Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1558/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1558/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 17927/55/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A.
SECȚIA CIVILĂ Operator 3208
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1558
Ședința publică din 26 martie 2015
Președinte: E. D. B.
Grefier: G. M. P.
S-a luat în examinare, cererea formulată de reclamanta B. L. în contradictoriu cu pârâtul S. T., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei, av. A. V., reprezentantul pârâtului, av. I. A. și reprezentanta chematei în garanție, av. R. N., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
Acțiunea este timbrată cu suma de 1785 lei, taxa judiciară în cuantum de 3569 lei fiind eșalonată prin încheierea de reexaminare a cererii de acordare ajutor public judiciar pronunțată în dosarul_ /a2.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare transmisă prin fax, din partea chematei în garanție, câte un exemplar din aceasta fiind comunicat părților, adresă emisă de Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara și răspuns la întâmpinare din partea pârâtului.
Reprezentantul pârâtului învederează că la data de 25.03.2015 a înregistrat la instanță cerere de reexaminare a încheierii de ajutor public judiciar, depunând în dovedire un exemplar din cerere și solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru soluționarea acesteia. Totodată, depune la dosar notificare și copia facturii nr._/11.03.2015.
Reprezentanta chematei în garanție depune la dosar delegație de reprezentare, întâmpinare și un set de înscrisuri doveditoare, câte un exemplar din acestea comunicând și cu reprezentanții părților.
Instanța contată că până la acest termen reclamanta nu a făcut dovada plății ratei a treia din taxa judiciară de timbru, astfel cum a fost eșalonată prin cererea de acordare a ajutorului public judiciar.
Reprezentantul reclamantei arată că nu este în măsură la acest termen să facă dovada plății taxei de timbru astfel cum a fost eșalonată, datorită situației financiare precare a reclamantei.
Reprezentanta chematei în garanție solicită instanței să ia act de neplata tranșei a treia din taxa de timbru și să dispună anularea cererii ca insuficient timbrată.
Instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție având în vedere că această cerere este strâns legată cu cererea principală, dat fiind că autovehiculul a fost înmatriculat în România de chemata în garanție și nu de către pârât, acesta deținând autovehiculul doar timp de o lună după care l-a înstrăinat reclamantei. În acest sens, învederează că, dacă pârâtul va cădea în pretenții în acest proces va fi nevoit să se îndrepte cu o cerere împotriva chematei în garanție întrucât nu este un bun pe care acesta l-a pus în circulație. Pârâtul a achiziționat bunul în decembrie, iar în luna ianuarie l-a înstrăinat reclamantei.
Reprezentanta chematei în garanție învederează că este normal să fie așa, însă solicită instanței să se pronunțe asupra admisibilității în principiu a cererii de chemare în garanție după timbrarea cererii principale.
Instanța pune în discuția părților dacă sunt de acord cu primirea cererii de chemare în garanție formulată tardiv, având în vedere dispozițiile art. 73 alin. 3 C.pr. civ.
Reprezentantul pârâtului învederează că, pe de o parte această excepție nu a fost invocată de către chemata în garanție. Mai mult decât atât, probabil și chemata în garanție înțelege necesitatea de a interveni în cauză și de a propune în acest cadru apărările de fond. Conform art. 194, art. 205 și următoarele C.pr. civ., excepția poate fi invocată de partea care avea un interes procesual în acest sens prin întâmpinare, însă prin întâmpinarea la cererea de chemare în garanție nu a fost invocată o astfel de excepție. Pe de altă parte, cererea de chemare în judecată nu a fot urmată de o întâmpinare în termenul prevăzut de lege, pârâtul luând act de proces mult mai târziu, ca urmare a contactării acestuia de către reprezentantul reclamantei. Astfel, la data la care a luat act de existența litigiului, pârâtul a și formulat poziția sa procesuală, nemaiputând formula apărări de fond. Însă, pe de o parte a formulat cererea de chemare în garanție, iar extra procesual a formulat o notificare pentru ca societatea chemată în garanție să ia act de existența acestui litigiu și a avea posibilitatea de a formula apărări.
Totodată, învederează că pârâtul nu a luat cunoștință de existența prezentei acțiuni întrucât acesta se afla în străinătate la momentul comunicării cererii de chemare în judecată.
Reprezentanta chematei în garanție învederează că este o excepție de ordine publică care poate fi invocată în orice moment, chiar și de instanță, în baza rolului activ, în opinia sa impunându-se admiterea acestei excepții, respingerea cererii de chemare în garanție ca tardiv formulată.
În ceea ce privește susținerile reprezentantului pârâtului, reprezentanta chematei în garanție învederează că acestea nu pot fi primite, întrucât nu s-a făcut dovada că pârâtul a fost plecat în străinătate în perioada în care i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată și nici nu a fost pusă în discuție repunerea acestuia în termenul de depunere a întâmpinării.
Reprezentantul reclamantei învederează că, astfel cum a susținut și reprezentantul pârâtului, chemata în garanție nu a invocat prin întâmpinare excepția tardivității, motiv pentru care apreciază că este admisibilă cererea de chemare în garanție.
Asupra excepției tardivității și a admiterii în principiu a cererii de chemare în garanție instanța arată că urmează a delibera și a se pronunța prin încheiere, după ce va cunoaște și soluția pronunțată în cererea de reexaminare a cererii de acordare a ajutorului public judiciar.
De asemenea, pune în vedere reclamantei prin reprezentant să facă dovada plății taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul reclamantei învederează că, față de hotărârea ÎCCJ, sunt nelegale hotărârile anulate ca netimbrate dacă s-a dispus eșalonarea plății taxei de timbru.
Instanța este de acord cu susținerile acestuia cu privire la plata taxei judiciare de timbru eșalonată, hotărârea de eșalonare constituind titlu executoriu ce va fi transmis spre executare organului fiscal competent.
Reprezentantul reclamantei învederează că nu mai are alte probe de administrat cu excepția înscrisurilor depuse la dosar, arătând că renunță la interogatoriul pârâtului.
Reprezentantul pârâtului apreciază că prin soluționarea cererii principale instanța se va antepronunța pe cererea de chemare în garanție.
Instanța apreciază că, nimic nu împiedică soluționarea acțiunii principale la acest termen, în condițiile în care aceasta este în stare de judecată, cererea de chemare în garanție chiar și în eventualitatea admiterii în principiu putând fi disjunsă și judecată separat, potrivit dispozițiilor art. 74 al. 4 C.p.civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea cererii principale.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită a se avea în vedere apărările formulate prin cererea de chemare în garanție, respectiv faptul că pârâtul a achiziționat bunul de la chemata în garanție, iar după o lună l-a revândut reclamantei, fiind o victimă colaterală urmare a acestei intermedieri, fără cheltuieli de judecată.
Totodată solicită să nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Deliberând cu precădere asupra cererii de chemare în garanție, instanța apreciază că primează analizarea formulării acesteia în termenul prescris de lege, condiție extrinsecă, care în ipoteza găsirii acesteia ca fiind tardivă, ar face de prisos analizarea admisibilității în principiu a acestei cereri.
Potrivit art. 73 al. 3 C.p.civ., cererea de chemare în garanție făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.” iar potrivit art. 208 al. 1 C.p.civ., „Întâmpinarea este obligatorie*), în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.” cu referire la întâmpinarea formulată într-o cerere principală. Rezultă așadar că cererea de chemare în garanție este tardiv formulată de pârât la primul termen de judecată, iar potrivit art. 185 al. 1 C.p.civ., sancțiunea aplicabilă este decăderea.
Este adevărat că norma juridică ce reglementează termenul de formulare a cererii de chemare în garanție ( art. 73 al. 3) are caracter peremtoriu, că este o normă de ordine privată, încălcarea ei putând fi invocată doar de partea interesată, iar, în speță, chemata în garanție citată pentru acest termen de judecată, în vederea discutării admisibilității cererii de chemare în judecată a sa, nu a invocat excepția tardivității acestei cereri prin întâmpinare, instanța apreciază că aceasta nu este decăzută din dreptul de a mai invoca o atare excepție, atâta timp cât, pe de o parte întâmpinarea nu este obligatorie, potrivit art. 122 din Legea nr. 76/2012, cu modificările ulterioare, iar, pe de altă parte, potrivit art.74, art 65 al. 3 C.p.civ., întâmpinarea este ulterioară primirii cererii ( admiterii acesteia în principiu).
Așadar, chemata în garanție se poate apăra invocând la primul termen excepții de orice natură, ori, poziția sa cu privire la tardivitatea cererii de chemare în garanție, la punerea în discuție a acesteia de instanță, din oficiu, în baza rolului activ, a fost aceea de admitere.
Un interes în judecarea împreună a cererii de chemare în garanție cu cererea principală are nu numai pârâtul ci și chematul în garanție, dat fiind că soluția ce urmează a se pronunța în cerere de chemare în garanție depinde de soluția ce se va pronunța în cererea principală, cel din urmă putând să combată sau să susțină pretenția dedusă judecății prin cererea principală, în acest scop putându-se substitui în toate drepturile pârâtului.
Chiar dacă s-ar reține că pârâtul justifică un interes legitim în formularea unei atare cereri, în strânsă legătură cu acțiunea principală, nu se poate ignora tardivitatea cererii în condițiile în care chematul în garanție se opune primirii acesteia, tardiv formulată.
Prin urmare, instanța respinge cererea de chemare în garanție ca tardiv formulată și rămâne în pronunțare asupra acțiunii principale.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 16.10.2014 sub nr._, reclamanta B. L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul S. T. să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între reclamantă, în calitate de cumpărător, și pârât, în calitate de vânzător, având ca obiect autoturismul marca Mercedes ML 320 cu nr. de identificare WDC1641221A181976, încheiat la data de 29.01.2012, pentru evicțiune totală, în temeiul art. 1700 Noul Cod Civil; obligarea pârâtului la plata sumei de 123.200 lei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 28.000 euro calculată conform cursului BNR din data de 19.05.2014 1 euro = 4,40 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, reprezentând prețul achitat de reclamantă conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între părți la data de 29.01.2012, în temeiul art. 1700 alin. 2 din noul Cod civil; cu cheltuieli de judecată în situația în care pârâtul se va opune la admiterea acțiunii.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 29.01.2012 a încheiat cu pârâtul în calitate de cumpărătoare, contractul de vânzare-cumpărare autovehicul folosit având ca obiect autoturismul marca Mercedes ML 320 cu nr. de identificare WDC1641221A181976 pentru care a plătit prețul de 28.000 euro, intrând totodată în posesia și folosința acestuia.
Pârâtul era proprietarul autoturismului pe care îl dobândise anterior prin cumpărare, autoturismul fiind înmatriculat sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 8862/2012 a Judecătoriei Timișoara pârâtul a fost obligat să facă operațiunile de înmatriculare a autoturismului pe numele său ca urmare a cumpărării acestuia de la proprietarul inițial . Bistrița.
Reclamanta susține că în cursul anului 2013 concubinul său, M. G., s-a deplasat cu autoturismul în discuție în Germania, iar la revenirea acestuia în țară, în data de 20.05.2013, a fost oprit de autoritățile maghiare în punctul de trecere a frontierei Nagylak, Ungaria, constatându-se, în urma controlului efectuat, că numărul de identificare al autovehiculului de sub locul din dreapta spate, respectiv placheta autoadezivă de pe stâlpul B dreapta a fost falsificat, ocazie cu care s-a dispus indisponibilizarea și expertizarea autovehiculului. Expertul tehnic desemnat de autoritățile maghiare a confirmat că numărul de identificare al autovehiculului de sub locul din dreapta spate de pe stâlpul B dreapta a fost falsificat, lipirea și înfolierea plăcuței nefiind efectuate de fabrică.
Se mai arată că din datele furnizate Poliției din Mako, Ungaria de către Biroul Național ungar INTERPOL, adevăratul proprietar al autoturismului este societatea de asigurări Generali SCPA din Italia și ca urmare a faptului că proprietarul autoturismului și-a exprimat expres dorința de recuperare a acestuia, autoturismul a fost restituit de autoritățile maghiare proprietarului.
Reclamanta a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 1695 alin. 1 din noul Cod civil, potrivit cărora vânzătorul este de drept obligat să îl garanteze pe cumpărător împotriva evicțiunii care l-ar împiedica total sau parțial în stăpânirea netulburată a bunului vândut.
De asemenea, obligația de garanție pentru evicțiune a vânzătorului există și atunci când tulburarea cumpărătorului provine din fapta unei terțe persoane potrivit art. 1695 alin. 2 din noul Cod civil.
Reclamanta apreciază că în speță sunt întrunite cumulativ cele trei condiții de antrenare a obligației de garanție pentru evicțiune a vânzătorului și anume: să fie vorba despre o tulburare de drept; cauza evicțiunii să fie anterioară vânzării și cauza evicțiunii să nu fi fost cunoscută de cumpărător.
Dacă evicțiunea s-a produs, atunci se angajează răspunderea vânzătorului pentru evicțiune în condițiile prevăzute de Codul civil sau de părți prin contractul de vânzare.
În acest caz, obligația vânzătorului ca natură juridică este o obligație de a da, vânzătorul trebuind să îl despăgubească pe cumpărător de toate pierderile suferite, respectiv este obligat să restituie prețul primit.
Întrucât în urma cercetării penale desfășurată în Ungaria, finalizată prin hotărârea de încetare a urmăririi penale pronunțată de Inspectoratul de Poliție Mako la data de 28.03.2014, autoturismul marca Mercedes ML, obiect al contractului de vânzare-cumpărare a fost restituit adevăratului proprietar, reclamanta arată că a fost lipsită de acest bun pentru care a plătit pârâtului prețul convenit prin contract, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 1700 alin. 1 din noul Cod civil.
Totodată, reclamanta susține că, în mod evident, dacă ar fi cunoscut anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu pârâtul că autoturismului Mercedes ML i-a fost falsificat numărul de identificare și că, în realitate nu era proprietatea pârâtului, nu ar fi încheiat contractul în discuție.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 194, 451-453 din noul Cod de procedură civilă, art. 1695-1706 din noul Cod civil, iar în probațiune a depus la dosar, contractul de vânzare-cumpărare vehicul folosit din 29.01.2012, carte de identitate autovehicul, adresa Biroului Național Ungar INTERPOL comunicată Poliției din Mako, în limba maghiară și tradusă în limba română, hotărârea Poliției din Mako de încetare a urmăririi penale din data de 28.03.2014, raport de expertiză tehnică.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă, la primul termen de judecată a depus la dosar cerere de chemare în garanție a numitei . solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se admită cererea de chemare în garanție, să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare încheiat între acesta, în calitate de cumpărător și chemata în garanție, în calitate de vânzător, având ca obiect autoturismul marca Mecedes ML 320, nr. de identificare WDC1641221A181976, încheiat la data de 10.12.2011, în temeiul dispozițiilor art. 1350 raportat la art. 1700 și urm. din noul cod civil cu consecința obligării chematei în garanție la plata sumei de 123.000 lei reprezentând contravaloare preț și daune interese, actualizată cu indicele de inflație la data plății, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere a chematei în garanție.
În motivare, pârâtul a arătat că în luna decembrie 2011 a achiziționat de la chemata în garanție autovehicul marca Mercedes ML, cu nr. de identificare WDC1641221A181976 și numărul de înmatriculare_, iar subsecvent, l-a înstrăinat reclamantei din prezenta cauză.
Pârâtul susține că, în măsura în care susținerile din cererea principală se confirmă, iar dreptul reclamantei va fi recunoscut de instanță, la rândul său este îndrituit la despăgubiri pe seama vânzătorului inițial – chemata în garanție.
Totodată, pârâtul susține că nu are cunoștință de condițiile în care autoturismul a fost introdus și înmatriculat în România, iar în raporturile contractuale dintre acesta și chemata în garanție, apreciază că aceasta din urmă răspunde în temeiul răspunderii civile contractuale prevăzute de art. 1350 din noul Cod civil, obligațiile instituite de legiuitor în sarcina vânzătorului implicând garanția contra evicțiunii și viciilor bunului (art. 1672 alin. 1 pct. 3 din noul Cod civil.
Se mai arată că, în condițiile în care se constată că bunul obiect al contractului de vânzare-cumpărare nu era proprietatea vânzătoarei, ci a unui terț, care subsecvent, urmare a unor proceduri legale a obținut bunul, evingând-o pe reclamantă, care la rândul său solicită dezdăunări de la pârât, acesta din urmă apreciază că vânzătorul inițial, R. I. SRL este ținut în temeiul răspunderii contractuale să îl dezdăuneze pentru orice prejudiciu cauzat acestuia.
În ceea ce privește analiza condițiilor privind antrenarea răspunderii contractuale, în măsura admiterii acțiunii introductive pentru considerentele expuse, pârâtul apreciază că se impune constatarea deopotrivă a existenței unei neexecutări contractuale, dar și a unui prejudiciu suferit de acesta, în limita sumelor la care va fi obligat față de reclamantă, ceea ce legitimează și justifică totodată antrenarea răspunderii chematei în garanție.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 1350, 1672, 1695 – 1706 din noul Cod civil, art. 72 și urm. din noul Cod de procedură civilă.
Pârâtul a depus la dosar la data de 19.02.2015 o cerere prin care a arătat că nu a primit citațiile emise în cauză și nu a avut cunoștință de existența litigiului întrucât a fost plecat din țară în ultimele luni, fiind contactat de avocatul reclamantei.
Totodată, a arătat că nu a introdus autoturismul în țară și nici nu l-a înmatriculat, acesta fiind achiziționat de la un terț și revândut reclamantei.
Chemata în garanție, citată pentru acest termen de judecată, a depus al dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca nefondată, arătând că i-a vândut pârâtului mașina autentică. În acest sens, chemata în garanție susține că la momentul vânzării autoturismului, atât acesta și actele acestuia au fost inspectat de către pârât corespunzând din toate punctele de vedere pretențiilor sale.
Se mai arată că susținerile pârâtului nu sunt reale întrucât aceasta deține poze cu mașina așa cum a fost ea pusă în vânzare, tranzacția a fost făcută în prezența unui martor (T. A.), iar după data vânzării, respectiv la data de 20.10.2014, autoturismul a fost supus inspecției tehnice periodice.
Pârâtul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de chemata în garanție prin care a arătat că nu poate fi acuzat de faptul că prin propriile simțuri acesta nu a putut, la momentul vânzării autoturismului, să constate falsificarea unor elemente de identificare a bunului, lucru constatat, de altfel, de către un expert judiciar desemnat de autoritățile maghiare cu mijloace tehnice specifice.
Totodată, apreciază că în cazul unei acțiuni având ca temei garanția pentru evicțiune, vânzătorul nici nu poate opune un atare argument în condițiile în care, simplul fapt al punerii în circulație a unui bun care nu este proprietatea vânzătorului, urmat de evingerea cumpărătorului, îl obligă pe primul la suportarea prejudiciului și dezdăunarea cumpărătorului.
Faptul că unul sau mai mulți martori au asistat la vânzare este, în opinia pârâtului, irelevant raportat la obiectul pricinii în condițiile în care nu se pune în discuție neconformarea calitativă a autovehiculului ci împrejurarea că a fost vândut un autovehicul ale cărui date de identificare fuseseră falsificate, ceea ce a făcut ca, subsecvent, autoritățile poliției maghiare să rețină bunul și să-l restituie proprietarului de drept, o societate de leasing din Italia.
Se mai arată că i-a vândut autoturismul reclamantei la data de 29.01.2012, dată de la care nu a mai avut posesia și folosința bunului, iar inspecția ITP nu a fost făcută de acesta la data de 20.10.2012, apreciind că împrejurarea că la inspecția tehnică personalul autorizat nu a identificat falsul nu-i poate fi imputat, neavând nimic a face cu activitatea acestora.
Asupra cererii de chemare în garanție, instanța s-a pronunțat conform celor arătate pe larg în practicaua prezentei hotărâri, respingând-o ca tardiv formulată, fără a mai intra în cercetarea fondului acesteia.
Analizând probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține în fapt următoarele:
Reclamanta a cumpărat de la pârât autovehiculul folosit, identificat în cele ce preced, pentru prețul de 28.000 euro, așa cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată, intitulat contract de vânzare cumpărare pentru vehicul folosit, datat, 29.01.2012.
Pârâtul achiziționase autovehiculul de la chemata în garanție înscrisă ca deținător în cartea de identitate a vehiculului încă din 17.12.2008.
În anul 2013, circulând pe teritoriul Ungariei, autovehiculul în cauză a fost reținut și supus expertizării, constatându-se că numărul de identificare nu corespunde standardului stabilit de Autoritatea Rutieră Națională Ungaria, nu are caracter de fabrică fiind falsificat, numărul original de identificare fiind WDC1641221A081730, adevăratul proprietar al acestuia este o societatea de asigurări de Italia, la cererea căreia i s-a restituit de către autoritățile ungare.
În aceste împrejurări, reclamanta cumpărătoare, pierzând nu numai folosința bunului, ci însăși proprietatea asupra acestuia, se îndreaptă împotriva vânzătorului cu acțiune în răspundere pentru evicțiune.
Potrivit art. 1695 al. 2 C.civil, „garanția este datorată împotriva evicțiunii ce rezultă din pretențiile unui terț numai dacă acestea sunt întemeiate pe un drept născut anterior datei vânzării și care nu a fost adus la cunoștința cumpărătorului până la acea dată.”
Iar potrivit art. 1700 C.civ., „Cumpărătorul poate cere rezoluțiunea vânzării dacă a fost evins de întregul bun sau de o parte a acestuia îndeajuns de însemnată încât, dacă ar fi cunoscut evicțiunea, el nu ar mai fi încheiat contractul.
(2) Odată cu rezoluțiunea, cumpărătorul poate cere restituirea prețului și repararea prejudiciului suferit.”
Garanția vânzătorului operează așadar când evicțiunea provine din fapta unui terț, tulburarea acestuia este de drept și are o cauză anterioară vânzării, necunoscută cumpărătorului, condiții îndeplinite în speță.
Apreciind întemeiată acțiunea, prin prisma prevederilor legale invocate, ale art. 1701, 1702 C.civ., instanța urmează a o admite și a dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare a autovehiculului marca Mercedes ML 320 cu nr. de identificare WDC1641221A181976 încheiat de părți la data de 29.01.2012, a obliga pârâtul să restituie reclamantei suma de 123.200 lei reprezentând echivalentul prețului achitat – 28.000 euro, sumă actualizată cu indicele inflației la data plății .
Văzând că nu se solicită cheltuieli de judecată, pârâtul neopunându-se admiterii acțiunii,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta B. L., CNP._, cu domiciliul în A., ., jud. A. și cu domiciliul procesual ales în A., ., județul A. în contradictoriu cu pârâtul S. T., CNP._, cu domiciliul în Timișoara, ., nr. 20, județul A. și cu domiciliul procesual ales în A., .. 4, județul A..
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare a autovehiculului marca Mercedes ML 320 cu nr. de identificare WDC1641221A181976 încheiat de părți la data de 29.01.2012.
Obligă pârâtul să restituie reclamantei suma de 123.200 lei reprezentând echivalentul prețului achitat – 28.000 euro, sumă actualizată cu indicele inflației la data plății .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.03.2015.
Președinte Grefier
E. D. B. G. M. P.
Red./tehn.EDB/GMP/28.04.2015
4 ex./2 ex. se comunică cu:
B. L., cu domiciliul procesual ales în A., ., județul A.
S. T., cu domiciliul procesual ales în A., .. 4, județul A.
Exp. 2 .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1234/2015. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1186/2015. Judecătoria... → |
|---|
