Contestaţie la executare. Sentința nr. 5982/2014. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5982/2014 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 5982/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5982
Ședința publică din 09 decembrie 2014
Președinte: C. L. D.
Grefier: C. P.
S-a luat în examinare contestația la executare, formulată de contestatoarea F. M. în contradictoriu cu intimata E. R. S. I. SA.
La apelul nominal al cauzei se prezintă reprezentantul contestatoarei, av. G. –B. Ladislau din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Instanța constată că acțiunea este legal timbrată cu suma de 372 lei pentru capătul de cerere având ca obiect contestația la executare, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin.2 coroborat cu art. 3 litera c din OG nr. 80/2013, la valoarea debitului contestat și cu suma de 50 de lei pentru capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin.1 litera b din OG nr. 80/2013. Capătul de cerere precizat având ca obiect constatarea clauzelor abuzive este scutit de la plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 29 litera f din OG nr. 80/2013.
Instanța constată că, deși la termenul anterior i s-a pus în vedere intimatei să răspundă la interogatoriu, aceasta nu s-a conformat, astfel că instanța aplică prevederile art. 358 Cod Procedură Civilă, privind neprezentarea la interogatoriu și refuzul de a răspunde.
Reprezentantul contestatoarei, la solicitarea instanței arată că nu mai are alte cereri.
În baza art. 244 C.pr.civ., se declară cercetarea procesului încheiată.
În baza art. 389 și 392 C.pr.civ., se deschid dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulatăși precizată, cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens la dosarul cauzei chitanță reprezentând onorariu avocațial în sumă de 2.000 lei.
În baza art. 394 C.pr.civ., se închid dezbaterile asupra fondului și se reține cauza spre pronunțare.
JUDECĂTORIA
În deliberare asupra cererii de față, constată următoarele.
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță, sub dosar nr._ /03.03.2014, contestatoarea F. M., în contradictoriu cu intimata E. R. S. I. SA, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: 1. suspendarea executării silite în dosarul execuțional nr. 1150/2013 al B. Pălea M. V., în temeiul art. 718, alin. 1 NCPC; 2. anularea încheierii nr. 175/14.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A., prin care s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu constând în contractul de credit bancar nr._ din 17.11.2005, în temeiul art. 711, alin. 3 NCPC; 3. anularea executării silite însăși.
Cu privire la suspendarea executării silite, contestatoarea relevă că, în data de 17.11.2005 a făcut o cerere pentru emiterea unui card de credit la magazinul Altex din A. pentru a achiziționa un televizor și o combină frigorifică în valoare totală de 2319,80 lei. Creditul urma să fie returnat în 60 luni, suma totală de restituit (credit + dobândă) fiind de 3922,82 lei adică 65,38 lei pe lună. Urmare a cererii contestatoarei, s-a încheiat contractul de credit bancar nr._ din 17.11.2005. De asemenea, în data de 17.01.2008 contestatoarea a ridicat de pe cardul de credit Euroline suma de 1300 lei. De asemenea, începând cu data de 16.01.2006 a restituit rata lunară până în data de 26.10.2010, dată la care a restituit suma totală de 5.665 lei.
Așa fiind, rezultă că, au fost restituiți atât cei 3922,82 lei cât și cei 1300 lei, creditul fiind astfel restituit integral.
In cadrul dosarului execuțional nr. 1150/2013 al B. Palea M. V., i-au fost poprite contestatoarei conturile bancare cât salariul pe care îl primea de la .. Astfel, în condițiile în care și-a achitat toate datoriile către creditor diminuarea veniturilor contestatoarei prin poprirea salariului cât și blocarea accesului liber la sumele deținute în bancă este de natură a o prejudicia, afectându-i condițiile de trai. Menționează contestatoarea că, realizează un salariu lunar de 1243 Iei, trăind și gospodărindu-se singură.
Apreciază astfel că, în condițiile restituirii către creditor a tuturor sumelor datorate, executarea silită este nelegală, continuarea formelor de executare fiind de natură să afecteze semnificativ posibilitățile de întreținere și de a-și achita obligațiile curente de plată ale acesteia.
Față de motivele arătate, contestatoarea consideră că cererea sa de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare este întemeiată, astfel că solicită admiterea acesteia.
Cu privire la fondul contestației, văzând cererea de executare silită și actele anexate acesteia consideră contestatoarea că instanța, în mod nelegal, a încuviințat cererea de executare silită prin încheierea nr. 175/14.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei A..
Creditorul a formulat cererea de executare silită pentru a recupera creanța în sumă de 5.329,31 lei reprezentând credit restant, dobândă restantă și comisioane. Nici în cererea de executare silită și nici anexat acesteia creditoarea nu a depus dovada existenței unei asemenea creanțe (detalierea acestor pretinse creanțe). Simpla existență a unui titlu executoriu nu înseamnă că există o creanță.
Din punctul de vedere al contestatoarei, creditorul trebuia să facă dovada că, creanța este certă, lichidă și exigibilă dovadă care putea fi o fișă de client sau orice înscris emanat chiar de la creditor prin care să se arate ce reprezintă creanța, cum s-a format și cum s-a calculat. Or, în cererea de executare silită se arată doar o sumă globală de 5.329,31 lei fără a se arăta cât este creanța efectivă, cât este dobânda și care sunt pretinsele comisioane și modul de calcul al acestora.
Pentru aceste motive, contestatoarea solicită anularea încheierii nr. 175/14.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei A. prin care s-a încuviințat executarea silită.
După cum a arătat anterior, în data de 17.11.2005, contestatoarea a făcut o cerere pentru emiterea unui card de credit la magazinul Altex din A. pentru a achiziționa un televizor și o combină frigorifică în valoare totală de 2319,80 lei.
Creditul urma să fie returnat în 60 luni, suma totală de restituit (credit + dobândă) fiind de 3922,82 lei adică 65,38 lei pe lună. De asemenea, în data de 17.01.2008 a ridicat de pe cardul de credit Euroline suma de 1300 lei. Începând cu data de 16.01.2006 a restituit rata lunară până în data de 26.10.2010, dată la care a restituit suma totală de 5.665 lei. Așa fiind rezultă că au fost restituiți atât cei 3922,82 lei cât și cei 1300 lei creditul fiind astfel restituit integral.
Mai arată contestatoarea că, la dosarul execuțional nu există nici un înscris din care să rezulte cum s-a format pretinsul debit de 5329,31 lei, cât din această sumă este credit restant, cât este dobândă restantă, cât sunt comisioanele precum și perioada în care acestea s-au născut și temeiul pretinderii lor.
Pentru motivele arătate, contestatoarea solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În probațiune, au fost depuse înscrisurile invocate, semnate pentru conformitate cu originalul.
Intimata, prin întâmpinare solicită respingerea contestației formulate.
În ceea ce privește contestația la executare, intimata apreciază că taxa de timbru ce trebuie plătită este în cuantum de 424,71 lei conform OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbre deoarece debitul restant datorat de debitoare este de 5.329,31 Lei, debit cu care împrumutatul figurează în evidentele sale, la care se adaugă cheltuieli de executare in valoare de 1.064,93 lei.
Cu privire la suspendarea executării silite, intimata apreciază necesar ca instanța să verifice dacă la dosar a fost depusă cauțiunea în valoarea de 10 % din debitul restant, adică 639,24 RON, conform art.718 alin. 2, lit. a Cod Procedura Civila. În cazul in care aceasta lipsește, solicită respingerea solicitării suspendării provizorii a executării ca inadmisibilă, nefiind atașată dovada plații cauțiunii.
Intimata apreciază că, suma pentru care s-a pornit executarea silita este certă, lichidă și exigibilă, iar modalitatea de calcul rezultă foarte clar din documentul intitulat "istoricul cardului nr._ titular F. M.".
Intimata apreciază că, în cauză, creanța este certă, așa cum rezultă indiscutabil din raporturile juridice stabilite cu debitoarea, din faptul executării întocmai a obligațiilor asumate (acordarea creditului) și din faptul neexecutării de către debitoare a obligațiilor corelative ce-i reveneau (efectuarea plaților ratelor lunare integral și în intervalul scadent, conform extraselor de cont primite lunar pe adresa de corespondență).
Creanța pe care o are asupra debitoarei este lichidă, fapt care rezultă cu exactitate din contravaloarea ratei lunare înscrisă în extrasul de cont comunicat lunar contestatoarei.
Creanța este exigibilă, obligația debitoarei de efectuare a plăților fiind exigibilă la data menționată în extrasele de cont.
In ceea ce privește susținerile debitoarei față de inexistența unui titlu executoriu, intimata menționează că, în ceea ce privește Contractul de credit cu nr._ semnat și agreat de contestatoare, reprezintă titlu executoriu astfel încât susținerile acesteia sunt profund neîntemeiate.
În aceste condiții, având în vedere și faptul că, contractul produce efecte obligatorii între părți, intimata consideră că și-a executat obligațiile asumate prin contract însă contestatoarea refuză nejustificat executarea obligației corelative de plată a transelor lunare, aflându-se în culpa contractuală.
Referitor la suspendarea executării silite, intimata consideră că, aceasta este o măsură excepțională, dată fiind necesitatea ca titlul executoriu să fie adus la îndeplinire într-un termen cât mai scurt, iar soluția asupra unei astfel de cereri nu trebuie să fie motivată pe legalitatea ori nelegalitatea actelor de executare, întrucât ar antama fondul cauzei. Exercitarea dreptului creditorului de a recurge la executare silită in vederea aducerii la îndeplinire a obligațiilor de plată pe care debitorul nu le-a efectuat de bună-voie, deci simpla existență a unei executări silite, nu constituie un motiv temeinic pentru suspendarea executării silite. Contestatoarea nu invocă nici un motiv in susținerea cererii de suspendare a executării silite și nu indică nici un mijloc de probă care să dovedească existența unor vătămări generate de faptul executării sau crearea de prejudicii importante care să justifice suspendarea executării silite și nici existența vreunei împrejurări de natură a constitui un motiv considerat de lege ca fiind excepțional și care să îndreptățească dispunerea măsurii de suspendare a executării silite.
Cu privire la anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 175/14.01.2014, intimata invocă prevederile art. 665 al. 6 din Noul Cod de Procedura Civila, conform cărora "încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac ", aceasta bucurându-se de autoritate de lucru judecat cu privire la constatările instanței, respectiv existența titlului executoriu și a unei creanțe certe, lichide și exigibile. Prin încheierea nr. 175 Judecătoria A. a admis cererea formulata de către executorul judecătoresc in numele intimatei și a încuviințat executarea silita asupra tuturor bunurilor debitoarei pentru suma menționată în cererea de executare silită, constatând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile exprimate printr-un titlu executoriu.
Cu privire la calitatea debitorului, intimata solicită instanței să constate că la data de 17.11.2005, contestatoarea a solicitat în mod expres o cerere pentru emiterea unui card de credit, și a luat la cunoștință de asemenea de Condițiile Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cârdului Euroline, semnând și fiind întru-totul de acord cu acestea. Astfel, se poate observa in mod clar semnătura contestatoarei pe documentele menționate cât și faptul că aceasta a efectuat plăți in perioada 2006-2010 de unde rezultă în mod clar că aceasta a luat la cunoștința și a semnat atât cererea pentru emiterea unui card de credit cât și Condițiile Generale pentru Emiterea si Utilizarea Cardului Euroline.
Pentru toate aceste considerente, intimata solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare și completarea motivării cererii, contestatoarea apreciază că ,în ceea ce privește taxa judiciară de timbru, a achitat suma de 372 lei calculată la valoarea debitului de 5329,31 lei. Conform art. 10, alin. 2 din OUG 80/2013 " taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit", în noțiunea de debit neintrând și cheltuielile de executare. De asemenea, și cauțiunea a fost plătită raportat la obiectul contestației și anume la debitul a cărei executare a cerut-o creditoarea.
În fapt, relevă contestatoarea că, la momentul încheierii contractului i s-a adus la cunoștință (prin chiar conținutul contractului) că, pentru suma de 2319,80 lei va avea de returnat suma de 3922,82 lei în 60 de rate adică 65,38 lei pe lună). Niciodată nu i s-a pretins plata vreunei alte sume dintre cele indicate în tabelul cu taxe și comisioane din finalul condițiilor generale. În Condițiile generale (art. 9) și în întâmpinare se face vorbire despre extrasul lunar care trebuia să conțină informațiile privind sumele de plată și scadența acestora.
Contestatoarea precizează că nu a primit niciodată aceste extrase lunare, ea plătind lună de lună suma de 65 lei rata lunară calculată conform cererii de credit.
Așa fiind, în condițiile în care sumele de plată datorate lunar către creditoare și scadențele acestora erau cele menționate în extrasul lunar, iar extrasele lunare nu au fost trimise către contestatoare nu i poate pretinde plata sumelor în cauză.
In altă ordine de idei, analizând documentul intitulat "istoricul cardului" (din care lipsesc primele 3 pagini) contestatoarea consideră că, rezultă faptul că, creditoarea a perceput o . comisioane pe care le consideră nelegale. Acest document, așa cum i-a fost el comunicat, începe cu luna aprilie 2007, arătând un debit de 430,98 lei. De asemenea din acest document lipsesc paginile 6,7 privind perioada iulie 2009-aprilie 2011. În condițiile în care respectivul document nu evidențiază și perioada ianuarie 2006 (când debitoarea a început plățile) martie 2007, contestatoarea nu înțelege cum a început acumularea acestor debite, care plată anume nu ar fi făcut-o astfel încât creditoarea să se simtă îndreptățită să perceapă comisionul de plată întârziata, dobânda datorată, comision depășire limită de credit.
Atât cât a putut deduce din analiza "istoricului cardului" contestatoarea a înțeles că debitul pretins de creditoare este rezultatul cumulului aritmetic al unor costuri impuse debitoarei și anume: comision lunar administrare cont, comision plată întârziată, dobânda datorată, comision depășire limită de credit.
În concluzie, contestatoarea apreciază ca fiind întemeiată contestația, intimata nefăcând dovada modului de formare a debitului, comisioanele debitate către intimată sunt nelegal percepute, sumele pretinse nu sunt exigibile întrucât, în lipsa comunicării extraselor lunare nu există o scadență comunicată debitoarei.
Contestatoarea, prin precizarea petitelor contestației depuse, apreciază că, în conformitate cu contractul, comisionul de plată întârziată este în sumă de 30 lei și se datorează în cazul în care deținătorul plătește cu întârziere suma minimă de plată menționată în extrasul lunar trimis cu scrisoare recomandată deținătorului (art. 12.4 din contract). O primă observație a acesteia este că nu a primit niciodată vreun extras lunar care să prevadă suma minimă de plată și scadența acesteia. Arată că, a plătit lună de lună suma de 65 lei calculată împărțind suma totală a tranzacției la numărul de luni al împrumutului.
Așadar, în condițiile în care nu i s-a adus la cunoștință vreo dată de scadență nu i se poate imputa depășirea vreunei date de scadență astfel încât nici nu datorează acest comision.
De asemenea, emitentul, în mod nelegal și abuziv a majorat acest comision de la 30 lei la 45 lei fără acordul său și fără a o notifica în vreun fel despre acest lucru. Ca urmare, consideră că nu poate fi obligată la plata unui asemenea comision.
Cu referire la comisionul lunar de administrare cont nu este prevăzut nici în cererea contestatoarei și nici în contract (nici măcar în tabelul de comisioane). Ca urmare nu poate fi obligată la plata unui comision asupra cărora părțile contractante, nu s-au înțeles. De asemenea, acest comision a fost majorat în mod abuziv fără a-și da acordul și fără a fi înștiințată contestatoarea.
În ceea ce privește dobânda datorată în sumă de 4230,99 lei, contestatoarea relevă că, în conformitate cu cererea pentru emiterea unui card de credit a solicitat și a primit un împrumut de 2319,80 lei pentru a plăti cumpărăturile făcute la magazinul Altex. Pentru această sumă a datorat o dobândă de 1603,02 lei rezultând o sumă totală de restituit de 3922,82 lei în 60 de luni. Pe lângă această dobândă a mai datorat dobândă pentru suma de 1300 lei ridicată de pe card în data de 17.01.2008. După cum se arată în art. 12.1 din Contract coroborat cu art. 6 pentru sumele ridicate în numerar de pe card deținătorul datorează dobândă începând cu ziua tranzacției, rata dobânzii fiind menționată în tabel și anume 32%.
Așadar pentru ridicarea de numerar de 1300 lei, contestatoarea apreciază că datorează o dobândă de 416 lei pe care o acceptă și și-o însușește și în nici un caz nu datorează dobânda calculată și pretinsă de intimată în sumă de 4230,99 lei.
În ceea ce privește anularea încheierii nr. 175/14.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei A., prin care s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu constând în contractul de credit bancar nr._ din 17.11.2005, contestatoarea precizează că își menține și susține cererea pentru motivele arătate în contestație apreciind că din cererea de executare silită nu rezultă că creanța ar fi fost certă și exigibilă.
Pentru cele arătate, contestatoarea solicită: 1.Suspendarea executării silite în dosarul execuțional nr. 1150/2013 al B. Pălea M. V., în temeiul art. 718, alin. 1 NCPC; 2.Anularea încheierii nr. 175/14.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei A., prin care s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu constând în contractul de credit bancar nr._ din 17.11.2005, în temeiul art. 711, alin. 3 NCPC; 3. constatarea caracterului abuziv al clauzei înscrise în art. 12.3 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea card-ului euroline și, în consecință, constatarea că nu datorează comisionul de plată întârziată în cuantum de 45 lei lunar și comisionul lunar administrare cont de 4,5 lei; 4. Reducerea creanței supuse executării silite la suma de 113,82 lei.
În ședința publică din data de 19 august 2014, reprezentantul contestatoarei a învederat faptul că nu mai susține cererea de suspendare.
Intimata, prin concluziile scrise depuse solicită admiterea excepției netimbrării cererii modificatoare formulată de către contestatoare și în cazul in care s-a depus dovada plații cauțiunii, respingerea contestației la executare.
Intimata relevă că, contestatoarea în prezenta cauză a încheiat la data de 17.11.2005 un contract de credit, având ca obiect emiterea unui card de credit pentru achiziționarea unui produs, contract care constituie titlu executoriu conform art. 79 al. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, astfel cum aceasta a fost republicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005. Valoarea totala a tranzacției inițiale a fost de 2.319,80 lei.
Conform Cererii pentru emiterea unui card de credit, pentru produsele achiziționate în valoare de 2.319,80 lei, valoarea totala a creditului calculat a fost de 3.922,82, inclusiv costul de finanțare. Astfel, valoarea totala a tranzacției inițiale a fost de 3.922,82 lei, rambursabilă . 60 de luni. La această sumă s-au adăugat comisioanele prevăzute pentru emiterea unui Card de credit și a Condițiilor Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cardului Euroline.
Contestatoarea a efectuat și retrageri de numerar în cuantum de 1.332,50 lei. Achiziționarea și achitarea in transe lunare fixe a produselor a fost posibilă exclusiv ca urmare a semnării Cererii pentru emiterea unui Card de credit și a Condițiilor Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cardului Euroline.
Intimata mai menționează că, penalitățile de întârziere nu s-ar fi adăugat la debitul restant, dacă debitoarea și-ar fi îndeplinit obligațiile de plată a tranșelor lunare la scadență, fapt care este stipulat atât in Condițiile Generale de Emitere a Cardului Euroline, cât și în Extrasul de C. care i-a fost comunicat lunar acesteia.
Așadar, ca urmare a refuzului nejustificat al debitoarei de a-și îndeplini obligațiile de plată a tranșelor lunare, astfel cum acestea au fost aduse la cunoștința debitoarei prin intermediul Extraselor Lunare, intimata a procedat la executarea pe cale silită a contractului de credit încheiat cu debitorul, formulând astfel cerere de executare silita către B. Palea M. V., și în urma înregistrării cererii de executare silită, executorul judecătoresc a formulat cerere de încuviințare a executării silite, cerere pe care Judecătoria A. a admis-o la data de 14.01.2014.
Pentru aceste considerente, intimata solicită respingerea susținerilor contestatoarei cu privire la nesemnarea de către aceasta a documentelor atașate și respingerea prezentei contestații ca neîntemeiate.
În ceea ce privește caracterul abuziv al clauzelor invocate de către contestatoare, intimata invocă prevederile art.3 din Legea 193/2000, respectiv pentru ca o clauză contractuală să fie considerată abuzivă este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată și clauza să fi produs în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre drepturile și obligațiile părților. Cele doua condiții (inexistența negocierii și existența unui dezechilibru semnificativ intre drepturile și obligațiile părților și contrar bunei-credințe) trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o clauză din contractul de credit să poată fi apreciată ca fiind abuzivă, lipsa uneia dintre cele doua condiții excluzând caracterul presupus abuziv al respectivei clauze.
Referitor la prima condiție prevăzuta de Legea nr. 193/2000 - negocierea clauzelor contractuale, intimata consideră că, în speță, conform contractului semnat în anul 2005, contestatoarea a declarat că a luat la cunoștință termenii generali din contract, neavând nici o obiecțiune la data respectivă. La momentul încheierii contractelor de credit exista o varietate de produse de creditare, selecția aparținând consumatorului în funcție de varianta cea mai avantajoasă, conform propriei judecăți, după explicarea condițiilor și punerea la dispoziție a materialelor informative, cu ocazia încheierii contractului. Existența unor produse predefinite și a unor contracte de credit standardizate nu afectează libertatea împrumutatului de a opta pentru un anumit produs și nici nu poate duce la concluzia caracterului nenegociabil al clauzei, opțiunea clientului fiind astfel liber exprimată. Prin completarea cererilor de creditare persoanele interesate au optat pentru un anumit produs care corespundea intereselor proprii, nefiind obligată să accepte în . creditor, având posibilitatea reală de a negocia orice clauză, iar în situația în care nu se reușește negocierea se menține contractul de credit cu orice altă societate de profil, în condiții pe care le-ar considera mai avantajoase, deoarece există în prezent pe piață o gamă largă de produse de creditare. Condițiile generale aplicabile contractelor de credit prevăd care sunt condițiile și consecințele fiecărui tip de dobândă și totodată modul în care variază.
Referitor la a doua condiție prevăzuta de Legea nr. 193/2000 - respectiv clauza prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract să creeze în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile consumatorului. Cu privire la dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților necesar a fi produs în detrimentul consumatorului este de menționat că acesta trebuie să existe ca urmare a relei credințe a celeilalte părți contractante.
Astfel, la momentul încheierii contractului și pe tot parcursul desfășurării relațiilor contractuale cu contestatoarea, intimata precizează că a manifestat bună-credință, executându-și întocmai obligațiile asumate prin contract, și anume: creditarea contestatoarei cu contravaloarea produsului achiziționat, punerea la dispoziția contestatoarei a limitei de creditare pentru retrageri de numerar, astfel cum aceasta a fost informată în momentul înmânării cardului, precum și emiterea și transmiterea lunar la adresa de corespondență a extraselor lunare prin care contestatoarea era informată asupra obligațiilor de plată, data scadentă, precum și comisioanele ce i se percepeau. Contrar cerințelor bunei-credințe, contestatoarea a refuzat în mod nejustificat executarea benevolă a obligațiilor corelative de plată, aceasta efectuând plata tranșelor lunare în majoritatea cazurilor cu depășirea datei scadente a acestora, în evidențele contabile fiind înregistrate numeroase penalități de întârziere, precum și refuzul de a achita debitul restant. De asemenea, dezechilibrul la care face referire Legea 193/2000 nu trebuie apreciat între prestațiile economice ale părților, ci prin raportare la art.4 al..5 din Legea 193/2000, în funcție de natura serviciilor care fac obiectul contractului, precum și factorii care au determinat încheierea contractului de creditare, la momentul încheierii contractului.
Intimata mai apreciază că, clauzele presupus abuzive trebuie interpretate în contextul întregului contract și având în vedere faptul că oferă servicii de creditare deținătorilor cardului, scopul acesteia la încheierea contractului de creditare fiind în primul rând asigurarea posibilității recuperării creditului, precum și obținerea de profit prin plata de către împrumutat a unui preț în schimbul serviciilor oferite.
De asemenea, intimata solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Analizând înscrisurile existente la dosar, instanța reține următoarele:
După cum recunoaște și intimata prin întâmpinare, contestatoarea a făcut o cerere pentru emiterea unui card de credit pentru produsele achiziționate în valoare de 2.319,80 lei, valoarea totala a creditului calculat a fost de 3.922,82, rambursabilă . 60 de luni.
De asemenea, în data de 17.01.2008, contestatoarea a ridicat de pe cardul de credit Euroline suma de 1300 lei. Începând cu data de 16.01.2006 a restituit rata lunară până în data de 26.10.2010.
Din situația curentă a contului de card depusă de intimată la fila 90 verso rezultă că, contestatoarea a făcut plăți în sumă de 5540.00 lei.
La data de 31.12.2013, creditoarea intimată a formulat cerere de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc Palea M. V., pentru recuperarea creanței în sumă de 5.329,31 lei, reprezentând credit restant( fila 7 la dosarul de executare).
Prin încheierea nr.175/14.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A., a fost încuviințată cererea de executare silită, iar la data de 10.02.2014, executorul judecătoresc a emis către terțul poprit CET Hidrocarburi SA adresă de înființare a popririi executorii.
Terțul poprit a răspuns executorului judecătoresc la data de 21.02.2014, în sensul aplicării măsurilor solicitate.
Prin încheierea nr. 1056, pronunțată în ședința publică din data de 06.03.2014 în dosarul nr._, al Judecătoriei A., a fost admisă cererea de suspendare provizorie a executării silite pornită în dosarul execuțional nr. 1150/2013 al B. Palea M. V. formulată de contestatoarea F. M..
Contestatoarea a formulat contestația la executare invocând faptul că a achitat toate datoriile către creditor, restituind sumele datorate, iar pe de altă parte, apreciază că, în speță, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, în condițiile în care a restituit creditoarei suma de 5665 lei.
Totodată, contestatoarea a contestat comisionul de plată întârzâiată, comisionul lunar de administrare și dobânda datorată, precum și obligațiile de plată aferente acestor comisioane.
Dispoziții legale incidente:
Art. 711 (1-3)Cod procedură civilă, conform căruia,
(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, precum și a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condițiilor legale.
Art.2 litera a și art.3 alin. 1 și 2 din DIRECTIVA 93/13/CEE A CONSILIULUI din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art.2 litera a:
În sensul prezentei directive:
(a) „clauzele abuzive” înseamnă clauzele contractuale definite la articolul 3;
Articolul 3 alin. 1 și 2:
(1) O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună credință provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
(2) Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune.
Prin Ordonanța Curții Europene de Justiție (Camera a opta) din data de 16 noiembrie 2010 („Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 93/13/CEE -Clauze abuzive - Directiva 2008/48/CE - Directiva 87/102 - Contracte de credit de consum - Dobânda anuală efectivă - Procedură de arbitraj - Hotărâre arbitrală- Posibilitatea instanței naționale de a examina din oficiu caracterul abuziv în cauza C-76/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Krajsky sud v Presove (Slovacia), prin decizia din 19 ianuarie 2010, primită de Curte la 9 februarie 2010, în procedura Pohotovost" s. r. o.împotriva Iveta Korckovskâ), Curtea Europeană de Justiție a statuat următoarele:
„1.Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii impune unei instanțe naționale să aprecieze caracterul abuziv al penalității prevăzute în contractul de credit încheiat între un furnizor de servicii financiare și un consumator,
2 Revine instanței naționale în cauză, având în vedere toate împrejurările care însoțesc încheierea contractului, obligația de a stabili dacă o clauză dintr-un contract de credit precum cea din speță, care prevede în sarcina consumatorului, potrivit constatărilor efectuate de această instanță, o penalitate într-un cuantum disproporționat de mare, trebuie considerată abuzivă în sensul articolelor 3 și 4 din Directiva 93/13. In cazul unui răspuns afirmativ, revine acestei instanțe sarcina de a stabili toate consecințele care decurg din aceasta potrivit dreptului intern pentru a se asigura că respectiva clauză nu creează obligații pentru consumator”.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, sunt considerate drept abuzive, clauzele ce cumulează următoarele caracteristici:
(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Legea 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, privind clauzele abuzive. În sensul directivei și legii menționate se consideră că, o clauză care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind inechitabilă dacă, în contradicție cu condiția de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
Aprecierile în drept:
Conținutul clauzei înscrise la art.12.3 din condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului euroline, regăsite pe verso-ul cererii pentru emiterea unui card de credit, depusă la fila 2 din dosarul execuțional, cerere semnată de contestatoare are următorul conțținut:
,, emitentul are dreptul de a modifica dobânda cât și orice alte taxe, comisioane, costuri menționate în tabelul de mai jus sau să introducă alte noi astfel de taxe, comisioane, costuri, etc., în funcție de evoluția pieței dobânzilor și politica de costuri a Emitentului.Anunțarea acestor modificări și . noilor valori se va efectua după cum urmează:- modificarea valorii taxelor, comisioanelor, costurilor menționate în tabelul de mai jos sau introducerea altora noi se va aduce la cunoștința fiecărui deținător printr-o notificare expediată acestuia împreună cu extrasul lunar prin scrisoare recomandată. Aceste noi valori sau nou introduse taxe, comisioane, costuri vor intra în vigoare în cazul în care deținătorul utilizează cardul în termenul de 30 de zile de la data notificării noilor condiții, se va considera ca fiind o acceptare tacită a acestora. Modificarea ratei dobânzii va fi făcută public printr-un anunț al emitentului, cât și prin afișarea la toate unitățile emitentului și comercianțior acceptanți, a noii rate a dobânzii. Această modificare va fi de asemenea adusă la cunoștința deținătorilor printr-o notificare atașată la extrasul lunar, expediată prin scrisoare recomandată, notificarea menționând și data intrării în vigoare a noii rate care va fia a 11-a zi de la data anunțului public făcut de emitent.
Contestația exercitată și precizată este întemeiată deoarece, contractul invocat este preformulat, standard, astfel că, în mod cert, clauzele acestuia nu au fost negociate de părți, iar pe de altă parte creează un dezechilibru major pentru contestatoare.
O clauză care nu s-a negociat individual este redactată în prealabil, iar din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul ei, în special în cazul unui contract standard formulat în avans, exact în sensul și accepțiunea dispozițiilor art. 3 alin.1 și 2 din prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993.
Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 05. aprilie 1993, privind clauzele abuzive.
Art. 1 alin. 3 din acest act normativ interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, iar potrivit art. 4 alin. 1 și 2 din lege, O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Articolul 1 litera a din Anexa la legea 193, care cuprinde clauzele considerate a fi abuzive, include în această categorie acele prevederi contractuale care: “dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.”
Astfel, față de dispozițiile legale precitate, instanța apreciază că nici una din prevederile contractuale în discuție, nu a fost negociată direct cu consumatoarea contestatoare, fapt necontestat de către intimată.
Mai mult, cuantumul comisionului de plată întârzâiată și dobânda au fost modificate unilateral de către intimată, fără a notifica contestatoarea așa cum s-a prevăzut în contract, iar pe de altă parte, ulterior semnării contractului s-a introdus unilateral comisionul de administrare, comision care nu este prevăzut în contract sau tabelul invocat.
Față de susținerile contestatoarei, apărările intimatei și conținutul clauzei contractuale, instanța, din oficiu a încuviințat interogatoriul intimatei, întrebarea numărul cinci vizând conținutul clauzei înscrise în art.12.3 din condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului euroline, având următorul conținut:
Ați notificat contestatoarei majorarea costurilor conform dispozițiilor art. 12.3 din Condițiile generale ? Dacă răspunsul este afirmativ, vă solicităm să depuneți dovada la dosar.
Intimata nu a răspuns la întrebare și nu a depus dovezile solicitate și prevăzute în clauza precitată deși a prevăzut că, modificarea valorii taxelor, comisioanelor, costurilor menționate în tabelul de mai jos sau introducerea altora noi se va aduce la cunoștința fiecărui deținător printr-o notificare expediată acestuia împreună cu extrasul lunar prin scrisoare recomandată.
De asemenea, instanța apreciază că, intimata, prin modificarea comisionului de plată întârzâiată și a dobânzii precum și introducerea comisionului de administrare cont a creat un dezechilibru major în relațiile contractuale în defavoarea contestatoarei, deoarece, aceasta, la semnarea contractului a avut în vedere anumite costuri, costuri asumate, iar pe parcursul derulării raporturilor contractuale acestea au fost majorate fără a fi notificată, aspect ce a produs un dezechilibru major.
Sub acest aspect intimata apreciază că în sarcina acesteia nu se poate reține reaua credință, apreciere neîpărtășită de instanță deoarece, câtăvreme aceasta nu a respectat o obligație esențială a contractului, aceea de a notifica modificările efectuate unilateral, rezultă că lipsește onestitatea, aspect contrar bunei credințe.
Instanța reține și faptul că, interogatoriul comunicat intimatei a cuprins și întrebări referitoare la comunicarea către contestatoare a extraselor lunare de cont, deoarece intimata a formulat apărări în acest sens, dar nu a răspuns la interogatoriu și nici nu a făcut dovada comunicării lunare a acestora.
De asemenea, alte întrebări au fost referitoare la comisionul pentru plata întârziată, (ați menționat la modul general trei situații în care se aplică penalitatea pentru plata întârziată, dar nu ați menționat la care situație se încadrează contestatoarea. Vă solicităm să menționați concret acest caz/situație), la dobânda menționată în extrasele de cont lunare emise pe parcursul derulării contractului încheiat cu contestatoarea și suma minimă de plată lunar, conform dispozițiilor contractuale prevăzute la art. 12.4 din Condițiile generale, dispoziții invocate în apărarea formulată .
Față de lipsa răspunsului la interogatoriu instanța a apreciat această împrejurare ca o mărturisire deplină, conform art. 358 Cod procedură civilă.
Constatarea caracterului abuziv al clauzelor în discuție, atrage nulitatea absolută a acestora, atâta timp cât contravin prevederilor legale imperative precizate și, deși, art. 13 prevede, ca o consecință a constatării abuzive a clauzelor contractuale, modificarea lor, prin eliminarea lor și menținerea în rest a contractului sau, după caz, desființarea întregului contract, aceasta nu exclude constatarea nulității clauzelor ca sancțiune juridică ci, rezultă că, eliminarea clauzelor abuzive presupune anularea lor.
Sancțiunea nulității este fundamentală și fundamentată în condițiile în care actului juridic îi lipsește cauza sau aceasta este ilicită, imorală sau falsă, iar art. 966 din vechiul cod civil privește lipsa efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită.
Art. 968 definește cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice, precum clauzele din speța de față.
Este imperativ că, potrivit art. 948 din vechiul Cod civil, una dintre condițiile esențiale pentru validarea unei convenții este o cauză licită, astfel că, fiind constatată de către instanță o încălcare a prevederilor art. 948 și 966 și 968 din Codul civil, în vigoare la data încheierii contractelor de credit, instanța va dispune anularea clauzei înscrise în art.12.3 din condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului euroline sus indicate ca fiind abuzivă.
Din informațiile furnizate de intimată la data de 23.06.2014, istoricul cardului și anexele aferente rezultă că, creanța pentru care s-a pornit executarea silită este formată din taxe, comisioane, penalități ( fila 90 verso) comision de plată întârzâiată majorat unilateral de la 30 lei la 45 lei, comision lunar de administrare neprevăzut în contract și dobânda majorată unilateral față de prevederile contractuale, iar pe e altă parte, contestatoarea a achitat în total 5540.00 lei.
Astfel, ținând seama de prevederile contractuale semnate de contestatoare, nemodificate în ce privește comisioanele și dobânda constatate ca fiind abuzive, contestatoarea a datorat intimatei următoarele sume:
-2319,80 lei debit principal la care se adaugă suma de 1603,02 lei dobândă aferentă debitului principal;
-1300 lei ridicată în numerar de pe card la care se adaugă dobânda aferentă;
-15 lei taxă emitere card inițial.
Astfel, suma totală datorată de contestatoare se ridică la cuantumul de 5653,82 lei din care s-a achitat suma de 5540 lei, conform informațiilor emise de intimată, pe cale de consecință, în sarcina contestatoarei a rămas de achitat o diferență de 113,82 lei.
Pentru considerentele expuse, instanța va admite în parte contestația la executare precizată, exercitată de contestatoarea F. M., în contradictoriu cu intimata E. R. S. I. SA, privind dosarul execuțional nr. 1150/2013 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Palea M. V., va constata caracterul abuziv al clauzei înscrise în art.12.3 din condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului euroline, pe cale de consecință, în baza art.711 alin. 3 Cod procedură civilă va anula în parte încheierea de executare silită nr. 175/14.01.2014, precum și executarea silită efectuată în dosarul execuțional nr. 1150/2013 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Palea M. V. în ceea ce privește creanța supusă executării silite, care este în sumă de 113,82 lei.
Totodată, instanța va constata că, creanța supusă executării silite este în sumă de 113,82 lei și nu în sumă de 5329,31 lei.
În baza art. 451 și 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga intimata să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 1422 lei, din care suma de 1000 lei onorariu avocat redus raportat la complexitatea cauzei și activitatea prestată, iar suma de 422 lei reprezintă taxă judiciară de timbru achitată legal pentru cererea principală și cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare precizată, exercitată de contestatoarea F. M., în contradictoriu cu intimata E. R. S. I. SA, privind dosarul execuțional nr. 1150/2013 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Palea M. V..
Constată caracterul abuziv al clauzei înscrise în art.12.3 din condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului euroline.
Anulează în parte încheierea de executare silită nr. 175/14.01.2014, precum și executarea silită efectuată în dosarul execuțional nr. 1150/2013 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Palea M. V. în ceea ce privește creanța supusă executării silite, care este în sumă de 113,82 lei.
Constată că, creanța supusă executării silite este în sumă de 113,82 lei și nu în sumă de 5329,31 lei.
Obligă intimata să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 1422 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 09.12.2014
Președinte, Grefier,
C. L. D. C. P.
Red./Tehn./CLD/CP/09.01.2015
4ex./2 . comunică cu:
- contestatoarea F. M. – A., str. .. 41, .
- intimata E. R. S. I. SA – București, .. 6A, parter, sector 2
| ← Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 08/2014.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 5840/2014. Judecătoria ARAD → |
|---|
