Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4591/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4591/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 4591/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4591
Ședința publică din data de 21 septembrie 2015
Președinte: G. - I. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare, cererea formulată pe calea ordonanței președințiale de către reclamantul P. A. – C., în contradictoriu cu pârâta B. C., având ca obiect reglementare program vizitare minor.
La apelul nominal se prezintă reclamantul asistat de av. T. D. din cadrul Baroului A., reprezentanta pârâtei, av. B. C. și martorul P. F., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei după care, se procedează la legitimarea reclamantului, sens în care acesta prezintă CI ., nr._.
Sub prestare de jurământ se audiază martorul prezent, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Reprezentanta pârâtei depune la dosar noi înscrisuri probatorii din care rezultă că unul dintre copii suferă de un handicap, comunicând și reprezentantului reclamantului un exemplar din acestea.
Conform solicitărilor instanței, reprezentantul reclamantului arată că s-a formulat o cerere de înapoiere a minorilor, iar în această situație, programul de vizitare propus se va putea realiza, în România.
Nemaifiind alte cereri ori probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în conformitate cu prevederile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea prezentei cereri de ordonanță președințială, astfel cum a fost formulată, respectiv reglementarea, în mod provizoriu a programului de vizitare, până la soluționarea pe fond a dosarului nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei A., cu obligarea pârâtei la respectarea acestuia program.
Solicită a se constata că, din întreg materialul probator administrat, rezultă că reclamantul dorește să ia legătura cu minorii însă i se interzice de către pârâtă acest lucru, apreciind însă că este în interesul superior al copiilor ca aceștia să aibă legături și cu tata. Față de cele arătate a solicitat admiterea cererii sale, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea cererii de ordonanță președințială, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, neexistând o pagubă iminentă ce s-ar produce reclamantului, nefiind dovedită nici urgența luării unei asemenea măsuri.
Pe fond, apreciază că nu poate fi realizat programul de vizitare propus de către reclamant, minorii neputând veni la fiecare sfârșit de săptămână în vizită la acesta în România, din Germania, minorii având cursuri, iar minora urmează chiar un tratament pentru handicapul de care suferă.
În replică, reprezentantul reclamantului arată că actele privind handicapul minorei au fost produse doar pentru ca pârâta să poată sta acasă, respectiv pentru a nu lucra, minora neavând vreun handicap în realitate.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 25 iunie 2015, sub numărul de dosar_, reclamantul P. A. – C. a formulat pe calea ordonanței președințiale, cerere de reglementare a programului de vizitare a minorilor P. A. – A., născută la data de 09 aprilie 2009 și P. A. G., născută la data de 06.09.2011, chemând în acest sens în judecată pârâta B. C..
A solicitat astfel a se dispune obligarea pârâtei la respectarea unui program de vizitare a minorelor, în fiecare sfârșit de săptămână, începând cu ziua de vineri, orele 18.00, până duminică orele 18.00, minorele urmând să rămână la tată și pe timp de noapte, șapte zile consecutive în vacanța de iarnă, în anii pari cele șapte zile cuprinzând și zilele de 24,25 și 26 decembrie, iar în anii impari cele șapte zile cuprinzând zilele 31 decembrie, 1 și 2 din anul următor, cu rămânerea acestora peste noapte la tată, jumătate din vacanța de vară, într-un an prima jumătate, iar în anul următor cea de-a doua jumătate, cu rămânerea acestora peste noapte la tată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, acesta a fost căsătorit cu pârâta din data de 01.02.2007 până la data de 20.02.2014, din căsătorie rezultând minorele P. A. – A., născută la data de 09.04.2009 și P. A. G., născută la data de 06.09.2011, divorțul fiind pronunțat de către Judecătoria A., prin sentința civilă nr. 204/21 ianuarie 2014 în dosar_/_, stabilindu-se printre altele exercitarea autorității părintești în comun, locuința minorelor la pârâtă și obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere pe seama acestora .
Reclamantul a mai arătat că, acesta și-a îndeplinit obligațiile stabilite de către instanța de judecată, până la data de 17.08.2014, când pârâta, împreună cu minorele, a plecat din România în Germania pentru a locui acolo în mod permanent, fără a exista consimțământul reclamantului în acest sens, iar de la momentul plecării, pârâta nu îi mai permite reclamantului contactul cu minorele, inclusiv cel telefonic, deși atâta timp cât au locuit în țară, acestea erau foarte atașate de tatăl lor.
De asemenea, reclamantul a arătat că în prezent a demarat și procedura necesară pentru înapoierea minorelor, adresându-se în acest sens autorităților centrale germane .
A solicitat a se constata că prezenta cerere întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, sens în care a solicitat admiterea acesteia.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 194 și următoarele Cod procedură civilă, art. 401, 496, 497 Cod civil, art. 17, 18 din Legea nr. 272/2004, respectiv art. 997 Cod procedură civilă .
În cadru probei cu acte, reclamantul a depus la dosar copiile sentințelor civile pronunțate, de divorț, respectiv ordonanța președințială, copii acte stare civilă, copie carte identitate, respectiv comunicare e-mail Ministerul Justiției și confirmarea de primire a cererii de înapoiere a minorelor.
La data de 04 august 2015, pârâta, a depus la dosar, prin serviciul registratură, note de ședință prin care a arătat că, întrucât minorele au reședința în Germania, aplicabile în cauză sunt prevederile Regulamentului CE nr. 2201/2003, considerând că, ar trebui să fie competente în primul rând instanțele statului membru în care copilul își are reședința obișnuită, stabilirea competenței instanței în această materie fiind reglementată de art.8 alin. 1 din regulament, iar în prezenta cauză, pentru a fi competentă Judecătoria A. trebuia îndeplinită condiția privind reședința minorelor pe raza de competență a acestei instanțe, însă minorele își au reședința obișnuită în Germania.
Pentru toate acestea, pârâta a solicitat respingerea cererii formulată, invocând în drept Regulamentul CE nr. 2201/_. al Consiliului.
Prin concluziile scrise depuse la data de 19.08.2015, reclamantul a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei A. în soluționarea prezentei cereri.
A apreciat că situația de față nu se pretează la excepțiile prevăzute de art. 9 și 12 din Regulamentul CE nr. 2201/2003 ci, în cauză sunt incidente dispozițiile exprese ale art. 10 din același regulament, în temeiul cărora, reclamantul a apreciat că, Judecătoria A. este competentă să soluționeze prezenta cerere.
Reclamantul a mai arătat că, deși instanțele din România au stabilit ca, locuința minorelor să fie la mamă, aceasta a fost stabilită în mod firesc în țară, iar nu în străinătate, în lipsă de dispoziție contrară.
La termenul de judecată din data de 07.09.2015, instanța a respins excepția necompetenței instanțelor din România, în soluționarea prezentei cereri, fiind totodată încuviințată cererea de probațiune formulată de către reclamant privind audierea martorului P. F., probă administrată în ședința publică din data de 21.09.2015, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
La aceeași dată, pârâta a completat probațiunea cu noi înscrisuri din care rezultă handicapul de care suferă minora P. A. G..
Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele :
Din căsătoria părților au rezultat copiii P. A. A., născută la data de 09.04.2009 în municipiul A. și P. A. G., născută la data de 06.09.2011 în municipiul A..
Prin sentința civilă nr. 204 pronunțată de Judecătoria A. la data de 21.01.2014 în dosar nr._/55/2013, căsătoria părților a fost desfăcută prin divorț, s-a dispus exercitarea autorității părintești de către ambii părinți cu privire la copiii P. A. A. și P. A. G., a fost stabilită locuința acestora la domiciliul mamei și a fost obligat tatăl la pensie de întreținere în favoarea minorelor.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 3356/08.07.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2014 a fost suplinit consimțământul reclamantului din prezenta cauză pentru eliberarea pașapoartelor fiicelor minore și pentru deplasarea acestora în Germania împreună cu pârâta B. C., pe o perioadă de o lună, în cursul anului 2014.
În luna august 2014, pârâta s-a deplasat cu cele două minore în Germania stabilindu-și reședința în această țară.
Totodată, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul a inițiat demersuri pentru înapoierea celor două minore, adresându-se autorității centrale competente din Germania.
Conform art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, iar potrivit alin. 5 a aceluiași articol, „pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
Așadar, condițiile specifice și cumulative de admisibilitate ale ordonanței președințiale sunt existența aparenței unui drept în favoarea părții, urgența, vremelnicia, și neprejudecarea fondului.
Relativ la aparența dreptului, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 401 alin 1 Cod civil, părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar conform art. 503 cod civil părinții au aceleași drepturi și îndatoriri față de copil.
În speță, după cum rezultă din depoziția martorei P. F., pârâta îl împiedică pe reclamant să păstreze legături personale cu minorele, astfel că, acesta este îndreptățit să solicite instanței stabilirea în mod provizoriu a unui program de vizitare, până la soluționarea dosarului nr._ înregistrat la Judecătoria A., având ca obiect reglementare program vizitare minor.
Sub aspectul vremelniciei măsurii, pe rolul Judecătoriei A. este înregistrat dosarul cu nr._, având ca obiect reglementare program vizitare minor, astfel că în speță condiția vremelniciei măsurii este îndeplinită, fondul cauzei urmând a fi judecat în dosarul anterior menționat.
În ceea ce privește urgența, legea nu dă o definiție a acesteia, ea trebuind a fi apreciată de către instanță, raportat la condițiile prevăzute de art. 996 C.proc.civ, adică ori de câte ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara sau înlăturarea unei piedici ivite în cursul executării nu se pot realiza eficace pe cale unei acțiuni de drept comun. În cazul ordonanței președințiale urgența trebuie apreciată raportat la momentul judecării cererii.
Art. 6 lit. j din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului consacră principiul celerității în luarea oricărei decizii cu privire la copii, orice măsură, decizie sau procedură în care sunt implicați copiii fiind necesar a se lua cu maximă urgență, pentru a nu lipsi nici un moment copilul de asistență și ocrotire indiferent de circumstanțele speciale în care acesta s-ar afla.
Indubitabil există o urgență în ceea ce privește reglementarea modalității concrete de păstrare a legăturilor personale între părintele cu care copiii nu locuiesc, între părți existând neînțelegeri cu privire la acest aspect, neînțelegeri care în lipsa unei reglementări, chiar și provizorii, ar putea crea un prejudiciu emoțional pentru cei doi copii.
Lipsa totală a unuia dintre părinți din viața copilului pentru o perioadă îndelungată poate crea un prejudiciu emoțional copilului și poate constitui o barieră în dezvoltarea relației ulterioare dintre aceștia. În acest fel s-ar crea o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara în sensul art. 997 Cod procedură civilă, fiind îngrădit atât dreptul copiilor de a avea legături cu tatăl cât și dreptul corelativ al tatălui de a se bucura de compania copiilor, cu consecința creării unei rupturi afective între aceștia.
Din declarația martorei P. F. rezultă că, ulterior lunii august 2014, legăturile personale dintre tată și minore au avut de suferit, reclamantul reușind doar sporadic să comunice cu fiicele sale din cauza comportamentului mamei care, foarte rar le permite copiilor să vorbească la telefon cu tatăl și atunci când o face, de multe ori închide telefonul dacă ceva nu îi convine.
Față de considerentele expuse instanța reține că este îndeplinită condiția urgenței impusă de art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă.
În mod evident este îndeplinită și condiția de neprejudecare a fondului cauzei, acesta urmând a fi judecat în dosarul al cărui obiect îl formează acțiunea de reglementare a programului vizitare promovată de către reclamant pe calea dreptului comun.
În analiza sumară efectuată în cadrul procedurii de ordonanță președințială, instanța va avea în vedere că relația dintre părinte și copiii săi este esențială în dezvoltarea armonioasă a minorilor, posibilitatea copiilor și a părintelui de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezentând un element fundamental al vieții de familie, iar împiedicarea unei asemenea relații, în măsura în care nu este justificată de interesul superior al copilului, reprezintă o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie, garantat de art. 8 CEDO.
În cauză nu există dovezi că reclamantul manifestă un comportament nepotrivit față de mamă sau copii, comportament care ar putea justifica împiedicarea relațiilor personale ale tatălui cu minorele în scopul protejării interesului superior al copiilor. De altfel, prin notele de ședință depuse la dosar pârâta nu invocă niciun motiv care ar putea justifica privarea tatălui de a avea legături personale cu cele două fiice, amintind doar cu ocazia dezbaterilor că una dintre minore a fost diagnosticată cu un handicap.
Cu privire la acest aspect instanța reține că certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 978/04.09.2013 a fost valabil pentru o perioadă de un an de la data eliberării, termen care însă a expirat de mai bine de un an.
Mai mult, toate actele medicale depuse la dosar sunt anterioare eliberării certificatului de încadrare în grad de handicap amintit, majoritatea fiind întocmite în scopul eliberării acestuia și nu există nici un înscris care să sprijine susținerile pârâtei în sensul că minora suferă în continuare de același handicap (astmă bronșic persistent, formă medie) sau că urmează vre-un tratament medical.
În ceea ce privește programul concret de păstrare a legăturilor personale cu minorele instanța reține că, față de vârsta celor doi copii, de patru și șase ani, deplasarea acestora în România la fiecare sfârșit de săptămână ar fi mult prea solicitantă, astfel că, raportat la situația prezentă a minorelor se impune păstrarea legăturilor personale cu tatăl în special în modalitatea prevăzută de art. 18 alin 1 lit. d din Lg 272/2004.
Instanța va înlătura susținerile reclamantului, prin reprezentant, în sensul că minorele urmează să fie returnate în România în urma demersurilor inițiate de acesta și astfel s-ar impune găzduirea copiilor la fiecare sfârșit de săptămână, în prezent acestea fiind simple presupuneri, iar în cadrul procedurii de ordonanță președințială instanța analizează situația concretă existentă la momentul soluționării cererii și nu o prezumtivă situație viitoare.
Pentru a asigura posibilitatea reclamantului de a avea contact direct cu cei doi copii, având în vedere și relația puternică de atașament între aceștia, așa cum a fost evidențiată de martorul ascultat, se impune ca reclamantul să aibă posibilitatea să viziteze copiii la locuința acestora sau în localitatea de domiciliu sau reședință a mamei.
De asemenea, ținând cont pe de o parte de importanța emoțională a sărbătorilor de iarnă, iar pe de altă parte de distanța mare dintre locuința părinților, instanța va dispune ca reclamantul să aibă legături personale cu minorele, în anii pari, șapte zile consecutive din vacanța școlară a copiilor, care să cuprindă intervalul 24-26 decembrie, la locuința minorelor sau în localitatea de domiciliu sau reședință a mamei.
Având în vedere că perioada vacanței de vară este suficientă pentru ca minorele să se odihnească după efectuarea unei călătorii din Germania în România, se impune ca cei doi copii să petreacă o lună în timpul acestei vacanțe la domiciliul tatălui, cu ridicarea minorilor de către tată de la locuința mamei și înapoierea acestora la sfârșitul programului de vizitare, pe cheltuiala reclamantului.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 997 Cod procedură civilă, instanța va admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul P. A. C. în contradictoriu cu pârâta B. C. și va reglementa în mod provizoriu, până la soluționarea dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei A., dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorele P. A. A. și P. A. G., în conformitate cu următorul program: în primele trei săptămâni din lună, sâmbăta, în intervalul orar 14:00-20:00, ora României, timp de o oară prin contact telefonic, internet sau alt mijloc de comunicare la distanță; în a patra săptămână din lună, de sâmbătă orele 10:00, ora Germaniei, până duminică ora 18:00, ora Germaniei, la locuința copiilor sau în localitatea de domiciliu sau reședință a mamei; în anii pari, șapte zile consecutive din vacanța școlară a copiilor, care să cuprindă intervalul 24-26 decembrie, la locuința copiilor sau în localitatea de domiciliu sau reședință a mamei; o lună în timpul vacanței de vară a copiilor, de regulă prima jumătate, la domiciliul tatălui, cu ridicarea minorilor de către tată de la locuința mamei și înapoierea acestora la sfârșitul programului de vizitare, pe cheltuiala reclamantului.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul P. A. C., CNP:_, cu domiciliul în A., ., . și domiciliul procesual ales în Sânicolau M., ., nr. 5, județul T., în contradictoriu cu pârâta B. C., CNP_, cu domiciliul în Germania, oraș Lichtenstein, .. 21 și domiciliul procesual ales în A., .. 43, ., având ca obiect reglementare program vizitare și în consecință:
Reglementează în mod provizoriu, până la soluționarea dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei A., dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorele P. A. A., născută la data de 09 aprilie 2009 în A. și P. A. G., născută la data de 06 septembrie 2011în A., în conformitate cu următorul program:
- În primele trei săptămâni din lună, sâmbăta, în intervalul orar 14:00-20:00, ora României, timp de o oară prin contact telefonic, internet sau alt mijloc de comunicare la distanță;
- În a patra săptămână din lună, de sâmbătă orele 10:00, ora Germaniei, până duminică ora 18:00, ora Germaniei, la locuința copiilor sau în localitatea de domiciliu sau reședință a mamei;
- În anii pari, șapte zile consecutive din vacanța școlară a copiilor, care să cuprindă intervalul 24-26 decembrie, la locuința copiilor sau în localitatea de domiciliu sau reședință a mamei;
- O lună în timpul vacanței de vară a copiilor, de regulă prima jumătate, la domiciliul tatălui, cu ridicarea minorilor de către tată de la locuința mamei și înapoierea acestora la sfârșitul programului de vizitare, pe cheltuiala reclamantului.
Fără cheltuielile de judecată.
Provizorie și executorie.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria A., în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2015.
Președinte Grefier
G. I. B. A. T.
Red./ dact.
G.I.B/A.T/23.09.2015
4 ex. / 2 . comunică cu: reclamantul P. A. C., domiciliul procesual ales în Sânicolau M., ., nr. 5, județul T.,
pârâta B. C., domiciliul procesual ales în A., .. 43, .
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4520/2015. Judecătoria ARAD | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
