Evacuare. Sentința nr. 1880/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1880/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 1880/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1880
Ședința publică din data de 15 aprilie 2015
Președinte: A. - B. V.
Grefier: N. – G. B.
S-a luat în examinare cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Orașul C. prin Primar A A. N. în contradictoriu cu pârâtul S. M., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei avocat B. B. din Baroul A. și reprezentantul pârâtului avocat G. R. din Baroul A., lipsă fiind pârâtul.
Cererea este legal timbrată cu suma de 100 lei taxă judiciară de timbru.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului arată că în cuprinsul notelor de ședință depuse la dosar la data de 10.03.2015, în alineatul 1 al acestora a răspuns cu privire la existența unor restanțe din partea pârâtului.
În ceea ce privește suma solicitată, reprezentanta reclamantului susține faptul că nu este vorba de o chirie ci reprezintă suma ce se calculează până la data evacuării, acesta fiind și motivul pentru care nu s-a calculat pentru tot anul.
Reprezentantul pârâtului învederează instanței faptul că între pârât și domnul primar au existat discuții în sensul acordării unui termen de grație pentru plata sumei solicitate, și solicită acordarea unui termen în vederea soluționării prezentului litigiu pe cale amiabilă.
Reprezentanta reclamantului susține că nu are cunoștință de existența vreunor discuții în acest sens, arată că se opune cererii de amânare formulate de reprezentantul pârâtului și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a verifica cele susținute de reprezentantul pârâtului la acest termen de judecată.
După reluarea cauzei, reprezentanta reclamantului susține că a luat legătura cu domnul primar care i-a comunicat că au fost purtate discuții cu pârâtul, însă nu pot lua astfel de hotărâri fără acordul Consiliului Local, astfel că nu subzistă posibilitatea închiderii litigiului pe cale amiabilă.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar factură și ordin de plată reprezentând plată onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și conform prevederilor art. 244 alin. 3 și art. 392 Noul Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Pe fondul cauzei, reprezentanta reclamantului arată că susține cererea formulată conform celor arătate în scris, evacuarea pârâtului din imobilul ocupat de acesta abuziv, obligarea acestuia la plata chiriei și cheltuieli pentru servicii și întreținere conform art.13 din contract până la data punerii în executare a hotărârii ce se va pronunța, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
Cu privire la petitul 2 al cererii și cu privire la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentantul pârâtului susține că cererea a fost depusă la finele anului 2014, iar pârâtul a achitat chiria pentru tot anul 2014 și pentru primele două luni din 2015.
În ceea ce privește evacuarea, reprezentantul pârâtului solicită respingerea acestei cereri având în vedere că a fost acceptată plata chiriei și e vorba în acest caz de o relocațiune tacită. Mai precizează că pârâtul nu a avut cunoștință de hotărârea Consiliului Local.
Nu solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 12.12.2014, sub numărul de dosar_, formulată de reclamantul Orașul C. prin Primar A. A. N. în contradictoriu cu pârâtul S. M., s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în orașul C., ., ., obligarea pârâtului la plata sumei de 66,10 lei/ lună, pentru perioada cuprinsă între luna februarie 2014 și până la data eliberării efective a locuinței, precum și a tuturor cheltuielilor pentru servicii și întreținere ocazionate de folosința efectivă a locuinței. S-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 228/10.01.2006 cu privire la imobilul din orașul C., ., al. 3, ., care a fost prelungit sub aspectul duratei prin actul adițional nr. 40/05.01.2011 până la data de 31.12.2013.
La data de 31.01.2014, Consiliul Local al Orașului C., a constatat prin hotărârea nr. 14 încetarea de drept din data de 31.12.2012 a acestui contract, precum și imposibilitatea încheierii unui nou contract, în condițiile în care pârâtul deținea în proprietate un alt imobil.
S-a arătat că deși pârâtul avea, conform pct. 10 alin. 7 și alin 8 din contractul de închiriere, obligația de a părăsi locuința într-un termen de 30 zile și de a suporta cu titlu de despăgubire chiria și toate cheltuielile pentru servicii și întreținere aferente perioadei pentru care a ocupat locuința, acesta a ocupat abuziv locuința, sens în care reclamantul l-a notificat cu privire la obligația de a elibera imobilul, la data de 18.02.2014.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 194 Cod de procedură civilă, art. 1796 lit. d și art. 1831 cod civil, iar în probațiune a depus la dosar înscrisuri semnate și ștampilate pentru conformitate cu originalul: Hotărârea nr.14/31.10.2014 a Consiliului Local C., contract de închiriere, notificare, confirmare de primire, extras CF.
Prin întâmpinarea depusă de pârât la dosar la data de 28.01.2015, s-a solicitat respingerea primului capăt de cerere privind evacuarea sa din imobilul din C., ., al. 3, ., ca fiind netemeinic și nelegal, a arătat că este de acord cu plata chiriei în sumă de 66,10 lei /lună din luna februarie 2014 până la zi și a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul a apreciat că cele două capete de cerere se combat reciproc întrucât s-a solicitat evacuarea sa din imobilului din litigiu, deși contractul de închiriere a fost prelungit până la data de 31.12.2013 și s-a solicitat plata chiriei din luna februarie 2014 până la data eliberării efective a locuinței, astfel că reclamantul a recunoscut că pentru perioada februarie 31.12.2013 – februarie 2014 s-a achitat chiria, și acceptând tacit prelungirea contractului. Mai mult s-a susținut că prin solicitarea de a fi obligat la plata până la data eliberării efective a locuinței, reclamantul a recunoscut că s-a prelungit contractul de închiriere până la data introducerii acțiunii.
Pârâtul a menționat faptul că nu a achitat chiria din luna februarie 2014 și până în prezent, întrucât în momentul în care s-a prezentat la caseria reclamantei pentru a achita aceste sume, nu i-a fost acceptată plata întrucât nu a fost finalizată fișa de calcul și în plus a arătat că achita chiria de o dată sau de două ori pe an.
Referitor la faptul că ar fi aplicabile dispozițiile art. 48 lit. a din Legea 114/1996, pârâtul a susținut că acestea nu sunt aplicabile întrucât imobilul de care reclamantul a făcut vorbire, îl deține în coproprietate cu fosta sa soție, și nu a fost efectuat partajul cu privire la acesta.
În acest sens s-a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea partajului.
Pârâtul a solicitat a se constata faptul că din moment ce s-a achitat chiria pe perioada 31.12.2012 și până în februarie 2014, reclamantul a trecut peste hotărârea nr. 14/31.01.2014, fiindu-i prelungit tacit contractul de închiriere, sens în care a solicitat respingerea primului capăt de cerere privind evacuarea sa din imobilul din litigiu, ca netemeinic și nelegal.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 205 Cod de procedură civilă, art. 1809 alin. 1, art. 1810 alin. 1, art. 1830, art. 1831 din Codul civil, Legea 114/1996, OUG 40/1999 și OUG 8/2004, iar în probațiune a depus la dosar înscrisuri semnate și ștampilate pentru conformitate cu originalul: carte de identitate, sentința civilă nr.5990/03.10.2013, decizia civilă nr.369/20.03.2014.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 10.02.2015, reclamantul a solicitat a se lua act de acordul pârâtului cu privire la plata chiriei pentru perioada februarie 2014 până la zi și a tuturor cheltuielilor pentru servicii și întreținere ocazionate de folosința locuinței.
Totodată s-a susținut faptul că pârâtul nu și-a exprimat poziția față de obligația de a achita obligația pecuniară și în continuare pentru perioada următoare până la evacuarea efectivă și nici cu privire la plata cheltuielilor aferente rezultate din folosința locuinței.
În ceea ce privește susținerea pârâtului conform căreia a operat o relocațiune tacită, reclamantul a arătat că nevacuarea pârâtului imediată s-a datorat faptului că i s-a acordat un termen în care să își găsească un alt imobil și nu poate fi interpretată ca o relocațiune tacită.
Mai mult s-a susținut și faptul că plata sumei lunare datorate, în perioada decembrie 2013 – ianuarie 2013 și în continuare după luna ianuarie 2014 nu mai au suport un titlu în vigoare, obligația de plată a chiriei revenind pârâtului, pentru nepărăsirea benevolă a locuinței, cu titlu de sancțiune până la data evacuării efective a imobilului.
Referitor la starea civilă a pârâtului, reclamantul a susținut faptul că aceasta nu îi conferă dreptul de a beneficia de o locuință din fondul locativ, iar existența unui proces de partaj având ca obiect un alt imobil confirmă legalitatea hotărârii Consiliului Local de reziliere a contractului de închiriere.
Astfel, reclamantul a apreciat cererea de suspendare formulată de pârât ca fiind neîntemeiată.
Pe cale de consecință, s-a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtului ca neîntemeiate.
Prin notele de ședință depuse la dosar, la data de 10.03.2015, reclamantul a precizat că nu s-a constatat vreo restanță a pârâtului la plata utilităților aferente folosinței imobilului, împrejurare față de care a menționat faptul că cererea de obligare a acestuia la plata cheltuielilor pentru servicii și întreținere ocazionate de folosința efectivă a locuinței vizează statuarea printr-o hotărâre judecătorească a acestei obligații, pentru eventualele restanțe ce pot fi acumulate până la momentul eliberării efective a locuinței.
La termenul din data de 18.03.2015 pârâtul, prin reprezentant a depus chitanțe de plată a chiriei și a arătat cu nu mai menține cererea de suspendare formulată prin întâmpinare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți s-a încheiat Contractul de închiriere nr.228/10.01.2006 cu actul adițional nr.40/05.01.2011 prin care reclamantul a închiriat pârâtului imobilul din C., ., ., jud.A. (f.6-9).
Contractul de închiriere fiind încheiat în data de 10.01.2006, este supus prevederilor Codului civil din 1864, conform art.102 din Legea nr.71/2011.
Prin Hotărârea nr.14/31.01.2014 emisă de Consiliul Local al Orașului C. s-a constat încetarea de drept cu data de 31.12.2012 a contractului de închiriere și imposibilitatea încheierii unui nou contract, având în vedere intervenirea ipotezei prevăzută de art.48 lit.a din Legea nr.114/1996 republicată și actualizată (f.5).
Având în vedere existența acestei hotărâri, care nu a fost atacată de către pârât, și care își produce în consecință efectele, se va reține că acesta nu mai deține un titlu locativ asupra imobilului, având obligația de a-l restitui locatorului, sens în care a fost și notificat de către reclamant (f.10-11), fapt pentru care se va admite cererea de evacuare a pârâtului din imobil.
În cauză nu se poate reține intervenirea relocațiunii tacite, deoarece contractul de închiriere a fost încheiat în baza Legii nr.114/1996, iar potrivit art.23 din această lege (în forma sa de la data încheierii contractului) „în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual”, reînnoire neacordată pârâtului față de prevederile art.48 lit.a din lege (solicitantul deține în proprietate o locuință), constatându-se încetarea de drept a contractului cu data de 31.12.2012 prin hotărârea mai sus menționată.
În ceea ce privește contravaloarea lipsei de folosință a imobilului solicitată de reclamant, în sumă de 66,10 lei/lună, pârâtul a achitat sumele solicitate până în luna februarie 2015 inclusiv (f.52-53), reclamantul fiind îndreptățit a le solicita în continuare, până la data eliberării efective de către pârât a locuinței, față de prevederile art.13 din contractul de închiriere.
Nu va putea fi obligat pârâtul la plata eventualelor restanțe legate de cheltuielile pentru servicii și întreținere ocazionate de folosința efectivă a locuinței, așa cum a cerut reclamantul, aceste pretenții neavând un caracter cert, astfel cum rezultă din chiar solicitările reclamantului. Mai mult, astfel de cheltuieli sunt datorate în mod evident furnizorilor, ca urmare a prestării de către aceștia a serviciilor corespunzătoare, reclamantul nefăcând dovada că este unul dintre acești furnizori și că a prestat astfel de servicii. Totodată, faptul că într-un contract de închiriere se prevede că sumele ocazionate de folosința imobilului cad în sarcina chiriașului nu îndreptățește locatorul a pretinde el însuși aceste sume, decât eventual în situația în care le-ar fi plătit în locul chiriașului.
Pentru toate cele de mai sus, se va admite în parte cererea de chemare în judecată, în sensul că se va dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în Oraș C., ., . și obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 66,10 lei/lună pentru perioada cuprinsă între luna martie 2015 și până la data eliberării efective a locuinței. Se va respinge cererea pentru rest.
În baza art.453 alin.2 Cod de procedură civilă pârâtul va fi obligat la plata sumei de 1100 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată, proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul Orașul C. prin Primar A. A. N., cu sediul în C., ., jud. A., având C._ în contradictoriu cu pârâtul S. M., cu domiciliul în C., ., ., jud. A. și în consecință:
Dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în Oraș C., ., ., jud.A..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 66,10 lei/lună pentru perioada cuprinsă între luna martie 2015 și până la data eliberării efective a locuinței.
Respinge cererea pentru rest.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1100 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2015.
Președinte, Grefier,
A. - B. V. N. – G. B.
ABV/NGB /15.05.2015
4 ex. / 2 ex. se .> - reclamantul Orașul C. prin Primar A. A. N., cu sediul în C., ., jud. A.,
- pârâtul S. M., cu domiciliul în C., ., ., jud. A.
| ← Uzucapiune. Încheierea nr. 4130/2015. Judecătoria ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 3510/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
