Anulare act. Sentința nr. 6161/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6161/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 6161/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6161
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2015
Președinte: A. - B. V.
Grefier: N. – G. B.
S-a luat în examinare cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O. M. în contradictoriu cu pârâta . ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 lit. f din OUG 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, văzând concluziile părților, consemnate în încheierea dată în ședința publică din data de 04.11.2015, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi și care face parte integrantă din prezenta, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță sub nr._ /07.10.2014, formulată de reclamantul O. M. în contradictoriu cu pârâta .-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună eliminarea art. IV pct. 4.a din contractul de credit de consum nr. 024CSI_ încheiat la data 12.06.2008, ca fiind o clauză abuzivă cu consecința restituirii dobânzii încasate în plus, în temeiul art. 3 alin. 1 din Legea 193/2000; eliminarea art. IV pct. 4.1 alin. 2 din contractul de credit de consum nr. 024CSI_/12.06.2008 ca fiind o clauză abuzivă cu consecința restituirii comisionului perceput, în temeiul art. 3 alin. 1 din Legea 193/2000;cu cheltuieli de judecată, în temeiul art.543 alin. 1 C..
În motivare s-a arătat că între părți, s-a încheiat contractul de credit pentru consum nr. 024CSI_ din 12.06.2008 prin care pârâta i-a acordat reclamantului un împrumut în sumă de 15.000 RON.
Potrivit prevederilor art.4.1 alin. 1 din contractul de credit, creditul s-a acordat cu o dobândă stabilă de 9.95% pe an
Reclamantul a mai precizat că la art. IV, pct. 4.1 alin 1 și 2 din contract se regăsesc clauze abuzive. Acesta a arătat că modificarea marjei dobânzii, fără un criteriu obiectiv, marja dobânzii depinzând exclusiv de politica băncii, este abuzivă și încalcă drepturile debitorului în calitate de consumator.
În ceea ce privește comisionul de acordare a creditului de 25 % din valoarea creditului și comisionul de administrare lunară, de 0,45 % aplicat la valoarea soldului creditului, reclamantul a arătat că acestea nu au justificare în măsura în care se achita creditul acordat.
Mai mult, reclamantul a arătat că din graficele de rambursare din 17.09.2014, 18.03.2013 reiese faptul că pârâta a aplicat comisionul de administrare cum a dorit, astfel că a solicitat a se depune de către bancă un document semnat pentru conformitate în care să fie menționat și calculul exact al sumelor achitate cu titlu de dobândă, comision de acordare și comision de administrare pe perioada 12.06.2008 la zi, defalcat pe fiecare lună.
În drept a invocat dispozițiile OUG 50/2010, Legea 193/2000, HG 1553/2004, Directiva 93/2013 CCEE, Legea 363/2007, Legea 190/1999, OG 21/1991, art. 113 pct. 8 C., art. 29 (1) lit. f din OUG 80/2013, iar în probațiune a depus la dosar înscrisuri semnate și ștampilate pentru conformitate cu originalul, și a solicitat efectuarea unei expertize contabile.
La solicitarea instanței, reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune prin care a arătat că nu cunoaște suma exactă reprezentând dobândă încasată de pârâtă, deoarece dobânda se calculează la soldul rămas neachitat și având în vedere că a fost încheiat contractul în anul 2008 și s-a plătit lunar, nu se poate ca dobânda să fie de 1951,23 lei, această sumă fiind mai mare decât dobânda pentru primul an când era de 15.000 lei. În ce privește comisionul de administrare, a arătat de asemenea că nu cunoaște suma reală percepută drept comision de administrare întrucât acesta diferă în funcție de graficul de rambursare.
Referitor la comisionul de acordare, reclamantul a precizat că acesta este în sumă de 375 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 26.11.2014, pârâta a solicitat pe cale de excepție ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prescrisă, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
A arătat că la data de 12.06.2008 a acordat reclamantului un credit de consum cu dobânda variabilă, în sumă de_ RON, pe o perioadă de 120 de luni, prin semnarea contractului de credit nr. 024CSI_,
În momentul acordării creditului, pârâta a pus la dispoziția clienților o anumită ofertă pentru dobânzile, taxele, comisioanele percepute, pentru fiecare tip de credit, oferte care variau în fiecare an în funcție de evoluția pieței bancare, tarifele practicate fiind influențate de mai mulți factori, dar în special, de costul fondurilor, precum și marja de risc a țării.
Din portofoliul de soluții de creditare oferite de pârâtă clienților săi la vremea respectivă reclamantul a ales un produs de creditare cu dobânda variabilă acordat în moneda RON.
Cu privire la evoluția dobânzii pe parcursul derulării creditului de consum nr. 024CSI_ pârâta a arătat că din data de 12.06.2008 până în data de 10.09.2008 (perioada cu dobânda fixă) dobânda a fost de 9.95%, din data de 10.09.2008 până în data de 09.10.2008 dobânda a fost 16.50%, iar din data de 09.10.2008 până în data de 19.09.2010 dobânda a fost 22.00%.
Pârâta a învederat instanței faptul că la data de 04.09.2010 a trimis prin poștă o notificare cu privire la . Ordonanței de Urgență 50/2010 notificare care conținea principalele modificări contractuale determinate de actul normativ și informa cu privire la posibilitatea semnării unui Act Adițional la contractul de credit în unitatea B. care a acordat creditul.
Astfel s-a arătat că după . OUG 50/2010 dobânda a avut următoarea evoluție: din data de 19.09.2010 până în data de 01.01.2011 dobânda a fost 22.00%, din data de 01.01.2010 până în data de 01.04.2011 dobânda a fost 21.69%, din data de 01.04.2011 până în data de 01.01.2012 dobânda a fost 20.88%, iar din data de 01.01.2012 până în data de 02.02.2012 dobânda a fost 21.36%.
Referitor la comisioanele percepute pârâta a precizat cu privire la comisionul de acordare că acesta reprezintă costul suportat de bancă cu serviciile de analiză a bonității clientului și nu o garanție reținută de către bancă, fiind reținut o singură dată, respectiv în momentul acordării creditului, fără a fi returnat odată cu rambursarea creditului.
Cu privire la comisionul de administrare a creditului, pârâta a arătat că acesta reprezintă costul pentru întreținerea și administrarea creditului și este plătit de către împrumutat lunar, odată cu rambursarea ratelor de credit, conform graficului de rambursare.
Astfel pârâta a susținut că, odată cu . OUG 50/2010 s-a eliminat comisionul de administrare al contului curent și comisionul de rambursare anticipată.
S-a învederat instanței faptul că în data de 02.02.2012, creditul de consum nr. 024CSI_ a fost restructurat prin creditul de consum nr. 024RES_, în valoare de_.43 RON pe o perioadă de 12 de luni.
Astfel, s-a arătat că în perioada 02.02._13 reclamantul a beneficiat de dobânda fixă de 8.00% iar după terminarea perioadei cu dobânda fixă, dobânda variabilă aplicată a fost de 20.95% până în data de 18.03.2013.
Pârâta i-a oferit o nouă perioadă de 12 luni (18.03._14) cu dobândă fixă de 12.00%.
Ulterior, începând cu data de 18.03.2014 pârâta a arătat că dobânda variabilă avut următoarea evoluție: 17.99% din data de 18.03.2014 până la data de 01.04.2014, 17.94% din data de 01.04.2014 până la data de 01.07.2014, 17.95% din data de 01.07.2014 până în data de 01.10.2014, 17.43% din data de 01.10.2014 până la data depunerii întâmpinării.
Conform prevederilor contractuale, odată cu modificarea cuantumului dobânzii aplicat creditului aflat în derulare, graficul de rambursare al creditului se modifică, dar acest document fiind anexă la contract, poate fi obținut numai de titular, în baza semnăturii, doar de la sediul băncii.
Pârâta a arătat că diferența dintre valoarea dobânzii fixe și valoarea dobânzii variabile calculată în perioada 10.09._15 era de 7003.02 RON., iar valoarea comisionului de administrare a creditului perceput în perioada 12.06._15 era de 5065.68 RON.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că, a fost încheiat contractul cu respectarea întocmai a cadrului legal în vigoare la data încheierii lui, care nu cunoștea limitările și interdicțiile instituite ulterior, prin OUG nr. 174/2008 și, mai departe, prin OUG nr. 50/2010.
Pârâta a solicitat să se rețină faptul că din punct de vedere subiectiv, poziția B. pe piața serviciilor bancare în perioada de referință a fost una corectă, care s-a încadrat în comportamentul normal și firesc în contextul economic dat, fiind respectate atât dispozițiile legale, cât și practicile bancare generalizate în sistem.
Pârâta a susținut că dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda nu este abuziv întrucât, în primul rând prin contract s-a prevăzut faptul că dobânda aplicabilă împrumuturilor este o dobânda variabilă, fiind de esența acesteia înregistrarea unor fluctuații, a unor modificări fie în sensul creșterii ei, fie în sensul reducerii.
Astfel s-a arătat că acest aspect a fost cunoscut și agreat de către ambele părți, atât de către reclamant, cât și de către bancă, încă de la momentul încheierii contractului.
În al doilea rând, a arătat că deși reclamantul a criticat faptul că banca avea dreptul de a modifica în mod unilateral dobânda, pârâta a susținut că această modificare opera nu ca urmare a voinței unilaterale și arbitrare a băncii, ci ca urmare a punerii în aplicare, a executării clauzei contractuale care prevedea că dobânda aplicabilă contractului era variabilă, potrivit acordului părților, în funcție de anumiți indici de referință, și în funcție de formula de calcul expres indicată în contract.
Pârâta a învederat instanței faptul că reclamantul s-a obligat să achite la scadență, toate obligațiile de plată care decurg din contractul de credit, respectiv contravaloarea împrumutului acordat, a dobânzilor, taxelor, comisioanelor și a altor cheltuieli aferente, iar prin semnarea contractului de credit, împrumutatul a confirmat că a citit, înțeles și acceptat termenii și toate condițiile prevăzute în clauzele contractuale privind acordarea creditului, respectiv derularea contractului.
Cu privire la dobânda menționată în contractul de credit încheiat pârâta susținut că aceasta este una variabilă. Potrivit contractului de credit, dobânda variază în funcție de costurile resurselor de creditare ale băncii, clauză care a fost aplicată contractului de credit la inițiativa împrumutatului care, putând opta între cele două tipuri de dobânda (fixă sau variabilă), a ales în mod expres dobânda variabilă.
Cu privire la clauza referitoare la instituirea comisionului de acordare credit / administrare lunară și la modul de calcul al acestuia, pârâta a arătat că nici clauza care stabilește obligația de plată a unui comision de acordare credit / administrare, nu
este abuzivă, neîndeplinind condițiile prevăzute în Legea nr. 193/2000.
De asemenea, a arătat că nu se poate susține faptul că reclamantul nu a știut sau nu a înțeles ce servicii acoperă aceste comisioane, când acestea reflectă chiar operațiunile în care el însuși a fost implicat în cadrul procedurilor de acordare și derulare a creditului.
Cu privire la perceperea comisionului de administrare, pârâta a susținut faptul că dispozițiile OUG 50/2010 sunt clare și imperative, instanța neputând reține ca fiind abuzivă o clauză contractuală care este prevăzută de un text de lege și a fost redată integral în cuprinsul acestor articole.
Referitor la modificarea contractului prin eliminarea sau înlocuirea prevederilor contractuale anulate și continuarea contractului, pârâta a arătat că în realitate, reclamantul și-a exprimat acordul de a continua derularea contractului de credit încheiat cu B., în condițiile agreate doar de către consumator.
Cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumelor plătite nedatorate de către reclamant cu titlu de dobândă și comision de acordare/ administrare lunară, în temeiul clauzelor contractuale abuzive, cu privire la care a fost solicitată constatarea nulității prin prezenta acțiune, pârâta a solicitat având în vedere că toate dobânzile și comisioanele percepute de bancă se întemeiază pe aplicarea prevederilor contractuale agreate de părți, respingerea acestui capăt de cerere ca inadmisibil.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 - art. 208 NCPC.
Prin notele de ședință depuse la dosar la data de 09.12.2014, reclamantul a învederat referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, faptul că în conformitate cu art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani, iar conform art. 7 alin. 1, din același act normativ, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Conform art. 12 alin. 4 din Legea nr. 193/2000 se instituie sancțiunea clauzei abuzive din cuprinsul contractului, respectiv “nulitatea clauzei”.
Astfel, întrucât sunt aplicabile actele normative în vigoare anterior datei de 01.10.2011, reclamantul a arătat că în prezenta cauza, este incidentă nulitatea absolută care poate fi invocată de oricine, oricând și nu poate fi acoperită.
Reclamantul a susținut că intervin și efectele nulității, respectiv desființarea raportului juridic (clauze abuzive) născut în baza lui, ceea ce înseamnă că dacă actul juridic și-a produs efectele, adică a fost executat, în tot sau în parte, până în momentul constatării nulității, urmează ca tot ceea ce s-a prestat în baza lui să se restituie, iar ceea ce nu s-a executat nu se va mai putea cere executarea a ceea ce a mai rămas de executat.
Astfel prescripția dreptului material la acțiune în restituirea prestațiilor executate începe să curgă din momentul în care se constată nulitatea temeiului prestației.
La termenul de judecată din data de 14.01.2015, instanța a respins excepția prescripției invocată la pârâtă.
La solicitarea instanței, pârâta a depus la dosar, la data de 25.03.2015, adresă prin care a indicat cât este comisionul de acordare a creditului achitat de reclamant, respectiv 375 lei și cuantumul comisionului de administrare lunară fiind în cuantum de 4806,37 lei, iar suma achitată cu titlu de dobândă totală este în cuantum de_,70 lei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și cu expertiza contabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Între părți, s-a încheiat contractul de credit pentru consum nr. 024CS_ din 12.06.2008 având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 15.000 lei pe un termen de 120 luni.
Art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, prevede că pentru ca o clauză să fie considerată abuzivă, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: clauza să nu fi fost negociată direct, și, clauza că creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe.
Conform art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000 „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil”, prevedere care transpune dispozițiile art.4 alin.2 din Directiva nr.93/13/CEE din 5 aprilie 1993 conform cărora „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil”.
Dobânda și comisioanele sunt elemente care determină costul total al creditului și formează prețul contractului, intrând sub incidența art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, fiind exceptate de la controlul asupra caracterului abuziv, în măsura în care clauzele au fost stabilite în mod clar și inteligibil.
Contractul de credit în discuție este un contract de credit bancar, standard, preformulat, nefiind făcută dovada negocierii conținutului acestuia cu împrumutatul de către bancă, astfel cum prevede art.4 alin.3 din Legea nr.193/2000.
Cu privire la caracterul variabil al dobânzii se reține că potrivit art.4.1 din contract, creditul se acordă cu o dobândă de 9,95% pe an valabilă în primele 90 de zile de la data acordării, iar la încetarea acestei perioade se va aplica dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale în RON în vigoare la acel moment.
Din clauză nu reiese în mod clar dacă se are în vedere dobânda oferită de pârâtă pentru creditele de nevoi personale în RON, sau aceasta se poate raporta și la dobânzile oferite de alte bănci pentru aceste credite, care ipotetic pot fi mai mari decât cele practicate de pârâtă, clauza acoperind prin modul de formulare și o astfel de ipoteză. Clauza, prin urmare, poate fi analizată raportat la art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000.
În cuprinsul contractului nu se regăsește vreo formulă de calcul a dobânzii variabile prin raportare la dobânda interbancară sau la alți indicatori obiectivi determinabili, respectiv indicele de referință. De abia prin actul adițional nr.1/2012 (f.67-f.82), în condițiile generale la pct.2 din art.III s-a specificat formula după care se calculează dobânda aplicată, până la acest moment indicii aplicați de bancă în funcție de care dobânda varia nefiind verificabili, ceea ce creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, în sensul art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000.
Ca un criteriu de argumentare în plus a caracterului abuziv al acestei clauze se reține că prin OUG nr.174/2008, act normativ ulterior încheierii contractului, dar care întărește constatările de mai sus, s-a introdus art.9 ind.3 lit.g la OG nr.21/1992 prin care se arată că „ 1.variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru; 2. dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract; 3. formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia”.
În aceste condiții, cum doar prin actul adițional nr.1/2012 s-a prezentat un mod de calcul al dobânzii variabile, în funcție de criterii obiective, pentru notificarea din 04.09.2010 (f.115-116) nefiind făcută dovada trimiterii și primirii acesteia de către reclamant, care nu a recunoscut a o fi primit, se va constata caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art.4.1 din contractul de credit nr.024 CS_/12.06.2008, conform căreia dobânda de 9,95% pe an este valabilă doar în primele 90 de zile de la data acordării creditului, iar la încetarea acestei perioade se va aplica dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale în RON în vigoare la acel moment, și se va dispune eliminarea acesteia din contract și restituirea către reclamant a sumei de 5510,97 lei reprezentând diferență de dobândă între dobânda percepută și dobânda de 9,95% până la încheierea actului adițional nr.1/2012 la contractul de credit, adică până în data de 02.02.2012, conform celor arătate de părți, sumă care reiese din anexa nr.1 a raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.
În ceea ce privește comisionul de acordare credit, în cuantum de 2,50% din valoarea creditului, acest comision nu este definit în contract, unde este doar specificat procentul în care se percepe, fără a se indica serviciile prestate de bancă, astfel încât nu se poate spune că este reglementat printr-o clauză exprimată în mod clar și inteligibil în condițiile în care chiar dacă se cunoaște procentul în care este datorat nu se specifică ce anume se plătește de către împrumutat, urmând a fi supus analizei din punct de vedere al existenței sau nu caracterului abuziv .
Din denumirea comisionului reiese că acesta este perceput pentru punerea la dispoziție (acordarea) creditului. Contractul de credit este însă un contract sinalagmatic, obligația de plată a împrumutatului trebuind a avea corespondent într-un serviciu prestat de bancă. Punerea creditului la dispoziția împrumutatului, odată ce a acesta a fost aprobat și s-a încheiat contractul de credit reprezintă obligația băncii (art.8.1 din contract), neputând fi solicitat un comision pentru executarea propriei obligații.
Pârâta a arătat că acest comision reprezintă costul suportat de bancă cu serviciile de analiză a bonității clienților, însă acest lucru nu reiese din contract, fiind contrazis atât de denumire cât și de faptul că acest comision este stabilit ca un procent din valoarea creditului, în vreme ce cheltuielile invocate nu au cum varia în funcție de mărimea creditului, în condițiile în care sunt generate de analizarea bonității clientului, respectiv resursele umane și birotica alocate de pârâtă, astfel că dacă ar fi fost perceput ca un cost în sensul celor susținute de pârâtă s-ar fi stabilit o sumă fixă reprezentată de aceste cheltuieli invocate în apărare. Un argument în acest sens îl constituie și faptul că în art.36 din OUG nr.50/2010 s-a reglementat într-adevăr posibilitatea perceperii unui comision pentru serviciile arătate de pârâtă, denumit comision analiză dosar, care se percepe în cuantum fix pentru toți consumatorii, reglementare firească deoarece perceperea pentru aceleași servicii a unui comision stabilit ca procent la creditul acordat rupe echilibrul contractual dintre părți.
Totodată, prin OUG nr. 50/2010 s-au limitat comisioanele pe care băncile pot să le perceapă, printre aceste comisioane permise de lege (art. 36 din ordonanță) neregăsindu-se și comisionul pentru acordarea creditului.
Se va constata în consecință caracterul abuziv al clauzei care reglementează acest comision, și pe cale de consecință se va dispune restituirea sumei de 375 de lei încasată de pârâtă cu acest titlu.
Cât privește comisionul de administrare a creditului, în cuantum de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului, conform art.4.1 alin.2 din contract (f.7) ca în cazul comisionului de acordare credit, în cuprinsul contractului, în forma sa inițială, nu se regăsesc clauze care să definească acest comision, fiind indicat doar procentul său, motiv pentru care poate fi supus analizei caracterului abuziv.
După cum arată banca prin întâmpinare, comisionul este perceput pentru serviciile legate de acordarea creditului și monitorizarea acestuia, explicație care concordă cu definiția acestui comision introdusă prin actul adițional nr.2/2012, la pct.9 art.3 din condițiile generale de creditare (f.74).
Cum acest comision are echivalent în serviciile prestate de pârâtă, iar procentul a fost agreat de către reclamant prin semnarea contractului de credit și a graficului de rambursare, apoi prin semnarea actului adițional nr.1/2012, mai mult fiind în mod expres prevăzut de art.36 din OUG nr.50/2010 ca unul dintre comisioanele ce pot fi percepute de bănci, nu se va putea reține caracterul abuziv al clauzei ce îl reglementează.
Față de cele de mai sus, în baza art.4 din Legea nr.193/2000 și a celorlalte texte mai sus arătate, se va admite în parte cererea de chemare în judecată, și pe cale de consecință se va constata caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art.4.1 din contractul de credit nr.024 CS_/12.06.2008, conform căreia dobânda de 9,95% pe an este valabilă doar în primele 90 de zile de la data acordării creditului, iar la încetarea acestei perioade se va aplica dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale în RON în vigoare la acel moment, și se va dispune eliminarea acesteia din contract și restituirea către reclamant a sumei de 5510,97 lei reprezentând diferență de dobândă între dobânda percepută și dobânda de 9,95% până la încheierea actului adițional nr.1/2012 la contractul de credit; se va constată caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art.4.1 alin.2 din contractul de credit nr.024 CS_/12.06.2008 cu privire la comisionul de acordare și dispune eliminarea acestuia din contract și restituirea sumei de 375 de lei. Se va respinge cererea pentru rest.
Față de soluția de admitere în parte pronunțată în cauză, părțile câștigând, respectiv pierzând, în proporții aproximativ egale, și cum singurele cheltuieli de judecată pentru care se pune problema soluționării modului în care urmează a fi suportate sunt cele legate de expertiza contabilă efectuată în cauză, probă de care au beneficiat ambele părți, în baza art.453 alin.2 Cod de procedură civilă, costurile acesteia vor fi suportate în mod egal de reclamant și pârâtă, adică 1.100 de lei fiecare. Reclamantul, a achitat 1000 de lei din onorariul de expert, fapt pentru care va fi obligat să plătească în contul Biroului Local de Expertize A. suma de 100 de lei, reprezentând diferență onorariu datorată expertului tehnic judiciar R. L., iar pârâta suma de 1100 de lei, cu același titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O. M., cu domiciliul în comuna Iratoșu, .. 28, având CNP_, cu domiciliul procesual ales în A., .. 43, . în contradictoriu cu pârâta . sediul în București, .. 6 A, sector 2, înregistrată la ORC sub nr. J_ și CUI_/1992, având ca obiect constatare nulitate act și pe cale de consecință:
Constată caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art.4.1 din contractul de credit nr.024 CS_/12.06.2008, conform căreia dobânda de 9,95% pe an este valabilă doar în primele 90 de zile de la data acordării creditului, iar la încetarea acestei perioade se va aplica dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale în RON în vigoare la acel moment, și dispune eliminarea acesteia din contract și restituirea către reclamant a sumei de 5510,97 lei reprezentând diferență de dobândă între dobânda percepută și dobânda de 9,95% până la încheierea actului adițional nr.1/2012 la contractul de credit.
Constată caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art.4.1 alin.2 din contractul de credit nr.024 CS_/12.06.2008 cu privire la comisionul de acordare și dispune eliminarea acestuia din contract și restituirea sumei de 375 de lei.
Respinge cererea pentru rest.
Obligă reclamatul să plătească în contul Biroului Local de Expertize A. suma de 100 de lei, iar pârâta suma de 1100 de lei reprezentând diferență onorariu datorată expertului tehnic judiciar R. L..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, prin depunerea cererii de apel la Judecătoria A..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 12.11.2015.
Președinte Grefier
A. B. V. N. G. B.
ABV/NGB/14.12.2015/5 ex. din care 3 ex. se .> - reclamantul O. M., cu domiciliul în comuna Iratoșu, .. 28, cu domiciliul procesual ales în A., .. 43, .
- pârâta . sediul în București, .. 6 A, sector 2
- 1 ex.se va . judiciar R. L..
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5029/2015. Judecătoria ARAD | Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc.... → |
|---|
