Anulare act. Sentința nr. 4058/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4058/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 26-04-2012 în dosarul nr. 4058/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4058
Ședința publică din 26.04.2012
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta D. A. în contradictoriu cu pârâții M. A., prin P., P. I. și P. V. G., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei avocat P. V. din Baroul A. și reprezentantul pârâților P. I. și P. V. G. avocat Kocsis-J. I. din Baroul A., lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 12 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a expus referatul cauzei, după care, reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat, nici probe de administrat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum este formulată, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune dovada plății onorariului avocațial. Arată că dispoziția atacată este lovită de nulitate absolută, impunându-se restabilirea situației de carte funciară. În susținerea cererii arată că prin dispoziția de restituire întemeiată pe Legea nr. 10/2001 nu se putea restitui o cotă-parte indiviză, ci imobilul trebuia clar individualizat în natură deoarece nu se știe care anume suprafață a fost restituită. Astfel, anterior, trebuia ca terenul să fie partajat, să se stabilească dreptul de proprietate al cumpărătorilor în temeiul Legii nr. 112/1995 și numai apoi să se restituie terenul rămas în baza Legii nr. 10/2001. Reclamanta, fiind proprietara apartamentului nr. 2, cumpărat printr-un contract de vânzare-cumpărare anterior dispoziției atacate, respectiv anul 1997, a dobândit terenul aferent apartamentului, în suprafață de 120/655 mp. Astfel, au fost încălcate dispozițiile art. 5 alin. 7 din Legea nr. 10/2001.
Reprezentantul pârâților P. I. și P. V. G., solicită respingerea cererii ca nefondată, cu cheltuieli de judecat sens în care depune dovada plății onorariului avocațial. Arată că nu poate fi invocat art. 5 alin. 7 din Legea nr. 10/2001 deoarece textul de lege nu exista la momentul emiterii dispoziției atacate, modificare legislativă fiind ulterioară. Problema de drept a fost tranșată prin decizia civilă nr. 1368 R/2.11.2011, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului A., privind situația juridică a celuilalt apartament deținut de numiții O., situație identică cu cea din prezentul dosar. Din considerentele deciziei civile și din documentația aferentă, rezultă existența a două etape, respectiv vânzarea terenului, moment la care nu s-a individualizat trenul aferent fiecărui apartament și actul de apartamentare în baza căruia s-a atribuit terenul aferent și s-a stabilit cota parte ce revine fiecăruia.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /13.02.2012, reclamanta D. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. A., P. I. și P. V. G. anularea Dispoziției nr. 1959/09.04.2008 a Primarului mun. A., cu revenirea în proprietatea Statului Român a cotei de 449/665 mp teren intravilan situat în A., .. 15, înscris în CF._ A..
În motivare, arată că prin Dispoziția nr. 1959/09.04.2008 s-a dispus restituirea în natură către pârâții P. I. și P. V. G. a cotei părți de 449/665 mp din teren intravilan situat în A., .. 15. Actul atacat este lovit de nulitate absolută deoarece nu se putea restitui o cotă parte dintr-un imobil, obiectul restituirii în baza Legii nr. 10/2001 trebuind să fie un imobil compus din teren clar individualizat, iar nu o cotă indiviză. De asemenea, în conformitate cu art. 7 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, nu se putea restitui teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, din moment ce reclamanta a dobândit apartamentul nr. 2, împreună cu terenul aferent, din care cotă parte a fost restituită. Conform mențiunilor din CF nr._ A., reclamanta este proprietara apartamentului nr. 2, apartament dobândit în baza unui contract de vânzare cumpărare anterior dispoziției atacate. Astfel, la data emiterii dispoziției atacate, avea deja dobândit prin atribuie cota de 120/655 mp teren în temeiul Legii nr. 18/1991, iar în temeiul sentinței civile nr. 4177/2001 a Judecătoriei A. a mai dobândit încă 52 mp, această din urmă suprafață fiind întabulată în cartea funciară ca proprietate exclusivă a reclamantei. Dispoziția atacată este complet nelegală atâta timp cât ignoră situația de fapt și de drept existentă, respectiv atât încheierile din cartea funciară cât și dispozițiile de atribuire ale terenului în temeiul Legii nr. 18/1991. Mi mult, în referatul care a stat la baza adoptării dispoziției se menționează că reclamantei i s-a vândut cota de 120/655 mp teren, ca mai apoi această suprafață să fie restituită pârâților.
În drept, invocă art. 948 și urm. Cod civ., Legea nr. 10/2001.
P. întâmpinare (filele 50-52), pârâtul M. A. solicită respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă și neîntemeiată.
În motivare, arată că dispoziția emisă de Primarul municipiului A. este legală față de înscrierile din CF, aceasta fiind emisă la data de 09.04.2008 înainte de apariția Legii nr. 1 din 30 ianuarie 2009 prin care a fost modificată Legea nr. 10/2001. Astfel cum reiese din coala de CF nr._ A., sunt înscrise suprafețele înstrăinate odată cu cele 3 apartamente, întabularea acestora fiind făcută după înstrăinarea apartamentelor 2 și 3 în anul 1997, pe baza unei lucrări de apartamentare cu care proprietarii celor două apartamente au fost de acord. Din cartea funciară și contractele de vânzare-cumpărare rezultă că situația reclamantei și a proprietarilor . diferită de situația proprietarilor . au cumpărat apartamentul după apartamentarea imobilului și cărora li s-a vândut 82 mp. Proprietarii apartamentului nr. 3 din același imobil, O. F. și O. M. au avut calitatea de reclamanți, în dosarul nr._ al Tribunalului A., în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 1368/02.11.2011, irevocabilă, prin care a fost respinsă acțiunea împotriva aceleiași dispoziții emise de Primarul municipiului A.. Reclamanta a încheiat un contract în momentul în care imobilul format din 3 apartamente nu era apartamentat, neputând fi identificat la acea dată, nici apartamentul cumpărat și nici terenul aferent acestuia. Ca urmare, reclamanta a cunoscut și acceptat aceasta, iar ulterior, în urma apartamentării s-a dovedit că terenul aferent acestui apartament este doar de 52 mp, fapt confirmat și prin acordul reclamantului de la data înscrierii în CF a apartamentării. De la data înscrierii nr. 5873 din 14.04.2003 și până la formularea prezentei cereri reclamanta nu s-a considerat îndreptățită la mai mult. Susținerea reclamantei că a avut dobândită cota de 120/655 mp (conform contractului) la care ar urma să fie adăugată suprafața de 52 mp dobândită în temeiul sentinței nr. 4177/2001, nu corespunde realității întrucât notațiile din CF de sub B.8, 9 și 10 au fost făcute conform aceleiași încheieri nr. 5873/14.04.2003, rezultând faptul că acestui apartament îi revine doar 52 mp, iar nu cota de 120/655 mp. Dispoziția atacată a fost emisă pe baza actelor existente la data de 09.04.2008, respectiv coala CF nr._ A. în care sunt notate suprafețele de teren aferente, diferența rămasă în proprietatea statului fiind restituită în natură persoanelor îndreptățite.
În drept, invocă art. 21, 62 din Legea nr. 215/2001, art. 1, 2 lit. e, art. 4, art. 7, art. 10, art. 20, 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, pct. 10.4 din HG nr. 250/2007, art. 115, 137, 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În probațiune se depun înscrisuri: extras CF nr._-C1-U2 A. (CF nr._) f. 4-5, coala CF nr._ A. (f.6-7), contract de vânzare-cumpărare nr. 2000/1997(f.8), dispoziția nr. 1959/09.04.2008 (f.9), referatul privind motivarea Dispoziției Primarului municipiului A. cu privire la imobilul în litigiu (f.16-17), carte identitate (f.18), procură specială (f.19-20), sentința civilă nr. 4177/25.06.2001 (f.23-24), extras CF la zi cu privire la imobilul pârâților, extras CF colectiv (f.26-33), decizia civilă nr. 1368/R/02.11.2011(f.34-40), sentința civilă nr. 5145/16.05.2011 (f.44-47) și schița de apartamentare (f. 48).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2 din imobilul situat în A., .. 15 (compus din 3 apartamente) prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2000/1997 (fila 8), încheiat în baza Legii nr. 112/1995. Conform acestui contract, reclamanta a dobândit și cota parate din terenul aferent de 120/655 mp. Ulterior, a fost întocmit un plan de apartamentare, în baza căruia terenul ce revine reclamantei a fost individualizat la o cotă de 52/655 mp. Ulterior, prin Dispoziția nr. 1959/09.04.2008 a Primarului mun. A., se acordă pârâților P. I. și P. V. G. despăgubiri bănești pentru cele 3 apartamente și se restituie în natură suprafața 449/665 mp teren.
Împotriva acestei dispoziții, numiții O. F. și O. M. au introdus o acțiune în justiție, soluționată în primă instanță prin Sentința civilă nr. 5145/16.05.2011 (fila 44- 47) și în care s-a analizat aceeași problemă juridică constând în determinarea suprafeței cuvenite reclamanților din acel dosar, aflați în aceeași situație juridică cu reclamanta din prezentul dosar, respectiv întreaga suprafață a terenului și modul de dobândire de către toți coproprietarii. Împotriva acestei hotărâri s-a introdus recurs, soluționat prin decizia nr. 1368/R/02.11.2011 (filele 34-40), stabilindu-se cu putere de lucru judecat că apartamentarea imobilului nu a fost contestată și nici încheierea de carte funciară, că s-a atacat anterior o încheiere de carte funciară privind trecerea în proprietatea pârâților a suprafeței de 113 și 157 mp aferente imobilului, soluționată prin sentința nr. 8909/2008 în sensul respingerii plângerii. Astfel, s-a reținut în mod expres că „restituirea în natură s-a făcut în condițiile în care cele două persoane (deci pârâții) puteau primi această cotă din imobil în natură pentru că aparține statului și putea fi restituit.”
În CF nr._-C1-U2 A. (fila 4) este înscrisă suprafața de 52/655 mp în proprietatea reclamantei, iar suprafața de 113/655 în proprietatea pârâților. Într-adevăr, în referatul ce a fundamentat dispoziția atacată (fila 16) s-a arătat că prin contract s-a individualizat o anumită suprafață, dar după apartamentare, realizată ulterior, s-a stabilit suprafața aferentă de 52/655mp.
În susținerea cererii au fost invocate trei motive de nulitate, anume încălcarea art. 7 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, imposibilitatea restituirii unei cote-părți din teren în baza aceluiași act normativ și dobândirea de către reclamantă a suprafeței de 120 mp.
Cu privire la primul motiv, instanța arată că nulitatea este sancțiunea care intervine pentru nerespectarea unei condiții legale de validitate existentă la momentul nașterii actului juridic. P. urmare, conform și principiului tempus regit actum, orice motiv de nulitate invocat trebuie raportat la data la care actul contestat a luat ființă. Astfel, textul de lege invocat, anume art. 7 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, a fost introdus prin Legea nr. 1/2009, deci ulterior emiterii dispoziției atacate, anume 09.04.2008. Din moment ce, conform art. 15 din Constituția României, legea civilă nu retroactivează, actul normativ indicat nefiind în vigoare la data emiterii dispoziției nr. 1959/09.04.2008 a Primarului mun. A., instanța nu poate reține acest motiv de nulitate invocat de către reclamantă.
Cu privire la cel de al doilea motiv, instanța arată că coproprietate este una dintre modalitățile dreptului de proprietate constând, conform art. 634 C.civ, în aceea că fiecare proprietar este „titularul exclusiv al unei cote-părți din dreptul de proprietate și poate dispune în mod liber de aceasta în lipsă de stipulație contrară.” P. urmare, din moment ce cota parte a fiecăruia este individualizată, acesta poate dispune în mod liber prin transmiterea acesteia către o terță persoană, acesta luând locul fostului titular. Din moment ce legea nu interzice restituirea unei cote părți, art. 1 alin. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 prevăzând că restituirea se face în natură, în starea în care se află, sau în echivalent bănesc, instanța nu poate reține nici acest motiv de nulitate.
În ce privește ultimul motiv invocat, instanța reține că situația reclamantei este una identică cu cea a proprietarilor .. O., care au susținut că au dobândit prin cumpărare suprafața de 160,15mp, iar în urma apartamentării s-a stabilit o suprafață de 72 mp (CF nr._-C1-U1 – fila 32). Astfel cum s-a arătat mai sus, asupra posibilității restituirii aceluiași teren către pârâți P. I. și P. V., în urma atacării aceluiași act nr. 1959/09.04.2008 a Primarului mun. A., s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă care a statuat cu putere de lucru judecat (care presupune că o hotărârea judecătorească definitivă exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre ulterioară) că restituirea cotei de 449/665 mp este posibilă, proprietarii apartamentelor 2 și 3 revenindu-le cotele individualizate în urma actului de apartamentare, anume 52 mp și 72 mp. În ce privește argumentul constând în aceea că prin sentința civilă nr. 4177/2001 (fila 23), având ca obiect partaj bunuri comune, reclamanta a dobândit, în plus, o suprafață de 52 mp, instanța arată că această susținere este greșită din moment ce, în cauza respectivă, s-a stabilit doar persoana care a dobândit dreptul de proprietate, respectiv reclamanta în cotă de 100% (CF nr._, B. 8-10 – fila 7). Astfel, hotărârea respectivă, față de dispozițiile existente la acel moment, avea un efect declarativ, respectiv a statuat doar asupra bunurilor dobândite inițial, fără a da naștere unor drepturi noi sau a modifica bunurile supuse partajului.
Față de toate acestea, instanța nu poate reține motivele de nulitate invocate de către reclamantă și, pe cale de consecință, va respinge cererea de chemare în judecată.
În baza art. 274 C.proc.civ, față de soluția de respingere a acțiunii, reținând culpă procesuală a reclamatei, o va obliga pe acesta la plata către pârâții P. I. și P. V. G. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 830,14 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta D. A., cu domiciliul în A., ., . în contradictoriu cu pârâții M. A., prin P., cu sediul în A., ., județul A., P. I., cu domiciliul în C., ., județul D. și P. V. G., cu domiciliul în Oradea, .. 16, județul Bihor având ca obiect anulare act ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către pârâții P. I. și P. V. G. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 830,14 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.04.2012
Președinte,Grefier,
H. Ș. M. J.
Red./tehn./HȘ/MJ/28.05.2012
6 ex./4 . A., cu domiciliul în A., ., .
M. A., prin P., cu sediul în A., ., județul A.,
P. I., cu domiciliul în C., ., județul D.
P. V. G., cu domiciliul în Oradea, .. 16, județul Bihor
| ← Suspendare provizorie. Hotărâre din 04-05-2012, Judecătoria ARAD | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4325/2012. Judecătoria ARAD → |
|---|
