Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 5684/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5684/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 5684/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5684
Ședința publică din data de 26 octombrie 2015
Președinte: G. - I. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, cererea formulată de reclamanta M. C. S., în contradictoriu cu pârâții Ș. M. C., G. P. A. și G. A., având ca obiect partaj bunuri comune și cererea reconvențională formulată de pârâții – reclamanți reconvenționali Ș. M. C., G. P. A. și G. A., în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențional M. C. S., având același obiect.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea principală este timbrată cu suma de 3731 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, iar cererea reconvențională a fost timbrată cu suma de 103 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, văzând concluziile părților, consemnate în încheierea dată în ședința publică din data de 12.10.2015, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi și care face parte integrantă din prezenta, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 08.10.2014, reclamanta M. C. S., a chemat în judecată pârâții Ș. M. C., G. P. A. și G. A., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate că defuncta Brăndușa M. a dobândit sub durata căsătoriei cu pârâtul de ordin 3, G. A., prin contribuție exclusivă de 100%, imobilul situat în A., ., nr. 40, . CF nr._ A., cu nr. top. 792/b/1/a/1/XIII, în suprafață de 32 mp, compus din 1 cameră, baie, bucătărie și antreu, să se dispună anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 2/2014 emisă în dosar succesoral nr. 2/31.01.2014 al BNP T. D., cu privire la masa succesorală, respectiv la cota de ½ a pârâtului G. A. din imobilul în litigiu, să se constate că în urma decesului mamei Brăndușa M., survenit la data de 27.09.2014, având ultimul domiciliu în A., ., nr. 40, ., a rămas o masă succesorală compusă din cota de 1/1 din imobilul din litigiu, în valoare de 6000 euro, dobândit de defunctă prin cumpărare.
A solicitat totodată a se constata că asupra acestei mase succesorale au vocație succesorală, reclamanta, în cotă de 1/3, în calitate de fiică, pârâta Ș. M. C., în cotă de 1/3, în calitate de fiică și pârâtul G. P. A. în cotă de 1/3, în calitate de fiu.
Să se dispună predarea succesiunii de pe urma defunctei Brăndușa M., conform următoarelor cote: reclamanta în cotă de 1/3 din imobil, pârâta Ș. M. C. în cotă de 1/3 din imobil și pârâtul G. P. A. în cotă de 1/3 din imobil.
Reclamanta a solicitat de asemenea să se dispună partajul imobilului, prin atribuirea acestuia către reclamantă, cu obligarea la plata unei sulte de 2000 euro către fiecare pârât, corespunzător cotei fiecăruia de 1/3 din întregul imobil, cu îndrumarea Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A. la efectuarea cuvenitelor mențiuni, cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că aceasta, împreună cu pârâții de ordinul 1 și 2, sunt copiii rezultați din căsătoria încheiată între pârâtul de ordinul 3, G. A. și defuncta, Brăndușa M..
Susține că la puțin timp după nașterea acesteia, în anul 1982, părinții s-au separat în fapt, moment din care frații nu au mai copilărit împreună, aceasta rămânând cu mama, iar ceilalți doi frați au rămas cu tatăl, pârâtul de ordinul 3.
Mama a reușit în cursul anului 1993 să achiziționeze un apartament, imobilul din litigiu, unde reclamanta a și copilărit, la data achiziționării acestuia mama achitând integral prețul, fără nici un fel de contribuție din partea tatălui, de care era deja despărțită de 11 ani.
A mai arătat că, deși au trăit despărțiți timp de 15 ani, părinții acestora au divorțat doar în anul 1997, urmare a acțiunii promovată de pârât, în cadrul căreia acesta a arătat că părțile s-au separat în fapt de foarte mult timp.
Reclamanta mai susține că în ultimii ani de viață a mamei sale, aceasta a fost cea care s-a ocupat de ea, împreună cu soțul acesteia, tot ea fiind și cea care a înmormântat-o și are grijă de mormântul ei, chiar dacă vine special pentru aceasta din Austria, unde locuiește în prezent .
S-a mai arătat că în cursul anului trecut, iar ulterior la începutul acestui an, frații săi au insistat să se facă moștenirea, solicitându-i să le pună la dispoziție contractul de cumpărare al apartamentului, ulterior fiind chemată la succesiune, moment în care s-a emis și certificatul de moștenitor atacat.
Întrucât la data dezbaterii succesiunii a fost indusă în eroare, la fel ca pârâții de ordinul 1 și 2, de către pârâtul de ordinul 3, tatăl acestora, cu privire la contribuția acestuia la dobândirea apartamentului și masa succesorală, a apreciat certificatul de moștenitor ca fiind lovit de nulitate sub acest aspect al cotei de ½ din imobil, iar succesiunea trebuia dezbătută asupra întregului imobil.
Reclamanta a învederat că solicită atribuirea imobilului către aceasta, întrucât ea a fost cea care a locuit și a participat la unele îmbunătățiri la acest imobil, care însă nu are o valoare de circulație mai mare de 6000 euro în condițiile de piață de astăzi.
Față de toate cele arătate, a solicitat admiterea cererii sale, astfel cum a fost formulată, invocând în drept prevederile art. 118 din Legea nr. 36/1995 republicată, art. 650 și următoarele, art. 728 și următoarele cod civil vechi, art. 979 și următoarele Cod procedură civilă .
În cadru probei cu acte, reclamanta a depus la dosar copia certificatului de moștenitor nr. 2/31.01.2014, copie extrasului CF nr._ A., copia contractului de vânzare – cumpărare nr. 175/27.08.1993, copia acțiunii de divorț promovată de către G. A., copia sentinței pronunțate prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei, copie certificat deces ., nr._.
În carul procedurii scrise, la data de 25.11.2014, prin serviciul registratură, pârâții au depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat respingerea primelor 5 puncte din cererea formulată, ca neîntemeiate în fapt și în drept, nedovedite, netemeinice, nefondate și nelegale, întrucât există deja un dosar succesoral notarial cu nr. 2/31.01.2014 în cadrul căruia toate părțile din prezentul dosar, inclusiv reclamanta, au semnat că sunt de acord cu repartizarea moștenirii în modalitatea indicată în Certificatul de Moștenitor.
Referitor la petitele 6 și 7 de cerere, pârâții au solicitat disjungerea acestora și formarea unui nou dosar, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâții au arătat că acțiunea reclamantei trebuie respinsă „ab initio”, fiind formulată împotriva unui act notarial valabil încheiat.
Au apreciat că esențial de analizat este punctul 2 din petitul reclamantei, respectiv anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 2/31.01.2014 cu privire la masa succesorală, respectiv la cota de ½ a pârâtului G. A., întrucât respingerea acestui petit atrage după sine respingerea celorlalte capete de cerere și însăși respingerea acțiunii care este formulată cu rea credință împotriva unui act notarial legal semnat de către reclamantă.
S-a arătat de către pârâți că, în fața notarului public, tuturor părților li s-a adus la cunoștință că pârâtul G. A. era căsătorit cu defuncta la data cumpărării apartamentului, existând astfel comunitate de bunuri între soți, prezumție instituită de lege pentru bunurile dobândite în timpul căsătoriei, aducându-i-se la cunoștință de asemenea și împrejurarea că moștenirea se dezbate doar asupra cotei de ½ din apartament, toți moștenitorii, inclusiv reclamanta, fiind de acord și semnând actul de sistare al stării de indiviziune și celelalte documente succesorale.
Au apreciat de asemenea că nu poate fi vorba de dol, întrucât reclamanta cunoștea contribuția fiecărui părinte, anterior deschiderii succesiunii în dosarul succesoral nr. 2/31.01.2014, însă nu a invocat-o niciodată în timpul dezbaterii succesiunii, astfel că neexistând dol, nu se va putea atrage nici nulitatea certificatului de moștenitor.
Pârâții au apreciat de asemenea valoarea imobilului, astfel cum s-a indicat de către reclamantă, ca fiind una mult prea mică față de valoare reală de circulație a acestuia, care se poate ridica la suma de 10.000 euro, fiind într-o zonă centrală.
Pe cale reconvențională, pârâții au solicitat obligarea reclamantei – pârâtă reconvențional la plata către Ș. M. – C. a 1/6 din următoarele sume de bani, respectiv cheltuieli de întreținere a imobilul și impozit aferent acestuia, în sumă totală de 2931,41 lei, respectiv suma de 981,87 lei reprezentând cheltuieli de deplasare în România, precum și taxe notariale și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A., în total sumă de 1.504,64 lei.
Au arătat că toate aceste cheltuieli se ridică la suma de 5.417,92 lei x 1/6, reprezentând cota de proprietate a reclamantei înscrisă în CF, respectiv 902,98 lei, la acestea adăugându-se onorariul executorului judecătoresc în sumă totală de 200 lei.
În motivare au arătat că după decesul antecesoarei părților, reclamanta a avut o conduită malițioasă și de rea credință, refuzând printre altele să predea documentele originale de proprietate ale apartamentului, punând astfel părțile în imposibilitatea de a realiza efectiv întabularea și succesiunea, fiind întreprinse demersuri permanente, constând în notificări prin intermediul executorului judecătoresc, toate cheltuielile acestea fiind suportate de către Ș. M. – C., cuantumul tuturor cheltuielilor solicitate fiind de 1.102,98 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 209 Cod procedură civilă, art. 647 alin. 3, art. 1155, art. 1349 Cod civil, precum și art. 138, art. 205 Cod procedură civilă, art. 1214 alin. 4 Cod civil, iar în probațiune au fost depuse înscrisuri (filele 40 – 61 dosar).
Prin înscrisul depus la fila 74 dosar, pârâții au arătat că înțeleg a completa cuantumul cererii reconvenționale cu suma de 93,43 lei reprezentând 1/6 din suma de 560,61 lei achitată de reclamanta reconvențională Ș. M. C. cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente lunilor aprilie – decembrie 2014.
În drept invocă dispozițiile art. 204 alin. 2 pct. 2 din Cod procedură civilă.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că toate susținerile pârâților sunt neadevărate.
Astfel, a învederat că dolul se realizează și prin omisiune, așa cum a făcut-o pârâtul de ordin 3 atunci când acesta în mod fraudulos a omis să o informeze pe reclamantă asupra unor împrejurări, respectiv că nu a avut nicio contribuție la dobândirea imobilului, iar independent de anularea parțială a certificatului de moștenitor, instanța poate să dispună în cadrul acestui proces cu privire la partaj, constatând contribuția exclusivă a defunctei și excluzându-l pe pârâtul de ordin 3 de la împărțeală.
Față de poziția procesuală a pârâților de ordin 1 și 2, frații acesteia, care au arătat că nu au fost induși în eroare de către pârâtul de ordin 3, tatăl lor, reclamanta a apreciat că aceștia au știut tot timpul de la tatăl lor că acesta nu a avut nicio contribuție și implicit nicio cotă de proprietate, înțelegându-se anterior dezbaterii succesorale să procedeze astfel cum au făcut-o, nedând astfel posibilitatea reclamantei de a dobândi cota de 1/3 din imobil.
A considerat astfel că succesiunea s-a dezbătut prin fraudă la lege, cu intenția de eludare a dreptului de proprietate al reclamantei asupra cotei de 1/3 din imobil.
Susține că pârâții au profitat de dispozițiile legale referitoare la prezumția comunității de bunuri dobândite sub durata căsătoriei, convenind să procedeze la dezbaterea succesiunii doar asupra a jumătate din imobil, cu intenția clară de a o împiedica pe aceasta să dobândească cota de 1/3 din imobil.
În aceste condiții, reclamanta a apreciat că întreaga apărare a pârâților deturnează atenția de la adevărata problemă, canalizând discuția în contradictoriu spre ideea de legalizare a unei acțiuni frauduloase comune de îndepărtare a acesteia de la întreaga succesiune și de curățare de vicii a procedurilor prin care s-a realizat această acțiune.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă .
La termenul de judecată din data de 16.02.2015, s-a dispus disjungerea petitelor 3-7 din cererea principală formulată, creându-se un nou dosar, cu nr. 2120/_, judecarea căruia s-a suspendat la data de 09.03.2015, în conformitate cu prevederile art. 413, Cod procedură civilă, până la soluționarea prezentei cereri.
La aceeași dată, instanța a încuviințat cererea formulată de reclamantă privind audierea martorilor Hant G. ( fila 124), H. M. și V. C. D. (fila 138), s-a încuviințat cererea formulată de către reprezentantul pârâților – reclamanți reconvenționali privind luarea interogatoriului reclamantei ( filele 119 – 123 ) și s-a încuviințat cererea de probațiune formulată de către pârâții – reclamanți reconvenționali privind audierea martorilor T. D., probă asupra căruia însă instanța a revenit la termenul de judecată din data de 06.04.2015 și Hexan E. ( fila 137).
S-a emis de asemenea adresă către BNP T. D., în vederea comunicării dosarului execuțional nr. 2/31.01.2014, acesta fiind atașat la filele 83 – 117 dosar).
De asemenea, la termenul de judecată din data de 09 martie 2015, s-a dispus, din oficiu, efectuarea unei expertize în specialitatea construcții civile în vederea stabilirii valorii actuale a imobilului din litigiu, fiind numit în cauză expert tehnic B. S., raportul efectuat în acest sens fiind depus la filele 168 – 191 dosar).
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Pârâtul G. A. și defuncta B. M. au avut calitatea de soți, iar din căsătoria acestora au rezultat trei copii, reclamanta M. C. S. și pârâții Șodrângă M. C. și G. P. A..
În anul 1993 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 175/27.08.1993 prin care defuncta B. M. a achiziționat de la . situată în A., ., nr. 40, . de_ lei (fila 11).
Prin sentința civilă nr. 6196 din 16.10.1997 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr. 4849/1997 (filele 13-14) căsătoria acestora a fost desfăcută prin divorț, fiul minor P. A. fiind încredințat tatălui, iar fiica C. S., mamei.
La data de 27 septembrie 2011 a decedat numita B. M., iar în urma dezbaterii succesiunii după aceasta a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 2 din data de 31.01.2014 de către BIN T. D. (filele 7-8), prin care s-a stabilit că mama succesorală este formată din cota de ½ părți din apartamentul nr. 13 situat în A., ., nr. 40, ., județul A., restul de ½ părți din acest bun formând cota de bun comun al soțului supraviețuitor G. A.. Prin același certificat s-a stabilit că au calitatea de moștenitori pârâții Șodrângă M. C., G. P. A. și reclamanta M. C. S..
Dreptul de proprietate al părților a fost înscris în CF_-C1-U10 A. la data de 05.02.2014 (fila 9).
Reclamanta solicită anularea certificatului de moștenitor nr. 2/31.01.2014 invocând dolul prin reticență și frauda la lege.
Cu privire la existența dolului, invocă conduita pârâtului G. A. care a indus-o în eroare atât pe reclamantă cât și pe ceilalți doi frați cu privire la contribuția acestuia la dobândirea apartamentului și implicit la masa succesorală
Potrivit art. 1214 alin 1 Cod civil, consimțământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părți ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.
Din probele administrate rezultă că, deși pârâtul G. A. nu i-a adus la cunoștință cu ocazia semnării actului care a fost contribuția sa la dobândirea bunului, reclamanta cunoștea această împrejurare cu mult înainte de semnarea actului, astfel că nu se poate pune problema dolului, lipsa de informare din partea pârâtului fiind irelevantă atâta vreme cât reclamanta cunoștea la momentul semnării actului împrejurările care pretinde că i-au fost ascunse.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1133 alin 2 Cod civil raportat la art. 106 alin 2 din Lg 36/1995, anterior stabilirii componenței patrimoniului succesoral, notarul public a procedat la lichidarea regimului matrimonial, întocmind în acest sens declarația autentificată prin încheierea nr. 89 din data de 31.01.2014, semnată de toate părțile din prezenta cauză, prin care acestea au fost de acord cu sistarea comunității de bunuri în cote egale de câte ½ părți pentru fiecare coproprietar, respectiv pentru defunctă și pârâtul G. A..
Prin răspunsurile la întrebările 4 și 7 din interogatoriu, reclamanta recunoaște că avea o bănuială că tatăl nu a contribuit la dobândirea apartamentului, susținând însă că nu a avut dovezi clare în acest sens.
Depozițiile martorilor H. G. și V. C. D. (fila 138) confirmă faptul că reclamanta avea cunoștință cu mult înainte de semnarea declarației autentificată prin încheierea nr. 89 din data de 31.01.2014 și a certificatului de moștenitor a cărei anulare o solicită, despre împrejurarea că pârâtul G. A., tatăl său, nu a avut nicio contribuție la dobândirea bunului.
Astfel, martorul H. G. declară că după ce s-a mutat în locuința de serviciu, pe care ulterior a și cumpărat-o, defuncta a locuit împreună cu fiica S. și cu siguranță în acea perioadă nu mai locuia împreună cu soțul său.
Din depoziția martorei V. C. D. instanța reține că după un an sau doi după ce a cunoscut-o pe reclamantă și pe mama acesteia, a auzit-o pe defunctă plândându-se de faptul că fostul soț nu participă cu nimic la creșterea și educarea reclamantei. Tot de la defunctă a luat la cunoștință despre faptul că aceasta plătea ratele pentru imobil și cheltuielile lunare, aspect care era cunoscut de către reclamantă. Martora a aflat de la reclamantă că tatăl său nu a participat nici la achitarea ratelor și nici la creșterea și educarea sa.
Coroborând proba cu interogatoriul reclamantei cu depozițiile celor doi martori rezultă fără putință de tăgadă că reclamanta cunoștea cu mult timp înainte de dezbaterea succesiunii după mama sa că pârâtul G. A. nu a avut nicio contribuție la achiziționarea apartamentului.
În consecință, nu se poate reține existența dolului atâta timp cât reclamanta cunoștea anterior întocmirii actului împrejurarea care pretinde că i-a fost ascunsă de pârâtul G. A., la momentul încheierii acestuia.
Frauda la lege, invocată de reclamantă reprezintă o cauză de nulitate absolută decurgând din nevalabilitatea cauzei actului juridic civil.
Fiind o cauză de nulitate absolută, incidența acesteia este reglementată de dispozițiile art. 1250 Cod civil, conform căruia contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general.
În speță nu se poate reține frauda la lege ca și cauză de nulitate absolută, având în vedere că dispozițiile privind componența masei succesorale și cotele ce se cuvin moștenitorilor nu ocrotesc un interes general ci unul particular și nu sunt sancționate în mod expres cu nulitate absolută.
Față de considerentele expuse instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 2/31.01.2014 emis de BIN T. D..
În ceea ce privește contribuția celor doi foști soți, pârâtul G. A. și defuncta B. M., la dobândirea bunului comun instanța reține că, așa cum s-a arătat, reclamanta a semnat declarația autentificată prin încheierea nr. 89 din data de 31.01.2014, prin care toate părțile din prezenta cauză au fost de acord cu sistarea comunității de bunuri în cote egale de câte ½ părți pentru fiecare coproprietar, respectiv pentru defunctă și pârâtul G. A..
În consecință, chiar dacă din probele administrate rezultă o stare de fapt diferită față de cea reținută prin actul autentic, instanța nu poate stabili o contribuție exclusivă a defunctei la dobândirea bunului, cât timp actul autentic este valabil încheiat și față de acesta nu s-a invocat vre-un motiv de nulitate, reclamanta nesolicitând prin cererea de chemare în judecată anulare acestuia, instanța nefiind învestită cu o astfel de cerere.
Prin urmare, având în vedere împrejurarea expusă anterior, precum și faptul că s-a respins cererea reclamantei de anulare a certificatului de moștenitor nr. 2/31.01.2014, solicitarea acesteia de stabilire a contribuției exclusive a defunctei la dobândirea bunului apare ca lipsită de interes, urmând a fi respinsă ca atare.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, va obliga reclamanta la 4800 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâților, reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța . nr. 0699 din 09.10.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de către reclamanta M. C. S., CNP_, domiciliată în Austria, Traiskirchen, 2514, Wiener Strasse, nr. 63 A/2, cu domiciliul procesual ales în A., ., ., în contradictoriu cu pârâții Ș. M. C., CNP_, cu domiciliul în Austria, Gartnereweig, 6/8/4 Neunkirchen, G. P. A., CNP_, domiciliat în ., . și G. A., CNP_, domiciliat în ., ., toți cu domiciliul procesual ales în A., .. 15, județul A., având ca obiect partaj bunuri comune și anulare act.
Obligă reclamanta la 4800 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâților.Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria A., în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2015.
Președinte Grefier
G. - I. B. A. T.
Red./dact.
GIB/AT/26.11.2015
6 ex. / 4 .: reclamanta M. C. S., cu domiciliul procesual ales în A., ...,
pârâții Ș. M. C.
G. P. A.,
G. A., toți cu domiciliul procesual ales în A., ., nr. 15, județul A.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4591/2015. Judecătoria ARAD | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1179/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
