Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 980/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 980/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 21027/55/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ARADOperator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 980
Ședința camerei de consiliu din 26.02.2015
Președinte: A.-M. A.
Grefier: S. B.
S-a luat în examinare cererea cu valoare redusă formulată de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâtul K. G. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată propria sa competență, potrivit art. 1027 coroborat cu art. 107 Cod de procedură civilă.
Instanța, în temeiul disp. art. 1030 alin. 2 Cod de procedură civilă, reține cauza în vederea soluționării.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 22.12.2014, reclamanta . SRL, a chemat în judecată pârâtul K. G., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 400,98 lei reprezentând debit neachitat, penalități de întârziere și dobânda legală penalizatoare. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că între Orange România SA și pârât, s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicații integrate_/08.01.2010, în baza căruia i s-a atribuit codul de abonat_, iar Compania Orange Romania Sa a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual, emițând facturile JAF_/ JAF_ din 03.01.2012 și JAE_/ JAE_ din 02.11.2011, facturi care nu au fost achitate integral de către pârât.
Pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalități conform contractului până la concurența cu debitul principal iar apoi s-au calculat dobânzi legale conform OG nr. 13/2011.
A mai arătat reclamanta că a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, prin notificări și apeluri telefonice, dar fără rezultat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii, în cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus la dosar în copii: contract de abonament, facturi fiscale, modul de calcul al debitului, certificate din Arhiva electronică, carte de identitate pârât.
Pârâtul nu a depus formularul de răspuns și nu și-a precizat poziția față de acțiunea promovată.
Cererea a fost legal timbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de prestări servicii nr._/08.01.2010 (f. 21), . s-a obligat să presteze pârâtului servicii de telefonie mobilă, ce urmau a fi plătite de către pârât în termen de 14 zile de la data emiterii facturii (art. 5 din contract).
. a prestat serviciile la care s-a obligat și a emis facturile aferente serviciilor prestate în lunile decembrie 2011 – ianuarie 2012, în valoare totală de 403,79 lei.
Prin contractul de cesiune de creanțe depus la dosar, . a cedat către reclamanta . SRL mai multe creanțe, printre care și cea izvorâtă din contractul de mai sus.
Potrivit art. 249 C.pr.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. Însă, în materie contractuală, creditorul este ținut doar să facă dovada existenței obligației, iar debitorul care pretinde stingerea acesteia prin plată, va trebui să dovedească tocmai faptul efectuării plății.
Întrucât pârâtul nu a făcut dovada plății sumei datorate, instanța constată că pretențiile reclamantei sunt justificate, aceasta deținând asupra pârâtului o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 403,79 lei, reprezentând debit restant.
Pârâtul datorează și penalități de întârziere, în valoare totală de 400,98 lei, în temeiul clauzei penale cuprinse în art. 1.9 alin. 4 din contract, conform căreia în caz de neplată a facturii la termen, clientul este de drept în întârziere și datorează penalități de întârziere în procent de 0,5%/zi.
Chiar dacă potrivit acestei clauze contractuale penalitățile pot depăși cuantumul debitului principal, reclamanta nu a înțeles să solicite în continuare penalități până la achitarea integrală a sumei restante, ci a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale pe care a calculat-o la valoarea de 57,94 lei. Având în vedere că dobânda legală are o valoare mai mică decât penalitățile contractuale iar reclamanta a solicitat dobânda legală, în temeiul principiului disponibilității va obliga pârâtul la plata dobânzii legale calculate asupra debitului restant.
Se va respinge capătul de cerere privitor la obligarea pârâtului la plata sumei de 712,82 lei reprezentând taxa de reziliere întrucât potrivit contractului încheiat de părți (art. 1.16 alin. 1), acesta încetează prin reziliere, la inițiativa Orange România, fără punere în întârziere, fără preaviz, fără intervenția instanței judecătorești și fără îndeplinirea altei formalități la data menționată în notificarea scrisă de reziliere trimisă de către Orange România. Or, în speță nu s-a făcut dovada că Orange România a notificat pârâtul cu privire la rezilierea contractului. Pe de altă parte, taxa de reziliere se datorează dacă rezilierea intervine înainte de expirarea perioadei inițiale contractuale, ceea ce nu este cazul în speță, contractul fiind încheiat în ianuarie 2010 pentru o perioadă de 12 luni, iar plățile pârâtului au încetat în decembrie 2011, la mai mult de un an de la încheierea contractului.
Prin urmare va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 400,98 lei reprezentând debit restant (conform înscrisurilor de la dosar, debitul este mai mare, de 403,79 lei, însă în temeiul principiului disponibilității, instanța va acorda suma solicitată de reclamantă) suma de 400,98 lei reprezentând penalități de întârziere și suma de 57,94 lei reprezentând dobânda legală.
Va respinge în rest acțiunea.
În baza art. 1031 al. 1 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei cheltuielile de judecată suportate de aceasta, în sumă de 50 lei, constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de creditoarea de reclamanta S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. (J40/_/2002, CUI_), în contradictoriu cu pârâtul K. G. (CNP_).
Obligă pe pârât să achite reclamantei suma de 400,98 lei reprezentând debit restant, suma de 400,98 lei reprezentând penalități de întârziere și suma de 57,94 lei reprezentând dobânda legală.
Respinge în rest cererea.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
Președinte Grefier
A.-M. A. S. B.
Red./dact
AMA/SB – 16.03.2015
4 ex/2 comunicări
- . SRL – București, .. 10 A, sector 2
- K. G. – A., .. 4, ., .>
| ← Validare poprire. Sentința nr. 924/2015. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1057/2015. Judecătoria... → |
|---|
