Actiune in regres. Sentința nr. 4587/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4587/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 14-05-2012 în dosarul nr. 4587/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4587
Ședința publică din data de 14 mai 2012
Președinte: C. D.
Grefier: M. T.
S-a luat în examinare acțiunea în regres formulată de către reclamanta . SA, în contradictoriu cu pârâții P. M. A., C. L. A., C. Județean A., C.N.A.D.N.R.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtului C. Județean A., consilier juridic J. D. și reprezentantul Municipiul A., C. L. A., consilier juridic I. O., lipsă fiind reprezentanții celorlalți pârâți
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu 68,3 lei, taxă judiciară de timbru și 1,5 lei, timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța unește excepțiile invocate cu fondul cauzei și acordă părților cuvântul pe fond.
Reprezentantul pârâtului C. Județean A. solicită admiterea excepția lipsei capacității procesuale pasive a acestuia și prescripția dreptului la acțiune și respingerea acțiunii.
Reprezentantul pârâților P. A. și C. L. A. solicită admiterea excepțiilor invocate.
În baza art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre pronunțare.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii civile de față și a excepțiilor invocate, constată următoarele:
P. acțiunea formulată în cauză, reclamanta . SA, în contradictoriu cu pârâții P. M. A., C. L. A., C. Județean A., C.N.A.D.N.R. a solicitat instanței obligarea în solidar a pârâtelor la plata sumei de 716,19 lei pretenții, reprezentând 600 lei despăgubirea acordata persoanei prejudiciateîin dosarul de daună nr. AVA/AR/_/09 ca urmare a evenimentului rutier produs în data de 30.03.2009, 115,89 lei reprezentând dobânda legala, calculata de la data plații despăgubirii, respectiv 26.05.2009 si pana la data introducerii cererii de chemare in judecata 31.01.2012, în cpntinuare acordarea dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că în data de 30.03.2009 în jurul orei 14:30 doamna GYARMATHY G. O., în timp ce circula cu autoturismul marca SUZUKI SWIFT cu număr de înmatriculare B-_/1012 asigurat cu polița de asigurare AVA nr._ la . SA, în localitatea A., . direcția Cartierul Funcționarilor către Calea V., a acroșat capacul unui canal aflat la marginea carosabilului avariind janta fata și spate dreapta și anvelopele față și spate dreapta ale autoturismului.
Societatea reclamantă a deschis dosarul de dauna nr. AVA/AR/_/09 ce cuprinde documentația necesară instrumentării acordării despăgubirii cuvenite (documente constatatoare ale oducerii evenimentului din care rezulta cauze si împrejurări, identitate parti, vinovăție, sancțiuni, cumente aferente reparațiilor bunurilor, documente fiscale, declarații, s.a.), ulterior achitând indemnizația de asigurare în suma de 600,30 lei, conform ordinului de plata din data de 26.05.2009.
Conform declarației dată de doamna GYARMATHY G. O., autoturismul a fost avariat din cauza unui canal aflat la marginea carosabilului.
Persoana păgubită, având încheiată cu societatea noastră asigurarea facultativă a autovehiculelor a avizat-o pe reclamantă despre producerea riscului asigurat, în urma căruia a fost deschis și instrumentat dosarul de daună AVA/AR/_/09, finalizat cu plata despăgubirii în cuantum de 600,30 lei, conform extrasului de cont din data de 26.05.2009.
Reclamanta consideră că pârâtele sunt cele care au responsabilitatea acestui litigiu fata de dispozițiile art. alin. 6 din OUG nr. 195/2002, care stipulează faptul că: „în cazul producerii unui eveniment rutier urmare a stării tehnice necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizarii sau a semnalizării corespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, condițiile legii".
Pârâtele au fost convocate la conciliere directă, asa cum prevăd dispozițiile art. 720 ind. 1 Cod proc. Civ., având cunoștința de întreg materialul probatoriu.
Se mai arată că, întrucât se află într-un litigiu izvorât din răspunderea civilă delictuala, iar creanța este certă, lichidă si exigibila, pârâtele sunt de drept puse în întarziere și datorează dobânda legală de la momentul plății indemnizației de asigurare, fara a mai fi necesară vreo altă formalitate prealabilă.
În drept se invocă dispozițiile Legii nr.136/1995 (modificata), prevederile t. 998-999, art. 1000 alin. 1 din Cod civil, disp. OUG nr. 195/2002, dispozițiile OG nr. 43/1997, Legea nr. 215/2001, art. 1088 din Cod civil, art. 43 din Cod .. 13/2011, art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În probațiune s-a copia dosarului de daună.
P. întâmpinare pârâta CNADNR a solicitat respingerea acțiunii, iar pe cale de excepție a invocat prescripția dreptului material la acțiune și lipsa calității procesuale pasive a acesteia, arătând că a fost acționată în judecată în solidar, în calitate de pârâtă de rang 4, pentru obligarea la plata sumei de 600,30 lei, sumă rezultată din achitarea de către societatea reclamantă a contravalorii înlocuirii a două anvelope dreapta față și spate și a unei jenți autoturismului marca Suzuki Swift, înmatriculată sub nr. B-_/1012 și asigurată la societatea de asigurare reclamantă ( proprietar asigurat fiind . SA, utilizator X-TENDED ENGINEERING SRL, conducător auto Gyarmathy G.), ca urmare a avarierii acestuia în data de 30.03,2009 prin acroșarea capacului unui canal în timp ce circula în Municipiul A., pe . direcția Cartierul Funcționarilor către Calea V., plus dobânda legală aferentă sumei antemenționate în cuantum de 115,89 lei, calculată pentru intervalul 26.05._12 și până la data plății efective a acesteia.
Față de excepția prescripțiri se invocă de către pârâtă că prevederile normative ale Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, menținute de altfel de Noul cod civil intrat în vigoare de la 01.10.2011. Se arată că reclamanta a înregistrat acțiunea la Judecătoria A. la data de 02.02.2012, iar prejudiciul s-a produs la data de 30.03.2009, așa cum rezultă din probațiunea depusă de reclamantă la dosarul cauzei.
În acest context, importantă este determinarea momentului din care începe să curgă prescripția dreptului la acțiune. Lămuritor în acest sens este art. 8 alin. 1 din același Decret, unde se arată că: „ Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea."
D. probațiunea dosarului, rezultă fară echivoc că paguba a fost comensurată, iar despăgubirea a fost acordată asiguratului la data de 26.05.2009 conform extrasului de cont atașat. Implicit, din faptul că reclamanta s-a subrogat în drepturile asiguratului și a formulat acțiune împotriva societății noastre rezultă că ne-a atribuit și responsabilitatea pentru producerea prejudiciului.
Printr-un calcul foarte simplu se poate observa că perioada cuprinsă între data când s-a produs prejudiciul, și data de când a fost depusă acțiunea la Judecătorie a depășit termenul de prescripție de 2 ani statuat de Decret pentru materia asigurărilor, prin urmare dreptul material la acțiune al reclamantei s-a stins deja demult.
Cu alte cuvinte, dreptul material la acțiune al reclamantei era deja prescris prin scurgerea termenului de prescripție de 2 ani care se aplica pentru materia asigurărilor, fapt consfințit de prevederile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, abrogate în prezent, dar reiterate prin art. 2519 alin. 1 din Noul Cod Civil „ Dreptul la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani”.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia arată că într-adevăr, obligația care îi incumbă legal din OG nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, cu modificările și completările ulterioare, precum și din OUG nr. 195/2005 privind circulația pe drumurile publice constă în întreținerea și menținerea drumurilor în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță, însă în situația de față sectorul de drum pe care a avut loc accidentul este o arteră în intravilanul municipiului A., context în care, drumul pe care a fost avariat autoturismul se află în administrarea Consiliului L. a M. A.. Astfel, obligațiile de întreținere a drumului relevate de OG nr. 43/1997 revin în această speță Consiliului L. A., și consideră că nu sunt întrunite elementele obligatorii cumulative ale atragerii răspunderii civile delictuale pe care reclamanta își întemeiază acțiunea.
În drept se invocă art. 115 - 118 C.pr.civ, art. 5 C.pr.civ. coroborat cu art. 7 alin. 1, art. 11 alin. 1, art. 137 C.pr. civ., art.l alin. 1 și 2, art. 3 alin. 1 și 2 (teza I ), art. 8 alin. 1, art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, art. 1381 și art. 2519 alin. 1 Noul Cod Civil, precum și art. 22, teza I și art. 21 alin. 2 din OG nr. 43/1997, art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
P. întâmpinare pârâtul Municipiul A. a invocat excepeția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, arătând că față de dispozițiile irt.3 din Decretul 167/1958 - privind prescripția extinctivă, prin derogare de la termenul general de 3 ani, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani. În conformitate cu prevederile art.7 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar în speță dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data producerii evenimentului rutier, adică data de 30.03.2009.
De asemenea conform dispozițiilor art.8 din decretul sus menționat, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba. Așa cum reiese din înscrisurile existente în dosarul cauzei, se poate observa că societatea reclamantă a cunoscut prejudiciul, cât și întinderea acestuia cel mai târziu la data de 1.04.2009, când a fost încheiat procesul verbal de constatare pentru pagubele produse utoturismului marca Suzuki Swift cu nr. de înmatriculare B-_/1012, înscris care oate fi coroborat cu Factura fiscala AR ALM nr._ emisă în data de 24.04.2009 de ..
Astfel, la oricare dintre datele sus menționate se raportează, data producerii evenimentului rutier 30.03.2009 cât și data cunoașterii presupusului prejudiciu cel mai târziu la data de 24.04.2009, termenul de prescripție a dreptului la acțiune a fost depășit.
A invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul A., deoarece din fotografiile depuse de reclamantă, se poate observa în mod cert că evenimentul rutier nu a avut loc pe suprafața carosabilă, ci într-o zonă cu vegetație, iar așa zisul canal este de fapt o „vană de concesie" (un robinet de siguranță) montată pe o rețea de apă, care a fost amplasată și este în administrarea Companiei de A. A..
Pârâtul consideră că prejudiciul a fost cauzat din vina sau neglijența, exclusivă a conducătorului auto, iar în măsura în care această împrejurare ar fi cea reală, ne îndoim că acesta ar fi recunoscut adevărul, în condițiile în care ar urma să suporte contravaloarea prejudiciului produs. Amintim, în acest sens, prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002 care dispune: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță."
Pentru a putea fi angajată răspunderea M. A. nu este suficient să existe pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă considerată ilicită și un prejudiciu, cum este cel suferit de reclamant, ci este necesar ca între fapta M. A. și prejudiciul suferit de reclamantă să fie un raport de cauzalitate, în sensul că fapta M. A. să fi provocat prejudiciul pretins de reclamant. Ori acest fapt nu reiese din înscrisurile existente la dosar, iar sarcina probei aparține în totalitate reclamantului, care s-a limitat, până în prezent, să facă doar simple afirmații (presupuneri) în legătură cu cauzele care au determinat avarierea autoturismului, afirmații (presupuneri) care sunt inoperante în lipsa unor probe concludente.
În drept se invocă dispozițiile art. 115 Cod proecdură civilă și OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
P. întâmpinare pârâtul C. Județean A. a solicitat respingerea acțiunii, iar pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale pasive a acestuia, arătând că suma solicitată cu titlu de prejudiciu nerecuperat, a fost solicitată Consiliului Județean A., Primăriei M. A., Consiliului I A. și Companiei Naționale de A. și D. Naționale din România, virtutea dreptului de regres conferit de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 1995 privind asigurările și reasigurările în România, care permit reclamantului, în calitate de asigurător să recupereze valoarea despăgubirilor achitate asiguraților, a persoanele răspunzătoare de producerea pagubei.
În speță, reclamanta a arătat că a achitat societății asigurate, pagubele suferite, la de 30.03.2009, urmare a avarierii autoturismului acesteia pe . Municipiul A..
Potrivit celor menționate de reclamantă, avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare B-_/1012 s-a datorat acroșării capacului unui canal situat la marginea părții carosabile a străzii S. B. din Municipiul A..
În acest context, reclamanta a apreciat că evenimentul rutier s-a produs din vina administratorului de drum, care, potrivit art. 5, alin. (2) din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, actualizată, avea obligația analizării, în mod corespunzător a oricărui obstacol aflat în partea carosabilă de natură a pune în pericol siguranța circulației, respectiv de a lua toate măsurile de turare de îndată a acestuia.
Consideră că pârâtul C. ețean A. nu are calitate procesuală pasivă față de acțiunea în regres movată de reclamantă, întrucât prejudiciul nu a fost produs printr-o faptă culpabilă a acestuia.
În drept se invocă dispozițiile art.998, art.1169 Cod civil (în vigoare înainte de 01.10.2011), 115 Cod procedură civilă, art.5 din O.U.G. nr.195/2002, art.7, art.21 și art.22 O.G. nr.43/1997 și art.22 din Legea nr.136/1995.
P. răspuns la întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârârți și a arătat, cu privire la acestea următoarele:
În Legea 215/2001 privind administrația publica se prevede la art. 38 lit I) „C. L. stabilește masurile necesare pentru constituirea, întreținerea si modernizarea drumurilor, podurilor, precum si a întregii infrastructuri aparținând cailor de comunicații in interes local" si art. 68 lit. q) „primarul asigura intretinerea si reabilitarea drumurilor publice, proprietatea comunei sau a orașului" iar in art. 8 lit. C) si art. 40 alin. 1 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor „administrația drumurilor de interes local se asigura de către consiliile locale de pe raza administrativ teritoriala a acestora".
Se precizează faptul că în speță sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale a administatorului drumului astfel: fapta ilicita constând în încălcarea obligațiilor prevăzute de lege (administratorul drumului public este obligat să asigure viabilitatea acestuia - a rt. 2 din HG 85/2003; administratorul drumului public trebuie să ia masuri de înlăturare imediata a cauzelor evenimentelor rutiere datorate configurației, stării sau dotării tehnice necorespunzatoare a acestuia - art. 4 din HG 85/2003), prejudiciul (avarierea autovehiculului asigurat la societatea reclamantă), legătura de cauzalitate si vinovăția sub forma culpei (constând în neglijenta de care a dat dovada administratorul drumului in îndeplinirea obligațiilor legale). Autoritățile administrației publice locale sunt însărcinate cu îndeplinirea efectiva a atribuțiilor de administrare - consiliul local (în calitate de autotitate deliberativă) și primarul (în calitate de autoritate executivă).
Se solicită a se constata că pârâții C. L. A. și P. M. A. sunt proprietarii străzilor aflate în raza lor teritoriala și, în calitate de proprietari, au obligația de administrare deci, au calitate procesuala pasivă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei CNADNR-DRDP Timișoara, reclamanta arată că, asa cum se arată și prin întâmpinare, pârâta are în obiectul de activitate realizarea de construcții și reparații drumuri, astfel încât efectuează lucrări de reabilitare si intretinere a drumurilor publice. Mai arată că obligația acesteia constă în întreținerea și menținerea drumurilor în stare tehnică, corespunzătoare, desfășurării traficului în condiții de siguranță.
Astfel, pârâta fiind mandatată de proprietarul drumului public să se ocupe de lucrările de întreținere și reparații, răspunde pentru modul defectuos de realizare a lucrărilor, împrejurare de natura a produce prejudicii în patrimoniul utilizatorilor drumului public.
Potrivit OG nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, cu modificările si completările ilterioare, precum si OUG nr. 195/2005 privind circulația pe drumurile publice, parata C. Jationala de A. si D. Naționale din România, răspunde in baza mandatului si a obiectului de activitate, pentru întreținerea si menținerea drumurilor corespenzatoare desfășurării traficului. În concluzie, fata de cele de mai sus, reclamanta apreciază că și pârâta C. Naționala de A. si D. Naționale din România - prin DIRECȚIA REGIONALA DE D. SI PODURI TIMIȘOARA, are calitate procesuala în prezenta cauza.
Cu privire la excepția prescripției, se arată următoarele: potrivit art. 7 din Decretul 167/1958, prescripția începe sa curgă de la data cand se naște dreptul la acțiune, în speță acesta fiin născut la data plații despăgubirii către asigurat (26.05.2009), când s-a produs subrogarea în drepturile acestuia, împotriva persoanelor răspunzătoare, astfel că se prescrie în termenul general de 3 ani, respectiv la data de 26.05.2012.
Se mai arată că cererea de chemare în judecată a fost introdusă în data de 31.01.2012 (data poștei, conform art. 104 C.pr.civ.) înainte de împlinirea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la ctiune.
Reclamanta consideră că potrivit art. 8 din Decretul 167/1958, care dispune ca prescripția dreptului la acțiune repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea, nu trebuie interpretat în sensul că termenul de prescripție ar curge de la data producerii accidentului, deoarece cunoaște paguba" nu se poate confunda cu "a cunoaște faptul ca exista o paguba".
Or, legea nu spune ca termenul începe sa curgă de la data producerii pagubei (data daunei), ci de la data la care paguba a fost cunoscută.
În ceea ce privește solicitarea dobânzii legale, aceasta a fost calculată de la data plații dosarului de daună, respectiv 26.05.2009, conform documentului de plată până la data introducerii cererii de chemare in judecata 31.01.2012 la suma despăgubită, în baza OG 13/2011.
Analizând înscrisurile existente la dosar, instanța reține următoarele:
Starea de fapt :
Reclamanta a deschis dosarul CASCO nr. AVA/AR/_/09 ca urmare a evenimentului rutier produs în data de 30.03.2009, în care a fost implicată numita Gyarmathy G. O. care, în timp ce circula cu autoturismul marca SUZUKI SWIFT cu număr de înmatriculare B-_/1012 asigurat cu polița de asigurare AVA nr._ la . SA, în localitatea A., . direcția Cartierul Funcționarilor către Calea V., a acroșat capacul unui canal aflat la marginea carosabilului avariind janta față și spate dreapta și anvelopele față și spate dreapta ale autoturismului.
În acest sens, s-a achitat păgubitei suma de 600,30 lei la data de 26.05.2009.
Suplimentar, reclamanta solicită și suma de 115,89 lei, cu titlu de dobândă legală de la data plății și până la data introducerii acțiunii, respectiv dobânda legală în continuare.
Dispoziții legale incidente în cauză :
Asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză :
Potrivit art. 5 din O.G. nr. 43/1997, din punct de vedere funcțional și administrativ-teritorial, în ordinea importanței, drumurile publice se împart în următoarele categorii: a) drumuri de interes național; b) drumuri de interes județean; c) drumuri de interes local.
Potrivit art. 8, al. 1 lit. c din aceeași ordonanță, drumurile de interes local aparțin proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căreia se află și pot fi clasificate ca: c) străzi - drumuri publice din interiorul localităților, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, șosea, alee, fundătură, uliță etc.
Potrivit art. 22 din O.G. nr. 43/1997, administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. Fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate în intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective.
Asupra excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. M. A. :
Potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001, primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Asupra excepției prescrierii extinctive a dreptului la acțiune :
Potrivit art. 1 din D.L. nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege
Potrivit art. 3 din același decret, termenul prescripției este de 3 ani.
Potrivit art. 8 din același act normativ, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cît și pe cel care răspunde de ea.
Asupra fondului :
Potrivit art. 1002 C.civ., proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este urmarea lipsei de întreținere sau a unui viciu de construcție.
Potrivit art. 2 din Legea 136/1995, în asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat și asigurător, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare.
Potrivit art. 22 din Legea 136/1995, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54.
Potrivit art. 274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Aprecierile în drept ale instanței :
Asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză :
În raport de natura drumului pe care a avut loc incidentul, drum local, aflat în administrarea pârâtului C. L. al M. A., se va constata că pârâții C. Județean A. și C.N.A.D.N. nu au calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece aceștia nu au competențe legale în administrarea drumului local.
Calitatea de administrator al drumului în cauză aparține Consiliului L. A., care are calitate procesuală pasivă în cauză.
Împrejurarea invocată de acesta, referitoare la faptul că respectiva gură de canal aparține unei alte societăți nu înlătură responsabilitatea acestui pârât și nu influențează existența calității sale procesuale pasive deoarece, potrivit legii, acest pârât administrează întreg drumul fiind astfel responsabil inclusiv de modul în care diversele lucrări de reparații efectuate la utilități ce traversează partea carosabilă sunt integrate corespunzător sau nu în componența căii rutiere.
Totodată, răspunderea acestui pârât nu înlătură posibilitatea unui eventual regres.
Asupra excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. M. A. :
P., fiind o structură funcțională, fără personalitate juridică, nu are capacitate procesuală de folosință.
Asupra excepției prescrierii extinctive a dreptului la acțiune :
Fapta s-a produs la data de 30.03.2009.
Acțiunea este introdusă la data de 31.01.2012 (data poștei).
Termenul de prescripție este cel general de 3 ani, și nu cel special de 2 ani, care este incident doar în raporturile de asigurare născute ca urmare a încheierii unui contract de asigurare.
Raportul juridic analizat în cauză este unul născut dintr-o faptă ilicită extracontractuală, fiind supus astfel reglementării conferite de art. 1,3 și 8 din D.L. nr. 167/1958.
Pe cale de consecință, se va respinge excepția.
Asupra fondului :
Pe fond, acțiunea reclamantei este întemeiată față de pârâtul C. L. A. care nu a luat toate măsurile necesare și obligatorii în vederea administrării corespunzătoare a unui drum aflat în administrare sa legală, astfel încât urmare a acestei lipse de întreținere a avut loc incidentul în urma căruia s-a produs paguba despăgubită de către reclamantă care, în calitate de asigurător CASCO, se subrogă în drepturile asiguratului propriu, fiind astfel îndreptățită la a primi de la pârât echivalentul despăgubirii achitate și dobânda legală aferentă.
Pe cale de consecință, va fi obligat pârâtul C. L. A. să plătească reclamantei următoarele sume: 600,30 lei, pretenții, 115,89 lei, dobânda legală aferentă începând cu data de 26.05.2009 și până la data de 31.01.2012, dobânda legală aferentă sumei de 600,30 lei, începând cu data de 01.02.2012 și până la plata integrală a debitului restant și 69,8 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Județean A. și C.N.A.D.N., reprezentată prin D.R.D.P. Timișoara,
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. M. A. și, pe cale de consecință:
Respinge acțiunea civilă în regres formulată de reclamanta S.C. B.C.R. A. V. S.A., cu sediul ales în D., ., nr. 3, O.R.C. J_, C.U.I. R_ în contradictoriu cu pârâții: C. Județean A., cu sediul în A., .. 22; C.N.A.D.N.R., reprezentată prin D.R.D.P. Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 18 și P. M. A., cu sediul în A., ..
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. A. și excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune, invocată de acest pârât și, pe cale de consecință:
Admite acțiunea civilă în regres formulată de reclamanta S.C. B.C.R. A. V. S.A., cu sediul ales în D., ., nr. 3, O.R.C. J_, C.U.I. R_ în contradictoriu cu pârâtul C. L. A., cu sediul în A., . și, pe cale de consecință:
Obligă pârâtul C. L. A. să plătească reclamantei următoarele sume:
- 600,30 lei, pretenții,
- 115,89 lei, dobânda legală aferentă începând cu data de 26.05.2009 și până la data de 31.01.2012,
- dobânda legală aferentă sumei de 600,30 lei, începând cu data de 01.02.2012 și până la plata integrală a debitului restant și
- 69,8 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2012.
Președinte, Grefier,
C. D. M. T.
Red./Dact/CD/MT/15.06.2012/7ex/5com.
Se comunică cu reclamanta S.C. B.C.R. A. V. S.A. - D., ., nr. 3
pârâții C. Județean A. - A., .. 22
C.N.A.D.N.R, reprezentată prin D.R.D.P. Timișoara - Timișoara, .. 18
P. M. A. - A., .
C.L.M. A. - A., .
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3719/2012.... | Evacuare. Sentința nr. 3714/2012. Judecătoria ARAD → |
|---|
