Pretenţii. Sentința nr. 5938/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5938/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 5938/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5938
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2015
Președinte: A. - B. V.
Grefier: N. – G. B.
S-a luat în examinare cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. I. D. în contradictoriu cu pârâții D. E. și D. L. G. având ca obiect repunere în termenul de prescripție și pretenții.
La apelul nominal se prezintă mandatarul reclamantului domnul B. G. și reprezentanta pârâților avocat substituent Dragoiescu C. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 29 lt. i din OUG 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, instanța verifică competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 94 C., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Reprezentanta pârâților susține proba cu interogatoriul reclamantului, pentru a se dovedi faptul că pârâții au fost contactați de reclamant.
Reprezentantul reclamantului apreciază ca nerelevant interogatoriul reclamantului, fiind depus la dosar răspunsul poliției. Acesta arată că nu mai susține interogatoriul pârâților.
Instanța ia act de renunțarea la proba cu interogatoriul pârâților solicitat de reclamant, iar în ce privește proba solicitată de pârâți privind interogatoriul reclamantului o respinge ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Reprezentantul reclamantului arată că fiind mandatar nu poate pune concluzii pe fondul cauzei, solicitând doar admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea acțiunii, susține excepția decăderii invocată prin întâmpinare și susține că nu s-a făcut dovada faptului că termenul de prescripție a fost întrerupt sau că s-a suspendat cursul acesteia, pârâții au fost plecați din țară dar au revenit în anul 2000. Aceasta a invocat dispozițiile art. 709 C. și art. 2503 Cod civil.
La interpelarea instanței, reprezentantul reclamantului arată că petitele 2 și 3 sunt accesorii petitului 1.
Reprezentanta pârâților arată că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Reprezentantul reclamantului solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la 10.08.2015, reclamantul C. I. D. în contradictoriu cu pârâții D. E. și D. L. G. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună repunerea în termenul de prescripție a executării silite de 3 ani, în ceea ce privește creanța de 7000 DM, constatată ca atare prin SP 1725/04.07.1995 a Judecătoriei A., să se constate că suma de 7000 DM este echivalentă la data introducerii acțiunii cu suma de_,37 lei, să se dispună obligarea pârâților la plata dobânzii legale corespunzător acestei sume în lei la data de 04.07.1995 până la data plății efective cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că reclamantul a fost înșelat de pârâți cu suma de 8000 DM, fiind condamnați la 2 ani închisoare prin sentința penală 1725/04.07.1995 și obligați pe latura civilă să îi achite reclamantului 7000DM, întrucât îi achitaseră deja suma de 1000 DM.
Pârâții, au plecat din țară și s-au întors după împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 710 alin. 1 C., iar în probațiune a solicitat interogatoriul pârâților și a depus la dosar înscrisuri semnate pentru conformitate cu originalul, respectiv procură, autentificată sub nr. 2054/28.07.2015, extras sentința penală 1725/04.07.1995, adresă nr. 577/03.08.2015.
La solicitarea instanței, la data de 01.09.2015, reclamantul a mai depus la dosar copia sentinței penale 1725/04.07.1995.
La data de 05.10.2015, pârâții au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de repunere și au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că prin sentința penală nr. 1725/04.07.1995, au fost condamnați în lipsă pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna avutului privat și obligați la restituirea sumei de 7000 DM către reclamant, iar la această dată cazierul lor judiciar nu conține nici o mențiune cu privire la obligația acestora de a executa vreo pedeapsă penală, obligația executării pedepsei de doi ani de închisoare fiind prescrisă, față de anul pronunțării hotărârii înțelegând a invoca prescripția și în ceea ce privește obligația civilă de plată a sumei de 7.000 DM.
Au mai arăta că reclamantul este decăzut din dreptul de a solicita instanței repunerea în termenul de prescripție deoarece chiar dacă pârâții au muncit o perioadă de timp în străinătate nimic nu l-a împiedecat pe acesta să solicite executarea silită a titlului, pe de o parte, iar pe de altă parte au invocat art.2522 NCC alin.2, arătând că au revenit în țară din anul 2000, unde locuiesc cu forme legale, timp în care reclamantul a luat legătura cu pârâții, deplasându-se chiar la aceștia în localitate, și chiar la aceștia acasă, însă în tot acest timp nu a făcut niciun demers legal pentru recuperarea sumei.
Au invocat art.709 C., art.2506 și 2512 alin.1 NCC și au arătat că reclamantul nu a făcut dovada faptului că prescripția a fost întreruptă sau suspendată, sau că ar fi fost în imposibilitatea de a executa titlul executoriu, solicitând respingerea cererii.
În drept au invocat art. 205 C., iar în probațiune au solicitat interogatoriul reclamantului.
În data de 15.10.2015 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că a efectuat demersuri pentru a-i găsi pe pârâți, găsindu-i cu greu la începutul lunii august, când le-a cerut să îi plătească banii, însă aceștia și-au negat identitatea, pretinzând că este o coincidență de nume, fapt pentru care s-a adresat la 10.08.2015 la Poliția Peregu M. pentru a-i confirma că cei doi sunt sau nu cei condamnați prin sentința penală. Poliția i-a comunicat la 11.08.2015 că nu-i poate răspunde, fiind vorba de date cu caracter personal, astfel încât nu s-a depășit termenul de 30 de zile, chiar în prima zi de la găsirea celor doi (10.08.2015) introducând cererea de chemare în judecată și sesizând poliția.
A anexat în copie adresa către Poliția Peregu M. și răspunsul la aceasta.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În primul rând, întrucât pârâții au fost obligați la plata sumei de 7000 DM printr-o sentință penală din anul 1995, având în vedere dispozițiile art.6 alin.1 și 4 din Noul Cod Civil, precum și faptul că prescripția dreptului de a cere executarea silită a fost reglementată ca instituție separată prin codul de procedură civilă din 1865 de abia din anul 2000 (prin OUG nr.138/2000), în ceea ce privește condițiile de ordin material ce trebuie îndeplinite pentru justificarea cererii de repunere în termen, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr.167/1958, care la art.19 prevede că cererea de repunere în termen se poate efectua pentru cauze temeinic justificate. Condiția a fost reluată și în art.405 ind.3 Cod de procedură civilă din 1865, precum și în art.710 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, unde se folosește noțiunea de „motive temeinice”, soluția asupra cauzei nefiind influențată din acest punct de vedere, indiferent de actul normativ care s-ar aplica. Prin urmare, văzând și prevederile art.24 din Noul Cod de procedură civilă, se reține că Noul Cod de procedură civilă este aplicabil doar în ceea ce privește procedura de judecată, condițiile de admisibilitate ce trebuie a fi îndeplinite, precum și termenul de formulare a cererii de repunere în termen fiind guvernate de Decretul nr.167/1958.
Dispozițiile art.2522 din Noul cod civil invocate de pârâți nu sunt incidente pentru cele arătate mai sus, mai mult aceste prevederi referindu-se la prescripția dreptului la acțiune, în vreme ce în speță este vorba de prescripția dreptului de a obține executarea silită.
Pârâții au invocat faptul că au revenit în țară în anul 2000, unde au locuit cu forme legale, însă nu au depus înscrisuri în acest sens, iar reclamantul a arătat că doar de la începutul lunii august 2015 i-a găsit pe pârâți și ca urmare le-a cerut acestora să-i achite banii (f.31), în lipsa altor elemente, cererea de chemare în judecată, depusă în 10.08.2015, încadrându-se în termenul de o lună prevăzut de art.19 din Decretul nr.167/1958.
În ceea ce privește împrejurările invocate de reclamant pentru justificarea neexecutării pârâților, instanța apreciază că acestea nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a fi primite ca motive de repunere în termenul de prescripție, motivele care împiedecă a se cere executarea silită trebuind să aibă un caracter obiectiv, să fie neimputabile petentului.
Astfel, reclamantul nu a dovedit (nici nu a invocat de altfel) faptul că ar fi încercat identificarea și executarea silită a bunurilor pârâților, că s-a adresat unui executor judecătoresc, iar executarea silită nu a putut fi efectuată din lipsa bunurilor executabile ale pârâților, împrejurarea că pârâții au plecat din țară neechivalând cu imposibilitatea recuperării creanței pe calea executării silite, atâta vreme cât exista posibilitatea ca pârâții să aibă bunuri mobile sau imobile rămase în țară precum și posibilitatea executării acestora în străinătate, demersuri despre care nu se poate concluziona că ar fi fost lipsite de eficiență atâta timp cât nu s-a recurs la ele. Mai mult, chiar dacă reclamantul invocă faptul că a efectuat în mod constant numeroase demersuri pentru găsirea pârâților, nu aduce nici o dovadă în sprijinul acestor susțineri, cu excepția adresei din luna august 2015, ieșirea din starea de pasivitate sancționată de instituția prescripției extinctive nefiind dovedită pentru perioada anterioară.
Pentru cele de mai sus, și cum celelalte două petite au fost solicitate ca accesorii ale primului, astfel cum s-a arătat la ultimul termen de judecată de către reprezentantul petentului, în baza art.19 din Decretul nr.167/1958 și art.710 Cod de procedură civilă republicat, se va respinge cererea formulată.
În baza art.453 Cod de procedură civilă republicat se va lua act că pârâții au cerut cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. I. D., cu domiciliul în Sântana, ., nr. 61, jud. A., având CNP_, cu domiciliul procesual ales în A., .. 4-6, . în contradictoriu cu pârâții D. E., CNP_ și D. L. G., CNP_ ambii cu domiciliul în Peregu M., nr. 383, jud. A., cu domiciliul procesual ales în A., .. 1, ..
Ia act că pârâții solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei, prin depunerea cererii de apel la Judecătoria A.
Pronunțată în ședința publică din 04.11.2015.
Președinte, Grefier
A. B. V. N. G. B.
ABV/NGB/05.12.2015
5 ex. din care 3 ex. se .> - reclamantul C. I. D., cu domiciliul în Sântana, ., nr. 61, jud. A., cu domiciliul procesual ales în A., .. 4-6, ., .
- pârâții D. E. și D. L. G., ambii cu domiciliul în Peregu M., nr. 383, jud. A., cu domiciliul procesual ales în A., .. 1, .
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 5930/2015. Judecătoria ARAD | Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... → |
|---|
