Pensie întreţinere. Sentința nr. 2/2015. Judecătoria ARAD

Judecătoria ARAD - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 2/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 10243/55/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. Operator 3.208

SECȚIA CIVILĂ

COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI

DOSAR NR. 10._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2.770

Ședința publică din 19.05.2015

Președinte: G. C.

Grefier: B. D.

S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta F. O. G. în contradictoriu cu pârâtul B. M. R. și acțiunea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant reconvențional B. M. R. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențională F. O. G. având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire locuință copil, stabilire pensie de întreținere și stabilire program vizitare copil.

La apelul nominal se prezintă reclamanta – pârâtă reconvențională asistată de avocat R. S. din Baroul A. și pârâtul – reclamant reconvențional asistat de avocat C. C. din Baroul A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Acțiunea civilă este legal timbrată cu 60 lei taxă judiciară de timbru.

Acțiunea reconvențională este legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul reclamantei – pârâta reconvențională depune la dosar adeverință de venituri privind pe reclamantă și copiile declarațiilor martorilor F. I. și B. L. din dosarul de ordonanță președințială.

Nemaifiind alte probe de administrat instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în fondul cauzei.

Reprezentantul reclamantei – pârâta reconvențională solicită admiterea acțiunii, exercitarea autorității părintești comune cu privire la copil, stabilirea locuinței copilului la domiciliul mamei, obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 1/4 din veniturile realizate, reglementarea vizitării copilului conform programului propus de reclamantă și la domiciliul acesteia, având în vedere că minorul nu are nici doi ani. Arată că părțile nu se înțeleg la primele 3 capete de cereri, dar nu și cu privire la programul de vizitare al copilului și că propunerea făcută de vizitare a copilului este doar pentru o perioadă de 4-5 ani, la domiciliul copilului și că nu se opune sărbătorilor. Mai arată că în ordonanța președințială s-a stabilit vizitarea copilului la domiciliul reclamantei sau în alt loc din A. și că reclamanta va asigura pârâtului și copilului o cameră separată în cadrul programului de vizitare al copilului propus de reclamantă în acțiune pentru evitarea neplăcerilor. Fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâtului – reclamant reconvențional solicită admiterea în parte a acțiunii civile și admiterea în totalitate a acțiunii reconvenționale, în temeiul art. 401 cod civil reglementarea vizitării copilului la domiciliul pârâtului din ., având în vedere că minorul are 2 ani și poate suporta drumul; reclamanta nu a pus la dispoziția pârâtului o cameră după pronunțarea ordonanței președințiale, motivând că pârâtul a refuzat să intre în casă. Mai arată că art. 16 din Lg. 272/2004 conferă copilului dreptul de a păstra legăturile personale cu părintele celălalt. Cu toate acestea, pârâtul nu a mai vizitat copilul pentru a nu mai isca neînțelegeri, până la soluționarea prezentului dosar. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanță onorariu avocațial.

JUDECATA

Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță în data 12.06.2014, reclamanta F. O. G. a achemat în judecată pârâtul B. Mrius R., solicitând exercitarea autorității părintești comune cu privire la copilul B. R. I., născut în data de 26.05.2013 în municipiul Oradea, stabilirea locuinței copilului la domiciliul mamei, obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile realizate, dar nu mai puțin de ¼ din venitul minim pe economie și ca pârâtul că păstreze legăturile personale cu copilul, înconformitate cu următorul program: în fiecare a doua și a patra săptămână din lună, în ziua de sâmbătă, între orele 15,00 – 18,00 la domiciliul mamei, cu cheltuuieli de judecată în caz de opunere.

În motivarea acțiunii civile, reclamanta a arătat că din relația de concubinaj a părților a rezultat copilul B. R. I., născut în data de 26.05.2013 în municipiul Oradea.

Unul dintre motivele de neînțelegere al părților l-a constituit faptul că pârâtul nu muncea preferând să stea acasă pe jocuri la calculator.

Un alt motiv de neînțelegere al părților l-a mai constituit și imixtiunea mamei pârâtului în viața de cuplu a părților, fapt ce a creat o stare conflictuală permanentă în familie, concretizată prin scandaluri repetate, agresiuni fizice și verbale ale mamei pârâtului la adresa reclamantei. Din aceste motive, reclamanta a ajuns să se confrunte cu stări depresive pe fond de stres prelungit, fără ca pârâtul să rezolve această situație.

În data de 4 iunie 2014 și pe fondul unui nou incident provocat de mama pârâtului la adresa reclamantei, reclamanta s-a decis să îl părăsească pe pârât și să se mute împreună cu copilul la domiciliul părinților ei din municipiul A.. De atunci părțile sunt separate în fapt și apreciază reclamanta că reluarea conviețuirii nu mai este posibilă, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune.

În ceea ce priveșe copilul, reclamanta a arătat că acesta este la o vârstă fragedă de numai 2 ani, este complet dependent de prezența mamei, astfel că a propus respectivul program, în concordanță cu interesul actual al copilului, urmând ca acest program să poată fi modificat odată cu creșterea copilului.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea civilă formulată pe dispozițiile art. 483 – 507 Cod civil.

În cadrul procedurii prealabile, pârâtul a depus la dosar întâmpinare având inclusă și acțiune reconvențională, prin care a arătat că este de acord cu admitera în parte a acțunii civile formulată de reclamantă, respectiv cu petitele 1,2 și 3 din acțiune, dar nu și cu petitul nr. 5 referitor la reglementarea vizitării copilului, solicitând ca aceasta să se realizeze, în conformitate cu următorul program: săptămânal, în fiecare weekend, de vineri de la orele 17,00 până duminică la orele 17,00; o lună în perioada vacanței de vară; de sărbătorile de iarnă, din anii impari, în perioada 24 decembrie – 03 ianuarie; de sărbătorile P. din anii impari, de vinerea de la orele 17,00 și până lunea, la orele 17,00; de ziua onomastică a copilului, respectiv ziua de Sf. I. și de 1 iunie din anii impari; de ziua de naștere a copilului din anii pari; de celelalte sărbători legale, când nu cad în perioadele de mai sus, în anii impari.

Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că din relația de concubinaj de aproximativ 6 ani a părților a rezultat copilul B. R. I., născut în data de 26.05.2013 în municipiul Oradea.

Pârâtul a arătat că nu sunt reale susținerile reclamantei din acțiune cu privire la faptul că nu muncea și nici cele legate de imixtiunea mamei sale în viața de cuplu a părților. Astfel, a arătat că în perioada în care părțile au locuit împreună cu copilul la domiciliul părinților lui, reclamantei și copilului nu le-a lipsit nimic, chiar dacă el nu a fost angajat în muncă. A realizat venituri din diverese munci prestate ocazional și aceste venituri erau cheltuite pe nevoile reclamanei și ale copilului.

Reclamanta s-a înțeles foarte bine cu mama lui și între acestea nu au existat stări conflictuale. După nașterea copilului reclamanta a suferit o depresie, astfel că pârâtul și mama lui au fost în permanență alături reclamantei și copilului și le-au purtat acestora de grijă.

Prin acțiunea reconvențională, pârâtul – reclamant reconvențional a arătat că relația părților a fost una obișnuită, cu excepția unor excapade ale acesteia și că, întrucât părinții reclamantei nu au fost de acord cu relația lor, părțile au locuit la domiciliul părinților pârâtuli din ..

Reclamanta – pârâtă reconvențională a lipsit de câteva ori de acasă timp de câteva zile, fără știrea pârâtului și fără ca acesta să știe unde este. Într-una din zile, reclamanta i-a dat pârâtului un mesaj pe telefonil mobil, prin care l-a anunțat că are orelație cu o altă persoană, însă peste puțin timp a revenit acasă.

În aprecierea pârâtului – reclamant reconvențional, reclamanta – pârâtă reconvențională este influențată negativ de către părinții ei, la a căror insisențe îi interzice că își viziteze copilul. Părinții reclamantei i-au spus pârâtului că nu au nevoie de el și că vor crește ei copilul, nefiind singurul copil care crește fără tată. Aceste afirmații l-au mâhnit profund pe pârât, întrucât manifestă puternice sentimente față de copil și dorește să fie prezent în viața acestuia în calitate de părinte, în beneficiul copilului, cu toate că reclamanta încearcă să îi îngrădească acest drept sub diverse pretexte, respectiv uneori nu îi răspunde, iar alteori îi spune că este plecată de acasă și că nu poate veni în vizită la copil. În aceste condiții, aprciază pârâtul că programul de vizitare al copilului propus de reclamantă este unul insuficient, iar faptul că acesta ar urma să se desfășoare la locuința reclamantei îi îngrădește drepturile prevăzute de lege ca părinte.

În drept, pârâtul – reclamant reconvențional și-a întemeiat întâmpinarea având inclusă și acțiune reconvențională pe dispozițiiel art. 397, art. 400 alin. 2, art. 401, art. 505 alin. 2 Cod civil.

Tot în cadrul procedurii prealabile reclamanta – pârâtă reconvențională a depus la dosar răspuns la întâmpinare și întâmpinare la acțiunea reconvențională.

În cuprinsul acestora, reclamanta – pârâta recovnențională a arătat că susținerile pârâtului din întâmpinare nu sunt întemeiate și că de fapt pârâtul urmărește decât să ia copilul și să îl ducă la domiciliul lui pentru a nu mai plăti pensia lunară de întreținere. Mai mult, pârâtul încearcă că ducă instanța în eroare afirmând că, deși nu a fost angajat, a realizat venituri îndestulătoare din muncile ocazionale prestate cu ziua, cu atât mai mult, cu cât pârâtul nu a prestat nici un fel de muncim fiind tot timpul ocupat cu jocurile pe calculator și alte activități, din care nu avea cum să realizeze venituri care să acopere nevoile ei și ale copilului. Unica sursă de venituri a părților a constat în indemnizația pentru creșterea copilului de până la doi ani, având în vedere că reclamanta a fost angajată anterior nașterii copilului, astfel că a beneficiat de ajutor din partea Statului, și nu a familiei pârâtului.

După separarea în fapt a părților, pârâtul a început o hărțuire permanentă, prin toate mijloacele provoacă scandaluri fără motiv pretextând că dorește să își vadă copilul, reclamanții pe la diverse organe și instituții, toate nefondate, chiar și amenințări cu plângeri penale și nu a contribuit cu nimic la cheltuielile legate de creșterea și educarea copilului și nu a adus copilului nici măcar un cadou în situațiile în care îl vizita.

În ceea ce privește programul de vizitare al copilului propus de pârât, reclamanta – pârâta recovnențională a arătat că este unul exagerat și că nu este în concordanță cu interesul superior al copilului, care este la o vârstă la care este absolut dependent de prezența mamei în ceea ce priește îngrijirea zilnică, cu atât mai mult cu cât pârâtul nu s-a preocupat de acest aspect în perioada în care părțile conviețuiau împreună. Prezența permanentă a mamei în viața copilului este imperioasă până la vârsta de 5 ani a copilului și nu poate fi suplinită decât pentru motive ce țin de impedimente extreme (morale sau medicale) și care nu existentă în cauză. În prezent nu poate fi vorba nici despre așa zisele ,,vacanțe”, până la vârsta de includere a copilului într-o formă de școlarizare.

În drept, reclamanta – pârâtă reconvențională și-a întemeiat răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la acțiunea reconvențională pe dispozițiile art. 114 și urm. Cod procedură civilă, art. 139, art. 205-208 Cod procedură civilă.

Din probele administrate în cauză: bilet de ieșire din spital, decizia privind acordarea indemnizației pentru creșterea copilului de până la doi ani, certificatul de naștetre al copilului, anchetele psihosociale efectuate în cauză de CLM A. – autoritatea tutelară și Primăria comunei Gepiu-autoritatea tutelară, contract de muncă temporară, contract individual de muncă și adeverință de venituri privind pe pârât, interogatoriul reclamanei – pârâta reconvențională, Sentința civilă nr. 1260 din data de 09.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._, adeverința cu veniturile realizate de reclamantă și declarațiile martorilor M. C. D., R. A. M., F. I. și B. L., instanța a reținut următoarele:

Cu privire la capătul de cerere referitor la exercitarea autorității părintești cu privire la copilul B. R. I., născut în data de 26.05.2013 în municipiul Oradea, județul Bihor și la stabilirea locuinței acestuia:

Relația de concubinaj a părților s-a derulat la domiciliul părinților pârâtului – reclamant reconvențional din .. Din această relație a rezultat copilul B. R. I., născut în data de 26.05.2013 în municipiul Oradea, județul Bihor. La nașterea copilului, pârâtul a recunoscut paternitatea acestuia, astfel cum rezultă din certificatul de naștere al copilului depus în probațiune la dosar.

Părțile s-au despățit în fapt în luna iunie 2014, când reclamanta – pârâtă reconvențională a părăsit domiciliul comun împreună cu copilul pe fondul unui incident provocat de mama pârâtului și s-a mutat la domiciliul părinților ei din municipiul A.. După acest moment, cât și după pronunțarea Sentinței civile nr. 1260 din data de 09.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._, reclamanta – pârâtă reconvențională i-a permis pârâtului – reclamant reconvențional să viziteze copilul, la domiciliul copilului din municipiul A. și nu a refuzat pachetele trimise de pârât copilului. A refuzat însă contactul telefonic dintre pârât și copil din cauza vârstei copilului. Cu toate acestea, reclamanta a călătorit împreună cu copilul în cursul verii 2014 la domiciliul străbunicii minorului din Moroda.

Din declarația martorului M. C. D., cumnatul reclamantei, instanța a reținut că minorul avea un an și o lună la momentul când părțile au pus capăt relației lor de concubinaj, reclamanta fiind cea care a părăsit domiciliul comun pe care părțile –au avut la părinții pârâtului din .-a mutat împreună cu copilul la domiciliul părinților ei din municipiul A.. După acest moment, pârâtul a vizitat copilul în luna noiembrie 2014 și de două ori în aprilie 2015, însă nu a intrat în domiciliul reclamantei, având în vedere că, fiind însoțit de părinți, de frate și de cumnată, reclamanta nu a fost de acord să îl primească decât pe pârât, nu și pe rudele acestuia. Ultimele două vizite alea acestora au avut loc după pronunțarea hotărârii de ordonanță președințială, prin care a fost reglementat dereptul pârâtului de a avea legături personale cu copilul, respectiv cele din luna aprilie 2015. Pârâtul nu a dorit să intre în casă, deși a fost invitat de reclamantă, ci a dorit să ia copilul cu el la o plimbare în oraș, lucru cu care reclamanta nu a fost de acord, din cauza programului de de hrană și de odihnă al copilului.

După știința martorului, nu au existat situații în care reclamanta să îi fi interzis pârâtului să ia legătura cu copilul. Însă cu toate acestea, martorul a văzut mesajele trimimse de pârât pe telefonul mobil al reclamantei, prin care uneori pârâtul îi spunea reclamantei că își dorește să vadă copilul, alteori că nu îl interesesază copilul, iar uneori o amenința pe rclamantă cu violențe fizice.

Martorul mai cunoștea și faptul că pârâtul nu a fost obligat, prin vreo hotărâre judecătorească la plata pensiei de întreținere pe seama copilului și că pârâtul a contribuit doar de două ori cu sume de bani la creșterea și educarea copilului și tot de două ori a trimis acestuia și pachete cu haine, dulciuri, jucării, însă hainele nu se mai potiveau copilului.

Martorul a mai arătat că în perioada în care părțile locuiau la părinții pârâtului din .-a deplasat cu copilul de mai multe ori la domiciliul părinților ei din municipiul A., pentru perioade cuprinse între un sfârșit de săptămână și o săptămână.

Din declarația martorului R. A. M., sora pârâtuilui, instanța a rețuinut că, la vârsta de un an a copilului, reclamanta a părăsit domiciliul comun, pe care părțile l-au avut la domiciliul părinților pârâtului din . și s-a mutat împreună cu copilul la domiciliul părinților ei in muncipul A.. După acest moment pârâtul a încercat să păstreze legăturile personale cu copilul și a trimis reclamantei pachete și sume de bani, pe care însă reclamanta nu a dorit să le primească. A acceptat să primească aceste pachete numai după ce era sunată și i se spunea că pachetele erau pentru copil. Pârâtul s-a întâlnit de foarte puține ori cu copilul, având în vedere că reclamanta nu a fost de acord cu aceste întâlniri, pentru a nu-și supăra părinții. Martorul cunoaște acest aspect, din spusele reclamantei.

Cu ocazia unei vizite făcute copilului, reclamanta nu i-a deschis pârâtului ușa. În acea vizită pârâtul a fost însoțit de martor, mama pârâtului și de tatăl vitreg al martorului. Aceștia au stat tiimp de 3 ore în fața casei reclamantei și nu li s-a deschis ușa să intre înăuntru.

Nici după pronunțarea ordonanței președințiale, prin care a fost reglementat dreptul pârâtului de a păstra legăturile personale cu copilul, reclamanta nu a deschis acestuia ușa, în cadrul programului de vizită. Pârâtul era însoțit de mama lui și de martor și aceștia au solicitat intervenția organelor de poliție, astfel de incidente având loc de două ori, respectiv în luna aprilie 2015 și tot de atâtea ori a fost solicitată și intervenția organelor de poliție. Cu respectivele ocazii au fost întocmite procese verbale și reclamanta a spus polițiștilor că nu dorește să predea copilul pârâtului și nici nu a adus copilul la poartă să îl vadă pârâtul, însă l-a invitat pe pârât să intre în casă, însă pârâtul a refuzat să facă acest lucru și cu respectivele ocazii, pârâtul nu a văzut copilul. D. cu ocazia vizitei de la sfârșitul anului 2014, pârâtul a intrat în casă unde s-a întâlnit cu copilul.

Din declarația martorului F. I., tatăl reclamantei, instanța a reținut că pârâtul a fost să vadă copilul de cinci ori și că își anticipa doar parțial aceste vizite. Cu o astfel de ocazie, pârâtul nu a reușit să se întâlnească cu copilul din cauză că nu era nimeni acasă, pârâtul neanunțându-și vizita în prealabil. Una dintre aceste vizite a avut loc în luna noiembrie 2014, și întrucât afară era rece, martorul l-a invitat pe pârât să intre în casă, altfel nu va putea vedea copilul, iar celelalte trei vizite s-au desfășurat în stradă, întrucât pârâtul nu a dorit să intre în casă, deși a fost invitat.

Martorul cunoaște că părțile vorbesc săptămânal la telefon, și după ce pârâtul întreabă de copil, se interesează de viața privată a reclamantei, însă între părți nu au existat acte de violențe, după separarea în fapt, acestea existând doar în perioada conviețuirii.

Cu o ocazie, pârâtul a amenințat-o pe reclamantă că îi va lua copilul și nu îl va mai aduce înapoi, iar cu o altă ocazie, că îi va băga în scaun cu rotile pe ea și pe copil dacă mai lungesc mult procesul.

În luna iulie 2014, reclamanta și copilul, însoțiți find de părinții ei, au făcut o vizită străbunicii reclamantei din localitatea Moroda. În acest timp, pârâtul, mama lui și o vecină au mers la locuința martorului din municipiul A. pentru a vedea copilul, neanunțați. Întrucât nu le-a deschis nimeni poarta, pârâtul a sunat-o pe reclamantă, care i-a comunicat acestuia că este la Moroda. Pârâtul, mama lui și respectiva vecină au mers cu toții la străbunica reclamantei din Moroda, afirmând că vor merge acolo, indiferent dacă sunt sau nu primiți. Reclamanta a anunțat că aceștia vor veni la Moroda să vadă copilul, însă străbunica reclamantei nu i-a primit pe aceștia în casă, întrucât nu au fost invitați. Între părți a izbucnit un scandal în timpul căruia părțile s-au jignit reciproc, însă pârâtul a reușit să vadă copilul în stradă.

Și acest martor a arătat că pârâtul trimitea copilului pachete printr-un microbuz ce efectua curse regulate și că reclamata nu a refuzat niciodată pachetele trimise de pârât.

Din declarația martorului B. L., mama pârâtului, instanța a reținut că, după despărțirea în fapt a părților, pârâtul a reușit să vadă copulul doar de două ori, respectiv odată în luna noiembrie 2014, pentru aproximativ o oră și încă odată în luna iulie sau august 2014, la Moroda. În luna septembrie, pârâtul și mama lui au venit la locuința reclamantei pentru a vedea copilul. Pârâtul nu a putut vedea copilul cu acea ocazie, întrucât nu le-a deschis nimeni poarta, deși au stat în stradă timp de 3 ore. Au mai existat situații în care pârâtul a dorit să vadă copilul și nu i s-a permis, sub diverse pretexte, respectiv că minorul ar fi în vecini și altele asemenea. Au existat și situații în care pârâtul a dorit să vorbească cu copilul la telefon, iar reclamanta să refuze să-i dea copilul sau ca reclamanta să nu răspundă la telefon. O singură dată, pârâtul a fost personal să vadă copilul și nu i s-a permis. Cu alte ocazii, reclamanta nu era de acord ca pârâtul să vadă copilul la o anumită dată sau oră și îi spunea acestuia să vină a doua zi dimineața. Și telefonic, reclamanta îi cerea pârâtului să vină la anumite ore și în aprecierea martorului, nu din cauza programului copilului, ci pentru ca pârâtul să nu poată veni la acele ore, din cauza programului său.

Martorul a mai arătat că pârâtul a trimis reclamantei de mai mule ori pachete pentru copil, prin serviciul de curierat. Aceste pachete conțineau haine, jucării și dulciuri. Ultima oară pârâta nu a mai acceptat aceste pachete.

Din referatul de anchetă psihosocială efectuat în cauză, instanța a reținut că reclamanta locuiește împreună cu copilul, în municipiul A., ., județul A., în locuința proprietatea bunicilor materni ai copilului, d-nii. F. I. și M., compusă din 3 camere și dependințe corespunzător mobilate și întreținute.

Reclamanta este absolventă de studii medii și la data efectuării anchetei psihosociale se afla în concediul de creșterea și îngrijirea copilului de până la doi ani, realizând o idemnizație lunară în cuanutm de 800 lei. În prezent reclamanta este angajată la Gi Group Company A., unde realizează un salariu brut în cuantum de 1.100 lei. Din punct de vedere medical prezintă o stare bună de sănătate.

Pârâtul locuiește în ., județul Bihor, în locuința proprietata bunicilor paterni ai copilului și este compusă din 2 camere, bucătărie, baie și anexe gospodărești.

Pârâtul este angajat în calitate de manipulant marfă la o firmă din Oradea, unde realizează un venit lunar în cuantum de 700 lei.

Copilul se află în întreținerea mamei împreună cu care locuiește la adresa indicată mai sus și este preșcolar.

Văzând cele de mai sus, instanța, având în vedere interesul superior al copilului, vârsta fragedă de doi ani a copilului, solicitarea reclamantei, achiesarea pârâtului și concluziile referatelor de anchete psihosociale efectuate în cauză, apreciază că ar fi benefic ca autoritatea părintească față de copilul B. R. I., născut în data de 26.05.2013 în municipiul Oradea, județul Bihor, să fie exercitată de către ambii părinți.

Prin urmare, în baza art. 397 Cod civil raportat la 505 Cod civil, va dispune exercitarea autorității părintești de către ambii părinți cu privire la copilul B. R. I., născut în data de 26.05.2013 în municipiul Oradea, județul Bihor.

Instanța, în baza art. 400 Cod civil raportat la art. 505 Cod civil va stabili ca locuința copilului să fie la domiciliul reclamantei, unde acesta va beneficia de condiții optime de creștere și educare de care are nevoie pentru o dezvoltare armonioasă atât din punct de vedere fizic cât și din punct de vedere psihic.

Cu privire la capătul de cerere referitor la stabilirea unei pensii lunare de întreținere:

Pârâtul este tatăl copilului și în conformitate cu dispozițiile art. 525 Cod civil, datorează întreținere acestuia.

La stabilirea cuantumului obligației de întreținere datorată de pârât, instanța va avea în vedere veniturile nete realizate lunar de pârât în calitate de angajat al . Oradea și se va ghida după dispozițiile art. 529, alin. 1 Cod civil care prevăd că întreținerea este datorată în raport de nevoia aceluia care o cere și de mijloacele celui ce urmează a plăti și dispozițiile art. 529, alin. 2 Cod civil conform cărora: „când întreținerea este datorată de părinte ... ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.”.

Prin urmare, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a ¼ din veniturile nete realizate lunar, cu titlu de pensie de întreținere pe seama copilului, începând cu data de 12.06.2014 și până la majoratul copilului sau alte dispoziții.

Cu privire la capetele de cerere referitoare la reglementarea vizitării copilului formulate de reclamantă în cuprinsul acțiunii civile principale și de pârât în cuprinsul acțiunii reconvenționale:

Art. 503 Cod civil consacră principiul egalității părinților în ce privește drepturile și îndatoririle față de copil. Este un aspect al egalității în drepturi între bărbat și femeie prevăzut în art. 44 din Constituția României. Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ. Astfel fiind drepturile și îndatoririle părinților față de copii lor, deci în speță față de copilul B. R. I., născut în data de 26.05.2013 în municipiul Oradea, județul Bihor, rămân neschimbate chiar și după separarea în fapt a părților.

În dispozițiile art. nr. 2 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului se indică principiul după care se vor ghida organele de stat, inclusiv instanțele judecătorești, în luarea unor hotărâri referitoare la copii. Este vorba despre principiul interesului superior al copilului. Textul de lege invocat prevede:

„(1) Prezenta lege, orice alte reglementari adoptate in domeniul respectării si promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, după caz, încheiat in acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legătura cu drepturile si obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum si oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat in mod legal.

(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele soluționate de instanțele judecătorești.”

Dreptul părintelui de a-și vizita copiii implică obligația legală de creștere, educare și supraveghere, astfel că nu poate fi exercitat cu eficiență în cazul în care este limitat, prin restrângerea lui la câteva ore din anumite zile.

Se va mai ține seama că, în conformitate cu dispozițiile art. 33 din Legea nr. 272/2004 privind promovarea și protecția drepturilor copilului, copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului. Prin dispozițiile art. 15 din același act normativ se promovează aceeași idee, a menținerii relațiilor copilului cu părinții și rudele prin întâlniri și vizite. Exercitarea acestui drept se poate limita când există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, morală a copilului.

Interesul superior al copilului, în accepțiunea Legii nr. 272/2004, și care se regăsește în egală măsură în Codul civil, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socio-afectiv, la viața de familie, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ceea ce primează este starea de bine, de echilibru necesar copilului. A fi împreună cu copilul său reprezintă pentru părinte un element fundamental al vieții de familie, indiferent dacă relațiile dintre părți s-au destrămat. Pentru aceasta conștientizarea figurii paterne se impune cu necesitate pentru minor.

Cât privește modalitatea de păstrare a legăturilor tată - copil, ea trebuie să fie eficientă și independentă de relațiile și problemele dintre părți, dar care să confere totodată posibilitatea pentru fiecare dintre părinți de a se bucura de prezența copilului lor într-un cadru intim, normal și firesc care să permită desfășurarea împreună a unor activități diverse, educative sau de divertisment.

În spiritul bunei-credințe și al înțelegerii, în interesul superior al copiilor, principial, ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, fiind excluse șicanele, de așa manieră încât copiii să se bucure de prezența, de afecțiunea, de grijă și de creștere din partea ambilor părinți.

În speță, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că pârâtul și-ar fi exercitat în mod abuziv dreptul.

Instanța constată însă, că programul propus de reclamantă este unul prea restrictiv și nu este în concordanță cu interesul superior al copilului. Așa cum s-a arătat și mai sus, pentru ca întâlnirile dintre copil și tatăl lui să se desfășoare în cele mai bune condițiuni, este necesar ca acestea să aibă loc fără prezența reclamantei sau ale părinților acesteia, într-un cadru în care atât copilul cât și pârâtul să nu se simtă în permanență supravegheați de către aceștia. Este de subliniat faptul că reclamanta a împiedicat întâlnirile dintre pârât și rudele lui pe de o parte și copil, de cealaltă parte. Reclamanta a continuat cu această atitudine chiar și după pronunțarea Sentinței civile nr. 1260 din data de 09.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._ prin care a fost stabilit un program provizoriu în baza căruia pârâtul să se întâlnească cu copilul. Există motive temeinice pentru ca să se aprecieze de către organele în drept că această atitudine a reclamantei poate constitui infracțiunea de Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului prevăzută și pedepsită în dispozițiile art. 379 Cod penal.

Instanța va atrage atenția reclamantei că sintagma „la domiciliul reclamantei sau în orice alt loc aflat pe raza municipiului A.”, folosit de instanța de judecată în dispozitivul prezentei sentințe, nu se poate interpreta ca fiind doar la „domiciliul reclamantei”. Astfel că reclamanta nu poate să îl împiedice pe pârât să ia copilul la plimbare în perioada orară stabilită de instanță și să îl ducă în orice loc aflat pe raza municipiului A.. De asemenea, reclamanta nu va putea împiedica pârâtul să păstreze legăturile personale cu copilul, conform programului pentru motive cum ar fi: să nu își supere părinții, pârâtul a venit însoțit de rude considerate de reclamantă indezirabile sau altele asemenea.

Instanța va atrage atenția reclamantei asupra dispozițiilor art. 379 Cod penal.

De asemenea, instanța va atrage atenția reclamantei asupra faptului că dacă va continua cu această atitudine de părinte alienator, prin care încearcă să îl alieneze pe copil de pârât și de rudele acestuia, instanța va sesiza DGASPC A. și P. de pe lângă Judecătoria A. pentru luarea măsurilor care se impun în această situație.

Instanța constată că programul propus de pârât este unul mult prea larg și nu este în concordanță cu interesul superior al copilului. Minorul are o vârstă de 2 ani. La această vârstă instanța apreciază că nu se impune ca minorul să petreacă nopțile într-un mediu necunoscut, respectiv la domiciliul pârâtului și să nu fie scos din mediul cunoscut, care în prezent este la domiciliul reclamantei decât pentru perioade scurte de timp. În timp, după ce relațiile dintre minor și pârât și rudele sale s-au reașezat și s-au remediat, și după ce minorul a mai crescut, pârâtul va putea formula o acțiune civilă prin care să solicite o modificare a programului de vizitare a copilului, prin lărgirea acestuia.

Astfel fiind, instanța va admite în parte aceste capete de cerere, și în consecință:

Va reglementa dreptul pârâtului de a păstra legăturile personale cu copilul, în conformitate cu următorul program:

- în fiecare prima și a treia săptămână din lună, la domiciliul reclamantei sau în orice alt loc aflat pe raza municipiului A., sâmbătă, între orele 13.00 – 19.00, cu obligarea pârâtului de a-l lua pe minor de la domiciliul reclamantei și de a-l aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;

- în fiecare a doua și a patra săptămână din lună, la domiciliul reclamantei sau în orice alt loc aflat pe raza municipiului A., duminică, între orele 13.00 – 19.00, cu obligarea pârâtului de a-l lua pe minor de la domiciliul reclamantei și de a-l aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;

- în prima zi de P., la domiciliul reclamantei sau în orice alt loc aflat pe raza municipiului A., între orele 13.00 – 19.00, cu obligarea pârâtului de a-l lua pe minor de la domiciliul reclamantei și de a-l aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;

- în a doua zi de C., la domiciliul reclamantei sau în orice alt loc aflat pe raza municipiului A., între orele 13.00 – 19.00, cu obligarea pârâtului de a-l lua pe minor de la domiciliul reclamantei și de a-l aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;

- de ziua de naștere a minorului, în compania reclamantei, la o locație aleasă de comun acord de părți.

Cu privire la cheltuielile de judecată:

Având în vedere că atât acțiunea civilă principală cât și acțiunea reconvențională urmează a fi admise în parte, instanța, în baza art. 453 Cod procedură civilă va compensa în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta F. O. G. CNP:_ domiciliată în municipiul A., ., județul A. în contradictoriu cu pârâtul B. M. R. CNP:_ cu domiciliul procesual ales în oraș Chișineu Criș, ., județul A. și admite în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant reconvențional B. M. R. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențională F. O. G. și în consecință:

Dispune exercitarea autorității părintești de către ambii părinți cu privire la copilul B. R. I., născut în data de 26.05.2013 în municipiul Oradea, județul Bihor.

Stabilește locuința copilului la domiciliul reclamantei.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a ¼ din veniturile nete realizate lunar, cu titlu de pensie de întreținere pe seama copilului, începând cu data de 12.06.2014 și până la majoratul copilului sau alte dispoziții.

Reglementează dreptul pârâtului de a păstra legăturile personale cu copilul B. R. I., născut în data de 26.05.2013 în municipiul Oradea, județul Bihor în conformitate cu următorul program:

- de ziua de naștere a minorului, în compania reclamantei, la o locație aleasă de comun acord de părți.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 19.05.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

G. C. B. D.

Red: C.G. / Tehnoredactare: B.D.

11.06.2015

4 ex./2 .>

Se comunică cu:

Reclamanta:

F. O. G. domiciliată în municipiul A., ., județul A.

Pârâtul:

B. M. R. cu domiciliul procesual ales în oraș Chișineu Criș, ., județul A.

← Curatelă. Încheierea nr. 2087/2015. Judecătoria ARAD		Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 474/2015.... →

Pensie întreţinere. Sentința nr. 2/2015. Judecătoria ARAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pensie întreţinere. Sentința nr. 2/2015. Judecătoria ARAD