Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 4468/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4468/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 4468/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4468
Ședința publică din 25 iunie 2013
Președinte: H. B.
Grefier: A. Craițar
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul I. V.-I. împotriva pârâtei . și a intervenientului forțat P. I. T., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului - avocat C. C. F. din cadrul Baroului A., lipsă fiind reclamantul, reprezentantul pârâtei și intervenientul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu 598 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă la dosar la data de 17.06.2013 completare la răspunsul la obiecțiuni, comunicată părților între termene.
Nefiind formulate alte cereri, instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Subliniază că prin procesul verbal de contravenție a fost stabilită culpa exclusivă a intervenientului forțat. Depune concluzii scrise și dovada onorariului avocațial.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A. la data de 08.02.2013, reclamantul I. V.-I. a solicitat obligarea pârâtei . la plata:
- despăgubirilor în cuantum de 8.000 lei, reprezentând contravaloarea autovehiculului marca Peugeot, cu număr de înmatriculare_, avariat total la data de 3.09.2012;
- penalităților în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, raportat la suma solicitată drept despăgubire, începând cu data de 15.09.2012 și până la data plății efective a debitului;
- cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul arată că, la data de 3.09.2012, autoturismul său marca Peugeot, cu număr de înmatriculare_, a fost implicat într-un eveniment rutier soldat cu numeroase avarii, menționate în Autorizația de reparații . nr._ emisă de Poliția Comunală V.. Acest eveniment rutier a fost cauzat din culpa exclusivă a conducătorului auto P. I.-T., așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.09.2012, întocmit de Poliția Comunală V.. Procesul verbal nu a fost contestat de către contravenient, ba mai mult, acesta și-a recunoscut fapta comisă, așa cum rezultă din cuprinsul actului sancționator.
Culpa exclusivă a contravenientului poate fi probată și prin declarația acestuia (declarația nr. 68/03.09.2012), prin care susține că în timp ce se deplasa dinspre localitatea Șiria înspre A., a pierdut controlul volanului și a derapat, intrând apoi pe sensul de mers A.-Șiria, pe care reclamantul circula în mod regulamentar. Pentru a evita contactul cu autoturismul condus de contravenient arată reclamantul că a virat brusc stânga și mașina s-a rostogolit în șanțul de pe marginea părții carosabile.
Autoturismul condus de P. I.-T., cu nr. de înmatriculare_, a fost asigurat de către ., în baza poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./12/S5/KX nr._/30.04.2012.
În aceste condiții, susține reclamantul că s-a adresat pârâtei cu o cerere de despăgubire pentru cheltuielile necesare reparațiilor la autoturismul avariat, iar prin adresa nr. 4821/4.12.2012 aceasta i-a comunicat refuzul său de a acorda despăgubirile solicitate, refuz bazat pe o expertiză tehnică prin care s-ar fi stabilit că avarierea autoturismului_ s-a produs în alte împrejurări.
În baza art. 7201 Cod procedură civilă a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă și în acest sens a trimis pârâtei o invitație la conciliere, însă aceasta și-a menținut punctul de vedere și i-a comunicat că în continuare refuză plata despăgubirilor. Apreciază reclamatul că acest refuz este unul nejustificat raportat la procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.09.2012, precum și la declarațiile acestuia și ale contravenientului. Din acte reies împrejurările în care a avut loc accidentul, împrejurări care conduc la concluzia că evenimentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a asiguratului. Veridicitatea acestor împrejurări nu poate fi combătută printr-o expertiză extrajudiciară care nu își argumentează concluzia și nici nu precizează cadrul în care s-a produs accidentul.
Mai mult, conform adresei trimise de ., avarierea autoturismului Peugeot cu nr. de înmatriculare_ s-a produs în cu totul alte împrejurări față de cele declarate de conducătorul acestuia la societatea de asigurare, ori împrejurările nu au fost declarate doar de către reclamat ci și de către asigurat. Împrejurările au fost descrise și în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenție.
Conform art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, iar conform art. 50 din același act normativ, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
Dispozițiile art. 57 prevăd în mod expres posibilitatea persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule de a-și exercita drepturile direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă.
În speță, asiguratul a comis din culpă o faptă ilicită, constatată prin procesul verbal . nr._/03.09.2012 și prin această faptă i-a cauzat reclamantului un prejudiciu, mai precis avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ . Există raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, iar asiguratul a acționat cu neglijență și imprudență. Astfel, asiguratul-contravenient este obligat, în temeiul art. 1357 Cod civil, să îi repare paguba, deoarece sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale.
Obligația principală de dezdăunare are ca izvor delictul, ceea ce înseamnă că regulile care guvernează stabilirea despăgubirilor sunt specifice răspunderii civile delictuale a autorului delictului. Astfel, răspunderea contravenientului este una în exclusivitate delictuală, iar împrejurarea că acesta este titularul unei polițe RCA în virtutea căreia în locul contravenientului asigurătorul poate fi obligat la plata despăgubirilor nu schimbă temeiul juridic al tragerii la răspundere civilă, care în speță nu poate fi altul decât cel prevăzut de art. 1357 Cod civil, iar nu unul contractual.
Referitor la penalitățile de întârziere, reclamantul invocă dispozițiile art. 36 al. 3 coroborat cu art. 37 din Ordinul nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, conform cărora asigurătorul RCA are obligația de a comunica în scris păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de 10 zile de la data avizării accidentului. În cazul neîndeplinirii în termen a acestei obligații, asigurătorul datorează păgubitului penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere la suma de despăgubire cuvenită.
Deși accidentul a avut loc în data de 3.09.2012, iar asigurătorul a luat cunoștință despre producerea acestuia, sens în care a deschis dosarul de daună nr. 7341, nu l-a informat pe reclamant referitor la intenția sa de a efectua investigații privind producerea accidentului. Pârâta a trecut direct la realizarea unei expertize tehnice pentru verificarea împrejurărilor în care a avut loc accidentul, comunicându-i demersurile sale doar la data de 4.12.2012, astfel că și-a încălcat obligația de informare prevăzută de lege.
Având în vedere faptul că accidentul a avut loc în data de 3.09.2012 iar societatea de asigurări a fost informată cu privire la acesta, termenul de 10 zile curge de la data respectivă.
Conform art. 101 al. 1 Cod procedură civilă coroborat cu prevederile normelor metodologice menționate, rezultă că pârâta datorează penalități începând cu data de 15.09.2012.
În drept se invocă dispozițiile art. 1357 Cod civil, art. 49, 51, 57 din Legea nr. 136/1995, art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, art. 36 și 37 din Ordinul nr. 5/2010.
În baza art. 54 din Legea nr. 136/1995, reclamantul a solicitat chemarea în judecată și a intervenientului forțat P. I. T..
Prin întâmpinare, pârâta U. A. SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Referitor la calitatea societății în prezentul litigiu, arată că între aceasta și reclamant nu există nici un raport juridic, motiv pentru care calitatea procesuală a pârâtei poate fi de intervenient chemat în garanție.
În speță, între societatea de asigurare în calitate de asigurător și P. I. T. în calitate de asigurat, a existat un raport juridic contractual născut în temeiul Legii nr. 136/1995, materializat printr-un contract de asigurare de răspundere civilă auto RCA. În consecință, răspunderea pârâtei față de reclamant este de natură contractuală, prin efectul contractului de asigurare obligatorie și nicidecum de natură delictuală.
Pe fond arată că acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
Arată că în baza Ordinului CSA nr. 14/2011, societatea a instrumentat în mod corect dosarul de daună deschis în baza poliței de asigurare RCA, iar în justificarea deciziei cu privire la despăgubirea prejudiciilor s-a avut în vedere instrumentarea dosarului din punct de vedere tehnic și al dinamicii accidentului.
Arată că la societate a fost deschis și instrumentat dosarul de daune nr._ în baza poliței obligatorii de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./12/S5/KX nr._ încheiată pentru autoturismul Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_, proprietatea lui P. I. T., ca urmare a înștiințării de daune efectuată cu privire la evenimentul rutier, pretins a se fi produs la data de 03.09.2012 ora 06,10 în loc. H., în care a fost implicat și autovehiculul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantului.
Actele normative aplicabile în speță, în baza cărora asigurătorul de răspundere civilă auto poate fi obligat la plata despăgubirilor sunt Legea nr. 136/1995 cu modificările și completările ulterioare și Normele RCA aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011, în speță fiind vorba de un contract ale cărui clauze sunt guvernate de lege, nefiind lăsate la învoiala părților.
Astfel, raportat la prevederile art. 44 din Normele RCA aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011, societatea pârâtă în calitate de asigurător de răspundere civilă auto RCA a fost îndreptățită și abilitată conform legii să efectueze prin intermediul personalului de specialitate, investigații cu privire la dinamica și mecanica accidentului. A comunicat păgubitului că potrivit art. 36 pct. 3 și 4 din normele la Ordinul CSA nr. 14/2011 urmează să desfășoare investigații cu privire la producerea accidentului.
Conform prerogativelor conferite de legislație, personalul de specialitate din cadrul Direcției Daune a efectuat investigații cu privire la cauzele și împrejurările producerii accidentului, pe această cale fiind efectuate măsurători comparative a avariilor existente pe cele două autovehicule implicate în accident.
Rezoluția a avut la bază verificările făcute de personalul din departamentul daune al societății pârâte, pe baza documentelor depuse la dosar care concluzionau faptul că există o . neconcordanțe.
Analizând conținutul declarațiilor scrise de conducătorii auto implicați în evenimentul rutier, al fotografiilor și al documentelor de la dosar au rezultat o . elemente care pun sub semnul întrebării realitatea evenimentului, că acesta nu pare să se fi produs în împrejurările și conform dinamicii prezentate.
Mai mult decât atât, rezoluția a avut la bază raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat la cererea societății pentru a elucida cauzele și împrejurările în care s-a produs evenimentul din data de 3.09.2012 în care au fost implicate autoturismul Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_ și autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ .
Raportul de expertiză a concluzionat că răsturnarea autoturismului Peugeot 306 cu nr. de înmatriculare_ s-a produs în cu totul alte împrejurări față de cele declarate de părți la poliție și la societatea de asigurare. Nu a existat contact material între cele două autoturisme. Cauza cea mai probabilă care a condus la avarierea autoturismului Peugeot 306 a fost în directă legătură cu starea tehnică necorespunzătoare a sistemului de frânare/suspensie a acestuia, fie cu deplasarea cu o viteză excesivă pe sectorul respectiv de drum, fie cu neatenția în conducere.
Este clar că nu se poate reține vinovăția conducătorului autoturismului Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_ pentru avarierea autoturismului marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ .
Pornind de la aceste concluzii, societatea pârâtă a considerat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 45 din Ordinului CSA nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Față de acestea, societatea pârâtă s-a aflat în imposibilitatea de a acorda despăgubirile solicitate, comunicând acest fapt reclamantului prin adresa nr. 4821/04.12.2012 emisă în dosarul de daună nr._.
Prin urmare, răspunderea contractuală a societății pârâte nu poate fi angajată, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii.
În drept se invocă dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, Legea nr. 136/1995 modificată privind asigurările și reasigurările în România, Normele RCA aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011.
Deși legal citat, intervenientul forțat P. I. – T. nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat apărări prin întâmpinare.
Prin notele de ședință, reclamantul a precizat că pârâta are calitate procesuală pasivă, potrivit art. 54, 43 și 49 din Legea nr. 136/1995.
Mai mult, asigurătorul este persoana juridică obligată să plătească anumite sume de bani la realizarea evenimentului prevăzut în contractul de asigurare. Nu contestă faptul că prin prisma contractului de asigurare încheiat între asigurător și asigurat se naște un raport juridic, însă în esență contractul de asigurare este tocmai asumarea riscului de către asigurător în ipoteza în care evenimentul asigurat se va produce.
Referitor la susținerile pârâtei în ce privește caracterul nefondat al cererii, reclamantul arată că la data de 03.09.2012 s-a întocmit procesul-verbal în care s-a menționat expres faptul că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a asiguratului – P. I. T., care la rândul său a susținut acest lucru prin declarația dată în fața agentului constatator.
Față de acestea, având în vedere polița de asigurare încheiată între P. I. T. în calitate de asigurat și . în calitate de asigurător, apreciază că demersurile efectuate sunt justificate. Mai mult, anterior înregistrării acțiunii, reclamantul a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului nefiind posibil acest lucru.
Analizând susținerile pârâtei, reclamantul arată că în conformitate cu prevederile art. 36 al. 3 coroborat cu art. 37 din Ordinul nr. 5/2010, asigurătorul RCA are obligația de a comunica în scris păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului în termen de 10 zile de la data avizării accidentului. În ipoteza neîndeplinirii în termen a acestei obligații, asigurătorul datorează păgubitului penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, la suma de despăgubire cuvenită.
Față de cele menționate, reclamantul apreciază că acțiunea este întemeiată și prin prisma solicitării de acordare a penalităților și solicită admiterea așa cum a fost formulată.
Din actele dosarului, respectiv: copia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/3.09.2012, copiile declarațiilor conducătorilor auto implicați în evenimentul rutier, copia poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./12/S5/KX nr._/30.04.2012, copia autorizației de reparații . nr._, invitația la conciliere, răspunsul pârâtei la conciliere, adresa trimisă de pârâtă și înregistrată la Direcția Daune nr. 4821, anunțuri de vânzare a autoturismelor de același model cu cel distrus în urma accidentului (Peugeot 306), copia dosarului de daună nr._, raportul de expertiză tehnică auto efectuat în cauză de către expert tehnic ing. O. I. și completarea la raportul de expertiză, instanța reține în fapt următoarele:
La data de 3.09.2012, pe DJ 709, între localitățile H. și V., s-a produs un eveniment rutier în care au fost implicate autovehiculul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantului, și autoturismul Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_, proprietatea intervenientului forțat P. I. T., asigurat de răspundere civilă la pârâta ..
În urma evenimentului rutier, autoturismul reclamantului s-a răsturnat într-un șanț din partea stângă a drumului, fiind avariat în totalitate.
Conform procesului verbal de contravenție încheiat de Poliția comunală V., necontestat, intervenientul forțat P. I. T. a fost sancționat în temeiul art. 148 pct. 8 din HG nr. 1391/2006, deoarece în timp ce conducea autoturismul Opel cu nr. de înmatriculare_ a avut în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenția, fapt ce a dus la pierderea controlului vehiculului, care părăsit banda de mers, determinându-l pe conducătorul autovehiculului Peugeot, aflat în depășire, să îl evite prin virare la stânga, fapt ce a dus la răsturnarea în șanț a autoturismului Peugeot.
Ulterior, la data de 06.09.2012, reclamantul s-a adresat asigurătorului RCA al intervenientului forțat, respectiv pârâtei, solicitând achitarea despăgubirii.
Asigurătorul a deschis dosarul de daună nr._ și a emis către reclamant adresa nr. 3108/13.09.2012 (f. 74 dosar), prin care i-a comunicat (fără a face însă dovada comunicării efective a acestei adrese cu reclamantul), conform art. 36 al. 4 din Norma privind asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, că urmează să desfășoare investigații suplimentare cu privire la stabilirea cauzelor și împrejurărilor producerii accidentului rutier.
La data 04.12.2012, prin adresa nr. 4821/04.12.2012, pârâta l-a înștiințat pe reclamant că respinge la plată dosarul susmenționat, având la bază concluziile unei expertize tehnice efectuate de un expert autorizat, care a precizat că avarierea autoturismului Peugeot s-a produs în cu totul alte împrejurări față de cele declarate.
Raportat la motivele invocate de pârâtă, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice judiciare de către expertul tehnic auto O. I..
Prin raportul de expertiză efectuat, precum și din completarea la raport, expertul a stabilit că accidentul s-a produs în împrejurările descrise de persoanele implicate – reclamantul I. V. I. și intervenientul P. I. T., că valoarea despăgubirii ce se poate acorda conform poliței RCA este de 6.196 lei, corespunzătoare unei daune totale, cu observația că accidentul putea fi evitat prin frânarea totală a autoturismului Peugeot și menținerea lui pe partea carosabilă.
Expertul a mai arătat că această evitare nu s-a produs din cauza lipsei de îndemânare a conducătorului autoturismului Peugeot, a stării tehnice necorespunzătoare a sistemului de suspensie a acestui vehicul și din cauza vitezei neadaptate la condițiile părții carosabile (asfalt reparat cu numeroase denivelări), viteza fiind apreciată de expert, în urma efectuării măsurătorilor între locul evitării autovehiculului intervenientului și locul răsturnării în șanț a autoturismului reclamantului, ca fiind „ușor mai mare de 90 km/h”.
La solicitarea instanței, expertul a indicat, „ca părere personală” bazată pe experiența expertului auto, că procentul în care accidentul s-a petrecut din cauza lipsei de îndemânare a conducătorului autoturismului Peugeot, a stării tehnice necorespunzătoare a sistemului de suspensie a acestui vehicul și din cauza vitezei neadaptate la condițiile părții carosabile este de aproximativ 25%.
Dispozițiile legale incidente sunt:
Art. 1357 și 1381 din Noul Cod Civil, conform cărora Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, și Orice prejudiciu dă dreptul la reparație, precum și prevederile art. 49, 50, 54 și 55 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România - Cap. 3 Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Conform acestor din urmă prevederi, art. 49: Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil,
Art. 50: Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Art. 54: Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Art. 55: Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.
De asemenea, instanța va avea în vedere și prevederile art. 1371 al. 1 din noul Cod civil, privitoare la Vinovăția comună. Pluralitatea de cauze, conform cărora În cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.
Față de situația de fapt reținută anterior și aceste texte legale, instanța constată că în temeiul art. 1357 și 1381 din noul cod civil intervenientul forțat are obligația reparării prejudiciului produs reclamantului, iar în baza contractului de asigurare de răspundere civilă pârâta . preia, în calitate de asigurător, obligația de despăgubire față de reclamant.
Cu privire la cuantumul despăgubirii, instanța va avea în vedere valoarea despăgubirii stabilită de expert, de 6.196 lei, redusă conform art. 1371 al. 1 din noul Cod civil cu 25 %, respectiv cu procentul în producerea prejudiciului indicat de expert ca fiind în sarcina reclamantului, rezultând suma de 4.647 lei.
Reclamantul a învederat instanței că intervenientul forțat are o culpă exclusivă în producerea accidentului, stabilită irevocabil prin procesul verbal de sancționare a contravenției, însă această apărare nu poate fi reținută de instanță deoarece pe de parte prin procesul verbal respectiv nu s-a stabilit irevocabil culpa exclusivă a intervenientului în producerea accidentului, ci acesta a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 148 pct. 8 din HG nr. 1391/2006, iar pe de altă parte prevederile art. 1371 al. 1 din noul Cod civil sunt extrem de clare, neputându-se contesta „contribuția” la producerea accidentului a factorilor ce țin de reclamant și de starea tehnică a autoturismului acestuia.
Este adevărat că expertul a indicat procentul de 25% ca părere personală, însă această părere s-a bazat pe experiența expertului, instanța neavând instrumente sau criterii mai obiective pentru a stabili un alt procent.
De asemenea, prin concluziile scrise reclamantul a contestat și cuantumul despăgubirii stabilite de expert, în ceea ce privește valoarea epavei autoturismului, stabilită la 25% din valoarea totală, apreciind rezonabilă o valoare a epavei de 3%, însă în condițiile în care expertul a stabilit valoarea epavei în plaja permisă de prevederile art. 50 pct. 2 din Ordinul CSA nr. 14/2011, între 0,1% și 25%, după analizarea concretă a autovehiculului avariat, instanța nu poate stabili, în lipsa unei constatări tehnice contrare, o altă valoare a epavei.
În privința penalităților solicitate de reclamant, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 36 al. 4 din Ordinul nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule: „Asigurătorul RCA are obligația să comunice în scris asiguratului și păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data avizării daunei, iar conform dispozițiilor art. 37 din același ordin; „Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere”.
Constatând că, deși a fost avizată de producerea accidentului la data de 06.09.2012, pârâta nu a făcut dovada comunicării în scris către reclamant în termen de maxim 5 zile lucrătoare a intenției de desfășurare a investigațiilor, instanța va obliga pârâta și la plata penalităților de întârziere de 0,1%/zi (conform solicitării reclamantului), începând cu data de 15.09.2012 (de asemenea conform solicitării reclamantului) și până la data plății debitului.
Față de cele de mai sus, instanța constată parțial întemeiată acțiunea formulată de reclamant, urmând ca în temeiul textelor legale sus-indicate să o admită în parte și să oblige pârâta să plătească reclamantului suma de 4.647 lei reprezentând despăgubiri civile și penalități de întârziere de 0,1% pe zi calculate la această sumă începând cu data de 15.09.2012 și până la data plății.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.900 lei, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru, a onorariului de expert și a onorariului avocațial, proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul I. V. –I., cu domiciliul în ., jud. A., cu domiciliul procesual ales în A., ., jud. A. (la C.. Av. C. C. F.), împotriva pârâtei ., cu sediul în București, ., sector 1, cu sediul procesual ales la S. A., cu sediul în A., .. 5, jud. A., și a intervenientului forțat P. I. – T., cu domiciliul în ., ., jud. A..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 4.647 lei reprezentând despăgubiri civile, penalități de întârziere de 0,1% pe zi calculate la această sumă începând cu data de 15.09.2012 și până la data plății, precum și suma de 2.900 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2013.
Președinte Grefier
H. B. A. Craițar
Red/dact/HB/AC
5 ex/3 .
Se comunică cu:
reclam. - I. V. –I. – A., ., jud. A. – la C.. Av. C. C. F.,
pârâta - ., Suc. A. - A., .. 5, jud. A.,
interv. forțat - P. I. – T. - ., ., jud. A..
| ← Validare poprire. Sentința nr. 3325/2013. Judecătoria ARAD | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
