Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 5/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 5910/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3.208
SECȚIA CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
DOSAR NR. 4._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5.910
Ședința publică din 03.11.2015
Președinte: G. C.
Grefier: B. D.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul A. I. în contradictoriu cu pârâta I. I., având ca obiect exercitarea autorității părintești și reglementarea vizitării copilului.
La apelul nominal se prezintă reclamantul, asistat de avocat V. Adelin din Baroul A., pârâta, asistată de avocat S. R. din Baroul A., martorii B. C. F., O. M. O., G. A. și C. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea civilă este legal timbrată cu 40 lei taxă judiciară de timbru conform dispozițiilor art. 15 lit. e) din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul pârâtei depune la dosar întrebările scrise ale interogatoriului care urmează a se lua reclamantului.
Instanța procedează la luarea interogatoriului reclamantului.
Sunt audiați martorii O. M. O. și C. E. A..
Reprezentanții părților arată că renunță la audierea celorlalți martori încuviințați și neaudiați, respectiv B. C. F. și G. A..
Instanța admite cererea de renunțare la audierea martorilor B. C. F. și G. A. și considerându-se lămurită acordă cuvântul în fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii civile, exercitarea autorității părintești comune și restabilirea programului de vizitare al copilului conform precizării de acțiune, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii civile, ca netemeinică și nelegală pentru motivele invocate prin întâmpinare, stabilirea programului de vizitare a copilului nu s-a făcut prin hotărârea de divorț și nu a fost contestat de către reclamant și nici nu a fost pus în executare de reclamant, deși au trecut cinci ani, timp în care reclamantul nu și-a exercitat dreptul de tată, nu a mers la grădiniță și nici la școală la copil, nu a dus copilul la înot și nici la joacă, astfel că lărgirea programului de vizită nu se justifică în această situație. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Reclamantul nu a căutat fata de un an și jumătate, fata nu dorește să meargă la reclamant iar pârâta și-a refăcut viața.
JUDECATA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță în data 31.03.2015, reclamantul A. I. a chemat în judecată pârâta I. I., solicitând exercitarea autorității părintești de către ambii părinți cu privire la copilul A. Dragana Rubina și restabilirea programului de vizitare al copilului, în conformitate cu următorul program: primul și ultimul sfârșit de săptămână din diecarea lună; o lună pe perioada vacanței de vară; o săptămână în vacanța de iarnă, alternativ la fiecare dintre părinți, de comun acord care dintre cele trei săptămâni; o săptămână în vacanța de P., alternativ la fiecare dintre părinți, de vineri, de la orele 16,00 și până duminică la orele 19,00-20,00, cu obligația reclamantului de a înapoia copilul pârâtei,.
În motivarea acțiunii civile, reclamantul a arătat că, prin Sentința civilă nr. 9915 din data de 11.11.2010 pronunțată de Judecăatoria A. în Dosar nr._/55/2015 a fost desfăcută căsătoria părților, iar copilul A. Dragana Rubina, născută în data de 21.01.2008 în municipiul A. a fost încredințată spre creștere și educare la mamă.
Prin Sentința civilă nr._ din data de 08.11.2011, a fost reglementat dreptul reclamantului de a păstra legăturile personale cu copilul A. Dragana Rubina, născută în data de 21.01.2008 în municipiul A., în conformitate cu următorul program: în fiecare prima și a treia săptămână din lună, în zilele de sâmbătă și duminică, între orele 15,00 – 19,00.
Reclamantul a mai arătat că dispozițiile legale în vigoare statuează că autoritatea părintească se exercită și după divorț, în comun de către ambii părinți, drepturile și îndatoririle părinților cu privire la persoana copilului și la bunurile acestuia revin în continuare ambilor părinți, aceștia exercitându-le numai în interesul superior al copiluli.
Dispozițiile legale în vigoare reglementează totodată, în interesul superior al copilului, dreptul copilului de a păstra legăturile personale și cu părintele separat de copilul său.
Pentru motivele expuse mai sus, având în vedere interesul superior al copilului, reclamantul a formulat prezenta acțiune.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea civilă formulată pe dispozițiile art. 261, art. 262 alin. 2, art. 397, art. 398 alin. a, art. 401, art. 403, art. 483, art. 503, art. 504, art. 496 alin. 5, Cod divil, art. 14 din Lg. 272/2004, art. 3 din Convenția O. cu privire la drepturtile copilului.
În faza de regularizare pârâta a depus la doar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii civile formulată de reclamant, ca netemeinincă și nelegală.
În motivare, pârâta a arătat că, atât hotărârea de divorț a părților, cât și hotărârea de stabilire a programului de vizitare al copilului de către reclamant au rămas definitive prin neapelare, reclamantul neexercitând calea de atac.
Întrucât prin hotărârea de divorț a părților a fost dispusă exercitarea autorității păintești de către reclamantă și că de atunci au trecut mai bine de cinci ani, timp în care reclamantul nu a făcut nimic pentru a demonstra că dorește să vegheze la creșterea și educarea minorei, neexistînd nici un interes justificat față de minoră, pârâta se opune admiterii acțiunii civile formulată de reclamant.
Mai mult, reclamantul nu a respectat programul de vizită al copilului stabilit de instanță, respectiv nu a respectat zilele de vizită, iar în situația în care le-a respectat, s-a prezentat în stare de ebrietate și pus pe scandal, tracasând și speriind copilul. Din acest motiv copilul nu a dorit să meargă cu tatăl lui. Reclamantul nu a respectat hotărârea instanței nici cu privire la plata pensiei lunare de întreținere a copilului și nu a dat dovadă față de creșterea și educarea copilului.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea formualtă pe dispozițiile art. 205 din Lg. 134/2010, și Codul de procedură civilă.
Din probele administrate în cauză: copia CI a reclamantului, adeverința cu veniturile realizate de reclamant, răspunsurile formulate părților de IPJ A.-Poliția Comunală V., sentința civilă nr. 9915 din data de 11.11.2010 pronunțată de Judecăatoria A. în dosarul nr._/55/2015, sentința civilă nr._ din data de 08.11.2011, certificatul de naștere al copilului, referatul de anchetă psihosocială efectuat în cauză de Primăria comunei V. – autoritatea tutelară, interogatoriul reclamantului și declarațiile martorilor O. M. O. și C. E. A., instanța a reținut următoarele:
Cu privire la capătul de cerere referitor la exercitarea autorității părimtești cu privire la copilul A. Dragana Rubina, născută în data de 21.01.2008 în municipiul A.:
Reclamantul locuiește în comuna Vladimireescu, ., nr. 7, județul A..
Reclamantul este absolvent de studii medii, iar în prezent este șomer.
Pârâta locuiește împreună cu minora în comuna V., ., nr. 27, județul A., în locuința proprietatea actualului soț, dl. I. I. M., compusă din 4 camere, bucătărie și baie. Locuința este racordată la rețeaua de apă și elctricitate, este bine îngrijită și întreținută.
Pârâta a absolvit școala profesională.
Minora frecventează Liceul de Artă ,,S. D.”A., unde este elevă în clasa I și nu prezintă probleme de sănătate.
Din interogatoriul luat în cauză reclamantului, instanța a reținut că de peste un an pârâta nu i-a mai permis reclamantului să păstreze legăturile personale cu copilul, nici măcar telefonic. Pârâta i-a interzis copilului să își mai viziteze tatăl. Din acest motiv copilul nu și-a mai exprimat dorința de a merge la tatăl lui. Ca urmare, reclamantul i-a cerut pârâtei să renunțe la pensia de întreținere a minorei și nu și-a dat nici acordul pentru eliberarea unui pașaport pentru copil, pentru ca acesta să poată ieși din țară și să participe la concursul de înot. Mai mult, reclamantul a fost agresat de actualul soț al pârâtei.
Din luna mai reclamantul este șomer, astfel că achită pârâtei o pensie lunară de întreținere pe seama copilului în cuantum de 150 lei, deși este conștient că această sumă este insuficientă pentru creșterea și educarea copilului. Din acest motiv, reclamantul i-a cumpărat minorei haine, încălțări și dulciuri, însă pârâta a aruncat la gunoi o parte din bunurile pe care reclamantul le-a trimis minorei.
Reclamantul a recunoscut că nu a fost împreună cu copilul în excursie sau în concediu și nici nu s-a interesat la școală de situația copilului însă a pus acest lucru pe seama insuficienței timpului și a arătat că mama lui a fost cea care a mers la școala copilului.
Cu ocazia unei vizite făcute de reclamant copilului în cadrul programului de vizitare, de ziua de naștere a copilului, a avut loc o altercație între părți, fiind solicitată intervenția organelor de poliție și soldată cu amendarea reclamantului.
Cu o altă ocazie, în anul 2012, reclamantul a mers la domiciliul minorei însoțit de un organ de poliție, întrucât pârâta nu i-a permis acestuia să ia copilul și să îl ducă să îi cumpere un cadou.
Din declarația martorului O. M. O., propus în probațiune de reclamant, instanța a reținut că, la divorțul părților minora a fost încredințată pârâtei, iar reclamantului avea dreptul să viziteze minora de 2 ori pe lună, în cadrul programului de vizitare stabilit de instanță. Reclamantul respecta acest program, însă cu toate acestea s-a întâmplat ca pârâta să îl împiedice pe reclamant să se întâlnească cu minora. Reclamantul i-a spus martorului că nu cunoaște motivul pentru care pârâta face acest lucru.
Martorul cunoștea că minora îl vizita pe reclamant la domiciliul acestuia și că mama reclamantului a căutat-o pe minoră la școală și i-a dat acesteia un cadou. Ulterior și mamei reclamantului i-a fost interzis accesul la minoră, însă martorul nu cunoștea de către cine.
Martorul nu cunoaște dacă reclamantul a trimis sau nu bunuri minorei, dar cunoaște că mama reclamantului a fost de mai multe ori la școală pentru a o căuta pe minoră și pentru a se interesa de aceasta, având în vedere că reclamantul era la lucru.
La începutul anului 2014, martorul l-a însoțit pe reclamant la domiciliul pârâtei de 2 ori. Într-una din aceste vizite pârâta a refuzat să dea copilul reclamantului. Din acest motiv reclamantul și martorul au mers la Poliția V.. Organele de poliție i-au spus reclamantului să revină luni și să depună o plângere. Martorul nu cunoaște dacă reclamantul a depus sau nu plângere, însă știa că la un moment dat, ambele părți au fost invitate la poliție, însă nu și dacă au fost sau nu aplicate acestora sancțiuni contravenționale.
În aprecierea martorului, reclamantul nu este un om agresiv și este un om muncitor, fiind angajat în toată perioada cuprinsă între terminarea școlii și până de curând.
Martorul cunoștea de la reclamant că acesta achita pensia de întreținere la care a fost obligat prin poprire pe salariu, fiind angajat în calitate de sculptor la fosta fabrică CPL.
În aprecierea martorului, reclamantul consumă băuturi alcoolice, dar sporadic și în 20 ani l-a văzut băut de două ori.
Și martorul C. E. A., nepoata pârâtei, a arătat că după divorțul părților minora a fost încredințată la pârâtă și că reclamantul nu a respectat întotdeauna programul de vizită, având în vedere că nu a venit să viziteze minor de fiecare dată când avea acest drept, respective in conformitate cu programul încuviințat. Reclamantul respecta acest program numai când era liber.
Martorul cunoștea că pârâta l-a împiedicat pe reclamant să ia legătura cu minora în anul 2012, când programul de vizitare al reclamantului și vizita acestuia au coincis cu ziua de naștere a minorei. Din acest motiv reclamantul a solicitat intervenția organelor de poliție.
Martorul cunoștea că reclamantul s-a întâlnit ultima dată cu minora în urmă cu un an și jumătate și că de atunci reclamantul nu a mai vrut să se întâlnească cu minora.
După desfacerea căsătoriei, reclamantul a menținut legăturile personale cu minora, ori de câte ori avea posibilitatea și minora vizita domiciliul reclamantului. Martorul nu cunoaște dacă în această perioadă reclamantul a cumpărat sau nu bunuri pentru minoră, dar știa că achita pensia de întreținere.
Martorul l-a văzut ultima oară pe reclamant în compania minorei în urmă cu 2 ani și în aprecierea sa cei doi se înțelegeau bine, dar nu cunoaște motivul pentru care în prezent relațiile dintre ei s-au stricat.
De la pârâtă, martorul cunoaște că reclamantul nu s-a interesat niciodată de situația școlară a minorei și nici de activitățile extrașcolare ale acesteia și că doar mama reclamantului a fost de câteva ori la școala copilului.
Martorul cunoștea că în urmă cu un an, reclamantul consuma băuturi alcoolice destul de des, însă nu a putut preciza situația prezentă.
Martorul nu a putut indica instanței motivul pentru care pârâta se opune vizitării minorei de către reclamant. Martorul cunoaște că reclamantul are dreptul să o viziteze pe minoră două weekend-uri pe lună și că, cu o astfel de ocazie reclamantul a iscat o ceartă, iar pârâta nu a fost de acord să-i dea acestuia copilul. Martorul nu își mai amintește motivul pentru care părțile s-au certat.
Cu o altă ocazie, de ziua de naștere a copilului, reclamantul a venit să vadă copilul în stare de ebrietate și fără nici un cadou, aspect cunoscut de martor din relatările unor persoane care au fost prezente.
În prezent părțile nu se înțeleg, și deși nu sunt agresive, orice încercare de comunicare se termină cu o ceartă.
Instanța constată că ambele părți doresc să exercite autoritatea părintească față de copil și că ambele părți dispun de condiții materiale și morale pentru a face acest lucru. Reclamantul nu a respectat întocmai programul de vizită stabilit de instanța de judecată. De câteva ori, pârâta l-a împiedicat pe reclamant să îl viziteze pe copil în timpul programului de vizită, sub diferite pretexte.
Instanța constată că s-a modificat situația de fapt avută în vedere de instanța de judecată când aceasta a încredințat copilul pârâtei, respectiv în prezent ambele părți doresc să se ocupe de creșterea și educarea copilului. De asemenea a intervenit și o modificare majoră în sistemul de drept al României prin . noului cod. Dacă sub imperiul codului anterior, instanța putea încredința copilul doar unuia dintre părinți, în prezent regula generală o reprezintă exercitarea autorității părintești de către ambii părinți.
Văzând cele de mai sus, instanța, având în vedere interesul superior al copilului, vârsta și sexul copilului, solicitarea reclamantului și concluziile referatului de anchetă psihosocială efectuat în cauză, apreciază că ar fi benefic ca autoritatea părintească față de copilul A. Dragana Rubina, născută în data de 21.01.2008 în municipiul A., să fie exercitată de către ambii părinți.
Prin urmare, în baza art. 397 cod civil raportat la 505 Cod civil, va dispune exercitarea autorității părintești de către ambii părinți cu privire la copilul A. Dragana Rubina, născută în data de 21.01.2008 în municipiul A..
Cu privire la capătul de cerere referitor la reglementarea vizitării copilului:
Art. 503 Cod civil consacră principiul egalității părinților în ce privește drepturile și îndatoririle față de copil. Este un aspect al egalității în drepturi între bărbat și femeie prevăzut în art. 44 din Constituția României. Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ. Astfel fiind drepturile și îndatoririle părinților față de copii lor, deci în speță față de copilul A. Dragana Rubina, născută în data de 21.01.2008 în municipiul A. rămân neschimbate chiar și după separarea în fapt a părților.
În dispozițiile art. nr. 2 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului se indică principiul după care se vor ghida organele de stat, inclusiv instanțele judecătorești, în luarea unor hotărâri referitoare la copii. Este vorba despre principiul interesului superior al copilului. Textul de lege invocat prevede:
„(1) Prezenta lege, orice alte reglementari adoptate in domeniul respectării si promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, după caz, încheiat in acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legătura cu drepturile si obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum si oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat in mod legal.
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele soluționate de instanțele judecătorești.”
Dreptul părintelui de a-și vizita copiii implică obligația legală de creștere, educare și supraveghere, astfel că nu poate fi exercitat cu eficiență în cazul în care este limitat, prin restrângerea lui la câteva ore din anumite zile.
În speță, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că reclamantul pârâtul și-ar fi exercitat în mod abuziv dreptul.
Însă, instanța apreciază că programul de vizită propus de către reclamant este doar parțial în concordanță cu interesul superior al copilului. Din materialul probator a rezultat că deși relațiile dintre reclamant și minoră erau bune în urmă cu ceva timp, în prezent acestea s-au răcit. Astfel că instanța apreciază că reluarea legăturilor personale dintre reclamant și copil va trebui să se facă treptat. Este necesar să treacă o perioadă de timp în care reclamantul și minora, fiica lui, să reia legăturile și să se reobișnuiască unul cu celălalt. După ce această perioadă se va fi încheiat, reclamantul va putea formula o nouă acțiune civilă prin care să ceară extinderea acestui program de vizită.
Văzând cele de mai sus, instanța va admite în parte acest capăt de cerere și în consecință:
Va reglementa dreptul reclamantului de a avea legături personale cu copilul A. Dragana Rubina, născută în data de 21.01.2008 în municipiul A., în conformitate cu următorul program:
- în prima și ultima săptămână din lună, la domiciliul reclamantului sau împreună cu reclamantul, de vineri, ora 16.00, până duminică, ora 18.00, cu obligarea reclamantului la a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtei și la a o aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;
- de ziua de naștere a minorei, în compania pârâtei, la o locație aleasă de comun acord de părți.
Instanța va atrage atenția pârâtei asupra dispozițiilor art. 379 Cod penal care, sub titulatura „Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului”, arată următoarele:
„Reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapte persoanei căreia i s-a încredințat minorul prin hotărâre judecătorească, spre creștere și educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent.
Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.”
Cu privire la cheltuielile de judecată:
Având în vedere faptul că acțiunea civilă formulată de reclamant urmează a fi admisă în parte, în baza art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul A. I. CNP:_ cu domiciliul procesual ales în municipiul A., ., nr. 19, . în contradictoriu cu pârâta I. I. CNP:_ cu domiciliul procesual ales în municipiul A., .. 9, . și în consecință:
Dispune exercitarea autorității părintești de către ambii părinți cu privire la copilul A. Dragana Rubina, născută în data de 21.01.2008 în municipiul A..
Reglementează dreptul reclamantului de a avea legături personale cu copilul A. Dragana Rubina, născută în data de 21.01.2008 în municipiul A., în conformitate cu următorul program:
- în prima și ultima săptămână din lună, la domiciliul reclamantului sau împreună cu reclamantul, de vineri, ora 16.00, până duminică, ora 18.00, cu obligarea reclamantului la a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtei și la a o aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;
- de ziua de naștere a minorei, în compania pârâtei, la o locație aleasă de comun acord de părți.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. B. D.
Red: C.G. / Tehnoredactare: B.D.
02.12.2015/4 ex./2 . comunică cu:
Reclamantul:A. I. cu dom. pocesual ales în municipiul A., ., nr. 19, .
Pârâta: I. I. cu dom. procesual ales în municipiul A., .. 9, .
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 5881/2015. Judecătoria ARAD | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
