Contestaţie la executare. Sentința nr. 958/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 958/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 20572/55/2014
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 958
Ședința publică din 23 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. R.
Grefier: R. L. B.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul V. C. D. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, privind dosarul execuțional nr. 1066/2014.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatorului, av. C. R., din Baroul A., absenți fiind contestatorul și reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei.
Reprezentanta contestatorului depune împuternicirea avocațilă de substituire.
Instanța, din oficiu, conform prevederilor art. 131 Noul Cod de proc.civ., verifică competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei, iar în conformitate cu art. 94 și art. 650 Noul Cod de procedură civilă constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Instanța pune în dicuție excepțiile de tardivitate invocate de intimată, întemeiate pe dispozițiile art. 714 alin. 1 și 2 Cod provedură civilă.
În ceeace privește exceția de tardivitate întemeiată pe dispozițiile art. 714 alin. 1 Cod procedură civilă, reprezentanat contestatorului solicită respingrea excepțiilor de tardivitate, apreciind că termenul pentru formularea contestației la executare curge de la data comunicării somației, respetiv de la data de 26.11.2014.
Ionstanța deliberând asupra excepției de tardivitate, apreciază că aceasta nu este întemeiată, motiv pentru care o respinge, din dosarul execuțional nr. 1066/2014 rezultă că somația a fost comunicată contestatorului la data de 26.11.2014 iar contestația la executare a fost formulată la data de 11.12.2014, adică în termenul de 15 zile prevăzut de art.714 Cod procedură civilă.
Instanța pune în dicuție excepția tardivității întemeiată pe dispozițiile art. 714 alin. 2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta contestatorului solicită respingerea excepției de tardivitate întemeiată pe dispozițiile art. 714 alin. 2 Cod procedură civilă, învederând că încheierea privind cheltuielile de executare silită, aceasta a fost comunică împreună cu somația la data de 26.11.2014.
Instanța respinge excepția de tardivitate întemeiată pe dispozițiile art. 714 alin. 2 Cod procedură civilă, în condițiile în care se contestă însăși executarea silită și nu numai cheltuielile de executare silită.
Reprezentanta contestatorului învederează că nu mai are alte cereri.
Nefiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul pe fond, reprezentata contestatorului solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost ea formulată, aprecind că executarea sancțiunii contravenționale aplicată prin procesul verbal este prescrisă, potrivit art. 14 din OG 2/2001, execuatrea sancțiunilor contravenționale se precrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Astfel, susține că, contestatorul a luat cunoștință despre acest proces verbal cu ocazia plății impozitului aferent anului 2013, iar procesul verbal i-a fost comunicat la data de 26.11.2014,anexat la înștiințarea de executare silită.
Pentru aceste considerente, reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației astfel cum a fost ea formulată, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe, contestatorul V. C. D. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, a solicitat instanței să constate că a intervenit prescripția executării sancțiunii pornite în baza titlului executoriu . 11 nr._/16.08.2011 emis de intimată, anularea executării silite începute în dosarul execuțional 1066/ex/2014 și a efectelor actelor de executare silită ( somația mobiliară, înștiințarea trimisă de executor; - încheierea nr. 1066/20.11.2014 prin care s-a dispus deschiderea dosarului de executare silită și s-au stabilit cheltuielile de executare), precum și a tuturor actelor de executare silită ulterioare; în subsidiar, în cazul respingerii cererii de anulare a executării silite, solicită cenzurarea cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de executor și reducerea cuantumul acestora.
În motivarea contestației la executare se arată că în data de 26.11.2014. i-a fost comunicată înștiințarea emisă de B. B. A. referitor la executarea silită începută împotriva sa (Anexa 1), la cererea creditoarei C.N.A.D.N.R. D.R.D.P. TIMIȘOARA pentru recuperarea creanței de 28 euro reprezentând contravaloare tarif de despăgubire stabilit prin procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._ ( Anexa 4). Prin acest proces verbal, întocmit la data de 16.08.2011, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru că, la data de 28.02.2011, a circulat cu autovehiculul pe DN 7 km 566 + 900 Pecica fără a deține rovinită valabilă.
Constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei, prin urmare, procesul verbal antemenționat a fost încheiat în lipsa sa și ar fi trebuit să-i fie comunicat. Procesul verbal. însă, nu i-a fost comunicat.
În data de 13 septembrie 2013 s-a prezentat la Primăria comunei V. pentru a plăti impozitul pentru autoturismul pe care îl deține, moment în care i s-a adus la cunoștință faptul că are o restanță fiscală care constă într-o amendă în cuantum de 250 de lei pentru că a circulat fără rovinietă. A plătit această amendă ( Anexa 5 - chitanța pentru creanțe bugetare locale), dar pentru că procesul verbal nu i-a fost comunicat, nu a avut cunoștință de faptul că trebuie să plătească și un tarif de despăgubire.
Contestatorul apreciază că executarea silită începută împotriva sa este, nelegală, pentru următoarele motive:
Executarea sancțiunii contravenționale care i-a fost aplicată prin Procesul- verbal . nr._/16.08.2011 este prescrisă, raportat la dispozițiile art. 14 din OG 2/2001.
De asemenea, apreciază că, chiar dacă nu ar fi incidență prescripția executării silite, aceasta este nelegală fiind efectuată pentru recuperarea unei creanțe prevăzută de un text de lege abrogat.
Astfel, tariful de despăgubire pentru care a fost începută executarea silită a fost prevăzut de ari. 8 alin. (3) al O.G. 15/2002 "Contravenientul are obligația de a achita pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinietă valabilă (...). Acest articol a fost abrogat prin pct. 2 art. 1 din Legea 144/2012, în vigoare din 27 iulie 2012.
Nu în ultimul rând, apreciază că executarea silită este nelegală în ceea ce privește cheltuielile de executare stabilite în sarcina sa fiind disproporționate atât față de valoarea creanței urmărite, cât și față de munca efectiv prestată de către executor.
Pentru aceste motive contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare.
În drept a invocat dispozițiile art. 711 și urm. Cod proc. Civ.
În probațiune, contestatorul a depus la dosarul cauzei în copie piese din dosarul execuțional.
Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea contestație la executare .
Intimata a depus la dosarul cauzei în copie: dosarul execuțional.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse în probațiune.
La primul termen instanța a respins excepția tardivității formulării contestației la executare invocată în baza prev. art. 714 alin 1 Cod proc. Civ., și a respins de asemenea excepția tardivitărții privind contestarea cheltuielilor de executare silită invocată prin întâmpinare de către intimata în baza prev. art. 714 alin 2 din Cod proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Împotriva contestatorului V. C. D. a fost demarată executarea silită în dosarul execuțional nr. 1066/ex/2014 al B. B. A. ca urmare a încuviiințării executării silite prin încheierea nr. 9447/18.09.2014 a Judecătoriei A. în baza titlului executoriu . 11 nr._/16.08.2011 (f. 11 dosar), pentru suma de 28 eur, reprezentând contravaloarea tarif de despăgubire aplicată prin procesul verbal de contravenție . 11 nr._/16.08.2011. ( fila 11 dosar).
Prin titlul de creanță reprezentat de procesul verbal de contravenție . 11 nr._/16.08.2011, prin care contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei și contravaloare despăgubire în cuantum de 28 euro.
În primul rând, instanța constată că executarea silită împotriva contestatorului a început ulterior datei de 15.02.2013. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 3 alin 1 din Legea nr. 76/2012, raportat la art. 622 alin 2 din legea nr. 134/2010, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 711 alin. 1 și 2 din Noul Cod de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Raportat la susținerile contestatorului asupra nelegalității tarifului de despăgubire, instanța va reține următoarele: în temeiul art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de contravenție, contestatoarea era obligată la plata către intimată a contravalorii unui tarif de despăgubire, care trebuia achitat în contul intimatei, conform procesului-verbal de contravenție.
Contestatorul din prezenta cauza nu a dovedit că a formulat plângere contravențională împotriva Procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 37 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate".
Având în vedere că contestatorul nu a îndeplinit de bună voie obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu în discuție, s-a solicitat de către intimată trecerea la executare silită în vederea recuperării debitului.
Instanța nu va reține apărarea contestatorului în sensul că executarea silită demarată împotriva sa ar fi nelegală pe motiv ca în prezent texul legal care prevedea aplicarea tarifului de despăgubire a fost abrogat, reținând că, în conformitate cu prevederile art. II din Legea nr. 144/2012, se dispune anularea tarifului de despăgubire aplicat doar în cazurile în care procesele verbale încheiate în acest fel, adică cu obligația de plată a tarifului de despăgubire, au fost contestate în instanță, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012.
Astfel, potrivit art. II din Legea nr. 144/23 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I și intrată în vigoare la data de 27 iulie 2012, ,,tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează’’.
Contestatorul nu a contestat prin plângere contravențională procesul-verbal de contravenție, astfel că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012.
De asemenea, nu se pune problema incidenței în speță a art. 15, alin. 2 din Constituția României, referitor la aplicarea retroactivă a legii contravenționale mai favorabile, pentru următoarele considerente: tariful de despăgubire nu are natura juridică a unei sancțiuni contravenționale, iar prin Legea nr. 144/2012 nu s-a dezincriminat nicio faptă contravențională.
Astfel, conform art. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ,, (1) Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare.
(2) Sancțiunile contravenționale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contravențională;
c) prestarea unei activități în folosul comunității.
(3) Sancțiunile contravenționale complementare sunt:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;
b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități;
c) închiderea unității;
d) blocarea contului bancar;
e) suspendarea activității agentului economic;
f) retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau definitiv;
g) desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială’’.
Instanța va reține că tariful de despăgubire este o modalitate de acoperire a unui prejudiciu material, urmând să compenseze paguba adusă intimatei prin utilizarea drumului național fără achitarea rovinietei.
În consecință, contestatorului nu îi sunt aplicabile prevederile legale adoptate în anul 2012, prin care s-a abrogat obligația de a achita tariful de utilizare a drumurilor publice, contravenția reținută în sarcina sa și care a generat această obligație fiind constatată în anul 2011 și necontestată.
Față de considerentele ce preced, instanța va considera că nu sunt întemeiate susținerile contestatorului cu privire la tariful de despăgubire.
Instanța va retine că împotriva procesului verbal de contravenție contestatorul nu a formulat plângere contravențională.
Contestatorul putea formula o astfel de plângere contravențională, în condițiile în care susține că nu i-a fost comunicat în mod legal procesul verbal de contravenție . 11 nr._/16.08.2011.
Apărarea contestatorului ca nu i-ar fi fost comunicat procesul verbal de contravenție, întocmit pe seama sa de către CNADNR SA, nu poate fi analizată de către instanță în cadrul contestației la executare, oricum în condițiile în care intimata a depus la dosar copia procesului verbal de afișare a procesului verbal de constatare a contravenției, instanța nu poate reține această apărare. Raportat la cele reținute anterior, instanța apreciază că nu a intervenit nici prescripția executării acestei creanțe.
În ceea ce privește reducerea cheltuielilor de executare silită instanța apreciază că acestea au fost corect calculate de către executorul judecătoresc, și nu se impune reducerea acestora. Astfel potrivit pct. 3 din Anexa la Ordinului Ministrului Justiției nr. 2.550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, pentru creanțele în valoare de până la 500 lei inclusiv, onorariul minim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând contravaloarea creanței care face obiectul executării silite.
Instanța va constata că se urmărește silit o creanță de 28 Euro, în speța dedusă judecății, instanța va reține că s-a stabilit un onorariu al executorului judecătoresc în cuantum de 15,42 lei, instanța constatând că acest onorariu nu depășește onorariul minim stabilit conform legii.
Raportat la suma de 20 lei reprezentând taxă de timbru, instanța va considera că aceasta este justificată și reprezintă taxa de timbru aferentă cererii de încuviințare a executării silite, de asemenea taxa de 29,40 lei reprezentând taxe poștale sunt justificate.
Prin Hotărârea U.N.E.J.R. nr. 1/2013, publicata in Monitorul Oficial nr. 374 din 25 iunie, s-a modificat Statutul profesiei de executor judecătoresc și s-a abrogat lista care prevedea valorile maximale pe care executorii judecătorești le puteau percepe pentru cheltuielile de executare silită.
Prin urmare, în prezent, cuantumul cheltuielilor de executare nu mai este stabilit de legiuitor, ci va fi determinat de dovezile de la dosar, de actele din dosarul execuțional.
Verificând conținutul dosarului execuțional, instanța va constata că executorul judecătoresc a efectuat următoarele demersuri: a solicitat încuviințarea executării silite la instanță, a emis o încheiere privind stabilirea cheltuielilor de executare și o somație. Raportat la aceste demersuri, instanța va considera că suma de 396,80 lei reprezentând ,,alte cheltuieli ( hârtie, toner, dosar, etichete, xerox, soft executare, fax, etc)’’, sunt justificate raportat la cheltuielile pe care le presupune executarea silită.
Față de considerentele ce preced, având în vedere că nu a fost indicat nici un motiv de nelegalitate a actelor de executare silită întreprinse împotriva contestatorului, instanța urmează a respinge contestația la executare formulată ca nefondata.
Având în vede că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E :
Respinge contestația la executarea silită formulată de contestatorul V. C. D. cu domiciliul procesual ales în A., . V. & Asociații, nr. 23, ._, jud.A. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în A., . Drumuri Naționale A., nr. 39/A, Cod poștal_, jud. A. ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică azi, 23.02.2015.
Președinte, Grefier,
N. R. R. L. B.
Red. NR/tehnored.RLB
4 ex. /2 .
Se comunică cu:
Contestatorul - V. C. D. cu domiciliul procesual ales în A., . V. & Asociații, nr. 23, .> Intimat - C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în A., . Drumuri Naționale A., nr. 39/A
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1061/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 957/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
