Contestaţie la executare. Sentința nr. 315/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 315/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 15937/55/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 315
Ședința publică din 23 ianuarie 2015
Președinte: C. L. D.
Grefier: C. P.
S-a luat în examinare contestația la executare, formulată de contestatorul I. T. de Muncă T. în contradictoriu cu intimata Vasiluța F. L..
La apelul nominal al cauzei se prezintă reprezentanta contestatorului, cj. N. C. și reprezentanta intimatei, av. Hînciu C. C. din Baroul M., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depuse prin serviciul registratură al instanței la data de 19.01.2015, note de ședință din partea contestatorului.
Reprezentanta intimatei depune la dosarul cauzei practică judiciară și bon fiscal în sumă de 49.99 reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv transportul cu mașina personală în vederea susținerii cauzei în fața instanței.
Reprezentanta contestatorului depune la dosarul cauzei delegație.
Instanța, având în vedere faptul că la data de 19.01.2015, B. B. L. M. a depus prin serviciul registratură al instanței o adresă în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pune în discuție reprezentantelor părților acest aspect.
Reprezentanta contestatorului arată că lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra excepției invocate de către B. B. L. M..
Reprezentanta intimatei solicită instanței admiterea excepției invocate de către executorul judecătoresc.
Instanța, având în vedere pozițiile reprezentantelor părților, în baza art. 248 alin. 1 C. pr. Civ. unește soluționarea excepției cu fondul cauzei.
La solicitarea instanței, reprezentanta contestatorului arată că nu mai are alte cereri, însă pune în discuție instanței competența sa în vederea soluționării prezentei contestații, cu precizarea că cererea de încuviințare a executării silite a fost declinată de la Judecătoria Timișoara la Judecătoria A..
Instanța, învederează reprezentantei contestatorului faptul că la termenul din data de 18.11.2014 s-a pronunțat asupra competenței instanței, apreciind că Judecătoria A. este competentă în soluționarea prezentei cereri, având în vedere prevederile art. 713 alin. 1 raportat la art. 650 alin. 1 și 2 din C. pr. Civ.
Reprezentanta intimatei, apreciază că această discuție referitoare la competența instanței, solicitată de către reprezentanta contestatorului nu-și mai are absolut nici o relevanță atâta timp cât instanța s-a pronunțat deja asupra competenței de soluționare a cauzei.
La solicitarea instanței, reprezentanta contestatorului arată că susține în continuare excepția prescripției executării silite, invocată în acțiunea principală, solicitând astfel admiterea acesteia.
Reprezentanta intimatei solicită instanței respingerea excepției invocată de către contestator.
La solicitarea instanței, reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri.
Instanța, în baza art. 248 alin. alin. 3 C. pr. Civ. unește soluționarea atât a excepției prescripției executării silite invocată de către contestator, cât și cea invocată de către executorul judecătoresc, respectiv excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu fondul cauzei.
În baza art. 244 C.pr.civ., se declară cercetarea procesului încheiată.
În baza art. 389 și 392 C.pr.civ., se deschid dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentanta contestatorului solicită instanței admiterea cererii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată, apreciind că în cuprinsul titlului executoriu nu poate fi vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea excepției prescripției dreptului la executare silită, invocată de către contestator, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de executorul judecătoresc și respingerea contestației în totalitate, cu cheltuieli de judecată, apreciind că există o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În baza art. 394 C.pr.civ., se închid dezbaterile asupra fondului și se reține cauza spre pronunțare.
JUDECĂTORIA
În deliberare asupra cererii de față, constată următoarele.
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță, sub dosar nr._/16.09.2014, contestatorul I. T. de Muncă T. în contradictoriu cu intimata Vasiluța F. L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea încheierii din 04.09.2014 emisă de către B. B. L.; constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită; anularea actelor de executare.
În motivarea contestației formulate, contestatorul arată că, în baza sentinței civile nr. 76/CA/2009 a Tribunalului T., a fost obligat să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data începerii raportului de serviciu și până la data pronunțării sentinței.
Sentința nr. 76/CA/2009 a fost recurată și a devenit definitivă și irevocabilă prin secizia nr. 1169/22.10.2009 a Curții de Apel Timișoara, decizie conform căreia „în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a treptei de salarizare, eventuala cuantificare de către instanță a acestor drepturi salariale în raport de diferite criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820 din 2008, (...)" astfel că instanțele judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă în raport de cele arătate Curtea reține netemeinicia cererii reclamanților de obligare a autorității pârâte la acordarea sporurilor în litigiu în procent de 25% din salariul de bază, această cerere urmând a fi respinsă.
Ca urmare a titlului executoriu de mai sus, reclamanta a solicitat contestatorului, prin biroului executorului judecătoresc Bosneac L. M., să se conformeze dispozitivului Sentinței civile nr. 76/CA/2009, emițând astfel actele de executare aferente dosarului susmenționat.
Referitor la prescrierea dreptului la executare silită, contestatorul apreciază că, în conformitate cu prevederile art. 705 din codul de procedură civilă „dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. (...). Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie”. Așadar, creditoarea a obținut titlul executoriu prin decizia nr. 1169 a Curții de Apel Timișoara în data de 22.10.2009, iar somația executorului judecătoresc a fost emisă în luna septembrie 2014, fiind astfel, la momentul emiterii somației, împlinit termenul de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, contestatorul solicită instanței să constate nelegalitatea actelor de executare silită.
Un prim aspect de nelegalitate al actelor de executare emise de executorul judecătoresc este legat de faptul că la baza emiterii actelor de executare nu se regăsește un titlu executoriu. Codul de procedură civilă statuează că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu și nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. Astfel că, contestatorul consideră că, este evident faptul că instanța așa cum și-a motivat și decizia a recunoscut doar existența drepturilor reclamantei dar nu a acordat câtimea aferentă, și nici nu a expus modalitatea de transpunere practică a prevederilor reținute, cu atât mai mult cu cât a explicat fără dubiu faptul că nu este posibilă exercitarea efectivă a acestor drepturi. Creanța astfel născută nu îndeplinește criteriile cerute de lege pentru a putea constitui titlu executoriu.
Un al doilea aspect de nelegalitate al actelor de executare emise ele executorul judecătoresc este legat de faptul că în cadrul titlului executoriu nu se regăsește nici un element identificabil de natură a duce la executarea lui. Astfel că, prevederile sentinței civile nr. 76/CA/2001 nu pot fi transpuse în practică, neexistând elemente identificate ca identificabile asupra sumelor aferente suplimentelor cerute, fapt de altfel evidențiat chiar de Curtea de Apel Timișoara.
Totodată, apreciază contestatorul că, simpla emitere a actelor susmenționate, în fapt două tipizate completate cu informațiile aferente speței, nu justifică onorariul de 550 lei +TVA solicitat de executorul judecătoresc, onorariu nejustificat, raportat la valoarea pricinii și munca depusă, la care se mai adaugă și suma de 500 lei +TVA, reprezentând alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite și 800 lei onorariu avocat, în total 2122 lei.
Pentru motivele arătate, contestatorul solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar reducerea onorariul executorului judecătoresc la o suma mai mică și mai apropiată de cheltuielile reale efectuate de acesta.
În probațiune, au fost depuse înscrisurile invocate, semnate pentru conformitate cu originalul.
În drept, se invocă dispozițiile art.662 și art. 711 și următoarele Codul de procedură civilă.
Intimata, prin concluziile scrise, a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silite, respingerea contestației la executare formulată, ca neîntemeiată și nefondată, menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțată de judecătoria Timișoara, menținerea ca temeinice și legale a actelor de executare efectuate până în prezent, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata solicită instanței respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, invocând în acest sens dispozițiile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr.71/2009 potrivit cărora „plata sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se va face după cum urmează: în anul 2012 în cuantum de 5% din valoarea titlului executoriu, în 2013 se va plăti 10%, în anul 2014 și 2015, câte 25%, iar în 2016 diferența de 35% din valoarea titlului executoriu”. De asemenea, dispozițiile art. 1 alin. 2 din același act normativ prevăd în mod expres că în cursul acestor termene orice procedură de executare silită să se suspende de drept, caz în care în mod evident, relevă intimata, era în imposibilitate de a pune în mișcare, în perioada 2009-2012, orice procedură de executare silită, având în vedere că potrivit prevederilor O.U.G. nr. 71/2009 în perioada anilor 2009-2012 acest drept a fost suspendat.
Intimata mai precizează că, din anul 2013 a încercat de nenumărate ori soluționarea pe cale amiabilă a prezentei executări, însă contestatorul nu a înțeles să se conformeze, încercând în diferite moduri împiedicarea executării.
Argumentația contestatorului, respectiv aceea conform căreia, creanța născută nu îndeplinește criteriile cerute de lege pentru a putea constitui titlu executoriu, respectiv că nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă, este nefondată, apreciază intimata. Prin Sentința civila nr. 76/CA din 23.02.2009, pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, Tribunalul T. obligă pârâtul să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 al. 1 lit. c și d, începând cu data începerii raportului de serviciu și până la data pronunțării hotărârii (perioade distincte pentru fiecare funcționar).
Intimata mai relevă că, a mai pornit și în anul 2011 executarea silită în vederea obținerii acelorași sume, însă prin contestația la executare formulată de către contestator, instanța de judecată a admis-o pentru unicul considerent al prematurității executării silite, în condițiile prevăzute de OG nr. 71/2009. Astfel că, raportat la starea de fapt existentă, referitor la prima tranșă de 5%, respectiv tranșa de 10% aferentă anului 2013, care nu puteau fi executate până la data de 31.12.2013, intimata apreciază că nici în prezent nu poate fi considerată ca fiind tardivă cererea pe care a introdus-o.
Cu privire la nelegalitatea actelor de executare, invocată de către contestator, intimata invocă prevederile C.pr.civ., care statuează că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care constituie titlu executoriu, iar contestatorul nu a contestat niciodată existența creanței născute.
Pentru motivele arătate, intimata solicită respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată.
Biroul executorului judecătoresc prin adresa depusă a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, considerând că nu poate fi parte în contestația la executare.
Mai arată acesta că, executorul judecătoresc, chiar dacă efectuează executarea silită, el nu acționează în nume propriu și pentru sine, ci în calitate de reprezentant al creditorului, părțile în procedura de executare silită fiind doar creditorul și debitorul conform prevederilor art. 644 alin. (1) Cod Procedură Civilă. Este inadmisibil ca executorul judecătoresc, respectând obligația instituită în sarcina sa de art. 6 din Legea nr. 188/2000 și de art. 627 Cod procedură civilă, să fie nevoit să achite cheltuieli de judecată pentru exercitarea abuzivă a unui drept de către o terță persoană, răspunzând astfel pentru fapta altuia. Cererea de executare este formulată de creditor conform art. 663 Cod procedură civilă astfel că organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitatea de parte în proces.
Pentru cele arătate, executorul judecătoresc solicită scoaterea sa din cauză pentru lipsa calității procesual pasive.
Contestatorul prin notele de ședință depuse, a considerat că excepția invocată de către B. B. L. M., respectiv lipsa calității procesuale pasive nu poate fi reținută, având in vedere că, în fapt, nu a contestat doar titlul executoriu ci și aspecte care țin efectiv de activitatea executorului judecătoresc, respectiv încălcarea obligațiilor legale prin emiterea titlului executoriu în afara termenului legal de 3 ani în care se poate solicita dreptul de a cere executarea silită și emiterea actelor de executare cu încălcarea art. 628 alin. (1), fără a exista o hotărâre judecătorească sau un alt înscris care să constate o creanță certă, lichidă și exigibilă, dar și fără a exista nici un alt element identificabil care să ducă la executarea lui.
Așadar, contestatorul apreciază că soluția instanței ar trebui să-i fie opozabilă și executorului judecătoresc, solicitând astfel respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a executorului judecîtoresc.
Analizând înscrisurile existente la dosar, instanța reține următoarele:
În dosarul execțional nr. 735/2014 al B.E.J. B. L., creditoarea intimată a solicitat executarea silită față de debitoarea contestatoare pentru echivalentul a 15%, din care 5 % aferent anului 2012 și 10 % aferent anului 2013, din valoarea titlului executoriu constituit prin s.c. nr. 76/CA/2009 pronunțată de Tribunalul T., irevocabilă prin d.c. nr. 1169/2009 a C.A. Timișoara, prin care a fost obligată contestatoarea la plata către intimată a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, cu precizarea că, prin expertiză extrajudiciară, intimata a determinat întinderea acestor sporuri la suma brută de 36.538 lei.
Prin O.U.G. nr.71/2009 au fost suspendate toate executările silite inițiate față de angajatorii instituții de stat de către creditorii salariați ai acestora și, de asemenea, s-a dispus eșalonarea sumelor aferente acestor titluri executorii pe o perioadă de mai mulți ani, urmând ca în fiecare an angajatorul să plătească un anumit procent în mod eșalonat.
Intimatul B.E.J. B. C. nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece acesta nu este parte în raportul de drept material ce are ca părți pe debitorul contestator și creditoarea intimată.
Obiectul contestației nu îl constituie analiza unui eventual refuz al executorului judecătoresc de a efectua un act de executare, situație în care s-ar putea aprecia în sensul existenței calității procesuale a acestuia, ci executarea silită dintre creditor și debitor.
Faptul că executarea silită se realizează prin intermediul executorului judecătoresc nu justifică calitatea procesuală a acestuia în cadrul contestației, aspect ce poate fi dedus inclusiv din analiza dispozițiilor privitoare la comunicarea hotărârilor judecătorești, în sensul că art. 427 al.1 C.pr.civ. prevede obligativittea de comunicare a hotărârilor față de părțile din dosar, iar disp. art. 719 al. 4 și 5 C.pr.civ. reglementează comunicarea hotărârii pronunțate în materia contestației la executare, rămasă definitivă, și către executorul judecătoresc inclusiv pentru ca acesta să se conformeze celor dispuse de instanță. Or, dacă executorul judecătoresc ar avea calitate procesuală în toate contestațiile, disp. art. 719, al. 4 ar apărea ca fiind superflue față de prevederile art. 427 al. 1 C.pr.civ.
Pe cale de consecință, în baza art. 36 Cod de procedură civilă, se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. B. C..
Excepția prescrierii extinctive a dreptului de a cere executarea silită este nefondată în raport cu prevederile O.U.G. nr. 71/2009, prin care s-a dispus eșalonarea la plată a titlurilor executorii privind drepturile salariale.
Cum intimata are în vedere executarea silită a sumelor care erau scadente, potrivit O.U.G. nr. 71/2009, în anii 2012 și 2013, termenele de prescripție pentru fiecare dintre sumele aferente fiecăruia din cei doi ani încep să curgă de la date diferite, care nu pot fi considerate că ar fi anterioare datei la care anagajatorul trebuia să facă plata benevolă potrivit acestui act normativ.
În acest context, nu se poate considera că executarea silită este prescrisă în raport cu data emiterii titlului judecătoresc, deoarece prescripția se analizează în raport cu termenele de plată și scadențele eșalonate prin O.U.G. nr.71/2009, în raport de care executarea silită nu este încă prescrisă.
Creanța creditoarei este certă, lichidă și exigibilă, criticile contestatoarei formulate cu privire la întinderea dreptului intimatei fiind nefondate, deoarece aceasta avea inclusiv obligația de a stabili, potrivit art. 40. al.2, lit. c din Codul Muncii, cuantumul aferent celor două sporuri. Or, în condițiile în care contestatoarea nu și-a îndeplinit această obligație, intimata a procedat ea la determinarea întinderii sumei aferente titlului executoriu, pe baza unei expertize contabile realizate în cadrul procedurii de executare.
Critica contestatoarei privitoare la întinderea cheltuielilor de executare este de asemenea nefondată, aceasta având pe de o parte posibilitatea de a le evita, prin plata benevolă a titlului executoriu, iar pe de altă parte, aceste cheltuieli sunt justificate în raport cu activitatea desfășurată de avocat și de executor în faza de executare silită raportat și la natura și întinderea titlului executoriu.
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, se va respinge contestația la executare, conform dispozitivului.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga contestatoarea să plătească intimatei Vasiluța F. L. cheltuieli de judecată în sumă de 199,99 lei, reprezentând onorariu avocat ( 150 lei) și contravaloarea transportului la termen( 49,99 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul B. B. L. M..
Respinge excepția prescripției invocată de contestator.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul I. T. de Muncă T., cu sediul în Timișoara, .. 12, județul T., în contradictoriu cu intimata Vasiluța F. L., cu domiciliul în Timișoara, ..1, ., CNP_.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei Vasiluța F. L. cheltuieli de judecată în sumă de 199,99 lei.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică azi 23.01.2015.
Președinte, Grefier,
C. L. D. C. P.
Red./Tehn./CLD/CP/02.03.2015
4 ex./2 . comunică cu:
- contestatorul I. T. de Muncă T., cu sediul în Timișoara, .. 12, județul T.,
- intimata Vasiluța F. L., cu domiciliul în Timișoara, ., .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 85/2015. Judecătoria ARAD | Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 405/2015.... → |
|---|
