Contestaţie la executare. Încheierea nr. 1300/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 1300/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 107/55/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR.1300
Ședința publică din 11.03.2015
Președinte: C. H.
Grefier: A. P.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul G. L. în contradictoriu cu intimata ANAF–DGRFP Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatorului, avocat G. M. din Baroul A., absent fiind contestatorul și reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată cu 200 lei taxă judiciară de timbru, în temeiul art.10 alin.2 din O.U.G. 80/2013 (f. 101).
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta contestatorului depune la dosar note de ședință, planșe foto, chitanța în sumă de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și copia cărții de identitate. Contestă formele de executare din punct de vedere al comunicării.
Nemaifiind alte cereri ori probe de administrat, instanța declară terminată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pentru dezbaterea în fond a cauzei.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației. Contestă formele de executare silită în ceea ce privește comunicarea, procesul-verbal a fost afișat la o altă adresă. Față de faptul că procesul-verbal de sechestru asigurător a fost emis în baza unei decizii care nu a fost comunicată legal contestatorului, acesta nu produce efecte și este lovit de nulitate.
Reprezentanta contestatorului susține că nu solicită cheltuieli de judecată la acest moment.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria A., la data de 06 ianuarie 2015, contestatorul G. L. a solicitat în contradictoriu cu intimata ANAF –DGRFP Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._/18.12.2014 pentru suma totală de 922.574 lei din care 650.688 lei TVA suplimenta și 271.886 lei accesorii.
De asemenea, contestatorul contestă măsura indisponibilizării sumelor existente precum și cele viitoare în lei și valută deschise de petent la Raiffensen Bank SA, CEC BANK SA, Piraeus Bank Romania SA, Procredit BANK dispusă prin adresa nr._/18.12.2014.
În motivarea contestației, contestatorul arată că în data de 26.06.2014 intimata a emis Decizia de impunere cu nr.6875 prin care a stabilit în sarcina acestuia următoarele obligații suplimentare: TV suplimentară în sumă de 650.688 lei; accesorii TVA în sumă de 271.886 lei.
Aceste obligații suplimentare au fost stabilite ca urmare a unui control fiscal a cărui rezultate au fost consemnate în raportul de inspecție fiscală cu nr.6875/26.06.2014. Împotriva acestei decizii de impunere, contestatorul a formulat contestație în procedura prealabilă.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, a emis Decizia nr.2628/863/20.10.2014 și a decis desființarea Deciziei de impunere nr.6876/26.06.2014 pentru suma totală de 922.574 lei din care 650.688 lei TVA suplimentara și 271.886 lei accesorii TVA.
În baza acestei decizii de soluționare, intimata a emis decizia nr._/06.11.2013 de ridicare a măsurilor asigurătorii, întrucât creanța în sumă de 922.574 lei nu mai exista drept urmare a desființării în tot a actului administrativ fiscal care a generat luarea măsurilor asigurătorii, respectiv Decizia de impunere nr.6876/26.06.2014. În baza aceleași decizii de soluționare, intimata a emis și decizia nr._/11.11.2014 de ridicare a măsurilor de executare silită ca urmare a încetării executării silite.
În motivele desființării deciziei de impunere nr.6876/26.06.2014, organul de soluționare a menționat faptul că la stabilirea cuantumului TVA, organele de control au estimat baza de impunere la o sumă prea mare în raport cu situația fiscală reală a petentului și cu toate acestea, intimata instituie sechestru asigurător pentru bunurile imobile și conturile bancare pentru aceleași sume menționate în decizia de impunere desființată, fără a se menționa în procesul-verbal motivele de fapt și de drept pentru care au fost menținute aceleași sume desființate.
În procesul–verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._/18.12.2014 s-a menționat ca temei legal Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/17.12.2014 emisă de A.J.F.P. A. – Serviciul Inspecție Fiscală P.F. 2. Ori, Decizia nr._/17.12.2014 de instituire a măsurilor asigurătorii nu a fost comunicată petentului.
Pentru a produce efecte conform art.45 alin.1 din O.G. nr.92/2003, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/17.12.2014 trebuia comunicată petentului.
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.2 din O.G. nr.92/2003 actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art.44 nu este opozabil petentului și nu produce niciun efect juridic.
În cazul în speță I s-a comunicat petentului numai Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/18.12.2014 și adresa de indisponibilizare a sumelor existente în bănci fără Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/17.12.2014 motiv pentru care aceasta din urmă nu produce niciun efect juridic.
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuia comunicată petentului deoarece potrivit Ordinului ANAF 2605/2010 aceasta este motivată în fapt, fiind menționat și dreptul contribuabilului de a contesta actul în termen de 15 zile de la data comunicării conform art.172 și 173 din O.G. nr.92/2003.
Pe de altă parte, intimata a instituit sechestrul asigurător cu încălcarea prevederilor art.129 alin.2 din O.G. nr.92/2003 potrivit căruia aceste măsuri se dispun când există pericolul ca debitorul să se sustragă să își ascundă ori să își risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând considerabil colectarea.
Totodată, potrivit art.129 alin.5 rezultă că decizia de instituire a măsurilor trebuie să cuprindă care este pericolul ca debitorul să se sustragă sau să-și ascundă patrimoniul, cerința obligatorie prevăzută de pct.5.6 lit. f) de Ordinul ANAF 2605/2010 de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de O.G. nr.92/2003.
Contestatorul invocă prevederile art.2.1 din Ordinul ANAF 2065/2010 pct. 5.1.1. și menționează că pentru a justifica instituirea acestei măsuri, organul de control, respectiv intimata, trebuie să aprecieze că există pericolul ca petentul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul. Simpla citare a textului din lege de către intimată nu justifică măsurile asigurătorii, acestea trebuie probate și în fapt.
Având în vedere că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu a fost comunicată petentului precum și faptul că suma de 922.574 lei nu a fost stabilită cu ocazia unui nou control fiscal, ci este exact aceeași sumă menționată într-o decizie de impunere care a fost desființată deoarece creanța nu a fost stabilită corect de către organele de inspecție fiscală, rezultă fără echivoc faptul că sechestrul asigurător pentru suma de 922.574 lei este nelegală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.172 și 173 din O.G. 92/2003.
Prin întâmpinare, intimata DGRFP Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a Procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._/18.12.2014 și a Adresei de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești nr._/18.12.2014 emise de Serviciul de Colectare și Executare Silită Persoane Fizice din cadrul A.J.F.P. A. în baza Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/17.12.2014, emisă de Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2 din cadrul A.J.F.P. A..
Intimata a arătat că asupra conturilor bancare nu a fost instituit sechestru asigurător, cum greșit reține contestatorul, ci a fost înființată poprire asigurătorie prin Adresa de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești nr._/18.12.2014, de către Serviciul Colectare și Executare silită Persoane Fizice.
Intimata mai menționează că, în ciuda celor susținute de contestator, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/17.12.2014, emisă de Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2 a fost comunicată personal acestuia la data de 06.01.2015, sub semnătură, deoarece organele fiscale s-au deplasat la domiciliul contestatorului în 18.12.2014 și l-au contactat telefonic, însă contestatorul nu a dat curs solicitărilor organelor de inspecție fiscală, prezentându-se totuși la sediul organului fiscal ca urmare a întocmirii, somației-convocator nr._/19.12.2014. Prin urmare, aspectele invocate de contestator cu privire la necomunicarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii și nemotivarea luării măsurilor asigurătorii nu poate fi reținută de instanță.
Invocă prevederile art.129 Cod procedură fiscală, republicat și actualizat cu privire la măsurile asigurătorii.
Se mai arată că, din simpla lecturare a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/17.12.2014, emisă de Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2 se poate observa că aceasta a fost emisă în conformitate cu prevederile legale în vigoare, fiind motivată în fapt și drept.
Totodată, se poate observa că aceasta respectă H.G. nr.1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
De asemenea, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii respectă și prevederile art.43 (fost art.42) alin.1 și alin.2 Cod procedură fiscală republicat și actualizat, privitor la conținutul și motivarea actului administrativ fiscal.
În ce privește pe contribuabilul G. L., prin Decizia nr.2628/863/20.10.2014 a Serviciului Soluționare Contestații din cadrul D.G.R.F.P Timișoara s-a dispus desființarea deciziei de impunere emisă pe numele acestuia și emiterea unei noi decizii de impunere de către Activitatea de Inspecție Fiscală, cu respectarea celor dispuse prin decizia de soluționare a contestației.
Cu prilejul refacerii inspecției fiscale și având în vedere că există pericolul ca d-l G. L. să se sustragă de la urmărire la momentul la care noua decizie de impunere va fi executorie, având în vedere și valoarea foarte mare a sumelor estimate în sarcina acestuia, Activitatea de inspecție Fiscală a emis Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/17.12.2014.
Astfel, având în vedere existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul până la data la care noua decizie de impunere va fi executorie, organele de inspecție fiscală au emis Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/17.12.2014.
Potrivit art.12 Cod procedură fiscală, republicat și actualizat, măsurile asigurătorii „pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare”, precum și în cazul existenței pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, prin urmare în mod corect organele de inspecție fiscală au procedat la emiterea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/17.12.2014.
Intimata mai precizează că prin instituirea măsurilor asigurătorii nu se aduc niciun fel de prejudicii contribuabililor, scopul acestora fiind doar conservarea patrimoniului contribuabililor pentru a se asigura colectarea creanțelor fiscale.
Având în vedere valoarea foarte mare a sumelor estimate în sarcina contribuabilului G. L., precum și comportamentul fiscal al acestuia, prin neplata obligațiilor la bugetul general consolidat al statului, este evident că nu au fost îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege ca organele fiscale să emită Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/17.12.2014, fiind clar că există pericolul să se îngreuneze colectarea creanțelor fiscale la data la care decizia de impunere care va fi emisă va deveni titlu executoriu, fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de lege pentru luarea de astfel de măsuri asigurătorii.
Prin instituirea măsurilor asigurătorii nu se aduc niciun fel de prejudicii contribuabililor, scopul acestora fiind doar conservarea patrimoniului contribuabililor pentru a se asigura colectarea creanțelor fiscale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205-208 Cod procedură civilă.
Prin răspuns la întâmpinare, contestatorul a arătat că susținerile intimatei sunt nefondate, deoarece conform Anunțului individual nr._/19.12.2014 au fost publicate actele emise pe numele lui G. L., respectiv procesul-verbal de sechestru asigurător nr._/18.12.2014 și decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/17.12.2014, încălcând dispozițiile imperative ale art.44 din O.G. nr.2003 care se referă la obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art.44 alin.2 din O.G. nr.92/2003, comunicarea prin publicitate reprezentând doar o modalitate ultima și subsidiară.
În acest sens, Curtea Constituțională prin decizia nr.536/28.03.2011 a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.44 alin.3 din O.G. nr.92/2003 sunt neconstituționale în sensul că organul fiscal emitent nu poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art.44 alin.2.
Or, în cazul în speță, organul fiscal a înlăturat modalitatea de comunicare prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire și a trecut la comunicarea prin publicitate sărind peste ordinea obligatorie prevăzută d lege.
Pe de altă parte, contestația împotriva Procesului verbal de sechestru asigurător a fost înregistrată la Judecătoria A. în data de 06.01.2015, ceea ce înseamnă că aceasta a fost comunicată anterior acestei date, fără Decizia nr._/17.12.2014, fiind încălcate dispozițiile pct.5.19 din ordinul ANAF nr.2605/2010 care precizează că cele două acte administrative se comunică împreună.
În data de 22.12.2014, contestatorul a depus o cerere la intimată prin care solicită să-i fie comunicată decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, iar intimata în aceeași dată expediază prin poștă un convocator prin care somează petentul ca în data de 05.01.2014, ora 9 (din eroare fiind trecut anul 2014), să pună la dispoziția organului de executare două autoturisme și un tractor în vederea aplicării sechestrului asigurător.
Așadar, toate aceste formalități de instituire a sechestrului asigurător au fost demarate de intimată fără a fi comunicată Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii conform art.44 alin.2 din O.G. nr.92/2003
Cu privire la suma de 922.574 lei, menționată în procesul verbal de sechestru asigurător, contestatorul arată că își menține punctul de vedere că nu poate fi instituit sechestru pentru aceeași sumă care a făcut obiectul unei decizii desființate de organul de soluționare, organele fiscale au estimat baza de impunere în mod exagerat fără să țină seama de toate probele.
La dosar a fost depuse, în copie: proces –verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile (f.8-10); adresa nr._/18.12.2014 (f.11); adresa nr._/20.10.2014 (f.12); Decizia nr.2628/863/20.10.2014 (f.13-32); decizie de impunere din 26.06.2014 (f.33-35); adresa nr._/11.11.2014 (f.36); adresa nr._/11.11.2014 (f.37-38); adresa nr._/06.12.2014 (f.39-40); adresa nr._/18.12.2014 (f.53-54); anunț individual nr._/19.12.2014 (f.55); notă de constatare încheiat la 18.12.2014 (f.56); convocator nr._/19.12.2014 (f.57); decizie de instituire a măsurilor asigurătorii din 17.12.2014 (f._/17.12.2014 (f.58-80); cererea înregistrată la ANAF sub nr._/22.12.2014 (f.93); planșe foto (f.99-100); carte de identitate a contestatorului (f.102).
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține în fapt următoarele:
În calitate de titular al unei exploatații agricole, contestatorul G. L. a fost supus unui control fiscal care a avut ca obiectiv verificarea veniturilor realizate din activități agricole, control în urma căruia A.J.F.P A. - Activitatea de Inspecție Fiscală A. a emis decizia de impunere nr.6876/26.06.2014 privind taxa pe valoarea adăugată și alte obligații fiscale, pentru suma totală de 922.574 lei, reprezentând:650.688 TVA,_ lei dobânzi / majorări de întârziere aferente TVA și 81.570 lei penalități aferente TVA.
Această decizie a fost contestată pe cale administrativă de contestator și a fost desființată prin decizia nr.2628/863/20.10.2014 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații și s-a dispus emiterea unei noi decizii.
Urmare a desființării deciziei de impunere nr.6876/26.06.2014 s-a emis Decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii din 06.11.2014, prin care au fost ridicate măsurile asigurătorii.
Ulterior, la data de 17.12.2014, A.J.F.P A. a emis Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._, respectiv a sechestrului asigurător și a înființării, potrivit procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._/18.12.2014 și a Adresei de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești nr._/18.12.2014 emise de D.G.R.F.P. Timișoara -A.J.F.P. A. - Serviciul Colectare și Executare Silită.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, Decizia de instituire a măsurii asigurătorii nr._/17.12.2014 a fost comunicată contestatorului personal, sub semnătură, la data de 06.01.2015 ( fila 58).
Procesul-verbal de sechestru asigurător nr._/18.12.2014 a fost comunicat prin afișare la data de 18.12.2014, la adresa din T., ., județ A., potrivit Notei de constatare din 18.12.2014 (f.56).
Ambele acte au fost comunicate și prin publicitate, după cum rezultă din „Anunțul individual” nr._/19.12.2014.
În drept, pct.5.19 din Ordinul 2605/2010 ,,Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii" va fi comunicată contribuabilului de către organul de executare odată cu "Adresa de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești"/"Adresa de înființare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terți" și/sau "Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile"/"Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile", după caz, dispozițiile art. 44 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător.’’
Art.44 alin.1-5 din O.G.92/2003 ,,Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare.
(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(5) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorității publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean sau a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.’’
Art.45 alin.2 ,, Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.’’
Decizia Curții Constituționale nr.536/2011, potrivit căreia dispozițiile art.44 alin.3 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art.44 alin.2 lit. a) –d) din aceeași ordonanță.
Raportând modalitatea de comunicare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii și a procesului-verbal de sechestru asigurător, la textele legale anterior menționate, se constată că aceasta nu este conformă cu ordinea stabilită la art.44 din O.G.nr.92/2003.
Astfel, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu a fost comunicată contestatorului în aceeași zi sau în ziua următoare, așa cum se impune prin pct.5.1.7 din OANAF nr.2605/2010 privind aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de O.G. nr.92/2003 și nici după respectarea ordinii stabilite la art.44 Cod procedură fiscală. Ea a fost comunicată contestatorului personal, în urma cererii adresate de el, la 20 de zile de la data emiterii ei.
În ce privește procesul-verbal de sechestru din planșele foto depuse la dosar, reiese că acesta a fost afișat pe gardul unui imobil care are numărul administrativ 607, iar nu 126 cum este menționat în cuprinsul procesului-verbal și cum reiese din cartea de identitate a contestatorului că ar avea domiciliul.
Sancțiunea nerespectării ordinii de comunicare a actelor administrative este prevăzută la art.45 alin.2 Cod procedură fiscală, în sensul că acestea nu sunt opozabile contribuabilului și nici nu produc vreun efect juridic, sancțiune ce intervine și cu privire la actele contestate în prezenta speță.
Față de acest efect al inopozabilității actului, analizarea criticilor referitoare la oportunitatea emiterii unor deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii sau a motivării ei, este de prisos.
În considerarea celor ce preced și în temeiul art.172 Cod procedură fiscală raportat la art.719 alin.1 Cod procedură fiscală, contestația formulată de către contestatorul G. L. va fi admisă și, pe cale de consecință, procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._ din 18.12.2014 și adresa de înființare a popririi nr._ din 18.12.2014, emise în dosar fiscal nr._/2014, vor fi anulate.
Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorul G. L., domiciliat în T. (oraș Pecica), ., județ A., C.N.P._, cu domiciliul procesual ales în A., ., ., în contradictoriu cu intimata ANAF – DGRFP Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., Serviciul Colectare și Executare Silită, cu sediul în A., .-79, județ A., Cod fiscal_ și, în consecință:
Anulează procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._ din 18.12.2014 și adresa de înființare a popririi nr._ din 18.12.2014, emise în dosar fiscal nr._/2014.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 11.03.2015.
Președinte, Grefier,
C. H. A. P.
Red. CH/..4 /2 .
Se comunică: - contestatorului G. L. – la domiciliul procesual ales în A., ., ..
- intimatei ANAF – DGRFP Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., Serviciul Colectare și Executare Silită, cu sediul în A., .-79, județ A..
| ← Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 1134/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1234/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
