Contestaţie la executare. Sentința nr. 917/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 917/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 20536/55/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 917
Ședința publică din data de 19 februarie 2015
Președinte: E. D. B.
Grefier: G. M. P.
S-a luat în examinare, contestația la executare formulată de contestatorii I. C. C. și T. M. în contradictoriu cu intimații . C. M. M. și C. D. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul contestatorilor, av. B. M. C. și reprezentantul intimatei, av. A. Ș., lipsă fiind contestatorii.
Contestația este legal timbrată cu 1000 lei taxă judiciară de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 2 din OUG. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul contestatorilor depune la dosar note scrise prin care arată că se contestă atât actele de executare silită cât și titlul executoriu, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului A.. Comunică un exemplar din acestea și cu reprezentantul intimaților.
Reprezentantul intimaților învederează că în speță este vorba de o contestație la actele de executare silită, însă dacă se acceptă ideea că la acest termen contestatorul își precizează acțiunea în sensul că se contestată atât actele de executare silită cât și titlul executoriu, se impune disjungerea cauzei și judecarea fiecărui petit de către instanța competentă, Judecătoria A. având a se pronunța pe executarea propriu-zisă, iar Tribunalul A. pe titlul executoriu.
Instanța pune în discuție contestatorului dacă se invocă faptul că executarea silită s-a pornit în absența unui titlu executoriu sau se dorește să se lămurească vreo clauză din tranzacție, respectiv din titlul executoriu, ce a fost pusă în executare sau întinderea drepturilor și a obligațiilor părților.
Reprezentantul contestatorilor solicită lămurirea conținutului acelei tranzacții cuprinse în titlul executoriu invocat și depus la cerere de intimați.
Reprezentantul intimaților învederează că prin notele de ședință depuse la dosar, contestatorul susține că executarea silită nu ar avea la bază un titlu executoriu.
Reprezentantul contestatorilor învederează că intimații au arătat prin întâmpinare faptul că tranzacția este rezoluționată, situație în care aceasta nu poate produce efecte, fiind inadmisibilă poziția intimaților potrivit căreia tranzacția ar produce efecte numai față de o parte, iar față de alta nu. Instanța ar trebui să lămurească înțelesul, întinderea și aplicația tranzacției în sensul legii, cu atât mai mult cu cât obiectul acelei sentințe îl constituie o evacuare. Într-o evacuare apar obligații de plată, obligații care nu au făcut obiectul litigiului respectiv. Din moment ce intimații se opun la compensarea sumelor, se pune problema sumei ce trebuie plătită de contestator și în baza cărui titlu s-ar plăti această sumă, cu atât mai mult cu cât intimata pretinde restituirea unor sume fără să facă dovada că au fost plătite.
De asemenea, apreciază că în prezent tranzacția nu este rezoluționată nici în fapt și nici în drept, iar faptele s-au întâmplat ulterior acestei tranzacții astfel că nu se pot judeca prin prisma unei tranzacții niște fapte întâmplate ulterior în sensul că deși nu s-au plătit ratele se pretinde restituirea lor.
Reprezentantul intimaților apreciază că aplicarea tranzacției ține de contestarea formelor de executare și nu de lămurirea titlului executoriu și raportat la acest obiect competența de soluționare aparține judecătoriei.
Reprezentantul contestatorilor învederează că apărările intimaților cu privire la refuzul compensării sumelor, nu pot fi primite, dat fiind că aceștia apreciază că tranzacția este rezoluționată și intimata nu mai trebuie să plătească prețul, în schimb se solicită contestatorului să restituie sumele neplătite. În opinia sa, situația juridică se datorează noului Cod de procedură civilă care lasă la aprecierea executorului judecătoresc întinderea titlului executoriu.
Instanța constată că în întâmpinare se face referire la dispozițiile noului C.civ., sens în care pune în discuție normele de drept material aplicabile cu privire la tranzacție.
Reprezentantul intimaților învederează că tranzacția a fost încheiată sub imperiul vechiului Cod civil, însă rezoluția a operat în temeiul noului Cod civil.
Reprezentantul contestatorilor apreciază că în măsura în care tranzacția este rezoluționată, aceasta nu mai este aplicabilă, iar dacă nu este rezoluționată, se aplică legea de la momentul încheierii acesteia. Dacă se invocă acte și fapte ulterioare, atunci se aplică noul cod civil însă, mai întâi, se impune lămurirea cesiunii de creanță, dat fiind că la sfârșitul întâmpinării se susține că . a cesionat creanța familiei C., iar la începutul acesteia, se face vorbire de o acțiune la comun. Din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc rezultă că banii se plătesc unuia, însă obligația de plată este față de altul.
În ceea ce privește normele de drept material, instanța apreciază că sunt aplicabile în speță cele ale vechiului Cod civil, contractului fiindu-i aplicabile normele în vigoare la momentul încheierii.
De asemenea, instanța reține că este competentă să soluționeze contestația la executare propriu-zisă, atât în ce privește existența titlului executoriu cât și în privința actelor de executare încheiate de executor.
În ceea ce privește așa-zisa contestație la titlu, instanța apreciază că, din motivarea în fapt a contestației la executare nu rezultă că s-ar invoca aspecte ce țin de lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, pentru a se reține ca fiind incidente prevederile art. 713 al. 3 C.p.civ., ci, mai degrabă inexistența unui titlu executoriu în baza căruia intimații au dreptul a solicita plata sumei de 90.000 euro. Împrejurarea că se invocă o eventuală compensație, nu poate fi reținută ca necesitând o lămurire a aplicării titlului executoriu, de lămurit de instanța ce a pronunțat hotărârea de expedient, ci, ca o eventuală modalitate de stingere a obligației de plată ( de restituire) a sumei sus indicate.
Așadar, instanța apreciază că nu se impune disjungerea contestației la titlu (nefiind sesizată cu o atare cerere) și declinarea competenței soluționării acesteia, în favoarea Tribunalului A..
Instanța pune în discuție existența unei notificări în ceea ce privește rezoluțiunea contractului.
Reprezentantul intimaților învederează că au existat două notificări: una din partea promitenților vânzători pentru cumpărători, datată 02.07.2014 avută în vedere de instanța care a pronunțat sentința civilă în dosarul nr._/55/2015 al Judecătoria A., având ca obiect evacuare și a doua, cea din dosarul execuțional care este un răspuns la notificarea comunicată de contestator.
Reprezentantul contestatorilor învederează că notificarea rezilierii, aceasta a fost făcută de către familia C., însă executarea a fost pornită de către ..
Instanța constată că această notificare a fost emisă de intimații C. împreună cu .. Totodată, pune în discuția părților cine s-a obligat prin tranzacție la plata ratelor.
Reprezentantul contestatorilor învederează că ., însă aceasta nu le-a plătit. Totodată, învederează că nu a existat o notificare de reziliere prin care să i se fi adus la cunoștință contestatorului că nu se mai dorește încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Instanța constată că în dosarul de evacuare există o notificare nedatată, comunicată în data de 04.09.2014 prin care se solicită contestatorului plata sumei de 90.000 euro, cu obligarea intimaților la evacuarea imediată și necondiționată a imobilului.
Reprezentantul intimaților solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a face demersuri în vederea obținerii și depunerii la dosar a tuturor notificărilor emise între părți.
Instanța apreciază că nu se impune amânarea judecății pentru acest motiv, urmând să analizeze temeinicia și legalitatea actelor de executare prin prisma înscrisurilor depuse la dosarul execuțional. De asemenea, apreciază că prin intermediul aplicației ecris se poate cunoaște existența altor eventuale notificări depuse în dosarul_/55/2015. Mai mult, nu sunt indicii că întradevăr contestatorul a emis o notificare pentru rezilierea tranzacției, anterioară celei formulată de intimați, din cuprinsul căreia nu rezultă că ar constitui un răspuns la o atare notificare.
Instanța pune în discuție efectele juridice asupra contestației la executare ale procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc.
Reprezentantul contestatorilor susține contestația, având în vedere faptul că executorul judecătoresc menționează că va continua executarea silită.
Reprezentantul intimaților susține că între părți s-au purtat discuții, intimații fiind notificați să evacueze imobilul.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației la executoare pentru toate motivele arătate prin cererea introductivă de instanță, precum și prin notele scrise depuse la acest termen, având în vedere că a intervenit prescripția dreptului de executare silită.
În susținerea contestației, reprezentantul contestatorului învederează că nimeni nu poate invoca propria culpă pentru dovedirea unor drepturi, în speța de față intimații neîndeplinindu-și obligația de plată.
Totodată, arată că în justificarea executării s-au luat în calcul fapte și acte juridice încheiate ulterior promisiunii de vânzare-cumpărare și au un caracter sinalagmatic. Titlul invocat în executare, în afara condițiilor prevăzute de lege, nu are caracter cert, lichid și exigibil. Pe de altă parte, apreciază că procedural se impunea formularea unei cereri de reziliere a contractului încheiat între părți.
În opinia sa, litigiul s-ar putea soluționa dacă instanța care a dat putere tranzacției, ar analiza dacă aceasta este sau nu titlu executoriu, în caz afirmativ pentru ce sumă.
Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat conform chitanței pe care o depune la dosar, arătând că ceea ce se execută este o hotărâre judecătorească ce consfințește o tranzacție potrivit căreia s-a convenit vânzarea unui imobil, iar în cazul în care nu se plăteau ratele stabilite, să se restituie suma de 90.000 lei către . și evacuarea de îndată și necondiționată a intimaților C..
Față de sentința civilă nr. 4356/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. prin care s-a dispus evacuarea intimaților C. din imobil și corespondența purtată de părți, rezultă cu certitudine că încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu mai era posibilă. Aceste susțineri sunt confirmate și de către contestatori prin procesul verbal prin care le-a comunicat intimaților modalitatea de executare. Ce s-a pus în executare este tocmai dispoziția tranzacției încheiate între părți.
Reprezentantul contestatorilor învederează că nu au pus niciodată tranzacția în executare, evacuarea fiind solicitată în temeiul art. 1033 C.civ. pentru lipsa unui titlu.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță la data de 11.12.2014 sub nr. de dosar_, contestatoarea I. C. C. și T. M. în contradictoriu cu intimații . C. M. M. și C. D. S. a solicitat, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea executării însăși a actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 500/2014 al B. B. C., respectiv încheierea emisă în data de 25.11.2014, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 26.11.2014, somația din 26.11.2014, somația imobiliară din 26.11.2014.
Pe cale de excepție contestatorii au invocat prescripția dreptului de executare silită, motivat de faptul că între data presupusului titlu executoriu din 02.11.2010 și data de 25.11.2014 au trecut mai mult de 3 ani, termen legal de prescripție extinctivă și lipsa calității procesuale active a . de creditor în cadrul hotărârii invocate ca titlu executoriu sau a promisiunii de vânzare. În acest sens, contestatorii susțin că . nu este titulara promisiunii de vânzare-cumpărare, nu au semnat un act cu această societate în acest sens, act care oricum ar fi trebuit să aibă fărmă autentică. Simpla cesiune a contractului încheiată între soții C. și ., prin care se transmit obligații ale soților C. nu are validitate, atât ca formă cât și ca legalitate.
. nu este creditoare pentru suma de 90.000 euro, nefiind plătită nicio sumă de către aceasta ci de terți, respectiv soții C., care sunt părți în promisiunea de vânzare-cumpărare. În litigiul care a fost închis prin hotărârea considerată titlu executoriu, . figurează ca partea doar pentru evacuare, având doar un drept de folosință și ca plătitor a unor rate la bancă, obligație pe care nu și-a realizat-o.
Calitatea de titular al unui drept de folosință nu-i conferă calitatea de creditor. Cererea reconvențională a soților C. și . a fost anulată ca netimbrată.
Tot pe cale de excepție, contestatorii au invocat prematuritatea cererii de executare silită motivat de faptul că nici promisiunea de vânzare-cumpărare și nici tranzacția sub semnătură privată nu au fost rezoluționate în fața unei instanțe. Astfel, nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă. De asemenea, un act nu poate fi titlu executoriu doar pentru o parte dacă prevede obligații reciproce pecuniare, dacă există un act sinalagmatic.
Contestatorii solicită, ca pe calea acestei contestații să se compenseze suma de 90.000 euro, care se pretinde ca obligație a acestora, cu suma de 80.845 euro care trebuia achitată de soții C. sau . conform tranzacției, apreciind că nu este legal și întemeiat să restituie sume de bani ce nu le-a fost plătite, precum și să se considere că rezoluțiunea unui act sinalagmatic poate fi realizată unilateral și fără o instanță judecătorească, neexistând un pact comisoriu de gradul 4 în tranzacție. Creditoarea și executorul judecătoresc omit chiar și texul din pagina 6 alin. 1 a tranzacției, apreciind că se impune efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili valoarea pretinsei creanțe, în funcție de operațiunile efectuate ulterior tranzacției.
Se mai arată că în mod greșit s-a dispus, prin încheierea emisă de B. C. B., încuviințarea executării silite în dosar, deoarece, în fapt și în drept nu există titlu executoriu, sentința nefiind un titlu executoriu, ci o sentință prin care s-a luat act de împăcarea părților, neputându-se ignora faptul că asupra imobilului a existat și există o ipotecă bancară, situație în care prin executarea silită ar fi prejudiciată banca, aceasta dându-și acordul doar în ceea ce privește promisiunea de vânzare încheiată între contestatori și soții C..
În opinia sa tranzacția cuprinde texte vădit nelegale ce nu ar putea fi acceptate de o instanță.
Față de situația în care promisiunea de vânzare-cumpărare nu s-a realizat din culpa soților C., iar pretinsa creditoare nu a efectuat nici un act de plată, plată a cărei restituire se presupune că o cere, contestatorii apreciază că nu se poate reține existența unei creanțe certe, lichide și exigibile. În cazul în care contestatorii consideră că din tranzacție rezultă niște drepturi patrimoniale este în drept ca pe baza unei acțiuni pe dreptul comun și cu competența tribunalului, legal timbrată să solicite despăgubiri sau titluri executorii. Ar fi o eludare a legii, o încălcare a competenței soluționării unui litigiu de competența Tribunalului Ard, așa cum rezultă din sentința civilă, fără a achita o taxă de timbru aferentă, contestatorii fiind împiedicați să apeleze la mijloace de probă specifice unei acțiuni pe dreptul comun sau să formuleze o cerere reconvențională.
În drept, contestatorii au invocat dispozițiile art. 711-716 C.pr. civ, iar în probațiune au depus la dosar înscrisuri.
Intimații au depus la dosar întâmpinare prin are au solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de executare silită, intimații susțin că titlul executoriu îl constituie sentința comercială nr. 2508/2010 a Tribunalului A., care cuprinde tranzacția prin care părțile au prevăzut că în cazul desființării tranzacției pentru neplata prețului. Vânzătorii I. C. C. și T. M. vor restitui suma de 90.000 euro către ..
Rezoluțiunea tranzacției s-a produs în condițiile pactului comisoriu cuprins în tranzacția părților și ca urmare a manifestării unilaterale, însă a ambelor părți alte tranzacției, respectiv prin notificarea nr. 139/02.07.2014 transmisă de promitenta cumpărătoare prin B. M. & Asociații și prin punerea în întârziere și solicitarea evacuării exprimate prin scrisoarea emisă de promitenții vânzători la data de 02.074.2014, urmată de solicitarea evacuării silite realizată în dosarul execuțional nr. 217/2014 al B. P. H..
Obligația de restituire a prestațiilor, menționată în tranzacție, a fost determinată de neplata parțială a ratelor aferente anului 2014 de către promitenta cumpărătoare și a devenit scadentă la data manifestării de voință prin care părțile și-au manifestat voința de a rezoluționa tranzacția. Întrucât termenul de prescripție curge de la data la care a devenit scadentă obligația de restituire a sumei de 90.000 euro și nu de la data încheierii tranzacției, excepția prescripției este nefondată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a ., intimații au solicitat respingerea excepției, motivat de faptul că . este creditorul obligației de restituire a sumei de 90.000 euro, în cazul desființării promisiunii de vânzare-cumpărare. Tranzacția respectivă a fost cuprinsă în hotărâre judecătorească, astfel că aceasta a devenit act autentic și constituie titlu executoriu.
Intimații au solicitat și respingerea excepției prematurității cererii de executare silită arătând că obligația de restituire a sumei de 90.000 euro a devenit scadentă ca urmare a clauzei contractuale. Pe de altă parte, această clauză reprezintă un pact comisoriu, reglementat de art. 1535 NCC, condiția rezolutorie fiind îndeplinită ca urmare a neplății ratelor, iar pe de altă parte ambele părți și-au manifestat categoric voința de acvirare a pactului comisoriu prin notificarea emisă de promitenții vânzători la 02.07.2014, urmată de solicitarea evacuării în acțiunea ce a făcut obiectul dosarului_/55/2014 și de evacuare silită în dosarul execuțional nr. 217/2014 al B. P. H., respectiv prin notificarea nr. 139/02.07.2014 transmisă de promitenta cumpărătoare prin B. M. & Asociații.
Totodată, intimații au solicitat respingerea cererii de compensare a creanței executate cu suma de 80.845 euro arătând că, după cum rezultă din tranzacție, suma de 80.845 euro reprezintă diferența de preț pe care urma să o plătească promitenta cumpărătoare. Or, obligația de plată a prețului nu mai există ca efect al desființării tranzacției, astfel că această obligație s-a desființat. Este de neconceput ca promitenții vânzători să solicite atât plata prețului, respectiv îndeplinirea obligațiilor contractuale, cât și desființarea promisiunii de vânzare-cumpărare. .
Sub aspect procedural, intimații apreciază că cererea de compensare este o cerere patrimonială care trebuie timbrată la valoarea pretențiilor.
Cu privire la caracterul de „act sub semnătură privată” al tranzacției, intimații u arătat că prin cuprinderea acesteia în sentința tribunalului a fost înzestrată cu puterea unei hotărâri judecătorești, putând face obiectul executării silite.
Existența ipotecii bancare înscrise în cartea funciară nu conduce la imposibilitatea executării imobiliare, banca păstrându-și rangul de preferință înscris în cartea funciară.
Analiza conținutul tranzacției sub aspectul legalității clauzelor s-a realizat de instanța care a pronunțat sentința prin care a fost consfințită tranzacția.
Faptul că obligația de plată a sumei de 90.000 euro este certă, lichidă și exigibilă este dovedit de înțelegerea părților cu privire la modalitatea de executare silită, cuprinsă în procesul verbal din 17.12.2014 întocmit de B. B. C..
Întrucât creanța care face obiectul executării a fost cesionată de la . către C. M. M. și C. D. S., intimații apreciază că a avut loc o transmisiune a calității procesuale pasive către cesionari.
În probațiune, intimații au depus la dosar sentința civilă nr. 4356/02.10.2014 a Judecătoriei A., procesul verbal din 17.021.2014 întocmit în dosarul execuțional nr. 500/_ al B. B. C..
Conetstatorii au depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare ca nelegale și nefondate.
În ceea ce privește competența materială a instanței, contestatorii apreciază că în raport de dispozițiile art. 713 alin. 3 C.pr. civ. și de faptul că titlul executoriu invocat este o hotărâre pronunțată de Tribunalul A., aceasta îi revine Tribunalului A..
Referitor la intimații C. M. M. și C. D., contestatorii apreciază că aceștia intervin în cauză fără a avea o calitate stabilită conform codului de procedură civilă, neexistând calitatea procesuală de cesionari ai creanței și nici nu sunt creditori în dosarul execuțional nr. 500/2014 al B. B..
Calitatea de creditoare a . nu poate fi dobândită legal în cadrul unui proces având obiect evacuare, nu pretenții, și unde aceasta are calitatea de pârâtă.
Se mai arată că, prin prezenta contestație contestatorii înțeleg să contestate atât executarea silită însăși, întrucât nu există un titlu executoriu valid, cât și valoarea stabilită de executor prin încheierea din 25.11.2014 și prin somație, de 90.000 euro.
Invocarea de către intimați a culpei contestatorilor, de neplată, ulterioară hotărârii judecătorești invocată ca titlu executoriu, a trei rate și de neîncheiere a contractului de cumpărare în scopul dobândirii unor drepturi, încalcă principiul de drept nemo potest allegans propriam turpitudinem allegans.
Este evident că în cauză hotărârea invocată ca titlu executoriu nu poate să producă efecte asupra unor fapte și acte juridice încheiate sau săvârșite ulterior, cu atât mai mult cu cât ea cuprinde mențiune expresă de invalidare în cazul în care nu se respectă obligațiile cuprinse.
Chiar dacă hotărârea judecătorească ar reprezenta un titlu executoriu, acesta nu cuprinde o creanță certă, lichidă și exigibilă. Nu se poate executa dintr-un titlu o sumă oarecare fără a se analiza toate prevederile pretinsului titlu, toate sumele cuprinse ca obligații.
Referitor la apărarea că există un termen de plată, deci obligațiile ar fi exigibile, niciunde nu este cuprins un termen și nu există nicio acțiune în acest sens.
Creanța nu este nici certă întrucât nu există nicio dovadă a plăților a căror restituire se cere, iar intimata chiar recunoaște că nu le-a efectuat.
Analizând probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține în fapt următoarele:
Reclamanții contestatori în calitate de promitenți vânzători au încheiat cu intimații C. o promisiune de vânzare cumpărare a unui imobil, aceștia din urmă au încheiat cu intimata persoană juridică un act prin care transmiteau dreptul de a cumpăra imobilul, drept dobândit prin promisiunea respectivă. Părțile au convenit cu privire la plata prețului, parte din acesta fiind avansat, iar pentru restul s-a stabilit un termen de plată care nu a fost însă respectat, ceea ce a generat litigiul ce afirmat obiectul dosarului_ soluționat prin Sentința comercială nr. 2508/02.11.2010 a Tribunalului A. prin care s-a luat act de tranzacția părților, încheiată la data de 14.06.2010.
În cuprinsul tranzacției s-a prevăzut că, promitenții vânzători - contestatorii, s-au obligat să vândă imobilul pentru prețul de 182.000 euro din care se achitase la acea dată suma de 101.155 euro, iar diferența de 80.845 euro urma a fi achitată de intimata persoană juridică direct băncilor creditoare ipotecare conform unui grafic anexă, iar intimații persoane fizice s-au obligat să plătească contestatorilor suma de 7.500 euro .
S-a convenit ca în situația în care promitenta cumpărătoare . nu va achita ratele bancare ce reprezintă diferența de pret, timp de 5 luni consecutiv, ori ceilalți intimați nu vor plăti suma sus indicată, „se va desființa tranzacția părților cu consecința restituirii de către contestatori a sumei de 90.000 euro” hotărârea de expedient constituind titlu executoriu pentru restituirea acestei sume.
Prin notificarea nr. 139/02.07.2014 expediată prin intermediul B. M. si Asociații intimații C. și . comunică creditorilor contestatori faptul că au fost în imposibilitate de a plăti ratele bancare pe o perioadă de 5 luni consecutiv, împrejurare față de care solicită restituirea sumei de 90.000 lei stabilită prin tranzacție, ei obligându-se să evacueze imobilul.
În baza sentinței sus indicate și a notificării, intimații solicită B. B. începerea executării silite pentru realizarea creanței în sumă de 90.000 euro, în dosarul execuțional nr. 500, emițându-se încheierea de încuviințare a executării silite, de stabilire a cheltuielilor de executare, se emit somații ș.a.
Contestatorii, debitori în acest dosar execuțional contestă executarea pornită, susținând în esență, lipsa unui titlu executoriu.
Instanța reține că, sentința civilă sus indicată constituie titlu executoriu în privința obligațiilor asumate prin tranzacție, anume plata prețului în rate, a diferenței de 7500 euro, s-a., nu însă în privința restituirii sumei de 90.000 euro de către contestatorii promitenți vânzători, cu titlu de preț încasat. Aceasta este un efect al rezilierii convenției, inserat în cuprinsul tranzacției.
Aceasta fiind încheiată sub imperiul vechiului cod civil, la 14.06.2010, este supusă prevederilor vechiului cod civil, potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011, care prescriu: „ contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.”
Susținerea intimaților că potrivit art. 103 din lege sunt incidente prevederile noului cod civil, nu pot fi reținute, în speță punându-se în discuție executarea contractului iar nu obligații născute din faptele juridice extracontractuale
Prin urmare, rezoluțiunea/rezilierea contractului încheiat de părți ce prin consfințirea lui de către instanță prin hotărâre judecătorească are forța probantă a unui înscris autentic, trebuie analizată prin prisma prevederilor art. 1020-1201 vechiul cod civil.
Ori, se constată că intimații C. și . aveau calitatea de debitori ai unei obligații asumate prin acest contract, aceea de plată a unei sume de bani, obligație neexecutată, aspect recunoscut și afirmat chiar de aceștia prin notificare din 02.07.2014.
Rezoluțiunea/rezilierea unui contract se poate solicita doar de creditorul obligației neexecutate, care și-a executat obligația corelativă sau este gata să și-o execute, iar nu de către debitor. Aceasta este soluția chiar și în situația existenței unui pact comisoriu de ultim grad, opțiunea între a cere executarea contractului și rezilierea revine creditorului.
Rezultă așadar că nu se poate reține că în cauză a operat rezoluțiunea/rezilierea contractului încheiat de părți – tranzacția amintită( nici chiar în baza unui pact comisoriu expres), pentru a se putea solicita restituirea prestațiilor, respectiv restituirea de către promitenta vânzătoare a sumei de 90.000 euro, încasată cu titlu de preț.
Rezilierea contractului în lipsa unui pact comisoriu expres, cu excepția celui de grad I, reclamă intervenția instanței, ce în speță nu s-a realizat.
Împrejurarea că ulterior notificării din 02.07.2014, promitenții vânzători au solicitat evacuarea intimaților pentru lipsă de titlu, Judecătoria A. admitând cererea și dispunând evacuarea, nu poate fi reținută ca o manifestare a dreptului de a cere rezilierea contractului, evacuarea având alt temei juridic decât tranzacția amintită, respectiv lipsa de titlu a intimaților.
Nici chiar încheierea cesiunii de creanță din 17.12.2014 aflată la dosarul execuțional, asumată de contestatorii creditori, nu poate fi reținută ca o recunoaștere de către aceștia a rezilierii, atâta timp cât, așa cum s-a arătat rezilierea operează în maniera amintită în cele de mai sus.
Așadar, reținând că executarea silită a pornit în lipsa unui titlu executoriu care să constate o creanță certă, lichidă și exigibilă, condiții cerute de art. 662 C.p.-civ., în baza art. 719 C.p.civ., instanța va admite contestația la executare, va anula executarea efectuată în dosarul execuțional indicat, respectiv încheierile de încuviințare a executării și de stabilire a cheltuielilor de judecată și celelalte acte de executare, fără a mai analiza celelalte critici ale contestatorilor.
In baza art. 453 C.p.civ., intimații fiind în culpă procesuală vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei ( taxă de timbru) către contestatori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorii I. C. C., CNP._ și Tapoș M., CNP._, cu sediul procesual ales în A., ., . în contradictoriu cu intimații . cu sediul în A., ., jud. A. (CUI_, J_ ), C. M. M. (CNP._) cu domiciliul în București, ., ., ., jud. A. și C. D. S., (CNP._), cu domiciliul în A., ., ., ., toți cu sediul și domiciliul procesual ales în A., .. 5-7, ., jud. A..
Anulează executarea pornită în dosar nr. 500/2014 al B. B. C., respectiv toate actele de executare.
Obligă intimații la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei către contestatori.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.02.2015.
Președinte Grefier
E. D. B. G. M. P.
Red./dact EDB./GMP/23.02.2015
7 ex./ 5ex. se comunică cu:
I. C. C. și Tapoș M., cu sediul procesual ales în A., ., .
., C. M. M., C. D. S., toți cu sediul și domiciliul procesual ales în A., .. 5-7, ., jud. A..
Exp. .> un exemplar se va comunica B. B. C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1054/2015. Judecătoria... | Suspendare provizorie. Încheierea nr. 945/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
