Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 5888/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5888/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 5888/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5888
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2015
Președinte: G. - I. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, cererea formulată de reclamantul C. M., în contradictoriu cu pârâta C. D. M., având ca obiect partaj bunuri comune și cererea reconvențională, formulată de pârâta – reclamantă reconvențional C. D. M., în contradictoriu cu reclamantul – pârât reconvențional C. M. având același obiect.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea principală este legal timbrată cu suma de 5918 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, iar cererea reconvențională a fost timbrată cu suma de 2580 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 2 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că la data de 02.11.2015 au fost depuse la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise din partea pârâtei – reclamantă reconvențional .
Văzând concluziile părților, consemnate în încheierea dată în ședința publică din data de 19.10.2015, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi și care face parte integrantă din prezenta, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 14.04.2014, sub numărul de dosar_, reclamantul C. M. a chemat în judecată pârâta C. D. M., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate că, sub durata căsătoriei cu pârâta, părțile au dobândit în cote egale, ca bun comun terenurile arabile cu construcții înscris în CF 5426 V. . A 477/9 în suprafața de 20.000 mp și în CF 5427 V. . 108A 477/8 suprafața de 30.000 mp; să se dispună ieșirea din indiviziune în natură prin formarea de 2 ioturi unul pentru reclamant și altul pentru pârâtă cu stabilirea eventualelor sulte; cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 03.05.1994, iar prin sentința civilă nr. 1525/31.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părților, fără însă a partaja bunurile dobândite în timpul căsătoriei.
A mai arătat că în cursul anului 1999 părțile au hotărât să achiziționeze 2 terenuri agricole situate în extravilanul comunei V. jud. A. și în acest sens au luat legătura cu numitele N. E. și P. A. care erau proprietarele acestor parcele, iar reclamantul, deși era rezident in România, dar având cetățenia Italiana, conform art.41 alin. II din Constituția României, nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, s-a convenit ca pentru terenurile în cauză, deși s-a plătit prețul, simulat, să se încheie contracte de donație în favoarea pârâtei care are cetățenia română.
Astfel, în baza contractului de donație autentificat la BNP G. L. sub nr.2459/21,06.1999 N. E. a donat pârâtei, suprafața de 3 ha teren înscris în CF 5427 V..
Prin sentința civila nr.203/28.05.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar_ s-a admis în parte acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta, s-a stabilit caracterul simulat al celor două contracte de donație, donatoare N. E. și P. A. și donatara pârâtă din prezentul dosar, constatându-se că reclamantul are un drept de creanță în cotă de ½ din valoarea celor două terenuri, greșit fiind menționat 1 ha teren din CF 5426 V., în loc de 2 ha.
Instanța a reținut că ambele terenuri au fost dobândite sub durata căsătoriei, în cote egale, constituind bunuri comune.
Reclamantul a mai arătat că pe terenurile agricole, părțile au construit diferite clădiri cu destinație agricolă. Astfel, pe terenul din CF 5427 au realizat împrejmuiri, adăpost pentru animale, anexe, vestiar, hol, cabină de paza, grup sanitar, sala, depozit, iar pe terenul din CF 5426 au realizat împrejmuiri, adăpost pentru animale si anexe.
Întrucât părțile nu au reușit să ajungă la o înțelegere privind partajarea în natura a terenurilor, iar la ora actuala dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenurilor și construcțiilor nu este întabulat în cartea funciara, iar sentința civila nr.203/28.05.2008 pronunțată de Judecătoria A. nu poate legitima drepturile patrimoniale, reclamantul a apreciat că este îndreptățit a formula prezenta acțiune.
În acest sens a invocat dispozițiile Legii 312/11.2005 art. 5 alin. l, potrivit cărora cetățenii unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole la împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeana.
Pentru toate cele relevate, reclamantul a solicitat admiterea cereri sale, astfel cum a fost formulată, întemeindu-și aceasta în drept, pe prevederile art. 357 Cod civil, respectiv art. 965 - 980 Cod pr. civ.
În susținerea cererii sale, în cadrul probei cu acte, reclamantul a depus la dosar, copia adeverinței nr. 7611/08.09.2009, eliberată de către Primăria Comunei V., ce atestă existența unor construcții pe terenul din litigiu înscris în CF 5427 V., copie autorizație de construire nr. 39/19.07.1999, copia colii de carte funciară cu caracter nedefinitiv, nr. 5426 V., Coala CF 5426 V., copie extras CF nr. 5427 V., copie certificat urbanism nr. 73/08.07.1999, extras CF 5426 V., plan situație, copia sentinței civile nr. 5281/26 mai 2010, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, copia deciziei civile nr. 203/28 mai 2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar_, copie certificat înregistrare, copie plan situație, extras din legea nr. 312/10.11.2005, copia certificatului de atestare fiscală privind persoanele fizice.
În cadrul procedurii scrise, prin serviciul registratură, la data de 13 iunie 2014, pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că nu se opune admiterii în parte a cererii reclamantului în ceea ce privește partajarea construcțiilor edificate de părți pe terenul extravilan din V., înainte de despărțirea acestora, respectiv divorțul din anul 2003. Apreciază că doar aceste construcții: împrejmuire(parțială), adăpost pt. animale și anexe au caracterul de bun comun și mai pot fi partajate. În ceea ce privește terenul pe care au fost ridicate construcțiile, situația a fost soluționată definitiv de Judecătoria A. în dosarul_ .
Astfel, a arătat că prin sentința civilă 5281/2010, rămasă definitivă, s-a stabilit faptul că reclamantul C. M. are un drept de creanță reprezentând 1/2 din valoarea actuală a terenului ce face obiectul dosarului, cu precizarea că suprafața terenului este de 4 ha și nu 5 cum se solicită prin acțiune. Învederează că, într-adevăr în anul 1999 părțile au dobândit suprafața totală de 5 ha teren(2 ha în CF 5426 V. și 3 ha în CF 5427) dar în anul 2003 din . au înstrăinat împreună un ha, rămânând în proprietate din acea parcelă, doar 1 ha teren. Deci în privința terenului nu mai poate fi făcută o altă partajare față de hotărârea instanței din dosarul anterior, motiv pentru care în ceea ce privește partajul terenului a invocat excepția autorității de lucru judecat.
Pârâta a mai arătat că pe teren mai există edificate și alte construcții, care toate au fost făcute după despărțirea părților, prin contribuția exclusivă a acesteia. Conform înțelegerii părților de la data despărțirii, au convenit să-și împartă amiabil bunurile comune în următoarea modalitate; casa din V. cu toate bunurile urmau să-i revină reclamantului, iar terenul extravilan, pârâtei, în această idee și mizând pe buna credință a fostului soț, pârâta a continuat să facă investiții pe terenul extravilan ce era al acesteia, însă reclamantul nu a înțeles să respecte înțelegerea, vânzând casa cu toate bunurile iar ulterior, a cerut și partajarea terenului în 2008 în dos._, iar în momentul de față a construcțiilor aflate pe teren. A mai arătat faptul că între părți a mai existat un dosar de împărțire a bunurilor comune cu_, în care a dovedit existența înțelegerii acestora de partajare a bunurilor comune amiabil, iar reclamantul a fost obligat la plata unei sulte către aceasta, dosarul având ca obiect partajarea imobilului bun comun din V. . și a bunurilor mobile, sentința pronunțată fiind definitivă.
Astfel, având în vedere că majoritatea construcțiilor, respectiv o cotă de 3/4 din totalul lor, aflate pe terenul extravilan în suprafață de 4 ha, au fost ridicate prin contribuția sa exclusivă, după divorț, a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate caracterul de bun propriu al construcțiilor edificate după divorț și amplasate pe terenul extravilan înscris în CF 5426 și 5427 V., atribuirea construcțiilor edificate pe teren în totalitatea lor, cu plata unei eventuale sulte către reclamant pentru cota sa de 1/2 din construcțiile făcute împreună, până în anul 2003, să se dispună O.C.P.I. efectuarea cuvenitelor mențiuni în cărțile funciare ale imobilelor în sensul notării caracterului de bun propriu asupra construcțiilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că parte din construcțiile aflate pe terenul extravilan au fost ridicate după divorț, prin contribuția exclusivă a acesteia, în acest scop trimițând diferite sume de bani reclamantului, care a locuit și locuiește și în prezent într-una din edificatele de pe teren, rezultând și din cartea funciară 5427- număr nou_ V. notarea în 2004 a construcțiilor, la acea dată nefiind finalizate aceste construcții, după cum nu sunt finalizate nici în prezent.
În drept, reclamanta reconvențional a invocat prevederile art. 205, 209 Cod procedură civilă, art. 339, 340 Cod civil.
În probațiune a depus copia sentinței civile nr. 1525/31 martie 2003, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr. 1205/2003, copia sentinței civile nr. 5765/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, copia Încheierii din data de 19.09.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, copia deciziei civile nr. 180/A/06.02.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, dovada plăților efectuate prin Western Union.
Prin înscrisul depus la data de 03 iulie 2014, pârâta – reclamantă reconvențional a indicat valoarea părții acesteia din construcțiile ridicate, prin contribuția exclusivă a sa, ca fiind de 38.694 lei, anexând în probațiune copia certificatului de atestare fiscală pentru persoane fizice, extrasul CF nr. 5427 V., copia CF nr. 5426 V..
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională prin care a arătat că o parte din construcții au fost edificate sub durata căsătoriei, iar după divorț, în anul 2003 acesta a mai construit un vestiar și a definitivat lucrările la hala dinspre stradă, susținând că toate aceste construcții executate în timpul și după căsătorie sunt bunuri comune, cu o contribuție egala.
A mai arătat că într-adevăr, după divorț, pârâta i-a trimis aproximativ 8.000 Euro, sumă cu care a contribuit la edificarea vestiarului, dar și reclamantul a avut o contribuție cel puțin egală cu 8.000 Euro care includ materiale și manopera, pârâta mandatându-l cu procura de administrare autentificata sub nr. 494/01.04.2003 la BNP P. L. să administrez imobilele, să execute lucrări și să o reprezint în relațiile cu terții.
A mai arătat că în prezent există suprafețe construite pe terenurile extravilane de 343,60 mp anexă beton, piatră, cărămida arsă și suprafața construită la sol de 1.436 mp, an construire 2001, așa cum rezultă din certificatul de atestare fiscala nr. 2108/14.03.2014 emis de Primăria V..
Fără vreo contribuție din partea pârâtei, acesta a construit acoperișul cu plăci din azbociment pe structura metalică, suprafața 40/12 m și a construit o poartă metalică de acces, aceste construcții neputând face parte din masa bunurilor comune, fiind realizate după divorț, fiind introdusă și instalația electrică la construcțiile agricole.
În aceste condiții, a apreciat susținerile pârâtei că ar fi proprietara exclusivă cu ¾ din construcțiile edificate pe terenul extravilan nu corespunde realității. De asemenea a arătat că nu corespund adevărului nici susținerile pârâtei potrivit cărora au avut o înțelegere ca imobilul din V. ., cu toate dotările, să-i rămână acestuia, iar terenurile extravilane să-i rămână pârâtei, în realitate pârâta împuternicindu-l pe acesta cu procură specială autentificată la BNP I. Bătea sub nr. 52/16.01.2003, pentru a vinde atât imobilul din V. . cu toate dotările, cât și terenurile extravilane din CF 5426 si 5427 V..
Mai mult, în dosarul nr._ al Judecătoriei A. pârâta a solicitat partajarea imobilului din V. ., menționând că este bun comun și fără să mai susțină că ar fi existat vreun partaj amiabil asupra imobilelor din litigiu.
Referitor la autoritatea de lucru judecat invocată de către pârâtă, reclamantul a solicitate respingerea acesteia.
Susține că în dosarul nr._ soluționat prin sentința civila nr. 5281/2010 a solicitat printre altele partajarea în natură a terenurilor extravilane în suprafața de 4 ha. Instanța, față de faptul că acesta era cetățean străin, a apreciat că nu poate dobândi nici pe aceasta cale terenuri agricole, a respins cererea de partajare în natură, consfințind un drept de creanță al său pentru ½ din valoarea terenului.
Reclamantul a arătat că în prezent acest impediment a dispărut și nu există nici o justificare a se respinge acest capăt de cerere.
A mai apreciat că nu există identitate de obiect din moment ce dosarul respectiv se referea la un drept de creanță, iar acest capăt de cerere are ca obiect un drept real imobiliar.
Mai mult, pe fondul crizei economice, piața imobiliară fiind prăbușită, valoarea creanței sale apare mult diminuată față de prețul redus al terenurilor, ceea ce ar reprezenta o inechitate ce nu este conformă cu principiile partajului.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională a arătat că se opune la admiterea capătului unu din cererea reconvențională, solicitând a se constata caracterul de bun propriu al construcțiilor edificate pe terenul extravilan din CF 5426 și 5427 V..
Învederează că, construcțiile pe aceste terenuri, executate în timpul căsătoriei și după divorț sunt bunuri comune, cu excepția acoperișului halei, poarta de acces și instalația electrica, pârâta, recunoscând în cadrul întâmpinării formulate doar o cota de 3/4 din proprietatea asupra construcțiilor.
Referitor la capătul doi din reconvențională, reclamantul a arătat că nu este de acord cu atribuirea tuturor construcțiilor reclamantei - reconvenționale, solicitând partajarea lor în natură.
Întrucât și proprietatea asupra terenurilor pe care sunt edificate construcțiile este comună, acesta având o creanța valorica de 1/2, este îndreptățit a solicita partajarea în natură.
Referitor la capetele 2 și 3 din reconvențională, reclamantul a solicitat respingerea capătului 2 de cerere și compensarea cheltuielilor de judecată pentru capătul 3 de cerere.
În drept a invocat dispozițiile art.205 Cod pr. civ.
În probațiune a depus copia procurii speciale autentificată sub încheierea nr. 52/16.01.2003 de către BNP I. B., precum și o . facturi fiscale și bonuri în dovedirea plăților efectuate ( filele 89 – 125 dosar).
Reclamanta a depus la dosar, la data de 04 noiembrie 2014, note de ședință prin care a răspuns punctual susținerilor reclamantului din întâmpinarea la reconvenționala formulată și din răspunsul la întâmpinare, menținându-și poziția exprimată în cadrul întâmpinării și a cererii reconvenționale formulate.
La termenul de judecată din data de 08 decembrie 2014 instanța a admis excepția autorității lucrului judecat a sentinței civile nr. 5281/2010, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ cu privire la suprafața de teren, obiect a cererii de partaj, încuviințând totodată cererile de probațiune formulate de către reprezentanții părților, privind audierea martorilor R. V. (fila 141 dosar), H. G. (fila 207), pentru reclamant și D. F. I., probă la care ulterior s-a renunțat și C. T. (fila 186 dosar), pentru pârâtă.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 19.01.2015, instanța a dispus, din oficiu, efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, fiind numit în cauză expertul Boșcai I., (depus la filele 166 – 178 dosar) fiind încuviințată de asemenea efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcții civile, numindu-se expertul S. A. (depus la filele 197 – 206 dosar).
La termenul de judecată din data de 04.05.2015, reclamantul a depus note de ședință prin care a arătat că în esență solicită admiterea acțiunii, ieșirea din indiviziune cu privire la construcții, cu luarea în considerare a obiecțiunilor formulate anterior și repartizarea în favoarea sa a lotului nr. 1, cu stabilirea unei eventuale sulte, iar ulterior, la data de 08.06.2015 a depus o propunere de partajare prin care a arătat că, față de expertizele tehnice judiciare efectuate în cauză privind amplasarea construcțiilor pe cele 4 ha teren, acesta a optat pentru varianta 1 a raportului de expertiza.
Susține că lotul I din terenul în cauza are o suprafața de 21.053 mp în valoare de 747.622 lei în timp ce terenul din lotul II în suprafața de 18.947 mp are o valoare de 672.982 lei, diferența de 74.640 lei urmând să fie suportată de acesta.
Având în vedere că o parte din construcții, magazia de lemn cu învelitoare de azbociment și fosa septică in valoare de 26.952 lei au fost construite exclusiv de către acesta, au caracter de bun propriu și urmează a fi scăzute din masa bunurilor de împărțit.
De asemenea, a arătat că structura de rezistență a casei, în valoare de 102.777 lei a fost construită și cu aportul pârâtei, cu suma de 34.400 lei, iar diferența în sumă de 34.400 lei a fost suportată de către acesta, în exclusivitate, urmând a fi scăzută din masa partajabilă. Astfel a apreciat valoarea totală ca fiind în sumă de 61.952 lei, urmând a fi scăzută din masa partajabilă.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 03.05.1994, iar căsătoria acestora a fost desfăcută, prin sentința civilă nr. 1525/31.03.2003 pronunțată în dosar nr. 1205/2003 al Judecătoriei A., fără a se solicita sistarea comunității de bunuri.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 5765 pronunțată de Judecătoria A. la data de 26.09.2013 în dosar nr._ s-a dispus sistarea comunității de bunuri a foștilor soți cu privire la imobilul situat în V., ., jud. A., înscris în CF nr. 1397 V., cu nr. topografic 7622/2329/etc/2, constatându-se o cotă de contribuție egală a acestora la dobândirea bunului și a fost respins capătul de cerere privind partajarea animalelor de la ferma acestora.
Prin contractele de donație autentificate sub nr. 2459/21.06.1999 și nr. 2537/24.06.1999 de BNP G. L. și G. G. pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1 ha înscris în CF 5426 V. și a terenului în suprafață de 3 ha înscris în CF 5427 V..
Prin sentința civilă nr. 5281 pronunțată de Judecătoria A. la data de 26 mai 2010 în dosar nr._ s-a constatat caracterul simulat al celor două contracte de donație menționate anterior precum și dreptul de creanță al reclamantului împotriva pârâtei reprezentând ½ din valoarea terenurilor înscrise în CF 5426 V. și CF 5427 V..
Pe cele două terenuri, atât sub durata căsătoriei cât și ulterior divorțului, părțile au realizat mai multe construcții, acestea făcând obiectul prezentei cereri de partaj.
Potrivit art. 30 din Codul familie, aplicabil în speță având în vedere că părțile au fost căsătorite în perioada 03.05._03, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților.
Astfel, pot face parte din categoria bunurilor comune doar construcțiile care au fost edificate de către cei doi soți pe durata căsătoriei, toate celelalte construcții având un regim juridic distinct de cel al proprietății devălmașe a soților.
Conform autorizației de construire nr. 39 din 19.07.1999 cu valabilitate 12 luni, prelungită ulterior la data de 08.07.2002 (fila 6), părțile au început lucrările constând în construcție împrejmuiri și anexă în anul 1999.
Construcțiile executate pe terenul înscris în CF 5426 V. (filele 7-9) au fost înscrise în cartea funciară la data de 07 decembrie 2000 în baza adeverinței nr. 5834/2000 emisă de Primăria Comunei V. și au constat în împrejmuire, adăpost de animale și anexe.
Construcțiile realizate de părți au fost înscrise și în CF nr. 5427 V. (_ V.) (fila 75), având nr. cadastral C1 și top T.108.A477/8 și constau în împrejmuire și adăpost de animale cu anexe și construcție compusă din vestiar, hol, cabină de pază, grup sanitar, anexă, sală și depozit.
Pentru identificarea construcțiilor și stabilirea valorii de circulație a acestora au fost întocmite în cauză două expertize tehnice, una în specialitatea topografie (filele 166-178) și una în specialitatea construcții (filele 198-206).
Prin anexa C la raportul de expertiză topografică au fost identificate construcțiile existente pe teren, fiind notate de la C1 la C9 precum și împrejmuirile terenului, cu menționarea pentru fiecare porțiune a materialelor folosite.
Din coroborarea probelor testimoniale administrate în cauză, cu înscrisurile depuse la dosar, cele două expertize efectuate în cauză și susținerile părților rezultă că doar o parte din construcții au fost realizate sub durata căsătoriei, celelalte fiind edificate ulterior divorțului dintre soți.
Astfel, sub durata căsătoriei a fost realizată parțial împrejmuirea terenului, respectiv zidul din bolțari de beton (segmentul notat 1-4 pe schița de amplasament supraedificate – anexa C la expertiza topografică), fundația pentru gard din beton (segmentul 5-8 pe schița de amplasament supraedificate – anexa C la expertiza topografică), gardul din bolțari (segmentele 10-11 și 12-1 pe schița de amplasament supraedificate – anexa C la expertiza topografică), grajdul din zidărie de bolțari (construcțiile notate C5, C6 pe schița de amplasament supraedificate) și șopronul din bolțari cu forme, țeavă și învelitoare din azbociment (construcțiia notată C2 pe schița de amplasament supraedificate).
În acest sens, martorul R. V. (fila 141) declară că sub durata căsătoriei părțile au construit mai multe cotețe de porci (construcțiile C5, C6), care ocupau cam jumătate din ., precum și o împrejmuire parțială a terenului, în parte din față, spre stradă și în partea din spate, împrejmuirea fiind un zid de bolțari în formă de L. Ulterior despărțirii părților, în anul 2005 sau 2006, pârâta, care locuia în Italia, i-a trimis reclamantului suma de 6000 euro, urmând să îi trimită și alți bani, din care reclamantul a construit o casă din BCA, despre care martorul știe că era ridicată, dar nu cunoaște dacă a fost acoperită și o hală din țeavă cu plăci ondulate. Același martor mai arată că tot în aceeași perioadă, în hală, sau lângă aceasta, au fost construite două camere de locuit și două pristere (C8, C9).
Construirea casei din BCA (construcția C1) și a halei din țeavă și plăci ondulate (construcția C2) ulterior divorțului rezultă și din coroborarea declarației martorului R. V. cu susținerile reclamantului din răspunsul la întâmpinare (fila 87) și factura nr. 163/18.07.2007 (fila 100) prin care au fost achiziționate plăci din azbociment, cuie, oțel beton și ciment.
Din declarația martorei C. T. (fila 186) instanța reține că aceasta a aflat din discuțiile reclamantului cu mama pârâtei despre faptul că ulterior divorțului pârâta i-a trimis fostului soț suma de 19.000 euro pentru realizarea unor construcții la fermă. Cu acești bani a fost edificat un gard împrejmuitor pe jumătate din suprafață și s-au ridicat doi pereți pentru o construcție (C1).
Martorul H. G. (fila 207) a declarat că ulterior divorțului părților, despre care a aflat de la reclamant, a participat la construirea unei hale a cărei destinație nu o cunoaște, care în prezent are acoperișul distrus, identificată de martor pe schița anexă la expertiza topografică ca fiind construcția C4, recunoscută de asemenea în fotografia 1 anexă la expertiza în construcții (fila 204). Banii i-au fost plătiți de către reclamant dar nu știe de unde au provenit. Martorul mai arată că tot după divorț a participat la amenajarea unui apartament de locuit, în una dintre hale, pe care l-a identificat cu notarea C3 pe schița de identificare. Martorul declară că în aceeași perioadă, după divorț, s-a mai construit o casă de locuit, care nu este finalizată nici în prezent, fiind în stadiul „la roșu”, notată pe schiță cu C1.
Din depoziția aceluiași martor instanța mai reține că în ultimii doi ani a participat la refacerea și repararea gardurilor împrejmuitoare, care erau distruse parțial și care au fost inițial din lemn, iar în prezent sunt jumătate din plasă de sârmă (tronsonul 4-5, 8-10) iar jumătate au rămas din lemn. A mai observat ulterior finalizării lucrărilor menționate că a mai fost realizat un garaj, care nu l-a putut identifica cu certitudine în fotografiile anexă la expertiza în construcții (posibil ultima fotografie) și nici pe schița anexă la expertiza topografică.
Existența construcțiilor constând în boxe de animale din calupi și padocurile din fața acestora (construcțiile C5, C6) anterior divorțului rezultă și din mențiunile cuprinse în certificatul de atestare fiscală (fila 29), conform cărora anexa din beton, piatră și cărămidă arsă a fost construită în anul 2001, precum și din procura de administrate autentificată sub nr. 494/01.04.2003 (fila 94).
De asemenea, realizarea unei porți metalice și a unui șopron din bolțari cu forme și țeavă și înveliș din azbociment ulterior divorțului rezultă și din susținerile reclamantului din cuprinsul răspunsului la întâmpinare (fila 87), necombătute de către pârâtă.
În consecință, instanța va reține ulterior desfacerii căsătoriei au fost realizate lucrări de reparație și au fost edificate construcțiile constând în gard din plasă de sârmă pe stâlpi de țeavă (tronsoanele notate 4-5 și 8-10 pe schița de amplasament supraedificate – anexa C la expertiza topografică), șopron din bolțari cu șarpantă metalică (construcția notată C4 pe schița de amplasament supraedificate – anexa C la expertiza topografică), magazie din lemn cu învelitoare de azbociment (construcția notată C7 pe schița de amplasament supraedificate – anexa C la expertiza topografică), poartă metalică, vestiar (construcția notată C3 pe schița de amplasament supraedificate – anexa C la expertiza topografică), două fose (notate C8, C9 pe schița de amplasament supraedificate – anexa C la expertiza topografică) și o structură de rezistență pentru casă de locuit din BCA, fără planșeu (construcția notată C1 pe schița de amplasament supraedificate – anexa C la expertiza topografică).
Prin expertiza tehnică în construcții efectuată în cauză au fost stabilite valorile de circulație pentru construcțiile edificate pe terenul înscris în CF 5426 V. și CF 5427 Vladimirecu după cum urmează: împrejmuiri zid din bolțari de beton_ lei, fundație de gard din beton 1620 lei, gard din bolțari 1450 lei, grajd zidărie bolțari_ lei, șopron din bolțari cu ferme, țeavă și învelioatoare azbociment_ lei, gard din plasă de sârmă pe stâlpi de țeavă_ lei, gard din plasă pe stâlpi de țeavă_ lei, șopron din bolțari cu șarpantă metalică_ lei, magazie de lemn cu învelitoare azbociment_ lei, poartă metalică 116 lei, vestiar_ lei, două fose 1360 lei și structură de rezistență pentru casă de locuit din BCA, fără planșeu_ lei.
În ceea ce privește contribuția foștilor soți la dobândirea bunurilor comune sub durata căsătoriei instanța reține că prin sentința civilă nr. 5765 pronunțată de Judecătoria A. la data de 26.09.2013 în dosar nr._ a fost stabilită contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor comune, dispoziție care a întrat în puterea lucrului judecat, urmând a fi reținută și în prezenta cauză.
De altfel, părțile nu au contestat contribuția egală la dobândirea bunurilor sub durata căsătoriei, neînțelegerile acestora vizând contribuția fiecăruia la edificarea construcțiilor ulterior divorțului.
Față de considerentele expuse, în baza art. 983 alin. 1 Cod procedură civilă, va constata că părțile, în timpul căsătoriei, au dobândit cu o cotă de contribuție de 50% fiecare următoarele bunuri, amplasate pe terenul extravilan înscris în CF 5426 V. și CF 5427 V., în valoare totală de_ lei: împrejmuiri zid din bolțari de beton în valoare de_ lei, fundație de gard din beton în valoare de 1620 lei, gard din bolțari în valoare de 1450 lei, grajd zidărie bolțari în valoare de_ lei și șopron din bolțari cu ferme, țeavă și învelitoare azbociment în valoare de_ lei.
Având în vedere că pârâta este proprietară exclusivă asupra terenului pe care au fost edificate construcțiile, reclamantul deținând doar un drept de creanță pentru jumătate din valoarea acestuia, în temeiul art. 988 Cod procedură civilă, va sista comunitatea de bunuri a foștilor soți prin atribuirea bunurilor sus-identificate, în natură, pârâtei reclamantă reconvențional C. D. M. și obligarea acesteia la plata sumei de_ lei către reclamantul pârât reconvențional C. M., cu titlu de sultă, reprezentând cota sa de contribuție la dobândirea bunurilor.
În ceea ce privește construcțiile realizate ulterior desfacerii căsătoriei instanța reține că prin procura de administrare autentificată sub nr. 494/01.04.2003 (fila 94) pârâta l-a împuternicit pe fostul soț, reclamantul C. M., ca în numele său și pentru aceasta să administreze imobilul înscris în CF 5427 V., compus din teren arabil cu împrejmuire, adăpost de animale și anexe precum și hală neevidențiată în CF în suprafață de 1400 mp și imobilul înscris în CF 5426 V., compus din teren arabil cu împrejmuire, adăpost de animale și anexe. În acest sens, mandatarul a fost împuternicit să facă orice lucrări va crede de cuviință pentru buna administrare putând de asemenea să închirieze imobilele cui va considera de cuviință, stabilind inclusiv chiria aferentă.
Deși mandatul a fost dat până la data de 31.12.2003, prin declarația autentificată sub nr. 1803/15.10.2003 pârâta a revocat procura de administrare menționată anterior.
Ulterior revocării acestei procuri, în perioada 2005-2006 pârâta i-a trimis reclamantului prin intermediul Western Union mai multe sume de bani, în total 8990 euro (filele 55-66) pentru realizarea unor construcții.
În aceeași perioadă au fost achiziționate pe numele reclamantei cărămizi din BCA în valoare de 9140 lei, după cum rezultă din factura_/03.12.2005 și chitanțele aferente (filele 68-69).
Trimiterea de către reclamantă a unor sume de bani fostului soț pentru realizarea construcțiilor este dovedită și prin depozițiile martorilor ascultați.
Astfel, martorul R. V. (fils 141) declară că a aflat de la reclamant că fost soție i-a trimis suma de 6000 euro, urmând să îi mai trimită și alți bani, suma totală investită la fermă fiind, conform susținerilor reclamantului, de 15.000- 20.000 euro, iar martora C. T. (fila 186) a aflat din discuțiile reclamantului cu mama pârâtei că pârâta i-a trimis fostului soț 19.000 euro.
Martorul H. G. (fila 207) a declara că a fost plătit de către reclamant dar nu știe de unde au provenit banii.
Depunerea de către reclamant a mai multor facturi, chitanțe și bonuri fiscale eliberate pe numele său (filele 95-113) nu face dovada contribuției acestuia la realizarea construcțiilor ci doar a faptului că el a fost cel care a achiziționat materialele de construcție cât timp fosta soție a fost plecată in Italia, după cum rezultă din depozițiile martorilor.
Astfel, prin probele administrate reclamantul nu a făcut dovada unei contribuții proprii la edificarea construcțiilor, efectuarea de plăți directe către muncitori sau achiziționarea materialelor pe numele său, nefăcând dovada în acest sens, iar pârâta a dovedit că i-a trimis fostului soț sumele necesare realizării construcțiilor, cu excepția vestiarului, despre care afirmă că a fost realizat fără acordul său.
Înțelegerea dintre părți privind edificarea unor construcții ulterior divorțului din banii acesteia, cu excepția vestiarului (C3), invocată de către pârâtă, este confirmată de depozițiile martorilor R. V. și C. T.,.
Cu privire la această construcție instanța reține că, față de dispozițiile sentinței civile nr. 5281/26.05.2010 pronunțată de Judecătoria A., definitivă prin decizia civilă nr. 203/28.05.2012 a Tribunalului A., reclamanta, în calitate de proprietar exclusiv asupra terenului înscris în CF 5426 V. și CF 5427 V., devine proprietar exclusiv și asupra acestei construcții, în temeiul accesiunii imobiliare artificiale.
Având în vedere că pârâta a solicitat prin cererea reconvențională să se constate caracterul de bun propriu a tuturor construcțiilor realizate ulterior divorțului, optând astfel pentru păstrarea construcției, reclamantul este îndreptățit la a fi dezdăunat, cerere cu care însă instanța nu a fost învestită.
Față de considerentele expuse, instanța va constata că următoarele bunuri, dobândite ulterior desfacerii căsătoriei, sunt bunuri proprii ale pârâtei reclamantă reconvențional C. D. M.: gard din plasă de sârmă pe stâlpi de țeavă în valoare de_ lei, gard din plasă pe stâlpi de țeavă în valoare de_ lei, șopron din bolțari cu șarpantă metalică în valoare de_ lei, magazie de lemn cu învelitoare azbociment în valoare de_ lei, poartă metalică în valoare de 116 lei, vestiar în valoare de_ lei, două fose în valoare de 1360 lei și structură de rezistență pentru casă de locuit din BCA, fără planșeu, în valoare de_ lei.
În temeiul art. 888 Cod civil, va dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF 5426 V. și CF 5427 V. în sensul prezentei hotărâri.
Având în vedere că cererea reclamantului a fost admisă în parte, măsura în care aceasta a fost admisă, precum și faptul că procedura partajului reprezintă o procedură specială, împărțirea bunurilor profitând ambelor părți, în temeiul art. 453 alin 2 Cod procedură civilă, va compensa în totalitate cheltuielile de judecată ale părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul pârât reconvențional C. M., CNP_, domiciliat în ., județul A., cu domiciliul procesual ales în A., .. 13, ., în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențional C. D. M., CNP_, domiciliată în Italia, loc. Pescara, via Bistola, nr. 29, . domiciliul procesual ales în A., ., ., admite cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional C. D. M. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional C. M. și în consecință:
Constată că părțile, în timpul căsătoriei, au dobândit cu o cotă de contribuție de 50% fiecare următoarele bunuri, amplasate pe terenul extravilan înscris în CF 5426 V. și CF 5427 V., în valoare totală de_ lei: împrejmuiri zid din bolțari de beton în valoare de_ lei, fundație de gard din beton în valoare de 1620 lei, gard din bolțari în valoare de 1450 lei, grajd zidărie bolțari în valoare de_ lei și șopron din bolțari cu ferme, țeavă și învelioatoare azbociment în valoare de_ lei.
Sistează comunitatea de bunuri a foștilor soți prin atribuirea bunurilor sus-identificate, în natură, pârâtei reclamantă reconvențional C. D. M..
Obligă pârâta reclamantă reconvențional la plata sumei de_ lei către reclamantul pârât reconvențional C. M., cu titlu de sultă, reprezentând cota sa de contribuție la dobândirea bunurilor.
Constată că următoarele bunuri sunt bunuri proprii ale pârâtei reclamantă reconvențional C. D. M.: gard din plasă de sârmă pe stâlpi de țeavă în valoare de_ lei, gard din plasă pe stâlpi de țeavă în valoare de_ lei, șopron din bolțari cu șarpantă metalică în valoare de_ lei, magazie de lemn cu învelitoare azbociment în valoare de_ lei, poartă metalică în valoare de 116 lei, vestiar în valoare de_ lei, două fose în valoare de 1360 lei și structură de rezistență pentru casă de locuit din BCA, fără planșeu, în valoare de_ lei.
Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF 5426 V. și CF 5427 V. în sensul prezentei hotărâri.
Compensează cheltuielile de judecată ale părților.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria A., în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02 noiembrie 2015.
Președinte Grefier
G. - I. B. A. T.
Red./dact.
GIB/AT/04.11.2015
4 ex. / 2 .: reclamantul pârât reconvențional C. M., cu domiciliul procesual ales în A., .. 13, .,
pârâta reclamantă reconvențional C. D. M., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., județul A.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 5/2015.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 594/2015.... → |
|---|
