Anulare act. Sentința nr. 25/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 25/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA A.Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 25
Ședința publică din 12 ianuarie 2015
Președinte: R. A. C.
Grefier: P. S.
S-a luat în examinare, în rejudecare, acțiunea în nulitate act formulată și precizată de reclamanta B. B., în contradictoriu cu pârâții L. G., G. G. A., Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara, A. Națională a V., Direcția Județeană pentru A. și Operațiuni V. A..
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depus la dosar proces verbal privind imposibilitatea executării mandatului de aducere a martorului L. V.. De asemenea, se constată depusă o cerere de amânare din partea reprezentantei convenționale a reclamantei .
Instanța respinge cererea de amânare și nefiind alte cereri sau probe de administrat reține cauza în vederea soluționării.
JUDECĂTORIA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță, în rejudecare, reclamanta B. B., în contradictoriu cu pârâții L. G., G. G. A. și Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara, a solicitat anularea Declarației de vânzare încheiată cu pârâtul de ordin 1 în 19.07.2001, a Declarației V. întocmită în 19.07.2001 de către pârâta de ordin 3 și a Împuternicirii nr. 8540/25.09.2001 emise în favoarea pârâtului de ordin 2, în temeiul art. 948 pct. 2 Cod civil; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că nu a semnat niciunul dintre documentele menționate, documente ce atestă că, în data den 19.07.2001 aceasta ar fi achiziționat de la pârâtul de ordin 1 un autoturism Mercedes, în Italia. În aceeași zi, reclamanta ar fi ajuns deja la vamă Nădlac unde ar fi semnat o declarație vamală de introducere în țară a aceluiași autoturism. În septembrie 2001, reclamanta s-ar fi deplasat la București unde, la BNP C. E. ar fi întocmit o procură prin care l-a împuternicit pe pârâtul de ordin 2 să se ocupe de toate formalitățile necesare înmatriculării acestui autoturism și achitării taxelor aferente. Or, reclamanta arată că nu a semnat nici unul dintre cele 3 documente, ceea ce duce la nulitatea lor absolută pentru lipsa consimțământului părții care se obligă.
O dovadă în plus a falsului acestor acte o reprezintă domiciliul reclamantei care este înscris în A., Faleza Sud sau . condițiile în care reclamanta învederează că a locuit în anul 2001 la adresa la care locuiește și în prezent. Reclamanta mai arată că nu a achiziționat niciodată autoturismul marca Mercedes la care face referire și a aflat despre existența acestor documente abia în anul 2010, cu ocazia demarării procedurii executării silite împotriva sa de către pârâta de ordin 3.
Reclamanta mai învederează că a promovat și un dosar penal cu acest obiect pentru abuz în serviciu, fals și uz de fals, iar documentele menționate, în xerocopie, i-au fost comunicate de către Direcția Vamală Hunedoara doar în august 2011, cu ocazia cercetărilor efectuate în dosarul penal.
În ceea ce privește împuternicirea notarială, reclamantă arată că, pe lângă faptul că nu este semnată, notarul public a comunicat în dosarul penal că numărul de atestare al acesteia nu există. Mai mult, autoturismul menționat se susține că ar fi fost ulterior înstrăinat de către reclamantă, dar presupusul cumpărător, audiat prin comisie rogatorie în dosarul penal, susține că nu a văzut-o niciodată pe reclamantă sau autoturismul Mercedes, iar falsul și-l explică prin faptul că și-a uitat borseta cu toate actele în tren, ocazie cu care este posibil să-i fi fost folosit cartea de identitate.
În consecință, reclamantă apreciază că este vorba despre un autoturism furat din Italia și înmatriculat pe diferiți cetățeni români, pe bază de acte false.
Acțiunea nu a fost motivată în drept, iar în probațiune reclamanta a depus înscrisuri în copii, respectiv: declarație I_ 19.07.01, declarație de vânzare în limba italiană și tradusă în limba română, împuternicire, adresă BNP E. C., certificat de circulație în limba italiană, adresa nr. 3192/BCU/22.08.2011.
Pârâta Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara, A. Națională a V. a depus întâmpinare prin care, pe cale de excepție a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și a solicitat respingerea acțiunii.
Astfel, pârâta a arătat față de solicitarea reclamantei privind anularea Declarației vamale de tranzit nr. 3601 (I_)/19.07.2001 A B.V. Nădlac, că această declarație vamală a stat la baza întocmirii Chitanței vamale nr. 703/26.09.2001. Față de drepturile de import inițial achitate cu această chitanță au fost stabilite ulterior diferențe de drepturi vamale prin Actul constatator nr. 360/07.08.2003 dresat la Biroul Vamal D.. Acesta a fost comunicat prin publicitate deoarece corespondența care îl purta a fost returnată cu mențiunea „destinatar lipsă domiciliu. Expirat termen de păstrare”. Întrucât debitul stabilit prin titlul de creanță devenit executoriu prin ajungerea la scadență nu a fost achitat a fost declanșată procedura executării silite prin emiterea Somației nr._/1590/19.08.2005; și această corespondență a fost returnată cu mențiunea „destinatar lipsă domiciliu” la data de 23.08.2005, dar actul de executare a fost comunicat prin corespondență recomandată cu confirmare de primire semnată de către reclamantă, în calitate de destinatar la data de 18.06.2007.
Astfel pârâta apreciază că 18.06.2007 este data la care reclamanta a luat cunoștință efectiv atât despre emiterea Actului constatator cât și despre executarea silită pornită, deci implicit despre existența operațiunii vamale care a generat litigiul.
Pârâta învederează că dreptul la acțiunea civilă ce face obiectul prezentei cauze este supus termenului general de prescripție de 3 ani stabilit prin art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă (act normativ în vigoare atât la momentul începerii cât și la cel al împlinirii termenului de prescripție. Astfel, așa cum rezultă din starea de fapt și de drept mai sus arătate, termenul de prescripție al dreptului la acțiune s-a împlinit la data de 18.06.2010, timp în care reclamanta nu a efectuat niciun fel de demersuri pentru clarificarea situației, nu a contestat nici titlul de creanță și nici actul de executare silită, rămânând într-o totală pasivitate.
S-au anexat întâmpinării act constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului nr. 360/07.08.2003, copii plic corespondență, somație dosar executare 3330/2005, confirmare de primire.
La termenul de judecată din data de 02.04.2012 reclamanta a depus precizare de acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți, A. Națională a V. și Direcția Județeană pentru A. și Operațiuni V. A..
Prin concluzii scrise, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În ce privește declarația vamală și declarația de vânzare, reclamanta apreciază că acestea nu au putut fi expertizate deoarece pârâta Direcția R. Vamală Timișoara a refuzat să depună originalele acestor înscrisuri. Menționează că refuzul acesta denotă exercitarea cu o totală rea-credință a drepturilor procesuale și o dezinfomare vădită a instanței.
În sprijinul susținerilor reclamantei, se mai învederează două aspecte ce rezultă fără dubiu din probele administrate în cauză. Astfel, se susține că ulterior achiziționării autoturismului, reclamanta l-ar fi vândut numitului Volosenicu I. din Petroșani. Audiat prin comisie rogatorie în dosarul penal, acesta a declarat că nici măcar nu o cunoaște pe reclamantă, nu a semnat niciun contract cu aceasta și nu a cumpărat niciodată vreun Mercedes, singurul autoturism pe care l-a deținut în proprietate, fiind o Dacie.
În al doilea rând, în documentele al căror fals îl invocă reclamanta, adresa acesteia este menționată pe . timp ce adresa emisă de Evidența Populației atestă că aceasta nu a avut niciodată domiciliul acolo, ci pe . în anul 1996, iar ulterior în Piața Spitalului. Astfel reclamanta arată că este evident că în cele două acte s-au folosit date false de identitate ale reclamantei, iar aceasta nu a semnat nici declarația de vânzare, nici declarația vamală.
Concluzionând, reclamanta solicită a se constata că, la fel ca și martorul Volosenicu I., aceasta a fost implicată fără voia sa în introducerea în țară a unei mașini prin documente false, motivul falsificării actelor fiind acela că, probabil, mașina a fost furată. Reclamanta a avut însă neșansa să figureze ca persoana care a introdus mașina în țară, astfel încât, din acest motiv, este nevoită să achite taxe vamale și accize în cuantum de 10.000 euro, aferente unei mașini pe care nu a văzut-o niciodată și nu a semnat vreun înscris de cumpărare, import sau vânzare ulterioară a acestei mașini.
Pârâții de ordin 1, 2, 4 și 5, legal citați nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței. Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă de către instanță, la termenul de judecată din data de 28.05.2012 pentru motivele arătate pe larg în încheierea de ședință.
Prin sentința civilă nr.457/03.02.2014 pronunțată de Judecătoria A. a fost respinsă acțiunea, iar prin decizia civilă nr.162/27.05.2014 pronunțată de Tribunalul A. a fost casată sentința și cauza a fost trimisă în vederea continuării judecății.
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei .
Analizând acțiunea formulată prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților instanța reține următoarele:
La data de 07.08.2003 la Biroul vamal D., a fost emis Actul constatator nr. 360/2003 prin care s-au stabilit obligații de plată suplimentare aferente chitanței vamale nr. 703/26.09.2001, prin ridicarea regimului tarifar preferențial.
Instanța reține că Actul constatator nr. 360/2003 a fost emis ca urmare a documentului vamal reprezentat de chitanța nr.703/26.09.2001, chitanță în care se consemnează că s-a primit de la reclamantă suma de 96.187.698 lei ROL ca urmare a introducerii în țară a autoturismului marca Mercedes Benz, an fabricație 1999, nr.sașiu WDB2021881F84077B.
Instanța reține că la data de 10.11.2010 reclamanta a formulat plângere penală pentru fals material în înscrisuri oficiale susținând în esență că nu a introdus în țară autoturismul marca Mercedes Benz și nu a semnat nici contractul de vânzare cumpărare și nici alte acte prin care să împuternicească alte persoane să efectueze formalitățile de înmatriculare în numele acesteia.
Prin rezoluția din 21.01.2014, dată în dosarul nr.6795/P/2010, P. de pe lângă Judecătoria A. a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
În cadrul prezentului dosar, reclamanta a solicitat nulitatea absolută a Declarației de vânzare încheiată cu pârâtul L. G. în 19.07.2001, a Declarației V. întocmită în 19.07.2001 de către pârâta de ordin 3 și a Împuternicirii nr. 8540/25.09.2001 emise în favoarea pârâtului G. G. A. susținând în esență că semnătura de pe aceste înscrisuri nu îi aparține .
Instanța constată că în cauză nu a fost posibilă efectuarea unei expertize grafoscopice având în vedere lipsa originalelor documentelor contestate, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - A. Națională a V. prin Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara susținând în adresele înaintate instanței că originalul acestor acte a fost distrus.
Instanța reține că, cel puțin scriptic, circuitul autoturismului a fost următorul:
- reclamanta B. B. îl cumpără la o dată neprecizată în declarația de vânzare și îl introduce în țară la 19.07.2001, potrivit declarație de vânzare a cărei nulitate o solicită reclamanta.
- Volosnicu I., dom. în Petroșani – proprietar în perioada 03.10.2001 – 22.10.2001.
- la 27.02.2002 numitul L. V., dom. în A., ., jud. A. îl împuternicea pe numitul Vidiș A., dom. în C., .. 1B, ., .-ța să folosească autoturismul
- la 17.09.2005, R. E. L., prin mandatarul F. A. C., îi vindea lui P. O. autoturismul de mai sus . În procura specială numita R. E. L. arată că a dobândit autoturismul în baza facturii fiscale nr._/05.11.2003 eliberată de . STL cu sediul în C.
- P. O. din B., proprietar în intervalul 27.10.2005 – 01.11.2005 (filele 242 – 245),
- T. V. din Movilița, jud. V., proprietar cu începere de la 23.11.2005. Este dat în urmărire generală din 2006 (filele 208, 209).
Așadar, după introducerea autotursimului în țară, autoturismul marca Mercedes a fost cumpărat de numitul Volosnicu I. . Însă, din declarația martorului Volosnicu I., audiat prin comisie rogatorie, rezultă că acesta nu a cumpărat în realitate autoturismul, ci o altă persoană, folosindu-se de actul său de identitate pierdut în anul 2000, a înmatriculat autoturismul pe numele său. De asemenea martorul a mai arătat că nu o cunoaște pe reclamantă.
Martorul P. O., audiat de asemenea prin comisie rogatorie(fila 242) a declarat că în anul 2005 a cumpărat autoturismul de la numita R. E., iar la data de 01.11.2005 l-a înstrăinat numitului T. V..
În ceea ce privește audierea numitului T. V., aceasta nu a fost posibilă, acesta fiind dat în urmărire pentru executarea mandatului M.E.P.I. nr.2995/2006.
De asemenea, martorul L. Valetin nu a putut fi audiat, conform procesului verbal întocmit de Poliția Municipiului A., acesta fiind plecat în Germani.
Instanța mai reține că potrivit adresei înaintate de notarul public C. E. din București, referitor la împuternicirea autentificată prin încheierea nr. 8540/25.09.2001, prin care reclamanta l-a mandatat pe numitul G. G. A. să o reprezinte la RAR pentru efectuarea formalităților privitoare la autoturismului în discuție, ștampila și semnătura aplicate pe acest document nu aparțin Biroului Notarial „Expert” C. E..
Instanța constată că în declarația vamală este trecut numele B. B. cu o altă adresă decât cea din actul de identitate, respectiv A., ..24, ap.13, . verificările efectuate a rezultat că reclamanta nu a locuit la adresa menționată în declarația vamală. De asemenea, în înscrisul „Dichiarazione di vendita” se menționează numele de B. B. domiciliată în A., ..24, .> Din verificările efectuate în baza de date pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a rezultat că B. B. figurează cu domiciliul actual în Mun.A., P-ța Spitalului, . data de 03.08.1999, iar anterior acestei date a locuit în A., ..44, jud.A..
Raportând această stare de fapt la dispozițiile legale și ținând cont că, potrivit art.184 cod procedură civilă, atunci când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloc de probă,
Având în vedere că privitor la săvârșirea infracțiunilor cercetate s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale, fără a fi identificat autorul faptei penale
Instanța constată că actele a căror nulitate se solicită nu au fost semnate de către reclamantă și aceasta nici nu a împuternicit o altă persoană să semneze sau să efectueze în numele ei formalități cu privire la autoturismul marca Mercedes Benz .
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite acțiunea civilă având ca obiect nulitate act și va constata nulitatea Declarației de vânzare încheiată cu pârâtul L. G. la data de 19.07.2001, a Declarației V. întocmită în 19.07.2001 de către pârâta Direcția R. pentru accize și operațiuni vamale Timișoara și a Împuternicirii nr. 8540/25.09.2001 emisă în favoarea pârâtului G. G. A..
În temeiul art.274 C.pr civ, instanța va obliga pârâții la plata sumei de 351 lei reprezentând taxă de timbru.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă având ca obiect nulitate act formulată de reclamanta B. B. cu domiciliul în A., P-ța Spitalului, . în contradictoriu cu pârâții L. G. cu domiciliul necunoscut, G. G. A. cu domiciliul necunoscut, Direcția R. pentru accize și operațiuni vamale Timișoara cu sediul în Timișoara, ., nr. 89, ., A. Națională a V. cu sediul în București, .. 13, sector 1, Direcția Județeană pentru A. și Operațiuni V. A. cu sediul în A., Zona Industrială de Vest, ., jud. A. și pe cale de consecință:
Constată nulitatea Declarației de vânzare încheiată cu pârâtul L. G. 19.07.2001, a Declarației V. întocmită în 19.07.2001 de către pârâta Direcția R. pentru accize și operațiuni vamale Timișoara și a Împuternicirii nr. 8540/25.09.2001 emisă în favoarea pârâtului G. G. A.
Obligă pârâții la plata sumei de 351 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.01.2015
Președinte, Grefier,
R. A. C. P. S.
R./PS/ 05.02.2015
8 ex. din care 6 ex. se . - B. B. cu domiciliul în A., P-ța Spitalului, ., jud. A.
pârâții - L. G. –U.I
-G. G. A. – U.I.
- Direcția R. pentru accize și operațiuni vamale Timișoara - Timișoara, ., nr. 89, .
- A. Națională a V. - București, .. 13, sector 1
- Direcția Județeană pentru A. și Operațiuni V. A. - A., Zona Industrială de Vest, ., jud. A.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 6202/2014. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 103/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
