Contestaţie la executare. Sentința nr. 2657/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2657/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 4981/55/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2657
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Președinte: E. D. B.
Grefier: G. M. P.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul contestatoarei, av. G. N., lipsă fiind reprezentantul intimatei..
Contestația este legal timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 2 din OUG. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reținând că este competentă să soluționeze prezenta contestație la executare raportat la art. 172-174 din OG. 92/2003 și art. 650 C.pr. civ., instanța constată depusă la dosar întâmpinare din partea intimatei însoțită de înscrisuri doveditoare și dovada plății taxei de timbru în cuantum de 100 lei din partea contestatoarei.
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar răspuns la întâmpinare și înscrisuri și arată că societatea contestatoare nu se află în stare de insolvență și nici nu există pericolul ca aceasta să se sustragă obligațiilor ce-i revin sau să-și înstrăineze patrimoniul, astfel cum în mod greșit susține intimata prin întâmpinare.
De asemenea, contestatoarea nu a avut intenția de a solicita instanței deschiderea procedurii insolvenței, fapt dovedit de contractele încheiate de aceasta și beneficiarii externi, ulterior datei de 26.01.2015, când . a solicitat instanței deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare contestatoare.
Pe de altă parte Casa Kit –Bindler la valoarea reală de 203.330 lei acoperă creanța în sumă de 94.795 lei reprezentând TVA-ul stabilit de organele de control, nefiind necesară instituirea sechestrului asigurator asupra celorlalte bunuri, respectiv chiar pe bunurile ce trebuie să fie folosite la construirea casei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art.244 alin.1 Noul Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și conform prevederilor art.244 alin.3 și art.392 Noul Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și motivată, cu cheltuieli de judecată, având în vedere că nu există pericolul ca societatea contestatoare să intre în insolvență și nici să-și înstrăineze patrimoniul.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță la data de 09.04.2015 sub nr. de dosar_, contestatoarea . în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a solicitat, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii cu nr. 9/26.03.2015 pentru suma de 100.795 lei și a procesului verbal de sechestru pentru bunurile mobile nr._/27.03.2015 pentru suma de 100.795 lei.
În motivare contestatoarea a arătat că în urma controlului fiscal efectuat de intimată în data de 26.03.2015 și a cărui rezultat a fost consemnat în procesul verbal nr. 107, s-a stabilit în sarcina sa TVA suplimentară în sumă de 83.397 lei la care s-au adăugat prin estimare majorări în sumă de 6.839 lei și penalități în sumă de 4.559 lei.
Inspectorii fiscali au menționat în preambulul procesului verbal că cercetarea s-a efectuat la fața locului în vederea instituirii de măsuri asiguratorii.
În aceeași zi Serviciul de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice A. au emis decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 9/26.03.2014 pentru suma de 100.795 lei estimată în procesul verbal.
Măsurile asiguratorii au fost dispuse întrucât exista pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul și să fie îngreunată colectarea creanțelor deoarece intimata a fost informată prin adresa nr. 784/ad/04.02.2015 emisă de AJFP A. că . SRL intenționează să solicite instanței deschiderea procedurii de insolvență.
În consecință, instituirea măsurilor asiguratorii a fost dispusă pe baza suspiciunii că petenta ar avea intenția să solicite instanței deschiderea procedurii insolvenței or, de la data de 04.02.2015 când intimata a primit această informație neverificată și până la data de 26.03.2015 data emiterii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, petenta nu a făcut nici un demers juridic pentru demararea procedurii insolvenței, ceea ce infirmă că ar exista pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă sau să își risipească patrimoniul și să fie îngreunată colectarea creanțelor.
Bunurile sechestrate (1 ansamblu casa Kit-B., cherestea, grinzi din lemn de diferite dimensiuni, plăci lemn, watt minerală) au fost enumerate în decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 9/26.03.2015 și procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/27.03.2015, însă instituirea sechestrului asupra acestor bunuri încalcă dispozițiile art. 142 alin. 11 din OG. 92/2003, prin aceasta blocând întreaga activitate a societății.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 192 alin. 1, art. 172 și art. 57 alin. 3 din OG. 92/2003, iar în probațiune a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate: procesul verbal de sechestru, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, procesul verbal nr. 107/26.03.2015, furnizare de infirmații, contracte de construcție.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că societatea contestatoare nu aduce nicio critică deciziei de instituire măsuri asiguratorii, constatându-se că acest aspect respectă Ordinul Președintelui ANAF nr. 2605/2010 pentru aprobarea procedurii e aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii prevăzute de OG. nr. 92/003.
Decizia de instituire măsuri asiguratorii a fost emisă ca urmare a unei inspecții fiscale desfășurate la societatea contestatoare, constatându-se că aceasta și-a dedus fraudulos TVA pe baza unor înscrisuri incomplete. De asemenea, s-a mai constatat și pericolul ca societatea să intre în insolvența prevăzută de Legea nr. 85/2014.
Având în vedere constatările preliminare ale organelor fiscale și existând pericolul ca societatea să își înstrăineze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, existând pericolul ca executarea silită să fie îngreunată sau să fie chiar imposibilă din cauza deschiderii procedurii insolvenței cu care era amenințată societatea, s-a procedat, în deplină concordanță cu prevederile art. 129 alin. 2,3 și 4 din OG. 92/2003 la eliminarea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii de către organele din cadrul Activității de Inspecție Fiscală, care au efectuat controlul.
Ulterior, acest act a fost transmis organelor de executare competente din cadrul AJFP A., care au procedat la instituirea măsurilor asiguratorii.
În ceea ce privește afirmația contestatoarei cu privire la faptul că măsurile asiguratorii au fost puse pe bunurile societății cu care aceasta își desfășoară activitatea, intimata învederează că măsurile asiguratorii nu trebuie confundate cu măsurile concrete de executare silită întreprinse de organele fiscale.
Aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor contestatoarei are drept consecință juridică limitarea dreptului de dispoziție al proprietarului asupra bunului respectiv, ceea ce înseamnă că bunurile rămân în proprietatea contestatoarei, aceasta nefiind deposedată de ele.
Referitor la susținerea potrivit căreia nu există pericolul de sustragere de la urmărire, intimata susține că societatea contestatoare nu poate proba un astfel de fapt negativ, decât dacă depune garanția prevăzută e codul de procedură fiscală, însă până la acel moment pentru protecția eventualului său drept, creditorul este îndreptățit să ia măsuri de conservare a patrimoniului debitului său, în speță prin luarea unor măsuri asiguratorii.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 129 C.pr. fisc., art. 205 C.pr. civ.
Contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că motivele invocate de intimată sunt nefondate. În acest sens a arătat că mențiunea din Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 9/26.03.2015, pag. 2 privind faptul că prin adresa nr. 784/ad/04.02.2015 emisă de AJFP A. – Serviciul juridic – C.P.I.L. a fost informată că . SRL intenționează să solicite instanței deschiderea procedurii insolvenței, contrazice afirmația intimatei din întâmpinare potrivit căreia societatea comercială este în situația de a-i fi solicitată cererea de deschidere a procedurii insolvenței. A solicita în nume propriu și a fi solicitată de partea interesată deschiderea procedurii insolvenței sunt două proceduri juridice diferite or, contestatoarea nu a avut intenția să solicite instanței în nume propriu deschiderea acestei proceduri.
Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii a fost motivată de la început de faptul că societatea intenționează să solicite instanței deschiderea procedurii insolvenței fără a se face referire la dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului A., având ca obiect procedura insolvenței debitoarei . SRL cu termen de judecată la data de 08.06.2015 în vederea achitării creanței de către debitoare.
Contestatoarea mai arată că acest control a fost efectuat numai pentru instituirea de măsuri asiguratorii pe baza suspiciunii că petenta intenționează să solicite instanței deschiderea procedurii insolvenței, intimata luându-și măsuri de prevenire pentru a se înscrie prima la masa credală în cazul procedurii falimentului și nu pentru că ar exista pericolul ca societatea să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul și să fie îngreunată colectarea creanțelor.
Faptul că petenta nu a avut intenția de a solicita instanței deschiderea procedurii insolvenței este dovedit de contractele încheiate de aceasta cu beneficiari externi, ulterior datei de 26.01.2015 când . a solicitat instanței deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Analizând probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține în fapt următoarele:
În urma controlului financiar contabil, efectuat de intimată în contabilitatea contestatoarei s-a constatat prin Procesul verbal nr. 107/26.03.2015 că aceasta din urmă datorează bugetului statului suma de 100.795 lei reprezentând TVA și accesorii.
Totodată s-a emis Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr.9/ 26.03.2013, ca modalitate de aducere la îndeplinire a acesteia – procesul verbal de sechestru asigurător asupra bunurilor mobile enumerate și evaluate în anexa 1 constând în casa Kit Bindler – un ansamblu în valoare de 87.885,31 lei fără tva și alte materiale: cherestea, grinzi lemn, plăci OSB, vată minerală, valoarea totală fiind de 146.573,59 lei.
În motivarea acestei decizii, se arată că: „există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul/averea și să fie îngreunată colectarea creanțelor prin aceea că intenționează să solicite deschiderea procedurii insolvenței, că a efectuat livrări intracomunitare de bunuri în luna februarie în Franța, la o adresă indicată de comerciantum Armbruster Construction, pentru care contestatoarea datorează suma de_ lei TVA, că și-a exercitata eronat dreptul de deducere TVA pentru achiziții care nu sunt destinate realizării de operațiuni taxabile, că nu întocmește acte justificative pentru toate operațiunile desfășurate”, ș.a.
S-a reținut că societatea contestatoare nu are lichidități în conturi, dar au fost identificate bunurile deținute de aceasta conform balanței de verificare din 28.02.2015 și a listelor de inventariere din 23.03.2015, în valoare totală de 146.573,59 lei, astfel că, măsura de aducere la îndeplinire a deciziei în discuție a constata în aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor în discuție.
Se apreciază de instanță că actul contestat este întocmit cu respectarea prevederilor art. 125.3 și 125.4 din HG nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003, care prevăd: „Organul fiscal va dispune luarea măsurilor asigurătorii printr-o decizie motivată, aprobată de conducătorul acestuia, care va fi comunicată de îndată organelor de executare competente potrivit legii.”
Apărarea contestatoarei referitoare la excluderea bunurilor mobile direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit, potrivit dispozițiilor 142 alin. 11 din OG nr. 92/2003, nu poate fi reținută în sensul urmărit de aceasta, deoarece, pe de o parte, bunurile sechestrate nu intră în categoria celor vizate de textul invocat, iar pe de altă parte, dispozițiile invocate privesc executarea silită, ceea ce în cauză nu se pune încă în discuție, măsura asigurătorie având ca efect indisponibilizarea bunurilor sechestrate, rămase în continuare în folosința( utilizarea) debitoarei, care își poate desfășura nestingherit activitatea comercială.
Împrejurarea că sechestru vizează un ansamblu în curs de execuție, la comanda unui terț beneficiar, nu echivalează cu ipoteza prevăzută de textul de lege invocat. Dimpotrivă, faptul că între debitoare și terț există un contract de execuție, prin care cea dintâi s-a obligat să execute și să livreze bunul respectiv, justifică transmiterea bunului către beneficiar, la momentul finalizării comenzii ( ce implică încorporarea materialelor enumerate în procesul verbal de secrhestru), prin aceasta debitoarea îngreunând recuperarea creanței bugetare.
Nici apărările referitoare la valoarea reală a bunurilor sechestrate nu pot fi primite. Din decizia de instituire a măsurilor asigurătorii reiese faptul că evaluarea bunurilor corespunde balanței de verificare și a listelor de inventariere, mai mult, debitoarea prin reprezentant a semnat anexa la procesul verbal de sechestru asigurător din 27.03.2015 fără obiecțiuni în această privință.
Contractul de construcție nr. 1/27.03.2015 vizează construirea unei case pe structură de lemn în valoare de 20.000 euro( sumă apropiată de cea a ansamblului sechestrat), durata execuției fiind menționată a se întinde pe luna aprilie, începutul montajului, prevăzut la 21.04.2015. Nu se poate reține că este vorba de unul și același ansamblu indicat în anexa la procesul verbal de sechestru, acesta din urmă presupunând existența unui contract anterior datei deciziei ( 26.03.2015).
Contractul de prestări servicii nr. 2/03.04.2014 are ca obiect o casă în suprafață construită de 211 mp, în valoare de 84.000 euro, în favoarea beneficiarului Armbruster Construction din Elveția, societate pentru care intimata a reținut a fi fost efectuate livrări intracomunitare de bunuri pentru care debitoarea datorează tva ( creanța bugetară constatată) și, dat fiind termenul de livrare, prevăzut în contract – de 70 zile, se poate prezuma că nu este vorba de aceeași construcție cu cea sechestrată.
Așadar, instanța nu poate reține că bunurile asupra cărora s-a aplicat sechestrul asigurător au o valoare mai mare decât creanța datorată de contestatoare bugetului, contrar prescripțiilor art. 142 din OG nr. 92/2003.
Pentru cele mai sus arătate, instanța apreciază neîntemeiată contestația la executare, în baza art. 172 și urm. raportat la art. 129 alin. 11 din OG nr. 92/2003, instanța o va respinge, cu consecința menținerii Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestatoarea . SRL cu sediul în A., Piața Academiei C. I., nr. 15, ., ap. 15, C._ și cu sediul procesual ales în A., ., ., în contradictoriu cu intimata Direcția Regională a finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A., ., jud. A..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2015.
Președinte Grefier
E. D. B. G. M. P.
Red./dact EDB./GMP/02.06.2015
4 ex./2 ex. se comunică cu:
. SRL cu sediul procesual ales în A., ., .,
DRGFP – AJFP A., cu sediul în A., ., jud. A.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2877/2015. Judecătoria ARAD | Uzucapiune. Sentința nr. 2695/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
