit nu de binefacere.
S-a mai arătat că solicitarea de constatare a nulității absolute o clauzei privind comisionul de rambursare anticipată in cuantum de 1 % denota superficialitate în formularea cererii de chemare în judecata și solicitarea constatării caracterului abuziv al clauzelor contractuale. Clauzele la care face trimitere reclamantul, prin cererea introductiva, privitor la cuantumul de 1% a comisionului de rambursare anticipată nu se aplică, în acest caz datorită caracterului variabil al dobânzii. S-a arătat că la o citire mai atentă a clauzei de la art. 2.1 3 din actele adiționale se poate observa că „ Daca rambursarea intervine într-o perioada în care rata dobânzii aferenta creditului este variabila, nu se percepe comision de rambursare anticipata." Instituția de credit respecta prevederile OUG nr. 50/2010 privind implementarea Comisionul de plată anticipată se percepe ca despăgubire pentru lipsirea creditorului de un profit prefigurat (dobânda aferenta capitalului rambursat anticipat), iar în prezent cuantumul comisionului este stabilit de lege. S-a arătat că reclamantul nu a rambursat anticipat creditul, pentru a se pune problema aplicabilității sau nu a comisionului de rambursare anticipată. Sub acest aspect, s-a considerat că petitul este lipsit de obiect și de interes, modificarea unei clauze contractuale care nu a produs și nu va produce niciodată efecte - fiind deja modificata prin efectul legii si al prevederilor actului adițional încheiat de părți, neputând prezenta interes actual și legitim si nici un obiect real si valabil. Prin urmare, comisionul de rambursare anticipată nu se aplica prezentului produs al băncii, astfel solicitarea reclamantului este inadmisibila si lipsita de obiect.
De asemenea se arăta că reclamantul solicita constatarea caracterului abuziv al comisionului de risc, nulitatea acestei clauze și eliminarea ei din convenția de credit, fără însă a indica care este clauza privind comisionul de risc.
Referitor la pretențiile reclamantului privind clauza referitoare la cursul valutar s-a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la cursul valutar fără însă a indica în petitul acțiunii sau în motivare care clauza contractuală înțelege să atace, ori instanța de judecata trebuie sa se pronunțe asupra fiecărei clauze contractuale contestate în parte, ea neputând sa se pronunțe asupra solicitării de anulare a clauzei privind diferența de curs valutar în măsura în care nu identifica respectiva clauza.
Pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului privind anularea clauzei privind diferența de curs valutar invocând în acest sens prevederile art. 1578 Cod Civil. S-a arătat că reclamantul a avut posibilitatea de a negocia conținutul contractului privind moneda de acordare a creditului putând opta intre mai multe tipuri de credite in diverse monede de schimb, alegând, în final din portofoliul de produse bancare oferite de către instituția de credit un credit care corespunde cel mai bine nevoilor sale personale.
De asemenea, banca nu avea interes sa vândă un produs riscant pentru consumatori. Este absurd si contrar oricărei logici elementare sa se considere că banca a intenționat să vândă un produs pe care îl considera riscant. O astfel de abordare ar fi produs în primul rând un prejudiciu băncii deoarece imposibilitatea de rambursare a creditului pe care ar fi întâmpinat-o debitorii ar fi afectat în primul rând banca - fapt care s-a si întâmplat.
Restituirea în CHF de la cursul de schimb de la data tragerii a creditului acordat, tras si încasat în CHF de la data tragerii creditului si la costurile produsului de creditare în CHF nu echivalează cu restituirea creditului. Banca are pierderi semnificative dacă se procedează la o astfel îndeplinire parțială a obligației provenită din: diferența de curs valutar, raportată atât la sumă cât și la principal. Potrivit reglementărilor bancare (Regulamentul BNR nr. 22/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit si al firmelor de investiții), o banca, dacă se împrumută în CHF, este obligată să aibă finanțări în CHF (credite la rândul ei) suficiente pentru a acoperi activele denominate în CHF (creditele acordate către consumatori) astfel încât poziția netă dintre ele să nu depășească 10% din fondurile proprii. S-a mai arătat că reclamantul având o obligație legală de a rambursa ceea ce a primit, de care împrumutatul era obligat să fie conștient la încheierea contractului - nimeni nu poate invoca necunoașterea legii - împrumutatul era obligat si presupus chiar de către legiuitor capabil să conștientizeze și riscul creșterii valorii bunului fungibil - valutei - în care a contractat - riscul valutar. Variația CHF nu era un produs al R. B. SA. Pentru ca banca să aibe obligația de a-l informa pe consumator. Mai mult, este de notorietate faptul ca o valuta nu are niciodată un raport fix cu o alta valuta, toata lumea cunoscând ca valutele (valoarea lor) crește/scade pe parcursul timpului funcție de economie.
S-a mai arătat că faptul că acest risc s-a produs într-o pondere mai mare decât au sperat reclamanții, nu înseamnă că nu era prevăzut si conștientizat de către împrumutat. Împrumutații au prevăzut riscul întăririi CHF fată de L., pe care si l-au asumat, sperând că acesta nu se va produce în considerarea celorlalte avantaje pe care le aducea creditul. La contractarea creditului, împrumutatul a optat pentru creditul în CHF - credit mai avantajos din punct de vedere al costurilor sale - dintr-o paletă largă de oferte de creditare - credite în Lei, Euro, USD, imobiliare, ipotecare. Astfel că în comparație cu celelalte produse de creditare oferite atât de banca, cât și de alți furnizori de produse bancare: cost mai redus, acces la o sumă mai mare de bani, posibilitatea de a-si împlini investiții mai substanțiale (achiziția unei case sau unui teren mai mare, mai bine poziționat, construit recent etc, renovarea casei cu materiale de calitate mai bună sau de către firme care pot asigura o calitate profesionistă a manoperei, achiziția unei mașini mai scumpe, etc). Totodată un credit in moneda naționala ar fi presupus venituri mai mari din partea reclamantului, garanții suplimentare. Acest lucru fiind recunoscut de către reclamant chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecat, raportat la circumstanțele economice de la acel moment precum si la capacitatea pârâtei de înțelegere a clauzelor contractuale si a implicațiilor acestora pe termen lung, contractarea unui credit in CHF se prefigure a fi cea mai avantajoasa alternative la un credit in lei sau in euro, acest aspect constituind motivul determinat în vederea perfectării contractului".
S-a arătat că toate aceste avantaje și dezavantaje definesc cauza contractului de credit - mediată și imediată, a cărui existentă este prezumată la încheierea oricărui contract. Faptul că unul din aceste dezavantaje, riscuri s-a produs si a depășit un prag peste care împrumutatul spera că nu se va trece, nu înseamnă ca acesta nu a conștientizat dezavantajul ori că nu si l-a asumat ori că a fost indus în eroare. Astfel cum s-a arătat anterior, obligația de a rambursa creditului cu implicațiile ei ține de sfera obligației de conștientizare a împrumutatului - persoană cu deplina capacitate de exercițiu - si mai puțin de sfera obligației de informare.
S-a arătat că obligația de informare se refera la aspecte care exced puterii de cunoaștere a unui consumator ignorant si care, dacă nu ar fi cunoscute de consumator, ar determina un dezechilibru contractual si chiar o viciere a consimțământului acestuia la încheierea unui contract. Astfel cum s-a arătat în doctrina -.„Obligația de informare constă în obligația de a comunica creditorului acestei obligații un summum de cunoștințe necesare unui consimțământ valabil la încheierea contractului, executării în bune condiții a contractului sau folosirii produsului/serviciului achiziționat în mod corespunzător. Pentru a ne afla în prezenta unei obligații de informare trebuie îndeplinite anumite condiții: „a) informațiile deținute de debitorul obligației să fie pertinente (adică apte să influențeze consimțământul creditorului obligației); b) ignoranta creditorului să fie legitimă (lipsa de cunoștințe privind obiectul contractului să nu îi fie imputabilă".
Cu privire la dobânzile legale la sumele solicitate s-a solicitat a se observa pârâta se afla în situația posesorului de buna-credinta prevăzuta de art. 485 din vechiul cod civil aceasta constituind o excepție de la principiul retroactivității efectelor nulității actului juridic civil. Ca atare si în situația în care ar fi anulată o clauza, se impune restituirea doar a bunului nu si a fructelor acestuia, in speța nu si a dobânzilor legale solicitate.
Pe de alta parte, banca arăta că se bucura de prezumția de corectitudine și legalitate în desfășurarea activității sale aprobate de Banca Naționala a României, iar contractele încheiate cu clienții sunt oferite pentru o paleta larga de clienți nu numai pentru cei din speța de fata, normele in baza cărora se acorda creditele fiind supuse avizării prealabile a BNR.
În probațiune a depus la dosar înscrisuri probatorii.
La data de 4 mai 2015, reclamantul a depus la dosar note de ședință prin care a estimat valoarea pretențiilor la suma de_ lei.
Reclamantul a arătat că restituirea sumelor de bani încasate cu titlul de comision de administrare, de rambursare anticipata precum si a dobânzii variabile reprezintă repunerea părților în situația anterioară în urma constatării caracterului abuziv al clauzelor contractuale ce le cuprind.
S-a arătat că cererea de restituire a unor sume de bani nu este o cerere independentă procesual, vizând un prejudiciu cauzat consumatorilor printr-o faptă ilicita, ci se află într-o totală dependență de modul de soluționare a solicitărilor privind anularea clauzelor abuzive vizând plata acestor dobânzi si comisioane. In lipsa anulării clauzelor abuzive vizând plata acestora nu se poate pune problema restituirii către consumatori a sumelor de bani încasate de către bancă cu titlu de comisioane si dobânzi variabile.
S-a mai arătat că termenul de prescripție privind dreptul consumatorilor de a cere restituirea sumelor de bani încasate de bancă cu diferite titluri începe să curgă de la data pronunțării hotărârii judecătorești care au constatat caracterul abuziv al clauzelor contractuale. S-a arătat că părțile nu au solicitat prin acțiunea respectivă și punerea în situația anterioară, termenul genera prescripție de 3 ani în care părțile au posibilitatea să ceară pe calea unei acțiuni separate repunerea în situația anterioară curge de la data pronunțării hotărârii judecătorești.
Reclamantul a formulat cerere ele repunere în situația anterioară prin care a solicitat anularea clauzelor abuzive din contractul de credit, în consecință dreptul material la acțiune nu este prescris.
S-a arătat că cererea de chemare in judecata este in mod corect si procedural înregistrată la instanța locului unde pârâta are sucursala care urmează să execute obligațiile ce decurg din contractul de creditare. Consecința constatării caracterului abuziv al unei clauze atrage sancțiunea nulității acesteia.
S-a mai arătat că potrivit art. 1 clin Legea nr. 193/2000 modificată, contractul de credit trebuie să conțină „clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate." Ori. textul ari. 3.5 din Convenție nu se supune acestor exigențe, nefiind deloc clare, neechivoce și neconținând nici un element care să dea posibilitatea sa de a înțelege de ce sunt percepute aceste sume. De asemenea, in conformitate cu pct. l lit. g din Anexa la I Legea nr. 93/2000 modificată, este considerată clauză abuzivă acea care „dă dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale." în speță având in vedere modul de formulare a clauzei încriminate; aceasta întră sub incidența textului legal.
La încheierea Convențiilor, reclamantul nu a posibilitatea să negocieze nici una dintre clauzele contractuale, cu ațât mai puțin cele privitoare la costurile creditului, cuprinsul contractului, fiindu-i impus de către Banca si având un caracter prestabilit, de natura contractelor de adeziune. Ori. în măsura în care avea nevoie de creditul solicitat, a fost implicit nevoit să semneze Convenția, chiar și în aceste condiții. In conformitate cu art. 4 alin. 1 clin legea nr. 193/2000 modificată, clauzele care nu au fost negociate cu consumatorul suni considerate abuzive, dacă acestea creează în detrimentul acestuia un dezechilibru contractual. De asemenea, conform alin. 2 al aceluiaș articol, este considerată ca nefiind negociată acea clauză care „a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate.
Afirmarea pârâtei că ar fi cunoscut existența și obligațiilor ce-i reveneau, și sub aspectul valorii și sub cel al perioadei, si că a fost de acord prin semnarea convenției, cu plata comisioanelor si a dobânzii variabile, dispunând de posibilitatea de a refuza semnarea convenției daca un era de acord cu acest comision, nu pot determina lipsa de incidența a prevederilor Legii 193/2000.
S-a arătat că comisionul de administrare credit, are un caracter abuziv, discreționar și nelegal, a cărui necesitate nu rezultă dintr-un motiv obiectiv și rezonabil, legal de derularea Convențiilor, ci din dorința vădită a băncii de a menține costurile exotice - comisioane pe care băncile le-au înscris mereu în bilanț ca venituri din dobânzi, adică dobânzi mascate. Plățile efectuate ca si comision de administrare capătă caracter de plați nedatorate.
Cu privire la caracterul abuziv al comisionului de rambursare anticipata în cuantum de 1 % din valoarea soldului creditului s-au invocat prevederile art. 67 - 69 din OUG 50/2010, adoptată prin Lg nr. 288/2010 care au modificat atât cuantumul cât și condițiile perceperii comisionului de rambursare anticipată, în sensul reducerii acestuia în favoarea consumatorului .
Cu privire la comisionul de risc comisionul de risc s-a solicitat a se constata caracterul abuziv al acestuia, în condițiile în care creditul acordat este unul garantat prin înscrierea unei ipoteci în favoarea băncii până la restituirea integrala a creditului.
În fapt instanța reține că între pîrîta . în calitate de împrumutător, pe de o parte și C. M. C. și C. M., în calitate de împrumutați, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de credit nr. RFI_/5.12.2007( fila 11 dosar) pentru suma de_,88 CHF.
Contractul de credit a fost modificat prin trei acte adiționale succesive încheiate la 30.07.2009 ( fila 120 dosar), la 04.08.2010 ( fila 115 dosar) și respectiv la 01.09.2011 ( fila 22 dosar).
În drept sînt incidente dispozițiile:
ART. 1 din Legea 193 / 2000
(1) Orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
(2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.
(3) Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
ART. 2 din Legea 193 / 2000
(1) În sensul prezentei legi, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care încheie un contract în afara activității lor autorizate, profesionale sau comerciale.
(2) În sensul prezentei legi, prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică ce încheie un contract în cadrul unei activități autorizate, comerciale sau profesionale.
ART. 3 din Legea 193 / 2000
(1) Prevederile prezentei legi se aplică și bonurilor de comandă sau bonurilor de livrare, biletelor, tichetelor și altora asemenea care conțin stipulări sau referiri la condiții generale prestabilite.
(2) Clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi.
ART. 4 din Legea 193 / 2000
(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
ART. 5 din Legea 193 / 2000
În cazul contractelor standard preformulate, comerciantul are obligația să remită, la cerere, oricărei persoane interesate un exemplar din contractul pe care îl propune.
ART. 6 din Legea 193 / 2000
Clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.
ART. 14 din Legea 193 / 2000
Consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.
ART. 37 din OUG 50/2010
În contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:
a) dobânda va fi compusă dintr-un indice de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului;
b) *** Abrogată
c) în acord cu politica comercială a fiecărei instituții de credit, creditorul poate reduce marja și/sau aplica un nivel mai redus al indicelui de referință, acesta având dreptul ca, pe parcursul derulării contractului, să revină la valoarea marjei menționate în contract la data încheierii acestuia și/sau la nivelul real al indicelui de referință;
d) modul de calcul al dobânzii trebuie indicat în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii variabile, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia;
e) elementele care intră în formula de calcul al dobânzii variabile și valoarea acestora vor fi afișate pe site-urile de internet și la toate punctele de lucru ale creditorilor.
ART. 40 din OUG 50/2010
(1) Sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul creditorului să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator.
(2) Creditorul trebuie să poată face dovada că a depus toate diligențele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiționale.
(3) În cazul modificărilor impuse prin legislație, nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (1) este considerată acceptare tacită. În acest caz se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele impuse prin legislație. Introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse prin legislație sunt considerate nule de drept.
(4) Se interzice introducerea în contractele de credit a clauzelor prin care:
a) consumatorul este obligat să păstreze confidențialitatea prevederilor și a condițiilor contractuale;
b) creditorul poate declara scadent sau denunța unilateral contractul ori poate penaliza consumatorul în cazul afectării reputației creditorului;
c) creditorul poate declara scadent anticipat creditul în cazul în care consumatorul nu și-a îndeplinit obligațiile conform altor contracte de credit încheiate cu alți creditori;
d) creditorul impune consumatorului încheierea contractului de asigurare a bunurilor aduse în garanție cu o societate agreată de bancă.
(5) Creditorii nu au dreptul să refuze încasarea ratelor de credit în moneda în care s-a acordat creditul, cu excepția operatorilor economici care încheie contracte de leasing.
ART. 41 din OUG 50/2010
(1) Orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puțin 30 de zile înainte de aplicarea acestora, cu excepția situațiilor în care consumatorul solicită modificări ale contractului care implică schimbarea costurilor, de exemplu prelungirea perioadei de creditare sau modificarea ratelor.
(2) Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții.
(3) Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menționat anterior nu este considerată acceptare tacită și contractul rămâne neschimbat.
(4) În cazul în care consumatorul nu acceptă noile condiții, creditorul nu are dreptul de a penaliza consumatorul sau de a declara creditul scadent.
ART. 33 din OUG 50/2010
(1) Contractele de credit sunt redactate în scris, vizibil și ușor de citit, fontul utilizat fiind Times New R., mărimea de minimum 12 p, pe hârtie sau pe un alt suport durabil. În cazul în care contractul este redactat pe hârtie, culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat.
(2) Contractele de credit trebuie să conțină informații complete, clare și ușor de înțeles, în limba română. Aceste informații vor fi detaliate sau explicate suplimentar de către bancă, la cererea expresă a consumatorului, înainte de semnarea contractului sub forma unei note, anexă la contract.
În cauză s-a invocat de către pîrîtă excepția prescripției dreptului reclamantului la acțiune.
Întrucît prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune sau la a cerea executarea silită, întrucît dreptul material la acțiune al reclamantului se putea naște efectiv doar în momentul și condiționat de consacrarea judiciară a caracterului abuziv al unor clauze din contractului litigios, întrucît abia în cadrul prezentei acțiuni reclamantul a dedus instanței verificarea obiecțiilor sale cu privire la caracterul abuziv al clauzelor, în mod vădit excepția este neîntemeiat invocată și pe cale de consecință se va respinge ca atare.
Instanța va respinge și excepția lipsei de obiect în parte a capătului 2 de cerere al acțiunii ca fiind neîntemeiat invocată în raport cu petitul acțiunii introductive de instanță și a precizării depuse.
Pe fondul pricinii instanța raportînd starea de fapt decelată la dispozițiile legale constată că acțiunea este neîntemeiat formulată.
Raportat la dispozițiile art. 4 al. 1 din Legea nr. 193/2000 pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv clauza să nu fi fost negociată direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe.
Potrivit art. 4 al. 6 din Legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil .
Cu raportare la contractul de credit nr. RFI_/5.12.2007 astfel cum a fost el modificat prin cele trei acte adiționale, instanța constată că toate clauze sale sunt exprimate într-un limbaj inteligibil .
Cu raportare la contractul de credit nr. RFI_/5.12.2007 astfel cum a fost el modificat prin cele trei acte adiționale, instanța constată toate clauzele sale au făcut obiectul negocierii directe dintre reclamant și pîrîta din cauză, dovada negocierii directe fiind tocmai succesiunea celor trei acte adiționale .
Așa fiind, în raport cu aceste constatări instanța reține că,
De vreme ce dobânda variabila a fost asumată expres de reclamant în condițiile art. 969 C.civ.1864, la fiecare moment contractual ( la 5.12.2007, la 30.07.2009, la 04.08.2010 și respectiv la 01.09.2011, stipulat fiind că „împrumutatul datorează Băncii pe întreaga perioadă de creditare o dobîndă variabilă .....prin aplicarea ratei dobînzii curente la credit”),
De vreme ce dobânda variabila a fost raportată în contractul litigios la indici clari si verificabili, (Euribor, Libor, Robor),
De vreme ce tot ca rezultat al negocierii, reclamantul a beneficiat de dobândă redusă pe perioade determinate ( ”Prin excepție de la pct 2.2 începînd cu data semnării actului adițional și pînă la data de 04.08.2011 Banca acordă o perioadă de reducere a dobînzii, percepînd o dată a dobînzii curente de 3,30%” ) și chiar de o prelungire a perioadei de creditare ( „ Banca acordă împrumutatului, începînd cu data încheierii prezentului act adițional, o prelungire a perioadei de creditare scadența finală a creditului acordat în baza Contractului se modifică de la data de 10.12.2042, la data de 04.01.2043”),
De vreme ce stipularea privind perceperea comisionului unic de 90 de euro a fost transparentă și clar inserată în contractul litigios, avînd fundament și legal nu numai contractual, în prevederile art. 36 din OUG 50/2010,
De vreme ce privitor la comisionul de rambursare anticipată, după adoptarea OUG 50/2010 s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 66 alin 2 din acest act normativ,
De vreme ce de fiecare dată, reclamantului i-a fost făcut decunoscut cu privire la influența ce o poate avea asupra costurilor creditului variațiile cursului valutar ( „ Împrumutatul declară că a fost informat că suma lunară de plată (echivalentul în RON al sumei lunare de plată ) poate să crească pe viitor ca urmare a posibilității creșterii cursului valutar și /sau a cresterii ratei dobînzii creditului „), reclamantul asumîndu-și constant acest risc contractual,
De vreme ce reclamantul și-a asumat contractual în condițiile art. 969 C.civ.1864, în cadrul contractului de credit și comisionul de risc,
Nu există temei pentru a reține existența vreunei clauze abuzive în cadrul contractul de credit nr. RFI_/5.12.2007 astfel cum a fost el modificat prin cele trei acte adiționale.
De altfel, reclamantul a arătat în cadrul interogatoriului ce i s-a luat (fila 164 dosar) că prezentul litigiu este determinat doar de faptul că variațiile cursului valutar au afectat ascedent costurile contractului său de credit și în cazul în care CHF nu ar fi „început să urce” el nu ar fi considerat că ar fi abuziv în vreun fel contractul de credit nr. RFI_/5.12.2007 astfel cum a fost el modificat prin cele trei acte adiționale. ( „Arat ca din cauza ca CHF a început sa urce ca si valoarea eu am început sa am probleme. Daca CHF ul nu ar fi avut un trend ascendent as fi mers cu contractul mai departe fără nici un fel de obiectii. Arăt că în ceea ce privește contractul comisionele care au fost stipulate in contract au fost stabile, variațiile valorice care m-au afectat pe mine negativ si care m-au determinat sa iau atitudine fata de acest contract sunt determinate strict de cursul valutar al CHF care este în creștere. Din cauza creșterii galopante a CHF mi-am pus problema ce sa fac si am si promovat prezenta acțiune, daca cursul CHF nu ar fi crescut nu as fi avut nici o obiecție cu privire la contract cu privire la forma care am semnat-o si modificat-o de trei ori prin acte aditionale. „).
Însă, precum s-a arătat anterior, reclamantului i-a fost făcut decunoscut cu privire la influența ce o poate avea asupra costurilor creditului variațiile cursului valutar ( „ Împrumutatul declară că a fost informat că suma lunară de plată (echivalentul în RON al sumei lunare de plată ) poate să crească pe viitor ca urmare a posibilității creșterii cursului valutar și /sau a cresterii ratei dobînzii creditului „), reclamantul asumîndu-și constant acest risc contractual.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de C. M. C., CNP_, cu domiciliul ales la cab. av. P. M. din A., ., . în contradictoriu cu . cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, Calea Florească nr. 246C, sector 1 pentru constatare clauze abuzive contract de credit și pretenții.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, prin depunerea apelului la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2015.
Președinte Grefier
D. L. C. C. N.
ed.DLC/CN/31.10.2015
Se .>- C. M. C. - domiciliul ales la C.. av. P. M. din A., ., .
- . - București, Clădirea Sky Tower, Calea Florească nr. 246C, sector 1
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4859/2015. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4845/2015. Judecătoria... → |
|---|
