Contestaţie la executare. Sentința nr. 04/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 04/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 04-12-2012 în dosarul nr. 11181/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 04 decembrie 2012
Președinte: H. B.
Grefier: A. Craițar
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, contestația la executare formulată de contestatorii F. M. și F. E. L. în contradictoriu cu intimații D. E., D. R. și D. R., precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta S. E. E..
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura fără citarea părților.
Contestația este timbrată cu 2.419 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depuse la dosar concluzii scrise formulate de intimata D. E..
Văzând că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.11.2012, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și că s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria A., la data de 12.07.2012, contestatorii F. M. și F. E. L. au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații D. E., D. R. și D. R.:
- să fie obligat B. P. H. să calculeze la zi creanța lor din dosarul execuțional nr. 190/2007 și să continue executarea silită împotriva celor trei debitori, până la realizarea creanței, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorii arată că sunt pensionari și au fost deposedați de casa lor valorând 40.000 euro de către numitul D. D. R., în urma unui împrumut din anul 1998 de doar 7.000 DM (echivalentul a 1.500 euro). După 8 ani de procese, instanța l-a obligat pe D. D. R. la plata către contestatori a sumei de 40.000 euro, însă acesta a formulat plângeri penale succesive împotriva contestatorilor și timp de 4 ani a blocat executarea silită. În urma decesului debitorului, datoria s-a transmis către soția acestuia, D. E., și cei doi copii majori D. R. și D. R.. Executarea silită a vizat cota ideală de 1/2 dintr-unul din numeroasele imobile ale debitorului asupra căreia erau coproprietari soția și cei doi copii, fiecare având datoria lui distinctă. executorul judecătoresc a scos la vânzare această cotă în perioada de suspendare a executării, iar creditorii în lipsă de cumpărători au adjudecat cota în contul creanței și ulterior au vândut această cotă cu 15.000 euro cumpărătoarei S. E.. Debitorii au făcut contestație la executare, au avut câștig de cauză, s-a anulat adjudecarea și s-a dispus continuarea executării silite de la un moment anterior vânzării la licitație. Debitorii nu au făcut altceva decât au întârziat executarea silită, dar cu creșterea în sarcina lor a dobânzii legale pentru creanța care a ajuns în 2011 la aproape 52.000 euro. În această situație, debitorii le-au propus o împăcare, adică să le plătească 10.000 euro pe lângă cei 15.000 euro pe care i-au încasat contestatorii din vânzarea mai departe a cotei de 1/2 din imobil, iar contestatorii să nu emită pretenții pentru diferența de 52.000 euro. La notar a venit doar debitoarea D. E., care într-adevăr le-a dat 10.000 euro, însă au lipsit ceilalți doi debitori majori.
S-a încheiat o tranzacție între părți în sensul închiderii dosarului execuțional nr. 190/2007, semnată de creditori și debitoarea D. E.. Deși tranzacția era nulă în absența semnării ei de către ceilalți doi debitori majori, iar mama lor nu avea procură pentru ei, creditorii au fost de bună credință și au considerat că totul s-a încheiat.
Se mai arată că după încheierea tranzacției, debitoarea D. E. a prezentat tranzacția executorului judecătoresc, care a procedat la închiderea dosarului execuțional în întregul său, deși ar fi trebuit să sesizeze că nu poate închide dosarul execuțional în care mai erau doi debitori.
După închiderea dosarului execuțional, debitorii i-au dat iar în judecată, solicitând anularea vânzării cotei de 1/2 către cumpărătorul S. E., iar instanța a anulat vânzarea, dispunând ca acea cotă să treacă înapoi la cei trei debitori, contestatorii urmând să restituie cei 15.000 euro cumpărătoarei.
Contestatorii au cerut executorului judecătoresc să redeschisă dosarul execuțional (închis ilegal) și să continue executarea silită împotriva celor doi debitori cu care nu s-au împăcat și să scadă din datoria debitoarei D. E. cei 10.000 euro plătiți de ea, însă executorul judecătoresc a refuzat. Au făcut plângere penală împotriva executorului judecătoresc, însă organele judiciare penale au considerat că fapta nu este de natură penală și poate fi cercetată pe cale civilă.
La termenul de judecată din data de 06.08.2012, contestatorii au invocat excepția inopozabilității tranzacției.
Au învederat instanței că atunci când moare un debitor datoriile sale se transmit divizate către succesori. În speță, murind debitorul D. D. R., datoria lui s-a transmis divizată către soția supraviețuitoare – D. E., și către cei doi fii majori – D. R. și D. R.. Astfel, precizează contestatorii, că invocă excepția inopozabilității tranzacției față de ei, în ceea ce privește pe debitorii D. R. și D. R., deoarece ei nu au semnat tranzacția de stingere a cauzei execuționale nr. 190/2007, nici personal și nici prin reprezentant cu procură specială (debitoarea D. E. nu îi putea reprezenta fără procură specială pe cei doi copii ai săi), tranzacțiile ca și renunțările la drepturi trebuie să fie asumate personal sau prin mandatar cu procură specială.
Contestatorii au invocat și excepția nulității absolute totale a tranzacției, în ceea ce o privește pe debitoarea D. E., deoarece deși ea a semnat tranzacția, aceasta nu numai că nu poate produce efectele juridice ale închiderii dosarului execuțional față de ceilalți doi debitori, dar nu poate produce efecte în parte nici față de ea, deoarece vis a vis de aceasta obiectul tranzacției este nedeterminat, în sensul că nu vizează doar partea ei de datorie (neexistând o înțelegere expresă, în sensul împăcării doar față de ea). Astfel, suma de 10.000 euro plătită de D. E., urmează a fi compensată, operațiune ce-i revine executorului judecătoresc.
La termenul de judecată din data de 28.08.2012, contestatorii au precizat expres, la solicitarea instanței, că solicită constatarea nulității absolute a actului juridic – Tranzacție – nr. 1524/10.11.2011, în baza art. 2268 din Noul Cod Civil, care precizează expres că nu se poate tranzacționa cu privire la drepturi de care părțile nu pot să dispună.
Contestatorii au subliniat că debitoarea D. E. nu putea tranzacționa și în numele celor doi debitori majori, fără o procură specială în acest sens, astfel că tranzacția este nulă absolută cu privire la cei doi debitori. Tranzacția este nulă și față de debitoarea D. E., deoarece ea nu putea tranzacționa decât în limita obligației sale, iar fără a fi individualizată datoria ei divizată tranzacția este lipsită de un obiect determinat, cauză de nulitate absolută conform art. 1225 Cod civil.
Intimații D. E., D. R. și D. R. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației formulată și precizată.
Au invocat excepția tardivității formulării contestației la executare. Arată că, potrivit art. 401 lit. a) Cod procedură civilă, contestația la executare poate fi formulată in termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoștința despre actul de executare contestat sau despre refuzul executorului de a îndeplini un act de executare.
Creditorii din dosarul execuțional nr. 190/2007, după ce în luna noiembrie 2011 au renunțat la executare silită, printr-o cerere de renunțare depusă la organul de executare la 17.11.2011, efectul fiind închiderea dosarului execuțional, au solicitat aceluiași executor redeschiderea dosarului execuțional și continuarea executării.
Organul de executare, prin adresa nr. 64/A/14.02.2012, le-a comunicat creditorilor faptul că o asemenea cerere este inadmisibilă, date fiind dispozițiile art. 3716 Cod procedură civilă.
Astfel că termenul de 15 zile necesar pentru introducerea vreunei contestații la executare începea să curgă, cel mai târziu, din data de 14.02.2012. Evident că, față de această dată, contestația expediată prin poștă la 10.07.2012 apare ca fiind tardiv introdusă. La data de 16.03.2012, creditorii au formulat împotriva executorului o plângere penală, soluționată cu neînceperea urmăririi penale, astfel că nu se poate susține că refuzul executorului de a redeschide dosarul execuțional nu le-a fost cunoscut decât la sfârșitul lunii iunie 2012, astfel încât contestația să poată fi considerată introdusă în termen.
Chiar dacă s-ar accepta faptul că refuzul executorului nu le-a fost cunoscut creditorilor la 14.02.2012, data adresei organului de executare, totuși în mod evident, aceștia aveau cunoștința despre refuz la data de 16.03.2012, data introducerii plângerii penale, astfel că, oricare ar fi raționamentul, prezenta contestație este tardiv introdusă.
Tot pe cale de excepție, intimații solicită respingerea contestației ca inadmisibilă, din două puncte de vedere.
Pe de o parte, deoarece prin cererea introductivă se solicită, pe calea contestației la executare, obligarea executorului la calcularea la zi a creanței din dosarul execuțional nr. 190/2007 și la continuarea executării.
Din cuprinsul dispozițiilor art. 399 al. 1 Cod procedură civilă reiese faptul că poate fi introdusă contestație la executare împotriva executării silite, împotriva unui act de executare nelegal, sau împotriva refuzului executorului de a începe executarea sau de a îndeplini un act de executare. În speță nu este vorba despre o contestație la executare silită, sau a unui act de executare nelegal și nici în ipoteza prevăzută la teza finală a textului legal amintit, deoarece, după cum reiese din întregul alineat, pentru a se putea formula contestația la executare este absolut necesar să existe un dosar execuțional deschis, în lucru, la organul de executare, dosar în care acesta să refuze începerea executării silite sau efectuarea unui act de executare. Mai mult, din formularea petitului contestației, se poate observa că nu se solicită începerea executării și nici îndeplinirea unui anume act de executare.
Contestația este inadmisibilă pentru faptul că dosarul execuțional 190/2007 al B. P. H. nu se afla în lucru, fiind închis și scos de pe rolul organului de executare, ca urmare a depunerii de către creditori, la data de 17.11.2011, a unei cereri de renunțare la executare silită în dosar, urmare a renunțării acestora la creanța ce forma obiectul dosarului execuțional.
Pe de altă parte, contestația este inadmisibilă și sub aspectul precizării. Prin precizare, s-a solicitat anularea tranzacției încheiată între intimata D. E. și contestatori, prin care părțile au înțeles să pună capăt litigiilor și dosarelor execuționale existente pe rol între ei la acea dată, fără însă a se uza de aceasta în dosarele execuționale. Or, contestația la executare se poate introduce doar împotriva unor acte de executare întocmite de organul de executare, sau împotriva refuzului executorului de a întocmi acte de executare. Nici un alt înscris nu poate fi atacat pe calea contestației la executare. Astfel că și sub aspectul solicitării de anulare a tranzacției, contestația la executare este inadmisibilă.
Pe fond, intimații solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, deoarece executarea silită în dosarul execuțional nr. 190/2007 a încetat în baza cererii de renunțare la executare formulată de creditori, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 3715 lit. c) Cod procedură civilă. Într-o asemenea ipoteză, în baza art. 3716 Cod procedură civilă, reluarea executării nu se mai poate solicita. Termenul de 3 ani prevăzut de acest ultim text legal este depășit, câtă vreme dosarul execuțional 190/2007 a fost deschis în anul 2007. Iar, în cazul renunțării la executare, potrivit art. 4052 al. 3 Cod procedură civilă, pe timpul cât s-a derulat procedura execuțională, prescripția nu a fost întreruptă.
Față de precizarea de cerere prin care se solicită anularea tranzacției încheiată între intimata D. E. și contestatori, dacă se trece peste excepția invocată, intimații apreciază că se impune respingerea acestui petit ca neîntemeiat.
Anularea unui act (înscris) poate interveni în situația în care actul respectiv a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data întocmirii sale, însă tranzacția a fost încheiată cu respectarea ordinii de drept, fiind expresia acordului de voința dintre părți, iar obiectul acesteia nefiind prohibit de lege.
În precizare se susține faptul că D. E. ar fi tranzacționat și în numele copiilor săi, de asemenea debitori, fără a deține vreo procură în acest sens. Pentru aceste motive tranzacția ar fi nulă și inopozabilă creditorilor.
Susținerea contestatorilor este eronată, deoarece se poate observa că D. E. s-a obligat doar în numele său. Aceasta a menționat în tranzacție că ea renunță la judecată în dosarele arătate, nefăcând niciunde vreo mențiune cum ca s-ar obliga și în numele copiilor.
Pe de altă parte însă, creditorii, semnatari ai tranzacției, au făcut mențiunea în tranzacție că, odată cu achitarea către ei a sumei de 10.000 euro de către D. E., aceștia vor considera stinse toate datoriile pe care aceasta și copii săi le aveau față de creditori.
Prin urmare, debitoarea D. E., singură, s-a obligat în numele ei față de creditorii F.. La rândul lor, creditorii s-au obligat, în numele lor, față de D. E., să considere stinse toate datoriile acesteia și a copiilor săi către ei, iar tranzacția a fost semnată de către ambii creditori F.. Deci, prin tranzacție și-au asumat obligații debitoarea D. E. (de a achita 10.000 euro și de a renunța la judecată în anumite dosare), precum și creditorii F. (de a considera stinse toate datoriile, în schimbul îndeplinirii obligațiilor de către D. E.). Niciunde în tranzacție nu au fost asumate obligații pentru copiii debitoarei D. E..
Prin urmare, tranzacția a fost legal încheiată, impunându-se a se respinge cererea de anulare a acesteia. Tranzacția, fiind o convenție, a îndeplinit la încheierea ei toate condițiile de validitate ale unei convenții, prescrise de codul civil.
Privitor la celelalte susțineri ale contestatorilor, intimații arată că sunt complet eronate și față de cele expuse mai sus, solicită respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
În drept se invocă dispozițiile art. 115 și urm. Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 30.10.2012, intervenienta S. E. E. a formulat și depus la dosar o cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat instanței:
- să constate inopozabilitatea înscrisului „Tranzacție”, în ceea ce privește stingerea datoriei debitorilor D. R. și D. R. față de creditorii F. M. și F. E.-L.;
- să dispună B. H. P. să remită creditorilor originalul titlului executor care a stat la baza constituirii dosarului execuțional nr. 190/2007, cu mențiunea creanță nerecuperată de la debitorii D. R. și D. R.;
- să oblige pârâții F. M. și F. E.-L. la plata către intervenientă a sumei de 15.000 euro cu titlu de întoarcere preț, cu dobândă legală calculată de la data de 30.10.2012 și până la plata efectivă;
- cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
La data de 20.11.2012, intervenienta a învederat instanței că renunță la judecata petitului privind obligarea pârâților F. M. și F. E.-L. la plata către intervenientă a sumei de 15.000 euro cu titlu de întoarcere preț, iar la data de 27.11.2012, intervenienta a renunțat la judecata întregii cereri de intervenție.
Prin urmare, în temeiul art. 246 Cod de procedură civilă, instanța va lua act de renunțarea la judecata cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta S. E. E..
Din actele dosarului, precum și din actele dosarului execuțional nr. 190/2007 al B. P. H., instanța reține următoarea situație de fapt:
Dosarul execuțional susmenționat, a avut ca obiect cererea creditorilor F. M. și F. E.-L. de punere în executare silită a titlului executor constând în decizia civilă nr. 198/A/17.05.2006, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 3177/A/2006, rămasă irevocabilă, împotriva debitorului D. D. R., pentru o creanță în cuantum de 40.000 euro, dobânda legală aferentă începând cu data de 25.11.2004, precum și cheltuieli de judecată.
Pe parcursul executării, debitorul D. D. R. a decedat, executarea continuând față de moștenitorii acestuia, soția D. E., și copii D. R. și D. R..
În dosarul execuțional s-a procedat la vânzarea la licitație publică a cotei de 1/2 din imobilul situat în A., .. 52, jud. A., cota fiind adjudecată la data de 28.06.2011 de creditoarea F. E. L., cu prețul de 218.453 lei, conform actului de adjudecare încheiat de executorul judecătoresc la data de 15.07.2011.
La data de 04.08.2011, conform contractului de vânzare cumpărare, autentificat de notarul public P. M. N. sub nr. 665, F. M. și F. E.-L. vând cumpărătoarei S. E. E., cu prețul de 15.000 euro, cota de 1/2 din imobil dobândită prin adjudecare.
La data de 11.08.2011, prin sentința civilă nr. 7937/11.08.2011, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2011, a fost admisă contestația la executare formulată de către contestatorii D. E., D. R. și D. R. împotriva intimaților F. M. și F. E.-L., și a fost anulată licitația publică din data de 28.06.2011, efectuată în dosarul execuțional nr. 190/2007, și s-a dispus întoarcerea executării până la ultimul act de executare anterior suspendării din data de 16.12.2010.
Sentința nr. 7937/2011 a rămas irevocabilă la data de 17.10.2011, în urma deciziei civile nr. 1251/17.10.2011 pronunțată de Tribunalul A., prin care s-a constatat nul recursul exercitat de recurenții F. M. și F. E.-L..
La data de 10.11.2011, a fost încheiată între F. M. și F. E.-L., în calitate de creditori în mai multe dosare execuționale printre care și dosarul nr. 190/2007 al B. P. H., și D. E., în calitate de debitor, o tranzacție, autentificată de notarul public T. D. sub nr. 1924/10.11.2011, prin care părțile au convenit stingerea litigiilor dintre ele, ce fac obiectul dosarelor menționate expres în tranzacție, în următoarele condiții:
- D. E. a achitat creditorilor suma de 10.000 euro, și a renunțat la judecată în dosarele nr._/55/2011, aflat în recurs la Curtea de Apel Timișoara, și nr._/55/2011, nr._/55/2011, nr._/55/2011, nr._/55/2011, nr._/55/2011, nr._/55/2011 și nr._/55/2010 aflate pe rolul Judecătoriei A., cu condiția ca creditorii să considere stinse toate datoriile pe care ea și copiii săi D. R. și D. R. le aveau față de aceștia în dosarele execuționale menționate expres;
- F. M. și F. E.-L. au primit suma de 10.000 euro de la debitoarea D. E. și au considerat stinse toate datoriile pe care aceasta și copiii ei D. R. și D. R. le datorau și care formau obiectul dosarelor execuționale nr. 918/2010, nr. 623/2010, nr. 917/2010, nr. 919/2010, nr. 190/2007, nr. 925/2010 și nr. 920/2010 aflate pe rolul B. P. H., declarând că nu mai au niciun fel de pretenții bănești sau de altă natură față de debitoare și succesibilii acesteia.
La data de 11.11.2011 creditorii F. M. și F. E.-L. formulează cererea de renunțare la executare silită în dosarul execuțional nr. 190/2007 al B. P. H., cerere pe care o înregistrează la executorul judecătoresc la data de 17.11.2011, și prin care învederează organului de executare că înțeleg să renunțe la executarea silită din acest dosar, nu mai solicită obligarea la plata vreunei sume de bani întrucât renunță la creanța ce formează obiectul dosarului execuțional, și solicită închiderea dosarului execuțional fără a mai se efectua vreun act de executare.
La aceeași dată de 17.11.2011, executorul emite o adresă către CEC Bank A., prin care, urmare a cererii creditorilor, solicită sistarea popririi asupra conturilor debitoarei D. E..
La data de 28.11.2011, pe rolul Judecătoriei A. s-a înregistrat dosarul nr. 18._, în care reclamanții D. E., D. R. și D. R. au chemat în judecată pe pârâta S. E. E., ulterior fiind împrocesuați și pârâții F. M. și F. E. L., solicitând instanței să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 665/04.08.2011 de BNP P. M.-N.. Prin sentința civilă nr. 5403/05.06.2012, instanța a admis acțiunea, a anulat contractul de vânzare – cumpărare având ca obiect derivat cota de 1/2 din imobilul situat în A., .. 52, jud. A., și a dispus rectificarea cărții funciare nr._ A., în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei S. E. E. asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în A., .. 52, jud. A..
Această sentință a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr. 1407 /R/17.10.2012, pronunțată de Tribunalul A..
După înregistrarea dosarului nr. 18._ pe rolul Judecătoriei A., contestatorii F. M. și F. E. L. au solicitat, prin cerere scrisă adresată executorului judecătoresc, redeschiderea dosarului execuțional nr. 190/2007. Prin adresa nr. 64/A/14.02.2012 emisă de B. P. H., s-a comunicat petenților că prin adresa din 11.11.2011 aceștia au renunțat la executarea silită și au solicitat închiderea dosarului execuțional, astfel încât nu sunt întrunite condițiile de reluare a executării silite prevăzute de art. 3716 Cod procedură civilă, iar pentru aceste motive cererea petenților a fost respinsă ca inadmisibilă.
La data de 16.03.2012, contestatorii F. M. și F. E.-L. au înregistrat la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara o plângerea penală împotriva executorului judecătoresc P. H., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, cu privire la refuzul executorului judecătoresc de a redeschide dosarul execuțional nr. 190/2007, la cererea creditorilor.
Plângerea a făcut obiectul dosarului nr. 97/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar prin rezoluția nr. 307/P/2011 (dosar la care a fost conexat dosarul nr. 97/P/2012) din data de 10.05.2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât nu se poate reține în sarcina executorului infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei.
P. a reținut că, din analiza lucrărilor dosarului, nu se conturează existența infracțiunii de abuz în serviciu în sarcina executorului judecătoresc P. H.. S-a considerat că în mod legal și temeinic executorul a respins cererea numiților F. M. și F. E.-L., de reluare a executării din dosarul execuțional nr. 190/2007, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 3716 Cod de procedură civilă, deoarece prin cererea înregistrată la 17.11.2011 la executorul judecătoresc creditorii au renunțat la executarea silită, ceea ce constituie un caz de încetare a executării silite, prev. de art. 3715 Cod de procedură civilă, iar conform art. 3716 al. 1 din același cod, în acest caz nu se poate cere reluarea executării.
Împotriva acestei rezoluții, au formulat plângere petenții F. E. L., F. M., D. E., D. R. și D. R., care a fost respinsă prin rezoluția nr. 741/II/2/2012 din 25.06.2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Împotriva celor două rezoluții, petenții F. E. L. și F. M. au formulat plângere la Curtea de Apel Timișoara – Secția Penală, înregistrată sub nr. de dosar_ din data de 19.07.2012, plângere respinsă definitiv, ca nefondată, prin sentința penală nr. 224/PI/26.09.2012.
În esență, instanța penală a reținut că în cazul renunțării la executare nu se poate solicita reluarea executării silite, astfel că în mod corect prin adresa comunicată petenților executorul judecătoresc le-a comunicat că în dosar nu se poate relua executarea. Totodată, s-a mai reținut că prin tranzacția semnată la 10.11.2011 petenții F. au arătat că nu mai au nici o pretenție de la debitoarea D. E. și copii săi D. R. și D. R., considerând stinse toate datoriile, iar în atare situație refuzul executorului judecătoresc de a relua executarea silită este unul justificat potrivit stării de fapt și dispozițiilor legale susmenționate, motive pentru care nu se poate reține în sarcina executorului infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Prin prezenta contestație la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 12.07.2012 (expediată cu poșta la 10.07.2012), contestatorii F. M. și F. E. L. au solicitat continuarea executării silite în dosarul execuțional nr. 190/2007 împotriva debitorilor D. E., D. R. și D. R., iar prin precizarea depusă la 06.08.2012 – la primul termen de judecată, și explicitată ulterior la data de 28.08.2012, au solicitat constatarea nulității absolute a tranzacției autentificată sub nr. 1924/10.11.2011.
Cu privire la contestația la executare:
S-a invocat de către intimații D. tardivitatea contestației la executare, raportat la prevederile art. 401 al. 1 lit. a din Codul de procedură civilă, conform căruia Contestatia se poate face in termen de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a indeplini un act de executare, respectiv că a trecut termenul legal de 15 zile pentru formularea contestației împotriva refuzului executorului de a relua executarea silită, având în vedere, cel mai târziu, data de 16.03.2012 când contestatorii, prin formularea plângerii penale împotiva executorului, au cunoscut refuzul acestuia de reluare/continuare a executării silite.
Contestatorii au învederat instanței că, până la soluționarea în mod definitiv a plângerii penale formulate împotriva executorului – 26.09.2012, nu se pune problema de tardivitate, termenul pentru formularea contestației prorogându-se cu 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii penale.
Referitor excepția tardivității, instanța constată că termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 al. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, este un termen de decădere, conform dispozițiilor art. 103 din același cod, potrivit căruia: Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; in același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Întrucât în cazul contestației la executare legea nu dispune altfel, iar formularea unei plângeri penale împotriva executorului nu este o împiedicare printr-o împrejurare mai presus de voința părții pentru formularea contestației, cu atât mai mult cu cât plângerea a fost respinsă atât de procurori cât și de instanța penală ca nefondată, instanța constată că excepția tardivității contestației este întemeiată, astfel că o va admite și va respinge ca tardivă contestația la executare având ca obiect cererea de continuare a executării silite în dosarul execuțional nr. 190/2007 al B. H. P..
Cu privire la petitul privind constatarea nulității absolute a tranzacției autentificată sub nr. 1924/10.11.2011 de notarul public T. D.:
Este adevărat că, în condițiile în care contestația la executare va fi respinsă ca tardivă, cu consecința că executarea silită în dosarul execuțional rămâne încetată, nu mai există o legătură între contestația la executare propriu zisă și acest petit privind constatarea nulității absolute a tranzacției (tranzacția nefiind titlul executoriu pus în executare silită în dosarul execuțional, pentru a fi incidente dispozițiile art. 399 al. 3 Cod de procedură civilă, privitoare la posibilitatea de a face apărări de fond împotriva titlului care nu este emis de o instanță judecătorească).
Având în vedere însă că această precizare/modificare de acțiune a fost făcută în termenul prevăzut de art. 132 Cod de procedură civilă, respectiv la prima zi de infațișare, și că a fost legal timbrată la valoarea indicată în tranzacție, instanța va soluționa acest capăt de cerere ca un petit conex contestației la executare.
Contestatorii au invocat ca motiv de nulitate a tranzacției împrejurarea că debitoarea D. E. a încheiat tranzacția și în numele celorlați doi codebitori din dosarul execuțional, cei doi copii majori ai săi - D. R. și D. R., fără a avea împuternicire specială pentru aceasta, astfel că, în temeiul art. 2268 din Codul civil, conform căruia Nu se poate tranzacționa ... cu privire la drepturi de care părțile nu pot să dispună, tranzacția este nulă absolut.
Intimații D. au solicitat respingerea acestei cereri, întrucât tranzacția a fost încheiată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data întocmirii sale, fiind expresia acordului de voința dintre părți, iar obiectul acesteia nu era prohibit de lege. Intimata D. E. a încheiat tranzacția în numele său propriu, asumându-și obligații proprii, în schimbul obligației asumată de creditorii F. de a renunța la executarea silită în mai multe dosare execuționale, printre care și cel cu nr. 190/2007 al B. P. H..
Analizând clauzele cuprinse în tranzacție, instanța constată că, într-adevăr, intimata D. E. a achitat creditorilor F. suma de 10.000 euro, și și-a asumat obligația de a renunța la judecată în mai multe dosare aflate pe rolul instanțelor, indicate expres, cu condiția ca creditorii să considere stinse toate datoriile pe care ea și copiii săi le aveau față de aceștia în anumite dosare execuționale, de aemenea menționate expres.
Pe de altă parte, creditorii F. M. și F. E.-L. au primit suma de 10.000 euro de la debitoarea D. E. și au considerat stinse toate datoriile pe care aceasta și copiii ei le datorau și care formau obiectul dosarelor execuționale menționate, printre care și cel cu nr. 190/2007, declarând că nu mai au niciun fel de pretenții bănești sau de altă natură față de debitoare și succesibilii acesteia.
În contextul art. 2268 din Codul civil, instanța observă că nu se poate vorbi de drepturi cu privire la care părțile nu ar fi putut dispune. Intimata a achitat o sumă de bani și a renunțat la judecată în dosarele aflate pe rolul instanțelor (sau cel puțin contestatorii nu au invocat că nu s-ar fi respectat această obligație), iar creditorii au declarat că nu mai au pretenții față de intimată și copiii ei, considerând stinse datoriile acestora, inclusiv cea pusă în executare în dosarul execuțional nr. 190/2007. Astfel, fiecare parte semnatară a tranzacției a dispus de drepturi și și-a asumat obligații proprii.
Ulterior încheierii tranzacției, a fost închis de către executorul judecătoresc dosarul execuțional nr. 190/2007, însă nu direct ca urmare a tranzacției (care într-adevăr nu a implicat toate părțile din dosarul execuțional), ci în urma renunțării creditorilor la executarea silită, act unilateral al acestora ce nu implica vreun consimțământ al debitorilor.
În consecință, instanța constată că tranzacția nu a fost încheiată cu încălcarea prevederilor art. 2268 Cod civil, astfel că va respinge și acest capăt de cerere.
Față de cele de mai sus, instanța va admite excepția tardivității contestației și va respinge ca atare contestația la executare, va respinge și petitul privind constatarea nulității absolute a tranzacției, iar în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, va obliga contestatorii la plata către intimata D. E. a sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității formulării contestației la executare.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorii F. M. și F. E.-L., domiciliați în A., .. 14, jud. A., în contradictoriu cu intimații D. E., D. R. și D. R., domiciliați în A., .. 52, jud. A., având ca obiect cererea de continuare a executării silite în dosarul execuțional nr. 190/2007 al B. H. P..
Respinge capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a tranzacției autentificată sub nr. 1924/10.11.2011 de notarul public T. D..
Ia act de renunțarea la judecata cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta S. E. E., domiciliată în A., P-ța Gării, nr. 11, ., ., jud. A..
Obligă contestatorii la plata către intimata D. E. a sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 04.12.2012.
Președinte Grefier,
H. B. A. Craițar
Red/dact/HB/AC
8 ex/6 .
se comunică cu:
contestatorii - F. M. și F. E.-L. - A., .. 14, jud. A.;
intim. - D. E., D. R. și D. R. - A., .. 52, jud. A.,
interv. - S. E. E. - A., P-ța Gării, nr. 11, ., ., jud. A..
| ← Sechestru asigurător. Încheierea nr. 4926/2012. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 05/2012. Judecătoria ARAD → |
|---|
