Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 6590/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6590/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 6590/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6590
Ședința publică din 25 noiembrie 2015
Președinte: R. A.
Grefier: L. M.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta B. S. împotriva pârâtei . E. N. EUROPE FUNDING II BV, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Cererea este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Constatând că nu au mai fost formulate alte cereri și că nu mai sunt alte probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și, pe baza actelor de la dosar, trece la soluționarea ei.
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 08.06.2015, reclamanta B. S. în contradictoriu cu pârâtele . E. N. EUROPE FUNDING II BV a solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor înscrise la art. 4.1, art. 4.2, art. 4.3, precum și a consecințelor/efectelor produse de acestea în economia dispozițiilor art. 5.1, art. 5.3, art. 5.6, art. 8.2 și art. 8.5 din contractul de credit de consum nr. 022CSF_ din data de 15.05.2008, cu modificările și completările ulterioare realizate prin acte adiționale; să se dispună nulitatea absolută a clauzelor și implicit înlăturarea/ineficacitatea lor din Contractul de credit de consum nr. 022CSF_ din data de 15.05.2008; obligarea în principal a pârâtei de ordinul II, iar în subsidiar a pârâtei de ordinul I la rambursarea/restituirea tuturor sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor constatate ca abuzive și izbite de nulitate + dobânda legală aferentă calculată până la data efectivă a plății; să se dispună stabilizarea/înghețarea cursului de schimb CHF - RON la cel din momentul încheierii Contractului de credit de consum nr. 022CSF_ din data de 15.05.2008, respectiv de 1 CHF =
2.2420 RON potrivit cursului BNR din data de 15.05.2008, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului; să se dispună denominarea în monedă națională a plăților efectuate în cadrul Contractul de credit de consum nr. 022CSF_ din data de 15.05.2008; obligarea în principal a pârâtei de ordinul II, iar în subsidiar a pârâtei de ordinul I să ramburseze/restituie întreaga sumă de bani ce a fost plătită lunar la un curs superior celui din 15.05.2008, unde 1 CHF = 2.2420 RON + dobânda legală aferentă acestei sume, calculată până la data efectivă a plății. A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a încheiat cu . de credit de consum nr. 022CSF_ din data de 15.05.2008, prin care i-a acordat un credit în sumă totală de 4.700 CHF, pentru un termen de 120 luni.
În data de 20.01.2011 s-a încheiat un act adițional la contractul din 15.05.2008, act adițional având două anexe, față de părțile contractante inițiale (originare) s-a mai cooptat și E. N. EUROPE FUNDING II B.V. (fostă EFG N. EUROPE FUNDING II B.V.).
E. N. EUROPE FUNDING II B.V. a figurat în calitate de creditor actual, în contextul în care .-a cesionat creanța izvorâtă din Contractul de credit de consum nr. 022CSF_ către această persoană juridică străină.
În data de 12.09.2012 s-a încheiat actul adițional nr. 022RES_ (la același contract "mamă" din 15.05.2008) cuprinzând, în două scripte distincte/separate: "condiții generale de creditare" și "condiții speciale de creditare".
În data de 17.10.2013 s-a încheiat un nou act adițional la același contract, însă aceste acte adiționale, în esență, nu schimbă clauzele primare/inițiale.
La momentul încheierii Contractului de credit din speță, în contextul circumstanțelor economice de la acel moment precum și raportat la capacitatea de înțelegere a clauzelor contractuale și a implicațiilor acestora pe termen lung, contractarea unui credit în franci elvețieni (CHF) se prefigura a fi cea mai avantajoasă alternativă la un credit în RON, USD sau EURO, acest aspect constituind și motivul determinant în vederea perfectării contratului în discuție.
Astfel, s-a obligat să returneze creditul contractat la termenele și în cuantumul stipulat în contract, având ca premisă tocmai cursul valutar al CHF de la acea data (15.05.2008) unde 1 CHF = 2,2420 RON.
Cu toate acestea, în cursul derulării contractului, cursul a depășit până și dublul raportului inițial, cu consecințe foarte grave asupra capacității de a-și îndeplini obligațiile contractuale.
A considerat abuzive următoarele clauze:
a)"Creditul se acordă cu o dobândă variabilă (...)."
b)"Clientul se obligă se plătească următoarele comisioane: comision de acordare credit 2.5 % din valoarea creditului și comision de administrare lunară a creditului de 0.45% aplicat la valoarea soldului creditului (...)"
c)"Nerambursarea la termenul stabilit în contract a creditului angajat, atrage (...) dobânzi majorate cu 5 puncte procentuale față de dobânda prevăzută la pct. 4.1."
d)"Pe parcursul derulării contractului banca își rezervă dreptul dea modifica dobânzile, comisioanele și taxele bancare (...). în situația neacceptării de către împrumutat a modificării dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare banca are dreptul să dedare creditul scadent și să treacă la recuperarea creditului și a dobânzii aferente."
e)întregul art. 5.1. prin prisma trimiterilor la art. 4.1 și a formulei de calcul;
f)Art. 5.3 prin prisma instituirii comisionului de rambursare anticipată la nivelul de 5% aplicat la valoarea creditului rambursat anticipat.
g)Art. 5.6 prin prisma corelării cu art. 4.2.
h)Art. 8.5 prin corelarea/legătura acestui articol cu toate celelalte anterioare.
A arătat că toate cele de mai sus se remarcă prin aspectul că nu sunt rezultatul negocierii efective și directe între părți, fiind clauze impuse, standard, preformulate.
De asemenea, toate creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Dau dreptul profesionistului să modifice unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în acest sens, revelator este art. 4.3 din contract, care pe lângă aspectul oferirii prerogativei de modificare unilaterală instituie și sancțiuni drastice (declarare creditului ca scadent imediat și trecerea la recuperarea acestuia cu dobânzile aferente) în ipoteza în care consumatorul nu acceptă modificările făcute după bunul plac de către profesionist.
Obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist ; a fortiori nu poți să fi "sancționat" (prin impunerea unui comision zis de rambursare anticipată) în ipoteza în care îți execuți integralmente obligația, chiar anticipat fiind.
Pârâta a stabilit abuziv un comision pentru acordarea creditului în cuantum de 2.5% din valoarea acestuia, ceea ce a condus în mod logic și elementar, tocmai prin aplicarea acestui comision, la neacordarea efectivă către consumator a celor 4.700 CHF, ci doar a sumei de 4582,5 CHF, dar rămânând obligația de restituire a întregului debit de 4.700 CHF.
Comisionul de administrare/risc a fost aplicat fără să se arate în concret rațiunea/cauza sa, de asemenea acesta creează un dezechilibru însemnat între părțile contractante, deoarece trebuie să accepte un așa zis serviciu al băncii, dar care nu se materializează în nimic.
Având în vedere dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzelor concepute în detrimentul consumatorului, determinând onerozitatea excesivă a executării obligației, a considerat că se impune restabilirea prestațiilor inerente/inițiale contractului asumat, prin înghețare cursului de schimb CHF - RON la momentul semnării contractului (15.05.2008), astfel încât să se asigure o proporționalitate a prestațiilor asumate de părți și care să corespundă manifestării de voință în sensul angajării în acest raport juridic.
Întrucât s-au schimbat condițiile de contractare avute în vedere de către părți la momentul încheierii contractului și, pe cale de consecință, efectele actului juridic au ajuns să fie altele decât cele cu privire la care părțile au convenit, a opinat că se impune revizuirea efectelor contractului în temeiul teoriei impreviziunii care a fost aplicată în jurisprudență.
În drept a invocat dispozițiile art. 29, art. 30, art. 148, art. 194 Cod procedură civilă, OG 21/1992, Legea 193/2000, Directiva nr. 93/13/CEE, art. 966-970 cod civil 1864, art. 1271 noul Cod civil, Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar.
Prin întâmpinare, pârâta B. SA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pentru pretențiile ulterioare cesiunii de creanță, datei de 11.07.2008.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nefondată.
În motivare a arătat că, anterior semnării contractului de credit reclamanta a putut consulta clauzele acestuia, a avut posibilitatea de a analiza și studia cu atenție fiecare dintre clauze, pentru a aprecia dacă acestea corespund sau nu intereselor sale, sau dimpotrivă, încalcă aceste interese. De asemenea, a beneficiat de consultanță cu privire la aspectele neclare din contract anterior semnării acestuia, astfel încât să își poată exprima consimțământul în deplină cunoștință de cauză.
În data de 15.05.2008 a acordat reclamantei, creditul în valoare de 4700.00 EUR, pe o perioadă de 120 luni.
În momentul acordării creditului, punea la dispoziția clienților o anumită oferta pentru dobânzile, taxele, comisioanele percepute, pentru fiecare tip de credit.
Din portofoliul de soluții de creditare oferite de bancă clienților săi la vremea respectivă, reclamanta a ales un produs de creditare cu dobânda variabilă acordat în moneda EUR.
Prin semnarea contractului de credit, împrumutatul a confirmat că a citit, înțeles și acceptat termenii și toate condițiile prevăzute în clauzele contractuale privind acordarea creditului, respectiv derularea contractului.
A subliniat că poziția pe piața serviciilor bancare în perioada de referință a fost una corectă, care s-a încadrat în comportamentul normal și firesc în contextul economic dat fiind respectate atât dispozițiile legale, cât și practicile bancare generalizate în sistem. Pin acest punct de vedere, evident nu poate fi vorba de rea-credință deoarece clauzele criticate din contract nu aveau nimic exorbitant în raport cu clauzele general practicate în sistemul bancar în perioada respectivă.
A arătat că nu sunt aplicabile prevederile art. 4 din această Legea 193/2000, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de acest text și pentru aceste motive a solicitat respingerea primului capăt din cererea de chemare în judecată respectiv art. 4.1, 4.2 si 4.3 din Contractul de credit privitoare la dobânda și comisioane.
Clauza privind dobânda variabilă nu este o clauză impusă consumatorilor: la momentul încheierii contractelor de credit exista o varietate de produse de creditare, selecția aparținând consumatorului în funcție de varianta cea mai avantajoasă; prin completarea cererilor de creditare persoanele interesate au optat pentru produsul care corespundea intereselor proprii; condițiile generale aplicabile contractelor de credit prevăd care sunt condițiile și consecințele fiecărui tip de dobândă și totodată modul în care variază, acestea fiind analizate de către împrumutanți; condițiile de creditare specifice fiecărui contract, astfel cum au fost selectate de fiecare client sunt menționate în contractul semnat de acesta și particularizate în funcție de opțiunile personale.
A mai arătat că nu se poate reține faptul că, în materie de creditare, clauza privind dobânda variabilă ar fi o clauză abuzivă, în sensul că ar crea un dezechilibru semnificativ între părțile contractate, pentru următoarele argumente: constituie clauze abuzive fie cele care sunt prevăzute în Lista anexă la Legea nr. 193/2000, fie clauzele contractuale care pot fi considerate abuzive prin efectele produse. Chiar dacă enumerarea nu este limitativă, în sensul că, potrivit art. 4 alin. (4), clauzele menționate în Anexă au semnificația unor exemple, este de reținut că lista nu cuprinde și clauza referitoare la dobânda variabilă.
În executarea clauzei privind dobânda variabilă, s-au respectat întocmai clauzele contractuale, în sensul că: a afișat la sediul său toate modificările intervenite; a comunicat împrumutaților. Exceptând modificarea cuantumului dobânzii determinată de trecerea de la dobânda fixă la cea variabilă a fost transmisă informarea clienților prin intermediul notificărilor.
În privința comisionului de administrare aplicat la valoarea soldului creditului a arătat că susținerea reclamantei este neîntemeiată întrucât comisionul de administrare a creditului este recunoscut în cuprinsul dispozițiilor art. 93 lit. d) teza I din Ordonanța nr. 21/1992; este prevăzut și de OUG nr. 50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori.
Întrucât respectivul tip de comision este reglementat în cuprinsul dispozițiilor legale anterior menționate, nu era necesară definirea acestuia în cuprinsul contractului de credit.
Cu privire la clauza referitoare la comisionul de acordare a creditului a arătat că respectivele clauze sunt neîntemeiate întrucât comisionul de acordare a creditului reprezintă costul suportat de banca pentru serviciile de analiză a bonității clientului ce sunt efectuate înainte de a fi acordat creditul. Respectivul comision fost reținut o singură dată în momentul acordării creditului, fără a fi returnat odată cu rambursarea creditului.
Cu privire la comisionul de rambursare anticipată a arătat că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate întrucât comisionul de rambursare anticipată este reglementat în cuprinsul art. 93 lit. c) din Ordonanța nr. 21/1992 și în cuprinsul dispozițiilor art. 36 alin. (1) din OUG nr. 50/2010, și nu poate fi considerat abuziv în temeiul Legii nr. 193/2000, întrucât s-ar ajunge la lipsirea de eficiență a dispozițiilor anterior menționate.
Referitor la comisionul de evaluare a garanției a arătat că respectivele clauze sunt neîntemeiate întrucât comisionul de evaluare a creditului reprezintă costul suportat de banca pentru serviciile de analiza înainte de acordarea creditului.
Clauza referitoare la rambursarea anticipată a creditului parțială/totală, care instituie un comision de rambursare anticipată și condiționează rambursarea anticipată de acordul băncii (art. 5.3 contract), existența unui comision de rambursare anticipată a creditului și acordul prealabil al băncii erau permise, neexistând nicio dispoziție legală care să interzică expres instituirea acestor condiții contractuale. De asemenea, nu exista vreo dispoziție legală care să plafoneze acest comision la un anumit procent din suma rambursată anticipat, astfel încât nu poate fi vorba de o clauză abuzivă.
A solicitat să se rețină lipsa interesului reclamantei în ceea ce privește constatarea nulității clauzelor referitoare la rambursarea anticipată, având în vedere faptul că până în prezent nu a făcut dovada împrejurării că a dorit rambursarea anticipată și că ar fi fost împiedicată prin refuzul băncii sau obstaculată în acest demers de cuantumului comisionului de rambursare anticipată.
Cererea de constatarea nulității acestor clauze referitoare la rambursarea anticipată a rămas lipsită de obiect. Astfel, în condițiile OUG nr. 50/2010, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 288/2010, comisionul de rambursare anticipată a creditului a fost expres interzis în contractele cu dobândă variabilă, această prevedere legală fiind aplicabilă și contractelor în curs de derulare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat modificarea contractului prin eliminarea sau înlocuirea/înlăturarea prevederilor contractuale anulate (și continuarea contractului prin încheierea unui Act adițional).
În realitate, prin acest capăt de cerere, reclamanta își exprimă acordul de a continua derularea contractului de credit, în condițiile agreate doar de către consumator.
A arătat că în condițiile în care reclamanta a solicitat constatarea nulității a unui număr considerabil de clauze principale și esențiale contractului, presupunând că s-ar constata caracterul abuziv practic elementele esențiale pentru banca și în considerarea cărora au încheiat contractul de credit sunt anulate, a considerat că planează un serios dubiu că, în aceste condiții, contractul mai poate continua.
Cu privire la capătul de cerere privind restituirea/rambursarea sumelor plătite "abuziv”, în temeiul clauzelor contractuale abuzive, cu privire la care a fost solicitata constatarea nulității, având în vedere că toate dobânzile și comisioanele percepute se întemeiază pe aplicarea prevederilor contractuale agreate de părți, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca inadmisibil.
În ceea ce privește riscul valutar în contractele de credit în CHF - transpunere a principiului nominalismului monetar consacrat de Codul civil, a apreciat că sunt neîntemeiate susținerile privind lipsa de informare asupra riscului valutar la momentul încheierii contractului de credit. Pe de-o parte, este previzibil pentru orice persoană cu o capacitate de înțelegere medie faptul că, prin contractarea unui credit într-o moneda străină pe o perioada de zeci de ani, exista un risc de fluctuație a valorii monedei respective, fluctuație determinată de contextul macroeconomic ce scapă influenței băncii.
A subliniat că nu este prejudiciabilă clauza care prevede că rambursarea creditului ar urma să se realizeze în CHF, chiar si în condițiile aprecierii acestei monede comparativ cu moneda națională. Niciun act normativ nu interzice acordarea și rambursarea creditelor în CHF, iar pe de alta parte, o astfel de clauză contractuală reprezintă o transpunere a legii în domeniul contractual, adică a principiului nominalismului monetar consacrat la art. 1.578 Cod civil.
A subliniat că banca nu putea prevedea variațiile cursului de schimb CHF/RON, deci nu putea informa consumatorii asupra acestui fapt
A arătat că solicitarea reclamantei privind obligarea B. la modificarea obiectului contractului prin convertirea creditului în lei, la valoarea cursului CHF - leu de la data încheierii contractului de credit, este inadmisibilă.
A arătat că instanța de judecată nu poate interveni în acordul de voințe al părților, modificând, prin decizia sa, însuși obiectul contractului, adică suma împrumutată, aceasta, alături de elemente ca dobânda sau comisioanele fiind elemente ce fac parte din prețul contractului, care nu poate fi stabilit în mod arbitrar de către un terț, fie el și instanță de judecată.
A invocat jurisprudența CJUE și a arătat că este obligatorie pentru instanțele naționale în temeiul prevederilor tratatului UE coroborate cu dispozițiile Constituției.
În drept a invocat dispozițiile art. 9 lit. c, d teza I, g, pct. 2 din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor, art. 36 alin. 3 din OUG 50/2010, art. 1578 din Codul civil din 1864, precum și pe cele ale art. 205 – art. 208 din noul Cod de procedura civilă.
În probațiune a depus contract de cesiune de creanțe din data de 11.07.2006; Sentința civilă nr. 3410/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București.
în temeiul art. 248 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinarea B. SA. Aceasta este neîntemeiată. Atât timp cât banca a încheiat contractul în cauză și a încasat o parte a comisioanelor și dobânzilor a căror restituire o cere reclamanta ea justifică calitate procesuală pasivă.
Asupra fondului cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâta B. SA a fost încheiat contractul de credit de consum nr. 022CSF_/15.05.2008 prin care prima a beneficiat de un credit de 4700 CHF pe un termen de 10 ani, cu dobândă variabilă. După . OUG nr. 50/2010, contractul părților a fost rescris prin două acte adiționale, încheiate între părțile inițiale și pârâta cesionar EFG N. Europe Funding II BV, suferind modificări substanțiale în privința modului de calcul al dobânzilor, a cuantumului comisionului de administrare și eliminarea comisionului de rambursare anticiaptă.
Prin acțiune reclamanta urmărește, pe de o parte, declararea ca abuzive a clauzelor referitoare la comisionul de acordare, la comisionul de administrare, la comisionul de rambursare anticipată, la posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda și comisioanele, la modului de calcul al dobânzii lunare și a celei penalizatoare și, pe de altă parte, denominarea în RON a plăților cu înghețarea cursului de schimb a CHF la o valoare de 2,242 RON.
Acțiunea este doar în parte întemeiată.
Astfel, în ceea ce privește cererea de declarare ca abuzive a clauzelor referitoare la dobânzi, instanța constată că, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Analiza clauzelor trebuie să se raporteze la art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000, potrivit căruia, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru sa se facă în baza unui motiv întemeiat prevăzut în contract și cu condiția informării imediate a clientului, care sa aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul. De asemenea, potrivit art. 93 lit. g pct. 1 din OG nr. 21/1992, variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru și, conform pct. 3, formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia.
În speță, este adevărat că inițial, art. 4.3 din contract dădea dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda variabilă, fără vreun motiv și fără a fi stabilit un mod de calcul care să respecte cerințele art. 93din OG nr. 21/1992. Dar, prin actul adițional încheiat la 20.01.2011, clauza inițială a fost modificată, dobânda variabilă fiind determinată prin utilizarea indicelui LIBOR la 3 luni și o marjă fixă de 8,33%. Evoluția indicelui LIBOR este independentă de voința băncii iar formula după care se calculează variația dobânzii este una clară, acceptată expres de reclamantă prin semnarea actului adițional. Astfel, reclamanta are posibilitatea să anticipeze că intervenția unei anumite situații (creșterea indicelui LIBOR) poate atrage mărirea dobânzii.
Cât privește dobânda majorată cu 5 procente în ipoteza întârzierilor la plata creditului (modificată prin actul primul act adițional la o valoare de 20%/an), instanța constată că această clauză nu are, în sine, nimic abuziv deoarece nu creează un dezechilibru semnificativ în dauna reclamantei. Clauzele penale prin care părțile efectuează o evaluarea anticipată a unui eventual prejudiciu rezultat din neîndeplinirea obligațiilor contractuale sunt recunoscute de art. 1066 Cod civil (vechiul Cod civil de la 1864 este aplicabil în cauză, având în vedere data încheierii contractului dintre părți și dispozițiile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil).
De altfel, este de observat că reclamanta nu a motivat care este dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile sale, născut din clauzele referitoare la dobândă, limitându-se a le considera abuzive doar prin prisma faptului că nu au fost negociate. Or, așa cum rezultă din art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, lipsa negocierii este doar una din condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
În concluzie, instanța consideră că, astfel cum a fost modificat contractul, clauzele referitoare la dobândă nu pot fi calificate ca abuzive.
În continuare, instanța va analiza clauzele referitoare la comisioane.
Comisionul de rambursare anticipată, stabilit prin contract la un nivel de 5 % din valoarea creditului restituit anticipat, încălcând art. 66 și urm. din OUG nr. 50/2010, acesta nu a mai fost păstrat prin actul adițional din 12.09.2012, prin care contractul a căpătat un nou conținut. Prin urmare, apare la lipsită de interes solicitarea de declarare ca abuziv a unui asemenea comision, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a susținut că, în perioada în care comisionul se aplica, ar fi intenționat să efectueze vreo rambursare anticipată.
În ceea ce privește comisionul de administrare, acesta se percepe de bancă pentru monitorizarea de operațiuni în scopul utilizării/rambursării creditului, neputând fi apreciat ca abuziv. De altfel, comisionul de administrare a creditului a fost reglementat și prin dispozițiile art. 36 alin. 3 din OUG nr. 50/2010, legea permițând stabilirea comisionului sub forma unui procent aplicat la soldul curent al creditului, iar cât privește cuantumul comisionului în cauză (de 0,20% în prezent), acesta a fost acceptat fără rezerve de reclamantă prin semnarea actului adițional 12.09.2012, prin care contractul a fost rescris.
În schimb, comisionul de acordare a creditului ar trebui să reprezinte contravaloarea unui serviciu prestat de banca clientului. Banca justifică comisionul prin aceea că semnifică costul suportat cu serviciile de analiză a bonității clientului-reclamant, însă acesta nu poate fi considerat ca făcând parte din cheltuielile aferente documentației de creditare atât datorită denumirii, cât și naturii lui, clauzele în discuție nefăcând vreo trimitere la întocmirea sau analiza vreunui document necesar acordării creditului. Prin încheierea contractului, pârâta s-a obligat să acorde suma împrumutată. Obligarea la plata unei taxe (comision) echivalează cu plata unui preț suplimentar pentru executarea unei obligații care revine în totalitate prestatorului. Pentru serviciile prestate este perceput un preț ce face obiectul principal al contractului, neputând percepe un alt preț pentru ca prestatoarea să-și poată îndeplini însăși obligația la care s-a obligat. Obligația băncii creditoare de a vira suma către clientul debitor este o obligație principală, ceea ce înseamnă că banca nu poate percepe un comision autonom pentru executarea obligației sale principale. Pe de altă parte, acest comision este datorat pentru eventuale prestații anterioare semnării contractului de credit, astfel că nu se justifică includerea lui în contract. Prin urmare, clauza referitoare la comisionul de acordare a creditului, în condițiile în care punerea la dispoziția clientului a sumei împrumutate este prestația esențială pentru care se percepe și dobândă, apare ca abuzivă.
Ca urmare, instanța va constata că clauza 4.1 din contract, în partea referitoare la comisionul de acordare de 2,5% din valoarea creditului, clauză ce a fost deja executată și, prin urmare, nu a mai făcut obiectul modificărilor prin actele adiționale, este abuzivă. Instanța va dispune eliminarea ei din contract și obligarea băncii, cea care a încasat comisionul, să îl restituie reclamantei. De asemenea, pentru a înlătura orice dubiu privind executarea contractului, instanța va declara abuzivă și clauza 4.3, în privința posibilității recunoscută băncii de a modifica unilateral comisioanele.
În privința cererii de denominare a creditului, în sensul că următoarele plăți să fie făcute în lei și nu în valuta ce face obiectul contractului, instanța constată că o asemenea dispoziție ar constitui o încălcare a principiului nominalismului monetar, ce se desprinde din interpretarea art. 1578 Cod civil, potrivit căruia debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată. Prin urmare, această cerere va fi respinsă, aceeași soluție urmând a primi și cererea de înghețare a cursului. Reclamanta și-a întemeiat cererea de înghețare a cursului de schimb CHF/RON pe teoria impreviziunii. Pe de o parte, la data încheierii contractului, această teorie nu avea o consacrare legală, fiind recunoscută doar prin dispozițiile noului Cod civil. Jurisprudența invocată de reclamantă, reprezintă soluții de speță, care nu constituie izvor de drept, astfel că nu se poate susține că această teorie a fost consacrată printr-o practică constantă a instanțelor judecătorești. Pe de altă parte, instanța apreciază că notorietatea fluctuațiilor cursului valutar exclude posibilitatea de a accepta creșterea, chiar semnificativă, a cursului de schimb franc/leu ca pe un eveniment cu totul excepțional, imprevizibil. Un împrumut în valută implică întotdeauna riscul modificării cursului de schimb, contractul având un pronunțat element alea, aspect recunoscut chiar de reclamantă, care a arătat în acțiune, că varianta creditului în franci elvețieni se prefigura ca cea mai avantajoasă alternativă la creditele în lei sau alte valute. Efectuând o alegere în considerarea avantajelor pe care le obține, optând pentru o valută a cărei evoluție nu este atât de cunoscută ca a celor tradiționale (EUR sau USD) reclamanta s-a expus riscului valutar.
Pentru considerentele expuse și în temeiul textelor legale menționate, acțiunea reclamantei va fi admisă în parte, în sensul că se va constata ca având caracter abuziv clauzele prevăzute 4.1 și 4.3 cu privire la comisionul pentru acordare cu consecința eliminării acestor clauze din contract și restituirii sumei încasate de B. cu acest titlu, urând a se respinge celelalte cereri ale reclamantei.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta B. SA.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta B. S., CNP_, cu domiciliul în A., .. 16, ., ., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., împotriva pârâților . sediul în A., ., . și E. N. EUROPE FUNDING II BV, cu sediul ales în București, Dr. M. G., nr. 19, . și, în consecință:
Constată caracterul abuziv al clauzelor prevăzute art. 4.1 și 4.3 din contractul de credit de consum nr. 022CSF_/15.05.2008 și dispune eliminarea acestor clauze din contract.
Obligă pârâta . restituie reclamantei suma încasată cu titlu de comision de acordare.
Respinge în rest acțiunea.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel, prin depunerea cererii la Judecătoria A., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 noiembrie 2015.
Președinte pentru grefier
R. A. L. M., aflat în concediu,
semnează grefier-șef D. V.
Red/tehored/RA/LM/28.12.2015
5 ex/3 . S., A., ., .,
., ., .
E. N. EUROPE FUNDING II BV, București, Dr. M. G., nr. 19, ..
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6622/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6555/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
