Contestaţie la executare. Sentința nr. 3371/2014. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3371/2014 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 09-07-2014 în dosarul nr. 3371/2014
R.
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3371
Ședința publică din 09.07.2014
Președinte: C. H.
Grefier: R. F.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea L. I.-N. în contradictoriu cu intimații . I. SA și B. E. J. „D. O. A.”.
La apelul nominal nu se prezintă nici una din părți, contestatoarea solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.000, conform art. 10 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, potrivit încheierii pronunțată în Camera de Consiliu din 28.04.2014, prin care s-a dispus admiterea cererii de ajutor public judiciar.
S-a expus referatul cauzei, după care, se constată transmisă, prin fax, din partea contestatoarei, cerere de judecare a cauzei în lipsă și respingerea excepției tardivității, ca neîntemeiată.
Instanța, în temeiul art. 248 alin. 1 și art. 237 alin. 2 pct. 1 C.proc.civ. pune în discuție excepția tardivității introducerii contestației la executare invocată de intimata . I. SA, prin întâmpinare, și rămâne în pronunțare asupra excepției și în continuare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Constată că prin contestația înregistrată la această instanță sub nr._ /14.03.2014, contestatoarea L. I. N. a solicitat în contradictoriu cu intimații . I. SA și B. E. J. „D. O. A.”, anularea tuturor actelor de executare silită din dosar execuțional nr. 512/2013 al B. D. O. A..
În motivarea contestației a arătat că a încheiat cu intimata . I. SA, contractul de leasing financiar nr. 5887/03.06.2008, prin care a achiziționat autoturismul marca Peugeot, model 207. Întrucât nu a dispus de posibilități financiare pentru a achita lunar ratele, a procedat la restituirea acestuia, iar societatea de leasing nu i-a comunicat faptul că ar mai avea de achitat și sume de bani. Ulterior, autoturismul a fost scos la licitație pentru a se recupera suma, nefiind înștiințată cu privire la data la care au avut loc licitațiile. Astfel, a fost somată de către B. D. O. A. să achite suma de 3.8485,38 lei, conform titlului executoriu, constând în contractul de leasing nr. 5887/03.06.2008.
Consideră abuzivă executarea silită pornită împotriva sa, titlu executoriu fiind nelegal având în vedere că a restituit autoturismul ce face obiectul titlului executoriu, iar bunul finanțat figurează în continuare pe numele său.
În drept invocă art. 711-714 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare (f.17-25), intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare întocmite de B. D. O. A. ca temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată.
A invocat pe cale de excepție tardivitatea formulării contestației la executare și nulitatea cererii de chemare în judecată.
Referitor la excepția tardivității contestației la executare, arată că nu s-a respectat termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 714 Cod procedură civilă. Astfel, în baza încheierii de încuviințare a executării silite, B. D. O. A. a emis somația din 18.10.2013, comunicată în data de 04.11.2013, prin care i-a pus în vedere debitoarei-contestatoare să achite obligațiile de plată rezultate în urma demarării executării silite acesta fiind și termenul de la care începe să curgă dreptul contestatoarei de a formula contestația la executare. Însă, nerespectând termenul legal de 15 zile, contestatoarea a înregistrat contestația la data de 14.03.2014, depășind cu mult termenul legal.
Față de aceste motive, consideră că admiterea excepției tardivității formulării contestației la executare este temeinică și legală.
Referitor la excepția nulității contestației la executare, arată că acțiunea nu a fost motivată în fapt și în drept în conformitate cu prevederile art. 715 alin. 1, coroborate cu art. 194 pct. d și art. 196 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pe fond, un prim aspect pe care îl învederează se referă la legea aplicabilă contractului, care este, conform art. 6 din noul cod civil și art. 102 din Legea 71/2011, vechiul Cod civil.
Susține că între intimată în calitate de finanțator și societatea contestatoare în calitate de utilizator, la cererea acesteia din urmă s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 5887/03.06.2008, în baza căruia i-a transmis utilizatorului dreptul de folosință asupra autovehiculului marca Peugeot, model 207, utilizatorul obligându-se să respecte contractul încheiat și să plătească rate conform scadențarului anexă la contract, urmând ca după achitarea tuturor ratelor și a ratei reziduale să-i transmită dreptul de proprietate asupra bunului, utilizatorului.
În data de 06.05.2010, întrucât contestatoarea nu și-a respectat obligația de plată a ratelor scadente deși a fost notificată, în acest sens, contractul de leasing a fost reziliat unilateral, fiindu-i comunicat acest aspect prin notificarea nr. 517/07.05.2010, emisă prin intermediul Biroului E. J. M. D..
Apreciază că toate sumele solicitate prezintă caracter cert, lichid si exigibil.
Caracterul cert al creanței rezultă din existența contractului de leasing în baza căruia debitorul s-a obligat să achite ratele conform Scadențarului (Anexa B). Creanța este lichidă fiind determinată și determinabilă din contractul de leasing financiar încheiat între părți. Creanța este exigibilă, deoarece a ajuns la scadență.
Aplicabilitatea clauzei penale astfel cum a fost ea concepută de către părți, presupune determinarea în prealabil a naturii juridice a clauzei penale, în acest sens, intimata artă că prevederile art. 1066-1072 Cod civil consacră obligația cu clauza penală, în timp ce art. 1087 Cod civil, stipulează la răspunderea contractuală și daunele-interese ce se cuvin creditorului în caz de neexecutare a obligațiilor asumate de către debitor.
Legătura dintre cele două categorii de reglementari este dată de art. 1069 Cod civil, potrivit căruia clauza penală este o compensare a daunelor-interese ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale, iar art. 1085 și 1086 Cod civil, prevăd în mod expres că debitorul răspunde numai de daunele-interese care sunt consecința directă și necesară a neexecutării obligației.
Cauza asumării obligației de plată a ratelor de leasing de către debitor a constituit-o tocmai folosința exercitată asupra bunului obiect al leasingului, cu posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate în viitor. Or, atâta timp cât obligațiile contractuale nu au fost respectate de debitoare, consideră că acesteia îi revine obligația de a suporta executarea în întregime a clauzei penale astfel cum ea a fost stabilită.
Ca urmare a culpei de neplată, intimata arată că a suferit prejudicii evidente aflându-se în imposibilitatea de a-și recupera suma pe care i-a acordat-o contestatoarei cu titlu de finanțare pentru achiziționarea în sistem de leasing financiar a bunului aferent contractului de leasing. Apreciază că prin înscrisurile depuse a făcut dovada că prejudiciul este unul cert suferit ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale din partea contestatoarei și faptul că este îndreptățită să solicite repararea prejudiciului conform art. 1073 și 1077 Cod civil.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 15 din OG 51/1997, părțile pot conveni asupra daunelor interese datorate pentru rezilierea contractului, statuându-se că acestea se pot întinde cel puțin până la data restituirii obiectului finanțat în cadrul operațiunii de leasing financiar, iar pe de altă parte, părțile pot conveni și altfel, în sensul de a stipula o altă determinare a daunelor interese, mai restrânsă, sau mai întinsă decât cea la care se referă norma legală invocată.
Având în vedere faptul că încetarea prin reziliere a contractului de leasing financiar, pentru culpa utilizatorului are drept consecință eșecul întregii operațiuni de finanțare, ce are ca efect un prejudiciu constând în ratele de leasing precum și dobânda aferentă pe care trebuie să le dobândească. Astfel, prin notificarea de reziliere, i-a pus în vedere debitoarei – contestatoare doar să restituie bunul și nicidecum să plătească integral vreo sumă de bani, tocmai pentru faptul că, nu deținea o creanță lichidă conform dispozițiilor legale.
Interesul societății este ca toate contractele de leasing să-și urmeze cursul firesc, utilizatorii să plătească ratele de leasing la scadențele cuvenite, iar în caz de întrerupere S.C. O. L. R. I. S.A. este prejudiciată, întrucât se vede în imposibilitatea de a-și recupera suma finanțată.
Daunele interese solicitate (compuse în principal din rate viitoare și dobânzi), nu presupun o îmbogățire fără justă cauză, având în vedere că bunurile ce au făcut obiectul contractelor de leasing nu oferă garanția valorificării. Societatea intimată nu este dealer de mașini, însă a reușit să valorifice bunul recuperat, pentru a diminua creanța pe care societatea debitoare i-o datorează, deși a fost predat descompletat de către utilizator.
Solicită să se constate că toate actele efectuate de executorul judecătoresc sunt temeinice și legale, contestatorul nefăcând nicio referire la nelegalitatea acestora.
În drept se invocă dispozițiile art. 714-715 Cod procedură civilă, art. 969 Cod civil și O.G. 51/1997.
În probațiunes-au depus înscrisuri: fișa de calcul a creanțelor datorate, notificarea de reziliere a contractului de leasing, notificarea de plată nr. 8564/09.08.2013, extras de pe portalul instanțelor privind dosarul de încuviințare a executării silite, somația din 18.10.2013, precum și dovada de comunicare a acesteia din data de 04.11.2013, facturile emise și neachitate de către contestatoare, factura de înstrăinare a bunului și situația alocării sumelor încasate de la utilizator pe facturile emise în baza contractului. S-a atașat dosarul execuțional nr. 512/2013 al B. D. O. A..
Față de excepția tardivității invocată și de dispozițiile art.248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța constată că:
În temeiul titlului executoriu constituit prin contractul de leasing financiar nr.5887/03.06.2008, încheiat între contestatoarea L. I. N. și intimata . I. SA, a fost pornită executarea silită pentru recuperarea sumei de_,38 lei, reprezentând creanța datorată de contestatoare în temeiul titlului executoriu menționat și la care se adaugă cheltuieli de executare în sumă de 4048,53 lei.
Executarea silită face obiectul dosarului execuțional nr.512/ex/2013 al Biroului E. J. „D. O. A.” și a fost încuviințată prin încheierea nr.5381 pronunțată la data de 26.08.2013 în dosarul nr._/55/2013 al Judecătoriei A., executorul fiind autorizat să treacă la executarea silită prin orice modalitate prevăzută de lege.
După încuviințarea executării silite, la data de 18.10.2013, a fost emisă somația prin care contestatoarei i s-a pus în vedere să achite în termen de o zi suma de_,38 lei, reprezentând creanța datorată de contestatoare în temeiul titlului executoriu menționat și la care se adaugă cheltuieli de executare în sumă de 4048,53 lei. Somația a fost comunicată contestatoarei la data de 04.11.2014, data poștei, prin depunerea ei în cutia poștală, astfel cum rezultă din copia procesului verbal anexată în dosarul execuțional.
În drept, potrivit art.711 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă ,, Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă;’’
Contestația la executare cu care a fost sesizată instanța a fost expediată tot prin poștă, la data de 12.03.2014, data poștei, după cum reiese din ștampila aplicată pe plic (fila 4 dosar), după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art.711 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
Termenul de 15 zile fiind unul de decădere, nerespectarea lui face imposibilă analiza motivelor invocate cu privire la legalitatea actelor de executare.
Având în vedere cele de mai sus, instanța va constata că excepția tardivității introducerii contestației la executare este întemeiată si, pe cale de consecință, în temeiul 248 alin1 raportat la art.711 Cod procedură civilă o va admite și va respinge și, pe cale de consecință va respinge contestația la executare, ca fiind tardiv formulată.
Contestatoarea a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.000, datorată potrivit art.10 alin.2 din OUG nr.80/2013, astfel cum reiese din încheierea pronunțată în Camera de consiliu din 28.04.2014, cheltuială care, în conformitate cu art.19 alin.1 din OUG nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, rămâne în sarcina statului.
Văzând că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității introducerii contestației la executare.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea L. I. - N., CNP_, domiciliată în Lugoj, ., ., . în contradictoriu cu intimații . I. SA, identificată prin CUI_, J40/_/2007, cu sediul în București, .. 79, sector 1 și B. E. J. „D. O. A.”, cu sediul în A., ., nr.4, ., ca tardiv formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 09.07.2014.
Președinte,Grefier,
C. H. R. F.
Red./tehn./CH/MJ/
5 ex./3 .
Se comunică cu:
L. I.-N., domiciliată în Lugoj, ., ., .
. I. SA, cu sediul în București, .. 79, sector 1
B. E. J. „D. O. A.”, cu sediul în A., ., nr.4, .
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 5840/2014. Judecătoria ARAD | Validare poprire. Sentința nr. 5653/2014. Judecătoria ARAD → |
|---|
