Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 6166/2014. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6166/2014 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 6166/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6166
Ședința publică din 16.12.2014
Președinte: A.-M. A.
Grefier: S. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâții P. A., S. de A. U. A. SA- S. A. și S. Construcții F. SRL, având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data 04.12.2014, care face parte integrantă din prezenta, când a fost amânată pronunțarea pentru acest termen.
INSTANȚA
Asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 08.10.2013, reclamantul B. A. a chemat în judecată pârâtul P. A. și chemații în garanție S. de A. U. A. SA- S. A. și S. Construcții F. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului și a chematelor în garanție la plata sumei de 30.000 lei ( 7.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 23.000 lei cu titlu de daune morale). Cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că în data de 18.05.2013, în jurul orelor 17:00, conducea autoturismul proprietate personală marca Peugeot 207, cu nr. de înmatriculare AR-37_MED, pe ., din direcția M. spre A. și înainte cu 50-60 m de intersecție, a semnalizat stânga, s-a asigurat, iar când a virat, a simțit că este lovit sin spate de autoutilitara VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_, condusă de pârât.
În urma coliziunii, mașina reclamantului a fost avariată, producându-se o avarie totală, iar reclamantul a suferit leziuni corporale, fiind internat în spital în perioada 18.05-22-05.2013.
Potrivit constatărilor organelor de poliție, respectiv procesului verbal din data de 18.05.2013, vina pentru producerea accidentului revine în exclusivitate pârâtului, care este angajatul S. Construcții F. SRL.
S. de asigurare U. SA a catalogat dosarul ca fiind daună totală, iar suma maximă ce i-a fost acordată reclamantului cu titlu de despăgubire este de 17.301,81 lei.
A mai arătat reclamantul că ulterior producerii accidentului, a solicitat unei alte societăți o ofertă de preț, astfel că la data de 12.07.2013, a primit de la Groupama A. SA, o estimare a mașinii de 5406 euro, iar față de acest aspect, reclamantul a apreciat că societatea de asigurări U. a încălcat prevederile legale referitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de circulație.
A apreciat reclamantul că asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA pentru prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat, astfel că pretențiile sale sunt justificate.
În susținerea cererii, reclamantul a mai arătat că potrivit datelor postate pe diverse site-uri specializate, un autoturism identic cu al său, are un preț de piață cuprins între 5400 euro și 7200 euro.
În ce privește daunele nepatrimoniale pe care le solicită, reclamantul a arătat că în speță sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, reclamantul a suferit un prejudiciu de natură fizică și psihică, fiind victima unui fapt ilicit și culpabil al pârâtului, reclamantul având încă dureri de cap frecvente.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1349 și 1357 Cod civil, art. 26, 41 și 50 din CSA nr. 14/2011.
În susținerea cererii, în cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a depus la dosar în copii certificate: declarații, planșe foto, adeverințe medicale, dosar de daună, cerere-ofertă de asigurări, contract de vânzare cumpărare.
Pârâta S. Construcții F. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că în urma coliziunii, a rezultat avarierea autoturismului reclamantului, iar reclamantul a fost ușor vătămat, astfel cum se precizează în referatul privind propunerea de neîncepere a urmăririi penale emis de IPJ A. – Poliția orașului C..
A mai arătat pârâta că pârâtul P. A. este angajatul societății, conform contractului individual de muncă, pe o perioadă nedeterminată, iar la data de 17.05.2013 acesta era delegat la A. pentru executarea lucrărilor care fac obiectul unui contract de prestări servicii avut în derulare, iar la data producerii accidentului, acesta se afla în afara orelor de program.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a arătat că societatea de asigurări a acordat reclamantului, în cadrul dosarului de daună nr._ despăgubiri în sumă de 17.301,81 lei, dar reclamantul apreciază că suma ce i s-ar cuveni este mai mare.
Din discuțiile purtate cu firma de asigurări, pârâtei i s-a comunicat că au fost respectate dispozițiile art. 50 și 58 din ordinul CSA nr. 14/2011, iar suma a fost acceptată de reclamant prin semnarea declarației de acceptare a despăgubirilor în care a indicat contul în care firma de asigurări a virat despăgubirea, astfel că nu se poate reține nici o vină în sarcina pârâtei în ceea ce privește diferența solicitată de reclamant și mai mult, firma, în calitate de asigurat, nu are nici o implicație în stabilirea acestor evaluări, invocându-se astfel prevederile art. 65 pct. 3 din actul normativ menționat.
În ce privește existența unei fapte delictuale, pârâta a arătat că în urma accidentului, s-a declanșat cercetarea penală împotriva pârâtului P. A., care a făcut obiectul dosarului nr. 4609/P/2013, iar pe baza probelor administrate s-a stabilit că fapta numitului P. A. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, iar reclamantul, fiind audiat pe parcursul derulării cercetărilor, a declarat că nu dorește să depună plângere penală împotriva pârâtului și nu solicită trimiterea acestuia în instanța de judecată pentru fapta săvârșită.
Mai mult, în cadrul procesului verbal încheiat, în josul paginii, data înmânării reclamantului a procesului verbal, de către agentul de poliție, este 23.05.2013, dată la care reclamantul nu se mai afla în spital.
A apreciat pârâta că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, reclamantul făcând referire la o răspundere civilă delictuală proprie prin invocarea punctelor 1 și 2 ale art. 1349 și art. 1357 Cod civil, de regulă, fiecare om răspunde numai pentru faptele sale poprii, nici o răspundere pentru altul sau pentru altceva nu-i poate reveni decât dacă legea o prevede anume.
Consacrarea răspunderii delictuale pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia se explică prin existența unor relații speciale între autorul faptei prejudiciabile și persoana chemată de lege să răspundă pentru repararea acelui prejudiciu.
Dispozițiile legale invocate nu sunt aplicabile pârâtei întrucât aceasta are doar calitatea de angajator al pârâtului P. A., iar incidentul s-a produs în afara orelor de program și pe un drum public, deci cererea de chemare în judecată a societății în calitate de chemată în garanție este neîntemeiată și nelegală.
Cu privire la daunele interese, cerere formulată de reclamant, pârâta a arătat că există inadvertențe evidente cu privire la susținerile reclamantului cu privire la sănătatea sa de după incident și actele medicale pe care le-a prezenta ca probe, deci nu se impune admiterea unei asemenea cererii, pârâta apreciind că reclamantul doar încercă să obțină foloase necuvenite prin îmbogățire fără justă cauză.
În susținerea întâmpinării, în cadrul probei cu înscrisuri, pârâta a depus la dosar în copii certificate: contract individual de muncă, certificat de înmatriculare vehicul, polița de asigurare, rezoluția Parchetului, practică judiciară.
Pârâtul P. A. a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că în urma coliziunii, a rezultat avarierea autoturismului reclamantului, iar reclamantul a fost ușor vătămat, astfel cum se precizează în referatul privind propunerea de neîncepere a urmăririi penale emis de IPJ A. – Poliția orașului C..
A mai arătat pârâtul că este angajatul societății S. Construcții F. SRL, conform contractului individual de muncă, pe o perioadă nedeterminată, iar la data de 17.05.2013, era delegat la A. pentru executarea lucrărilor care fac obiectul unui contract de prestări servicii avut în derulare, iar la data producerii accidentului, acesta se afla în afara orelor de program.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a arătat că societatea de asigurări a acordat reclamantului, în cadrul dosarului de daună nr._ despăgubiri în sumă de 17.301,81 lei, dar reclamantul apreciază că suma ce i s-ar cuveni este mai mare.
Din discuțiile purtate cu firma de asigurări, pârâtei i s-a comunicat că au fost respectate dispozițiile art. 50 și 58 din ordinul CSA nr. 14/2011, iar suma a fost acceptată de reclamant prin semnarea declarației de acceptare a despăgubirilor în care a indicat contul în care firma de asigurări a virat despăgubirea, astfel că nu se poate reține nici o vină în sarcina pârâtei în ceea ce privește diferența solicitată de reclamant și mai mult, firma, în calitate de asigurat, nu are nici o implicație în stabilirea acestor evaluări, invocându-se astfel prevederile art. 65 pct. 3 din actul normativ menționat.
În ce privește existența unei fapte delictuale, pârâtul a arătat că în urma accidentului, s-a declanșat cercetarea penală împotriva sa, care a făcut obiectul dosarului nr. 4609/P/2013, iar pe baza probelor administrate s-a stabilit că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, iar reclamantul, fiind audiat pe parcursul derulării cercetărilor, a declarat că nu dorește să depună plângere penală împotriva pârâtului și nu solicită trimiterea acestuia în instanța de judecată pentru fapta săvârșită.
Mai mult, în cadrul procesului verbal încheiat, în josul paginii, data înmânării reclamantului a procesului verbal, de către agentul de poliție, este 23.05.2013, dată la care reclamantul nu se mai afla în spital.
A apreciat pârâtul că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, reclamantul făcând referire la o răspundere civilă delictuală proprie prin invocarea punctelor 1 și 2 ale art. 1349 și art. 1357 Cod civil, de regulă, fiecare om răspunde numai pentru faptele sale poprii, nici o răspundere pentru altul sau pentru altceva nu-i poate reveni decât dacă legea o prevede anume.
Consacrarea răspunderii delictuale pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia se explică prin existența unor relații speciale între autorul faptei prejudiciabile și persoana chemată de lege să răspundă pentru repararea acelui prejudiciu.
Dispozițiile legale invocate nu sunt aplicabile pârâtului întrucât acesta are doar calitatea de angajat, iar incidentul s-a produs în afara orelor de program și pe un drum public.
Cu privire la daunele interese, cerere formulată de reclamant, pârâtul a arătat că există inadvertențe evidente cu privire la susținerile reclamantului cu privire la sănătatea sa de după incident și actele medicale pe care le-a prezenta ca probe, deci nu se impune admiterea unei asemenea cererii, pârâtul apreciind că reclamantul doar încearcă să obțină foloase necuvenite prin îmbogățire fără justă cauză.
A mai arătat pârâtul că regretă producerea accidentului, își însușește o parte din vină, îi este recunoscător și îi mulțumește reclamantului că nu a depus plângere penală împotriva sa.
Prin întâmpinarea depusă la data de 11.11.2013, pârâta Uniqua A. S.A. a solicitat admiterea în parte a acțiunii în sensul de a se respinge daunele materiale solicitate de reclamant și de a se reduce valoarea daunelor morale.
În motivare a arătat că a achitat reclamantului suma maximă de despăgubire stabilită conform legislației aplicabile din speță și mai mult, întrucât a fost notificată de reclamant la mai mult de 60 zile de la efectuarea plății, pretențiile acestuia sunt tardive față de dispozițiile art. 65 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011.
În ce privește daunele morale a solicitat să se ia în considerare jurisprudența națională și a Curții Europene a Drepturilor în ce privește valoarea acestora, urmând să fie mult reduse.
Prin încheierea ședinței publice din data de 13.01.2014, instanța a calificat chemații în garanție S. de A. U. A. SA- S. A. și S. Construcții F. SRL, că au calitatea de pârâți. Prin aceeași încheiere de ședință, instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. A. și S. Construcții F. SRL, invocate de aceștia prin întâmpinări.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, expertiza tehnică auto (f. 292-304), raport de expertiză medico-legală (f. 337-338), completare raport de expertiză tehnică auto(f. 376-393).
În ședința publică din data de 13.01.2014 (f. 259) reprezentantul pârâtului a renunțat la proba cu martorii propuși prin întâmpinare.
Cererea a fost legal timbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin prezenta acțiune reclamantul a chemat în judecată pe pârâții P. A., S. de A. Uniqua A. S.A. și S. Construcții F. S.R.L. pentru repararea prejudiciului în cuantum de 6.170,54 lei daune materiale și 23.000 lei daune morale (f. 361) cauzat în urma accidentului petrecut între autoturismul condus de el și cel condus de pârâtul P. A..
În ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții P. A. și S. Construcții F. S.R.L., instanța reține că sunt neîntemeiate. Astfel, partea prejudiciată în urma accidentului, reclamantul, poate să se îndrepte împotriva tuturor persoanelor care răspund conform legii pentru repararea prejudiciului. Or, în speță, reclamantul s-a îndreptat atât împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului, în temeiul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie – pârâtul P. A. – cât și împotriva persoanei care este proprietarul autoturismului condus de pârâtul P. - S. Construcții F. S.R.L., în temeiul răspunderii civile delictuale pentru lucruri (f. 333). Prin urmare, ambii pârâți au calitate procesuală pasivă în cauză, în temeiul unor dispoziții legale diferite care, însă nu se exclud. Ca atare, va respinge excepțiile invocate de pârâți.
Cu privire la fond, instanța reține că potrivit referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 4609/P/2013 coroborat cu raportul de expertiză efectuat în cauză, la data de 18.05.2013, în jurul orelor 17.10, pe ., pârâtul, conducând autoutilitata Volkswagen Transporter cu număr de înmatriculare_, a depășit autoturismul marca Peugeot 307 cu număr de înmatriculare_ condus de reclamant care, fără să se asigure, a efectuat un viraj la stânga astfel că a fost lovit de autoutilitara condusă de pârât. Faptul că reclamantul nu s-a asigurat rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză (f. 389). Din același raport rezultă și ca pârâtul a circulat cu o viteză aproximativă de 98,3 km/h (f. 387), deci nu a respectat obligația de a circula cu viteza maximă admisă în localitate de 50 km/h. Ca atare, instanța constată că ambele părți implicate în accident au contribuit la producerea accidentului și văzând dispozițiile art. 1.383 C.civ., va reține o culpă comună de 50-50% pentru ambele părți. Contrar celor susținute de pârât prin concluziile pe fondul cauzei, culpa aparține ambelor părți întrucât, chiar dacă în raportul de expertiză s-a stabilit că indiferent dacă pârâtul P. ar fi circulat cu viteza maximă legală admisă în localitate, impactul tot s-ar fi produs, dacă pârâtul nu ar fi depășit această viteză, avariile ar fi fost mai mici și astfel și pretențiile reclamantului. Ca atare, instanța va reține o culpă comună a celor două părți în producerea accidentului. Prin urmare, reclamantul ar fi îndreptățit doar la acoperirea a 50% din prejudiciul suferit de acesta conform art. 1.371 C.civ.
Cu toate acestea, pârâta și S. Construcții F. S.R.L. a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului, invocând prin întâmpinare dispozițiile art. 65 pct. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011, în sensul că reclamantul a decăzut din dreptul de a mai solicita despăgubiri întrucât a acceptat plata efectuată de pârâta Uniqua A. S.A.
Într-adevăr, instanța constată că pârâta Uniqua A. S.A. a achitat suma de 17.301,81 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului material cauzat reclamantului constând în contravaloarea autoturismului avariat (f. 88). Or, conform art. 65 din Ordinul CSA nr. 14/2011 (în vigoare la data producerii accidentului) (1) Odată cu încasarea despăgubirii, partea prejudiciată va menționa în scris că a fost integral despăgubită pentru prejudiciile suferite și că nu mai are nicio pretenție de la asigurătorul RCA și de la asigurat în legătură cu prejudiciul respectiv, dacă despăgubirea plătită nu depășește limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de vehicul, prevăzută în polița de asigurare RCA.
(2) Declarația de acceptare a despăgubirii, prevăzută la alin. (1), va fi dată de asigurătorul CASCO în cazurile de regres.
(3) În situația efectuării plății de către asigurătorul RCA direct în contul indicat în declarația de acceptare a despăgubirii de către persoana prejudiciată, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului RCA eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conține elementele necesare identificării acesteia de către creditor.
În speță, asigurătorul a achitat despăgubirea reclamantului prin ordin de plată (f. 89), prin urmare sunt aplicabile dispozițiile alin. 3 ale art. 65 mai sus citat. Reclamantul însă, nu a notificat în termen de 30 zile pe asigurător cu privire la obiecțiunile sale referitoare la cuantumul despăgubirii astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011, acesta este considerat despăgubit și nu mai poate solicita alte sume de bani, nici de la asigurător și nici de la celelalte persoane care răspund – în speță pârâții P. A. și S. Construcții F. S.R.L.
Pe de altă parte, atât timp cât s-a reținut o culpă comună de 50-50% și având în vedere că prin expertiză s-a stabilit că valoarea maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurător pentru autoturismul avariat este de 18.228 lei (f. 304), înseamnă că reclamantul ar fi îndreptățit doar la acoperirea a jumătate din această sumă – de 9.114 lei.
În ce privește daunele morale solicitate de reclamant, instanța reține că potrivit expertizei medico-legale efectuată în speță și a actelor medicale de la dosar, reclamantul a suferit vătămări minore (traumatism cranio-cerebral minor, fără deficite motorii sau senzitive, nervi cranieni normali - f. 13), toate acestea necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale (f. 338). Or, în această situație și neexistând alte probe la dosar din care să rezulte cele susținute de reclamant – că are în continuare amețeli, dureri de cap și că acestea sunt urmările accidentului – instanța apreciază că suma de 5.000 lei ar fi suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat reclamantului în urma accidentului. Reclamantul având o culpă de 50%, înseamnă că ar putea beneficia doar de 2.500 lei daune morale. Cumulând această sumă cu daunele materiale, rezultă că reclamantul este îndreptățit la o sumă totală de 11.614 lei.
Or, având în vedere că, astfel cum s-a reținut mai sus, asigurătorul Uniqua A. S.A. a achitat reclamantului suma de 17.301,81 lei, instanța constată că s-a stins dreptul acestuia la despăgubire. Ca atare, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
În baza art. 453 C.pr.civ., va obliga pe reclamant să plătească pârâtului P. A. suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat conform chitanței nr. 595/28.10.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. A. și S. CONSTRUCȚII F. S.R.L.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâții P. A., S. CONSTRUCȚII F. S.R.L. și UNIQUA A. S.A.
Obligă pe reclamant să plătească pârâtului P. A. suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2014.
Președinte Grefier
A.-M. A. S. B.
Red/dact
AMA/SB – 19.01.2015
6 ex/4 comunicări
- B. A. – A., ., . ales
- P. A. – A., .. 9, . ales
- S. de A. U. A. SA- Timișoara, .. 2 – sediu ales
- S. Construcții F. SRL – București, Sector 1, .. 14
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6077/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Încheierea nr. 18/2014. Judecătoria ARAD → |
|---|
