Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 6875/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6875/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 6875/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.6875
Ședința publică din 09.12.2015
Președinte: C. H.
Grefier: A. P.
S-a luat în examinare acțiunea în răspundere civilă delictuală formulată de reclamantul H. L. în contradictoriu cu pârâții S. V. F. și D. I..
Acțiunea este timbrată cu 100 lei, în temeiul art.7 din OUG 80/2013.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 25.11.2015, când, în vederea depunerii de concluzii scrise de către reprezentanții părților, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria A. la data de 23 decembrie 2014, reclamantul H. L. a chemat în judecată pe pârâții S. V. F. și D. I., solicitând să se stabilească răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a pârâților Ș. V. F. și D. I. și să se dispună obligarea, în solidar, la plata sumei totale de 15.000 euro sau contravaloarea în lei la cursul oficial al BNR de la data plății, cu titlul de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, în noaptea de 27/28.12.2012, în jurul orelor 4 dimineața, s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală pe șoseaua din localitatea Secusigiu din direcția Periam spre A.. În autoturismul condus de el se mai aflau numiții H. D. și J. I., amândoi domiciliați în localitatea Secusigiu. Când a ajuns cu autoturismul în aproprierea bisericii ortodoxe din localitatea Secusigiu a observat în mijlocul șoselei două persoane, respectiv pe cei doi învinuiți, care aveau în mână câte o sticlă de bere.
Numitul Ș. V. F., a ridicat mâinile cu scopul de a opri mașina pe care o conducea iar, pentru evitarea unui accident de circulație a oprit autoturismul. În această situație numitul Ș. V. s-a deplasat spre mașină, a deschis portiera din partea stângă față, după care l-a prins de gât și l-a tras afară din mașină. În acele momente după ce a fost tras afară din mașină, a fost lovit cu pumnul în față de către pârâtul D. I. care era împreună cu Ș. V. F., lovitură în urma căreia a căzut pe asfalt. În continuare cei doi l-au lovit cu picioarele în cap și peste corp, până când a ajuns în stare de inconștiență.
Reclamantul a mai arătat faptul că, însoțitorii săi nu au coborât din mașină în timpul în care a fost agresat, iar împreună cu făptuitorii se mai găsea o persoană respectiv, numitul R. N. domiciliat în localitatea Secusigiu.
Din starea de inconștiență, și-a revenit după circa 10 minute, găsindu-se în șanțul șoselei dinspre biserică. După ce și-a revenit, a fost ajutat de către cei doi însoțitori ai săi să se ridice din șanț, ocazie cu care aceștia i-au spus că numitul R. N. nu l-a lovit ci, doar a intervenit oprindu-i pe ceilalți doi să îl lovească cu picioarele. Tot atunci a constatat că făptuitorii au fugit de la locul faptei, precum și faptul că-i lipsește lanțul de aur cu un medalion în formă de cruce (aproximativ 40 gr.) pe care-l purta la gât. Constatând lipsa lanțului de la gât, împreună cu cei doi însoțitori, au început să-l caute la locul agresiunii, precum și în șanțul în care a fost căzut, la lumina farurilor mașinii, precum și cu ajutorul a două lanterne dar, nu l-a mai găsit. În dimineața aceleiași zile, în jurul orelor 8,00 s-a deplasat din nou la locul agresiunii împreună cu numitul C. D., căutând bijuteria din aur la lumina zilei, dar negăsind-o a tras concluzia că aceasta i-a fost smulsă de la gât de făptuitorul Ș. F., în momentul când l-a tras afară din mașină. Împrejurarea că, înainte de agresiune purta la gât acel lanț de aur cu cruce din aur, o poate dovedi cu membrii familiei cât și cu cei doi însoțitori ai săi care l-au văzut la gâtul său.
Reclamantul arată că, în continuare, s-a deplasat la Spitalul Județean de Urgențe A., pentru îngrijirea leziunilor suferite, iar apoi cu actele medicale s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală A., de unde i s-a eliberat certificatul medico - legal nr. 13/A2/08.01.2013, din care rezultă că leziunile suferite sau produs prin lovire cu corpuri dure, și datează din data de 28.12.2012. și necesită pentru vindecare un număr de 7 - 8 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații.
Ca urmare a acestei agresiuni, la data de 28.02.2013, a depus la P. de pe lângă Judecătoria A., o plângere penală împotriva numiților Ș. V. F. și D. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 193 alin.2. și art. 233, art. 234 alin. 1 din noul Cod penal, urmare acestei plângeri, d-l. procuror care a instrumentat plângerea sa din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., a dispus prin Ordonanța din data de 21.05.2014. în dosar nr. 1656/P/2013. Renunțarea la urmărirea penală în cauza având ca obiect infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 180 al.2. Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod de procedură civilă săvârșită de către pârâți și clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2. lit. b, c și alin. 2. indice 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 5. din noul Cod penal.
Împotriva acestei ordonanțe, a făcut plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., iar prin ordonanța din data de 01.07.2014 dată în dos. nr. 533/II/2/2014 i-a fost respinsă plângerea, respectiv a fost confirmată ordonanța dată de dl. procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria A..
Pe cale de consecință, reclamantul a arătat că a fost nevoit să conteste cele două ordonanțe la instanța de judecată, formându-se dosarul penal nr._/55/2014.
Judecătorul de cameră preliminară cu toate că, la dosarul cauzei exista tot materialul probatoriu în acuzarea celor doi, a dispus prin încheierea penală nr. 452 pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 09.10.2014. în dosarul de mai sus menționat, respingerea ca nefondată a plângerii sale împotriva ordonanțelor procurorului, menținând soluțiile dispuse în cauză.
În aceste condiții în opinia sa, se constată în mod indubitabil, în mod clar si fără de putință de tăgadă că, în ceea ce privește existența faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa și capacitatea delictuală există dovada respectiv, atât ordonanța procurorului și încheierea penală, prin care a constatat culpa exclusivă a pârâților Ș. V. F. și D. I. a agresării sale fizice care a avut ca rezultat vătămarea sa corporală cât și, raportul de constatare medico - legală cu examinarea acestuia.
În concluzie, reclamantul a arătat că, cu ocazia soluționării laturii penale a fost stabilită existența faptei ilicite și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, s-a stabilit faptul că, făptuitorii pot să răspundă penal pentru faptele lor, în aceste condiții existând și răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie prevăzută de art. 1357 din Noul Cod Civil, și a formei de vinovăție a pârâților Ș. V. F. și D. I. la comiterea faptei, respectiv culpa.
Prin solicitarea acestui cuantum, reclamantul a apreciat că nu ar fi o îmbogățire fără just temei având în vedere traumele fizice și psihice la care a fost supus și va fi supus în continuare pentru un timp îndelungat efectiv, de multe ori când conduce pe timp de noapte, își aduce aminte în mod instantaneu de nefericitul eveniment. A mai precizat și faptul că, are de multe ori stări depresive cu care se confruntă.
Reclamantul se consideră îndreptățit să solicite daune morale deoarece, de regulă, pierderea unei ființe dragi din familie sau vătămările corporale cauzează suferințe puternice ce nu pot fi cuantificate dar care, impun cel puțin compensarea lor. Șocul traumatic produs odată cu consumarea faptei penale a avut un puternic impact psihologic și o intensă suferință fizică, cu atât mai mult cu cât chiar și viața i-a fost pusă în primejdie.
Ca urmare a evenimentului, a agresiunii sale fizice, i s-au produs mai multe daune morale și anume: i s-au produs dureri fizice cât și psihice care vor persista o perioadă de timp îndelungată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 194 din noul Cod de procedură civilă, art. 1349, art. 1357, art. 1382 din noul Cod civil.
Pârâții S. V. F. și D. I., prin întâmpinare, au solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții au arătat că descrierea stării de fapt expusă de către reclamant în cuprinsul acțiunii introductive nu este conformă cu realitatea și este combătută de probele administrate în dosar nr.1656/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., în care a fost pronunțata Ordonanța din 21.05.2014 prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală în cauza având ca obiect infracțiunea de loviri sau alte violente și clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Astfel, pârâții au arătat că, reclamantul a omis să menționeze că în autoturismul marca Audi s-au mai aflat pe lângă el alte trei persoane: H. D., C. D. I., J. M. I., aspect care rezultă și din încheierea penală nr. 452/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._/55/2014. Nu este adevărat nici faptul că pârâtul S. V. F. ar fi fost amplasat în mijlocul șoselei și a oprit autoturismul condus de către reclamant în stare de ebrietate, împrejurare reținută prin Ordonanța din 21.05.2014 și încheierea penală nr. 452/09.10.2014.
Pârâții au arătat că starea de fapt reală și dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauza penală în care s-a instrumentat evenimentul din data de 27/28.12.2013 este aceea că pârâții împreună cu R. N., aflându-se pe marginea drumului în localitatea Secusigiu, județ A., în jurul orelor 4,00, au fost interpelați de către reclamant și H. D., C. D. I., J. M. I., care au oprit autoturismul marca Audi, s-au coborât din acesta, reclamantul deplasându-se la aceștia generând pe fondul consumului de alcool un conflict verbal cu pârâții, conflict care ulterior a degenerat în agresiune, aceștia aplicându-și reciproc lovituri. Astfel, reclamantul a coborât singur din mașină, el a fost cel care a început conflictul verbal și apoi cel fizic, pârâtul D. I. nu a făcut altceva decât să se apere, iar pârâtul S. V. F. nu l-a agresat pe reclamant, astfel că invocă în speță art. 1360 Cod civil.
În ce privește leziunile pe care le-a invocat reclamantul și despre care a făcut vorbire că sunt cauzate de către pârâți nu sunt dovedite cu nicio probă, între actele existente la dosar neregăsind nici măcar Cerificatul medico-legal nr. 13/A2/08 01 2013 pentru a vedea dacă acesta a suferit lovituri la față, cap, corp, precum și o comoție, având în vedere că se invocă starea de inconștiență. S-a arătat de către reclamant că viața i-a fost pusă în primejdie, dar acesta nu a depus la dosar nicio proba în acest sens, un certificat medical sau o soluție pronunțată în cauza penală care să îi susțină afirmația, la fel cum nu se regăsește vreun înscris eliberat de un medic unde să se specifice stările depresive cu care acesta se confruntă. Se poate observa că daunele morale solicitate sunt și pentru viitor, ceea ce este inadmisibil, deoarece reclamantul nu poate avea certitudinea că se va confrunta în viitor cu dureri fizice și psihice.
Reclamantul a constatat după plecarea pârâților că îi lipsește lanțul de aur cu medalionul de la gât, trăgând concluzia că acesta ar fi fost smuls de la gât de pârâtul S. V. F. în momentul în care l-a tras afară din mașină. Această ipoteză pe care nici măcar reclamantul nu o poate susține decât la nivel de bănuială, este combătută de probele administrate în cauză care au și dus la soluția de clasare a cauzei cu privire la infracțiunea de tâlhărie, motivat de faptul că în primul rând reclamantul s-a dat singur jos din autoturism și nu a fost tras afară de gât din acesta de către pârât, iar din declarațiile martorilor nu rezultă că pârâții ar fi sustras lănțișorul reclamantului.
În ce privește susținerea reclamantului că fost dovedită culpa exclusivă a pârâților pentru prejudiciul pe care susține că l-a suferit și că aceasta rezultă din soluțiile pronunțate în cauza penală, ceea ce nu este real, iar chiar dacă ar fi așa, legiuitorul prevede la art. 1365 cod civil că instanța civilă nu este legată de hotărârile pronunțate în procesul penal.
În subsidiar, în măsura în care, urmare a probelor administrate în cauză, instanța va aprecia că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, pârâții au solicitat să se aibă în vedere faptul că daunele solicitate sunt exagerate raportat la zilele de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare reclamantului și împrejurarea că acesta a fost cel care a generat conflictul din care a rezultat vătămarea sa corporală, el fiind cel care a exercitat primul agresiuni asupra pârâților.
Daunele morale trebuie să aibă menirea exclusivă de a atenua suferințele fizice și psihice. Repararea integral a prejudiciului în domeniul daunelor morale nu poate avea decât un caracter aproximativ, raportat la existența unor daune de ordin psihic și emoțional care nu au un conținut economic și nici echivalent bănesc, iar sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să constituie nici măsuri excesive autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.
Prin raportare la doctrina și jurisprudența din România, criteriu legal prevăzut de legiuitor, pârâții au considerat că suma pretinsă cu titlu de prejudiciu moral ca fiind exagerată și disproporționate față de intensitatea vătămării corporale produse în speță.
În condițiile în care legislația nu a stabilit până în prezent alte criterii pentru acordarea daunelor morale, pârâții au apreciat că acestea trebuie stabilite în echitate, într-un cuantum rezonabil. Ori, este de observat că între suma pretinsă de către reclamant pentru cele 7-8 zile de îngrijiri medicale, dar nu și de spitalizare efectivă și cele acordate în alte litigii având ca obiect vătămarea corporală, este o diferență mai mult decât considerabilă, nefiind în prezența unei infirmități permanente sau a încadrării în grad de handicap, a pierderii capacității de muncă sau a punerii în primejdie a vieții.
În cazul în care există un prejudiciu nepatrimonial cauzat de către pârâți, trebuie să existe o reparație, însă suma acordată trebuie dimensionată cu mare atenție pentru a nu se ajunge la exagerări care să contrazică în final însăși ideea de justiție.
La cuantificarea acestor sume trebuie avute în vedere principiile consacrate ale echității și proporționalități și nu poate fi ignorată, din punctul lor de vedere nici realitatea economică actuală a României și nici veniturile medii din economie.
În cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daune morale, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile prin ele insele de a fi evaluate în bani. În sistemul de drept romanesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, apreciindu-se că o anumită sumă globală rezonabilă este de natură să compenseze prejudicial nepatrimonial cauzat.
În drept, au fost invocate: art.150 și 186 Cod procedură civilă.
Din înscrisurile depus la dosar, în copie, respectiv: copie carte de identitate a reclamantului (f.9); ordonanța din dosarul nr. 1656/P/2013 al parchetului de pe lângă Judecătoria A. (f.10); Ordonanța din 01.07.2014(f.11); încheierea penală nr.452 pronunțată în dosar nr._/55/2014 al Judecătoriei A. (f.12-13); copii cărți de identitate al pârâților (f.51-52); adeverințe (f.56-57); declarații olografe, declarații martori (f.58-82); declarația martorilor J. M. I. (f.98); declarația martorului H. D. (f.99); declarația martorului R. N. (f.100), instanța reține în fapt următoarele:
Prin încheierea penală nr.452 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2014 a fost respinsă ca nefondată, plângerea formulată de petentul H. L. împotriva ordonanței din data de 21.05.2014, dispusă de P. de pe lângă Judecătoria A. în dosar nr.1656/P/2013 și respectiv a ordonanței din data de 01.07.2014, dată de prim-procurorul adjunct a Parchetului de pe lângă Judecătoria A., în dosar nr. 533/II/2/2014 cu privire la intimații Ș. V. F. și D. I..
Instanța penală a reținut că prin ordonanța din 21.05.2014 s-a dispus, în temeiul art.318 alin.1, 2 Cod procedură penală raportat la art. 314 alin. 1 lit. b) Cod procedură penală, renunțarea la urmărirea penală având ca obiect infracțiunea de loviri și alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.5 NCP săvârșită de intimatii Ș. V. F. și D. I., respectiv în temeiul art.315 alin. 1 lit. b) raportat la art.16 lit. c) Cod procedură penală, clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1 alin.2 lit. b), c) și alin.2 ind.1 Cod Penal cu aplicarea artr.5 NCP, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 27/28.12.2012, în jurul orelor 04,00 intimații Ș. V. F. și D. I. i-au aplicat acte de violență persoanei vătămate Hegeduș L., urmare a atitudinii sale provocatoare, fiindu-i produse leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei soluții petentul Hegeduș L. a formulat plângere la prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., care, prin Ordonanța din data de 01.07.2014 dată în dosar nr. 533/II/2/2014, a respins plângerea apreciind că soluția dată de procuror este legală și temeinică, bazată pe o corectă interpretare a textului legal și pe o justă apreciere a probelor administrate în cauză.
Din referatul cu propunerea de renunțare la urmărirea penală întocmit de organele de cercetare penală rezultă că, în noaptea de 27/28.12.2012, în jurul orelor 04.00 numiții Heghedus L., H. D. și J. M. s-au deplasat cu autoturismul marca Audi în localitatea Secusigiu, jud. A., în zona bisericii ortodoxe, unde se aflau numiții Ș. V. F., D. I. și R. N., aceștia s-au oprit, au coborât din mașină, iar numitul Heghedus L. s-a deplasat la ei și fiind în stare de ebrietate a provocat un conflict verbal cu numiții Ș. V. și D. I., conflict care ulterior a degenerat în agresiune, aceștia aplicându-și reciproc lovituri.
După plecarea lor, numitul Heghedus L., constată lipsa de la gât a lanțului cu medalion, din aur, însă din declarațiile martorilor, nu reiese faptul că lanțul ar fi fost sustras de către numiții Ș. V. și D. I., existând posibilitatea ca acesta să–l fi pierdut, având în vedere că la momentul respectiv era îmbrăcat cu un tricou și o bluză de trening, pe care le purta peste pantaloni, iar lanțul de aur peste tricou.
La această concluzie conduce și faptul că deși a constatat lipsa lănțișorului la data de 28.12.2012, partea vătămată sesizează organele abilitate abia la data de 27.02.2013.
Prin ordonanța nr. 1656/P/2013 din data de 21.05.2014 procurorul de caz a constat că, fapta comisă de către suspecții Ș. V. F. și D. I. prev. de art. 180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal prin conținutul ei concret și prin atingerea adusă valorii ocrotite de legea penală nu prezntă un interes public în scopul continuării urmăririi penale, astfel încât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 318 alin. 1 și 2 Cpp.
În privința infracțiunii de tâlhărie în forma prev. de art. 211 alin.1 al. 2 lit. b, c și al. 21 lit. a) Cod penal, s-a dispus clasarea cauzei pentru această faptă, deoarece din actele de cercetare penală efectuată nu rezultă că persoana vătămată să fi fost deposedată de bunuri prin exercitarea actelor de violență, condiții în care sunt incidente dispozițiile art. 16 lit. c) Cod procedură penală.
În fața instanței civile au fost reaudiați martorii J. M. I. (f.98); H. D. (f.99) și R. N. (f.100), declarațiile lor relevând starea de fapt reținută și de instanța penală. În plus, în conformitate cu art.28 alin.1 teza I-a Cod procedură penală ,,Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o’’, motiv pentru care instanța va reține că pârâții S. V. F. și D. I. i-au aplicat reclamantului H. L. lovituri care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
În privința prejudiciului moral suferit, instanța reține pe baza depozițiilor martorilor că reclamantul a fost marcat de incident și s-a plâns de dureri pentru o perioadă scurtă de timp de la data producerii acestuia, iar în ce privește efectele lui asupra opiniei publice, acestea au fost limitate și de scurtă durată.
În drept vor fi avute în vedere dispozițiile art.1357 din noul Cod civil ,, Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.’’
Pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală este necesară întrunirea cumulativă a celor patru condiții, respectiv fapta ilicită, culpa persoanei chemată să răspundă, existența unui prejudiciu și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul creat.
Instanța apreciază că cele patru condiții sunt îndeplinite, respectiv fapta ilicită, constând în fapta pârâților S. V. F. și D. I. și culpa acestora, stabilită în cursul urmăririi penale și confirmată prin hotărârea instanței penale.
Prejudiciul creat constă în în suferințele fizice și psihice provocate reclamantului prin fapta ilicită (prejudiciu moral), iar raportul de cauzalitate rezultă ex re, din chiar săvârșirea faptei, astfel cum a fost descrisă.
În ce privește întinderea prejudiciului se va constata că reclamantul a solicitat daune morale, justificate pentru compensarea suferințelor fizice și psihice suferite ulterior săvârșirii faptei ilicite, acesta afirmând că uneori retrăiește momentul altercației în care a fost implicat.
Cu privire la daunele morale, se va reține că, deși suferințele fizice și psihice nu pot fi cuantificate, acordarea lor se impune ca o compensare. Instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite, prin aceea că cel care a săvârșit-o trebuie să răspundă prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul victimei și în domeniul vieții sufletești.
Repararea integrală a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile art.1357 din noul Cod civil, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia. În plus, în conformitate cu art.1355 alin.3 din noul Cod civil ,,Răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrității fizice sau psihice ori sănătății nu poate fi înlăturată ori diminuată decât în condițiile legii.’’
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, în practica judiciară și în literatura de specialitate s-a statuat că daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale ( CEDO cauza Tolstoy Miloslovsky vs Regatul Unit ).
În lipsa unor criterii obiective de evaluare prestabilite, se vor avea în vedere vătămarea efectiv produsă, durata și natura îngrijirilor, dar și atitudinea provocatoare a victimei, astfel cum au stabilit organele de urmărire penală. Astfel, traumele psihice ale reclamantului nu s-au dovedit a fi de lungă durată și, cu excepția celor reținute pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză, reclamantul nu a probat în ce măsură, fapta pârâților i-au afectat viața personală și socială.
Ținând seama de aceste circumstanțe particulare ale cauzei, instanța apreciază rezonabil un cuantum al despăgubirilor în sumă de 4000 lei.
Pentru considerentele expuse, constatând că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, în temeiul art.1357 coroborat cu art.1370 Cod civil acțiunea va fi admisă în parte și pârâții vor fi obligați să plătească, în solidar, reclamantului suma de 4000 lei, cu titlu de daune morale.
Văzând că s-au solicitat cheltuieli de judecată și că acțiunea a fost admisă în parte, în temeiul art.453 alin.2 Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați să plătească reclamantului suma de 500 lei, reprezentând parte din onorariu de avocat, justificat prin chitanța nr.31/02.11.2015 (fila 105).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în răspundere civilă delictuală formulată de reclamantul H. L., domiciliat în localitatea Secusigiu, nr.485, județ A., CNP._, cu domiciliul procesual ales în A., ..19, ., la Cabinet Avocat V. G. Adelin, în contradictoriu cu pârâții S. V. F., domiciliat în localitatea Secusigiu, nr.434, județ A., CNP._ și D. I., domiciliat în oraș B., . A, județ Maramureș, CNP._, ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat I. N., din A., ., ., și, în consecință:
Obligă, în solidar, pârâții să plătească reclamantului suma de 4000 lei, cu titlu de daune morale.
Respinge în rest acțiunea.
Obligă, în solidar, pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 09.12.2015.
Președinte, Grefier,
C. H. A. P.
Red/dact/CH/. ex/3..
Se comunică:
- reclamantului H. L., la domiciliul procesual ales în A., ..19, ., la Cabinet Avocat V. G. Adelin,
- pârâților: S. V. F. și D. I., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat I. N., din A., ., ..
| ← Evacuare. Sentința nr. 5801/2015. Judecătoria ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 6617/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
