Validare poprire. Sentința nr. 3053/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3053/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 3053/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3053
Ședința publică din 03 iunie 2015
Președinte: R. A.
Grefier: L. M.
S-a luat în examinare cererea de validare a popririi formulată de creditoarea . împotriva terțului poprit . SA și a debitorului S. C. I..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta creditoarei, avocat T. O., lipsă fiind debitorul și reprezentantul terțului poprit.
Cererea este legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța unește cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit și constatând că nu au mai fost formulate alte cereri și că nu mai sunt alte probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Reprezentanta creditoarei solicită admiterea cererii de validare a popririi, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 06.03.2014, creditoarea . în contradictoriu cu terțul poprit . SA și debitorul S. C. I. a solicitat validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 26/2015 al Biroului executor Judecătoresc Berlo C. O. și obligarea terțului poprit la plata sumei de 77.433,56 lei, reprezentând creanță, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare.
În motivare a arătat că, prin sentința civilă 1109/03.05.2012, Tribunalul A., în dosar nr._ a obligat debitorul la plata sumei de 631.677,60 lei pretenții și 12.400 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 236/A/20.12.2012, Curtea de Apel Timișoara, soluționând apelurile declarate de creditoare și debitor, a admis apelul debitorului și a schimbat în parte sentința Tribunalului A., în sensul diminuării pretențiilor la 51.970,80 lei, obligând debitorul și la plata sumei de 4.655 lei cheltuieli de judecată. Decizia antemenționată a menținut în rest dispozițiile sentinței Tribunalului A..
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia 564 pronunțată în dosar 2128*/l08/2011 a respins recursul și a anulat recursul debitorului, astfel că a rămas irevocabilă Decizia 236/A/2012 a Curții de Apel Timișoara.
Conform deciziei, creanța debitorului este de 51.970,80 lei pretenții, 4.655 lei cheltuieli de judecată în apel și 12.400 lei cheltuieli de judecată în prima instanță, întrucât astfel cum rezultă din dispozitivul deciziei, aceasta a menținut dispozițiile sentinței civile 1109/2012 a Tribunalului A. sub aspectul cheltuielilor de judecată.
A solicitat prin cererea de executare silită, recuperarea creanței în cuantum de 69.025,8 lei și actualizarea acesteia, având în vedere că debitorul nu și-a achitat voluntar obligația de plată.
În calitate de director general al ., debitorul a avut încheiat o poliță de asigurare la terțul poprit, respectiv . SA, polița care și-a încetat efectele la data schimbării din funcție a debitorului, în februarie 2010.
În drept a invocat dispozițiile art. 786, art. 789 Cod procedură civilă, iar în probațiune a depus extras titluri executorii, înființare poprire executor, cu dovada primirii acesteia de terțul poprit, polița de asigurare.
Prin întâmpinare, debitorul a solicitat admiterea cererii de validare a popririi pentru suma de 64.572,28 lei, fără cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, în temeiul sentinței civile nr. 1109 din 03.05.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ *, în șnur cu decizia civilă nr.236/A din data de 20.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ * și în șnur cu decizia nr. 564 din data de 14.02.2011*, a fost obligat către creditoare la plata sumei de 51.970,80 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu și la plata sumei de 4.655,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Creditoarea a introdus cerere de executare silită formându-se astfel dosarul de executare silită nr. 26/2015 al executorului judecătoresc Berlo C. O., prin care în baza încheierii din 02.02.2015 a fost încuviințată executarea silită împotriva sa, pentru recuperarea sumei de 69.025,80 lei, reprezentând creanța și cheltuielile de judecată, la care se adaugă suma de 8.407,76 lei.
În termenul legal prevăzut de art. 714 alin. l, pct. l a formulat contestație la executare, în dosarul nr._, prin care a solicitat instanței competente investite în soluționarea cauzei să constate că executarea silită care face obiectul dosarului de executare nr.26/2015 aflat pe rolul Biroului Executor Judecătoresc Berlo C. O. este neîntemeiată și nelegală, dosar care se află în curs de judecată.
A solicitat să se determine valoarea reală a debitului datorat, în sensul diminuării debitului datorat, cât și reducerea onorariului executorului judecătoresc aferent debitului executat.
Pe parcursul soluționării contestației la executare, la cererea creditoarei, B. Berlo C. O. a emis în data de 04.03.2015 încheierea de rectificare a cuantumului debitului urmărit și a onorariului executorului aferent acestei sume. Mai exact, s-a constatat că valoarea creanței urmărite este de 56.625,80 lei și nu 69.025,80 lei, cum în mod eronat a fost cerut prin cererea de executare. De asemenea, în cadrul aceleiași încheieri a fost redus onorariul de executor de la valoarea inițială de 6.907,76 lei, la valoarea de 6.446, 48 lei, valoarea totală a creanței urmărite se ridică la suma de 64.572.28 lei.
În drept a invocat dispozițiile art.205-208, art. 789 și următoarele Cod procedură civilă, iar în probațiune a depus înscrisuri.
Prin întâmpinare, terțul poprit a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de validare a popririi.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, ca terț-societate de asigurare, care nu poate participa în mod exclusiv în această fază finală a procesului civil, faza executării, silite, etapa generată și derivată din existența unui titlul executoriu care nu le este opozabil și nu le poate fi niciodată opozabil.
A arătat că nu datorează vreo sumă de bani creditorului din dosarul execuțional, societatea C. A..
Legea aplicabilă contractelor de asigurare încheiate în anul 2009 între A., contestator și societatea C. SA A. era Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
La începutul lunii mai 2010, C. SA a răscumpărat cele patru asigurări încheiate la începutul lunii ianuarie 2009 cu A., inclusiv contractul incident în speță cu nr._, în consecință, toate contractele de asigurare, inclusiv contractul invocat de către reclamantă au încetat să producă efecte juridice.
A mai arătat că litigiul care a făcut obiectul dosarului nr._, dosar în care s-a emis titlul executoriu, s-a desfășurat exclusiv între C. SA, în calitate de reclamant și contestatorul Sechianschi, în calitate de pârât, A. nu a fost parte în acel litigiu civil și hotărârile instanțelor de judecată nu îi sunt opozabile.
A subliniat că polița de asigurare emisă, a cărei valabilitate este expirată avea menționat ca risc asigurat doar erorile involuntare de management, ori în cazul de față, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, faptul ca erorile au fost voluntare.
În drept a invocat dispozițiile art. 22 și 205 Cod procedură civilă, art. 2 și 8 din Legea nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, art. 6 din CEDO, art. 969 din vechiul Cod Civil, clauzele limitative ale contractului de asigurare facultativă existent între părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 236/A/20.12.2012 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr._ debitorul a fost obligată să plătească creditoarei C. SA despăgubiri în sumă de 51.970,80 lei 4.655 lei cheltuieli de judecată.
Debitorul era titularul unei polițe de asigurare facultativă a managerilor pentru cazurile de accidente, încheiată la societatea terț poprit. În cadrul executări silite a deciziei anterior menționate, desfășurată în dosarul nr. 26/2015 al B. Berlo C. O., executorul judecătoresc a poprit, prin adresa din 03.02.2015 (f. 14), sumele pe care consideră că societatea de asigurare le datorează, cu titlu de despăgubiri, debitorului în calitate de beneficiar la poliței.
Instanța constată însă că terțul poprit nu datorează însă vreo sumă de bani debitorului, nefiind astfel îndeplinite condițiile art. 781 Cod procedură civilă.
Potrivit clauzelor poliței de asigurare, terțul poprit datorează, în caz de pierderi de venituri ale unităților produse ca urmare a erorilor involuntare de managenent, începând cu cel de-al doilea an de asigurare, până la 75% din suma asigurată înscrisă în poliță (art. 3 lit. e contract). Potrivit art. 7 lit. c din același contract, suma asigurată, în ipoteza susmenționată a erorilor involuntare de management, se plătește unității păgubite și nu titularului poliței. Prin urmare, în ipoteza producerii evenimentului asigurat, despăgubirea nu se plătește debitorului ci direct creditorului. Or, una din condițiile prevăzute de art. 781 Cod procedură civilă este ca terțul poprit să aibă o datorie față de debitor, nu față de creditor, ceea ce nu este cazul în speță.
De asemenea, instanța constată că polița de asigurare acoperă doar pierderile de venituri ale unităților produse ca urmare a erorilor involuntare de managenent. Or, din considerentele deciziei ce constituie titlu executoriu rezultă că pierderea reprezintă accize suportate de societate din culpa pârâtului. Nefiind dovedită o eroare involuntară de management, instanța apreciază că nu s-a produs evenimentul asigurat, ceea ce implică faptul că societatea de asigurare nu datorează despăgubire.
Ca urmare, în temeiul art. 790 alin. 4 Cod procedură civilă, constatând că terțul poprit nu datorează vreo sumă de bani debitorului, instanța va respinge cererea de validare a popririi și va dispune desființarea acesteia.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de validare a popririi formulată de creditoarea ., cu sediul în A., Calea 6 Vânători, FN, județ A., având CUI RO14593668, J_, împotriva terțului poprit . SA, cu sediul în București, .. 31-33, sector 2 București, și a debitorului S. C. I., cu domiciliul în A., .. 18 A, județ A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel, ce se va depune la Judecătoria A., în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 iunie 2015.
Președinte Grefier
R. A. L. M.
Red/tehored/RA/LM/03.07.2015
5 ex/3 com.
., A., Calea 6 Vânători, FN, județ A.,
. SA, București, .. 31-33, sector 2 București, S. C. I., A., .. 18 A, județ A.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4913/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3301/2015. Judecătoria... → |
|---|
