Pretenţii. Sentința nr. 1234/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1234/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 17740/55/2014
ROMÂNIAOperator de date cu caracter personal 3208
JUDECĂTORIA A.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1234
Ședința publică din 09 martie 2015
Președinte: R. A. C.
Grefier: P. S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul O. G. în contradictoriu cu pârâta I. M., pentru pretenții.
La apelul nominal se prezintă reclamantul asistat de avocat Z. C. din Baroul A., reprezentanta pârâtei, avocat N. O. din Baroul A. și martorii Sârbuț C. P., Sârbuț A. F. și I. V., absent fiind martorul T. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu 2641 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța procedează la audierea separată a martorilor, sub prestare de jurământ, cele declarate de aceștia fiind consemnate în procesele verbale atașate la dosar.
Reprezentanta pârâtei depune la dosar note de ședință având anexate acestora înscrisuri și comunică un exemplar din acestea reprezentantului reclamantului.
Instanța, față de declarațiile luate martorilor la acest termen, nu mai apreciază necesar audierea martorului absent, T. T..
La interpelarea instanței, reprezentanții părților arată că nu mai au alte probe de administrat însă solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Instanța respinge cererea de amânare a pronunțării pentru a se depune concluzii scrise și, nemaifiind alte cereri ori probe de administrat instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, depune înscrisuri și planșe foto; solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și taxa de timbru.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii, susține excepția invocată; fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la această instanța la data de 15.10.2014 sub nr. dosar_, reclamantul O. G. în contradictoriu cu pârâta I. M., a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 76.780 lei, precum și dobânda legală de la data introducerii acțiunii la instanță, până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că solicită restituirea prețului total (76.780 lei) provenit din contractele de vânzare cumpărare semnate în baza procurii, ca urmare a faptului că banii, nu au fost predați de către pârâtă, tatălui reclamantului, profitându-se de starea de sănătate a acestuia.
Reclamantul menționează că a aflat despre procură și despre contractele de vânzare-cumpărare doar după moartea tatălui său, când a întrebat-o pe pârâtă unde sunt banii încasați pe terenuri, aceasta răspunzându-i că nu are niciun ban.
Pârâta a formulat cerere de retrocedare la primăria din Zădăreni și în baza procurii nr. 444 semnată în 16.09.2008 la BNP I. B., aceasta a semnat ulterior 4 contracte, în 13 februarie 2009, 23 ianuarie 2009 două contracte și 3 aprilie 2009, prin care i-a vândut defunctului O. M., toate terenurile în cauză, fără ca acesta să știe sau să primească vreun ban de la aceasta, ori vreo chitanță descărcătoare, astfel cum prevede mandatul.
Mai arată reclamantul că starea de sănătate a tatălui său de la momentul întocmirii procurii și până la data decesului – 01.03.2013, era una foarte gravă, acesta suferind de ateroscleroză cerebral, diagnosticată în perioada 01.11._08, demență mixtă și vârstă înaintată, peste 80 de ani, conform adeverințelor depuse.
Această stare de sănătate era pe deplin cunoscută de către pârâtă, deoarece aceasta îi procura și administra medicamentele, știa că acesta nu avea posibilitatea de a înțelege pe deplin acțiunile sale și nu acționa cu discernământ.
Terenurile au fost vândute (cel puțin declarativ în contracte), cu prețuri derizorii pentru perioada la care acestea au fost vândute și nici acel preț trecut în contractele de vânzare-cumpărare nu au fost predate către defunct.
În probațiune a depus înscrisuri în copii certificate, respectiv: contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1070/03.04.2009, Încheieri nr._/CF/2009, 4023/CF/2009contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 170/23.01.2009, certificat de moștenitor nr. 14/06.03.2013, certificat de deces nr._, procură specială, carte de identitate I. M., O. M., O. G., adeverințe medicale, încheierea nr. 4021/CF/2009, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 170/23.01.2009, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 506/13.02.2009.
Pârâta I. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Pe cale de excepție a invocat prescripția dreptului material la acțiune, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora dreptul la acțiune al mandatului pentru predarea sumelor de bani primire de mandatar de la terți în cursul executării mandatului se naște de la data încetării contractului de mandat fie prin executarea lui, fie prin alte moduri de încetare ale raporturilor dintre părți.
În cauză, data nașterii raportului de drept este chiar data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv 23.01.2009, 13.02.2009, 03.04.2009, data la care antecesorul reclamantului O. M. a avut cunoștință de încheierea contractelor de vânzare-cumpărare la care se refereau procura și deci în acel moment a luat naștere dreptul la acțiune al acestuia, termenul de prescripție curgând cu începere de la această dată. Arată că având în vedere că reclamantul a introdus acțiunea în data de 15.10.2014 prin raportare la prevederile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 acțiunea reclamantului este prescrisă extinctiv.
Pe fondul cauzei, pârâta învederează că susținerile reclamantului sunt în mare măsură neadevărate și de totală rea credință față de aceasta, în condițiile în care însuși reclamantul a primit de la părinții săi suma de 2200 de euro după vânzarea terenurilor.
Arată că într-adevăr prin procura menționată, antecesorul reclamantului a împuternicit-o să înstrăineze în numele său mai multe terenuri situate în extravilanul comunei Zădăreni deoarece între aceștia a existat o relație de prietenie foarte strânsă începând cu anul 1992. Atât aceasta cât și soțul ei au fost alături de părinții reclamantului în toți acești ani. Mai arată că întrucât reclamantul era stabilit în Germania, părinții acestuia au rămas în grija sa.
Pârâta susține că a predat toate actele originale și banii părinților reclamantului, fără a avea dovada în scris, fiind de bună credință.
Cât privește banii obținuți din vânzarea terenurilor, pârâta cunoaște de la mama reclamantului că i-a dat acestuia o sumă de 2200 euro. Crede că restul banilor au fost cheltuiți în toți acești ani de părinții reclamantului.
Din banii primiți, părinții reclamantului au efectuat și șapte monumente funerare pentru bunicii și străbunicii reclamantului pentru care s-au plătit sume importante de bani. Sunt aspecte pe care defuncții nu au dorit ca reclamantul să le cunoască de teamă ca acesta nu ar fi fost de acord să cheltuiască sume mari de bani cu efectuarea monumentelor funerare.
Mai arată că știe că deși reclamantul le-a promis că îi va sprijini financiar pe părinții săi, acesta nu le-a acordat niciodată nici un sprijin material, din contră, pârâta cunoaște că acesta avea mandat pentru a ridica sumele de bani primite de aceștia anual de la APIA unde erau înscriși cu 10 HA teren și acești bani erau luați în întregime de reclamanta când venea o dată pe an în țară.
Tot din banii primiți cu vânzarea terenurilor, defuncții au efectuat și lucrările de întabulare a celor 10 ha de teren vândute, în sensul că cumpărător a achitat inițial un avans pentru a se face lucrările de întabulare și abia ulterior s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare în formă autentică.
După decesul mamei reclamantului, mai arată pârâta că a fost efectuată succesiunea la notar tot din acești bani. Atunci când tatăl reclamantului a fost internat pentru o perioadă scurtă la azil tot din acești bani au fost suportate taxele.
Pârâta mai arată că nu știe ca tatăl reclamantului să fi avut probleme psihice de natura celor indicate de reclamant. În anul 2013 a căzut și s-a lovit într-adevăr la cap, aspect ce poate fi confirmat de martora B. R. dar până în acel moment nu au fost probleme. În anii 2007 și 2008 au fost efectuate cele două procuri la notar iar reclamantul era în deplinătatea facultăților mintale la fel ca la momentul vânzării terenurilor.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamantul a arătat, cu privire la excepția invocată de pârâtă, faptul că momentul la care termenul de prescripție a început să curgă, nu poate fi dat de datele la care s-au semnat actele de vânzare cumpărare, ci doar de luarea la cunoștință a încheierii contractelor de vânzare cumpărare, de către semnatarul procurii, dl. O. M., ori despre aceste vânzări dl. O. M. nu a avut cunoștință niciodată, deoarece pârâta nu i-a spus despre vânzarea terenurilor, cu atât mai mult să-i înmâneze sumele primite cu titlul de preț. Momentul la care s-a aflat de vânzarea terenurilor, a fost după decesul lui O. M., când a venit în România, din Germania, pentru a face succesiunea la data de 04.03.2013.
Reclamantul apreciază că pârâta a profitat de starea de sănătate a dlui. O. M. și cu bună știință i-a ascuns acestuia faptul că terenurile au fost vândute, fără a-i înmâna prețul primit.
Pe fondul cauzei, reclamantul învederează faptul că în luna iunie 2013 a depus o plângere penală împotriva pârâtei, prin care s-a dat soluția de clasare a cauzei privind infracțiunea de înșelăciune, săvârșită de pârâtă, deoarece a rezultat faptul că la data întocmirii procurilor speciale 16.09.2008, O. M. nu era diagnosticat cu boli psihice. Apreciază că, chiar dacă la data semnării procurilor, O. M. nu avea discernământul afectat, iar mandatul, conform spuselor de pârâtă, „nu a fost primit de la o persoană lipsită de discernământ”, cu siguranță memoria acestuia i-a fost afectată inclusiv în anii ce au urmat și cu siguranță nu a mai avut în vedere procura semnată în favoarea pârâtei.
În concluzie, solicită respingerea excepției invocată, pentru motivele indicate mai sus.
Reclamantul a depus note de ședință prin care a solicitat respingerea excepției invocate de pârâtă.
Pârâta a depus note de ședință prin care a arătat că din înscrisurile depuse face pe deplin dovada faptul că a avut banii necesari pentru achiziționarea autoturismului din veniturile proprii; familia sa a avut venituri substanțiale în permanență, economii la bancă. Cât privește renovarea imobilului, acesta a fost făcut în regie proprie conform calificării soțului său rezultată din cartea de muncă. Mai mult decât atât, dovada a bunei sale credință este și procura pe care reclamantul i-a făcut-o în vederea administrării unor imobile.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială.
Analizând cu prioritate, conform art.248 alin.1 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța o va respinge ca neîntemeiată având în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
La data de 16.09.2008 tatăl reclamantului, O. M., a semnat o procură prin care o împuternicea pe pârâta I. M., să efectueze toate demersurile necesare în vederea obținerii drepturilor ce i se cuveneau în aplicarea acțiunilor de retrocedare a Legilor funciare. Totodată, pârâta era împuternicită să intabuleze și eventual să înstrăineze terenurile obținute.
În anul 2009, lunile ianuarie - martie, pârâta a încheiat trei contracte de vânzare cumpărare, prin care a înstrăinat următoarele suprafețe de teren: 37.200 mp teren arabil situat în extravilanul comunei Zădăreni; 1350 mp teren neagricol situat în extravilanul comunei Zădăreni; 63.373 mp teren înscris în CF 3274 Zădăreni și 450 mp teren înscris în CF 3325 Zădăreni. Suma totală încasată din vânzarea terenurilor a fost de 76.780 lei.
Prin acțiunea formulată reclamantul, în calitate de moștenitor, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 76.780 lei reprezentând prețul încasat din vânzarea terenurilor menționate mai sus, proprietatea tatălui său, susținând în esență că pârâta nu a predat sumele de bani obținute din înstrăinarea terenurilor.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune susținând că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune al mandantului pentru predarea sumelor de bani primite de mandatar de la terți în cursul executării mandatului se naște de la data încetării contractului de mandat fie prin executarea lui, fie prin alte moduri de încetare ale raporturilor dintre părți.
Instanța reține că, dispozițiile legale antemenționate vizează numai acțiunea personală a mandantului împotriva mandatarului, însă în cauza de față s-a susținut că, defunctul O. M., nu a avut cunoștință de înstrăinarea terenurilor și astfel nu a avut posibilitatea să intenteze o acțiune personală împotriva mandatarei pârâte.
De altfel, probele administrate în cauză au confirmat cele susținute, martorii declarând că defunctul nu a avut cunoștință despre înstrăinarea terenurilor, iar pârâta a declarat că nu i-a comunicat reclamantului că s-au încheiat contracte de vânzare cumpărare cu privire la terenuri.
Astfel, instanța reține că în cauză, termenul de 3 ani prevăzut de lege nu curge de la data încheierii contractelor de vânzare cumpărare, ci de la data decesului mandantului, respectiv 01.03.2013, dată la care reclamantul a luat la cunoștință de vânzarea imobilelor.
Față de aceste considerente, instanța va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pe fond, instanța reține, fără a mai relua starea de fapt deja expusă că, pârâta, mandatară a numitului O. M. a înstrăinat mai multe suprafețe de teren, în baza procurii autentificate sub nr.444/16.09.2008 de BNP I. B..
Suma încasată cu titlu de preț a fost de 76.780 lei, sumă pe care pârâta a declarat, atât în fața organelor de poliție cât și în fața instanței, că a înmânat-o vânzătorului mandant O. M..
Cu privire la susținerile pârâtei instanța reține că poziția acesteia a fost oscilantă pe parcursul procesului, aceasta arătând că a predat personal banii și actele în original părinților reclamantului, după care a revenit și a arătat în interogatoriul luat că nu a primit banii personal, ci împreună cu cumpărătorii a mers acasă la Oletean M., iar acesta a primit banii chiar în ziua semnării contractului.
Însă și această din urmă susținere s-a dovedit nesinceră în condițiile în care, la solicitarea pârâtei, cumpărătorii T. T. și Sârbuț C. au dat declarații la notar prin care au susținut că au achitat, la domiciliul vânzătorului O. M., prețul integral pentru terenurile cumpărate, iar ulterior audiați în fața instanței, martorii Sârbuț C. și Sârbuț A. au declarat că banii reprezentând prețul terenului au fost înmânați pârâtei, iar pe proprietarul terenului nu l-au cunoscut.
De asemenea, martorii B. R. și L. A. au declarat că părinții reclamantului nu intenționau să vândă terenuri și nu au avut cunoștință despre vreun mandat acordat pârâtei în acest sens.
În drept, potrivit art. 1541 C.civ., mandatarul este dator sa dea socoteală despre îndeplinirea mandatului și să restituie tot ceea ce a primit în puterea mandatului. În caz de încetare a contractului prin moartea mandantului, obligația subzistă față de moștenitorii acestuia, în măsura în care nu a fost îndeplinită față de mandant însuși.
Instanța reține că probele administrate dovedesc faptul că în timpul vieții mandantului nu a avut loc o desocotire a mandatarei cu privire la suma de 76.780 lei încasată din vânzarea terenurilor.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata sumei de 76.780 lei, la care se va adăuga dobânda legală de la data introducerii acțiunii(15.10.2014) și până la data plății efective a debitului.
În temeiul art.453 Cod pr civ, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 2641 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă.
Admite acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamantul O. G. cu domiciliul procesual ales în A., ., . la C.. individual avocat Z. C.-G. în contradictoriu cu pârâta I. M. domiciliată în ., jud. A. și cu domiciliul procesual ales la cab. av. N. O. cu sediul în A., .. 4, . și pe cale de consecință:
Obligă pârâta la plata sumei de 76.780 lei, la care se va adăuga dobânda legală de la data introducerii acțiunii(15.10.2014) și până la data plății efective a debitului.
Obligă pârâta la plata sumei de 2641 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare; cererea se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 09 martie 2015.
Președinte, Grefier,
R. A. C. P. S.
Red/R./PS/20.04.2015
4 ex/2 . O. G. - A., ., .
- pârâta I. M. - A., .. 4, .
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 1300/2015.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1558/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
