Contestaţie la executare. Sentința nr. 694/2014. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 694/2014 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 694/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 694
Ședința publică din 13.02.2014
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare, ca urmare a declinării, în vederea pronunțării, contestația la executare formulată de contestatoarea T. C. M. în contradictoriu cu intimata . I. SA și terțul poprit B. Județeană „P. I.” Reșița.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 30.01.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 13.02.2014.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr._ /19.12.2013, ca urmare a declinării, precizată la filele 32-33, contestatoarea T. C. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata . I. SA și terțul poprit B. Județeană „P. I.” Reșița, anularea actelor de executare din dosarul execuțional nr. 370/2013 al Biroul Executorului Judecătoresc B. R., cu cheltuieli de judecată. De asemenea, a invocat excepția necompetenței materiale, teritoriale și generale a Judecătoriei A. și excepția lipsei calității procesuale pasive a creditoarei.
Referitor la excepția necompetenței materiale, teritoriale și generale a Judecătoriei A., a arătat că competența judecării cauzei aparține Judecătoriei Reșița deoarece atât domiciliul contestatoarei, cât și sediul terțului poprit și chiar sediul creditoarei se află în municipiul Reșița, conform art. 781 C.pr.civ. Solicită declinarea competenței și trimiterea dosarului Curții de Apel Timișoara pentru a pronunța regulator de competență, potrivit art. 131 rap. la art. 135 alin. 1 C.p.c.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a creditoarei . I. SA, a arătat că aceasta este cu totul o altă persoană juridică decât cea de la care a cumpărat cele patru obiecte de uz casnic, anume .. Astfel, doar cu aceasta din urmă a încheiat un raport juridic, conform dovezilor existente la dosar.
Pe fond, a arătat că actele de executare sunt nule deoarece sunt îndeplinite de către un executor necompetent, conform art. 651 alin. 4 C.p.c. Astfel, competența revine unui executor judecătoresc de la domiciliului debitoarei, respectiv din mun. Reșița, conform art. 651 alin. 1 lit. b și c și alin. 4 C.pr.civ. A restituit debitul în perioada 2007 - 2010, plătind de patru ori contravaloarea bunurilor achiziționate, totalul general al tuturor sumelor achitate fiind de 4.280 lei. Solicită restituirea sumelor încasate în plus și necuvenit de către creditoare și contestă suma de 3.505,20 lei ca fiind retrasă în numerar.
În drept, a invocat art. 651, art. 711, art. 780 și urm. C.pr.civ.
Prin întâmpinare (f.63-66), intimata a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Reșița, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale, art. 650 C.pr.civ. stabilește ca instanța de executare judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc, aceasta fiind competentă să soluționeze cererile de încuviințare, contestații la executare și orice alte incidente apărute în cursul executării silite. Având în vedere că B.E.J. B. R. are sediul în loc. A., Judecătoria A. este instanța de executare competentă să soluționeze prezenta contestație la executare.
Pe fondul cauzei, a arătat că contestatoarea a încheiat la data de 20.03.2007, un contract având ca obiect emiterea unui card de credit pentru achiziționarea unor produse de la .. Valoarea totală a tranzacției inițiale a fost de 1368.70 lei. Debitoarea a achitat o parte din suma împrumutată, la care s-au adăugat comisioanele agreate prin contract, precum și penalități de întârziere. Ulterior, debitoarea a efectuat retrageri de numerar prin intermediul cardului Euroline în valoare de 3505,20 lei, sumă care s-a adăugat la tranzacția inițială fiind necesar a fi rambursată în aceleași condiții din contractul de credit. Pe parcursul desfășurării relațiilor contractuale, a emis periodic extrase lunare care i-au fost comunicate debitoarei la adresa menționată de aceasta în cererea de emitere a cardului Euroline, fiind informată cu privire la tranșa lunară minimă de plată, scadența acesteia și valoarea totală a debitului restant. Ca urmare a refuzului nejustificat al debitoarei de a-și îndeplini obligațiile de plată a tranșelor lunare, a procedat la executarea silită a contractului de credit încheiat cu contestatoarea. În urma înregistrării cererii de executare silită și a încuviințării executării silite din data de 07.03.2013, executorul judecătoresc a procedat la înființarea popririi asupra veniturilor debitoarei în vederea recuperării debitului restant.
Terțul poprit nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin răspunsul la întâmpinare (f.77-78), contestatoarea solicită respingerea tuturor susținerilor invocate de intimată.
În motivare, a arătat că nu recunoaște retragerea de numerar în valoare de 3.505,20 lei și contestă această sumă. Precizează că, în urma căsătoriei, începând cu data de 24.08.2007, a dobândit numele de T., iar din data de 07.09.2010 și-a schimbat domiciliul de la nr. 4, cartier D. la nr. 210, cartier D., situație despre care a încunoștințat intimata. Nu i-au fost trimise la niciuna dintre adresele menționate niciun extras lunar de cont, scadența ori valoarea totală a debitului restant.
În probațiune, se depun înscrisuri: adresa de înștiințare a înființării popririi (f.7), adresa de înființare a popririi (f.8), factura fiscală nr._/20.03.2007 (f.9, 87, 17), contract de credit (f.10), ordin de încasare (f.11, 18), chitanțe (f.12-17, 19-31), istoricul cardului nr._ (f.67-72), practică judiciară (f.41-46).
La dosarul instanței a fost atașat dosarul execuțional nr. 370/ex/2013 al B.E.J. B. R. (f.26-58).
În ce privește excepția necompetenței materiale, teritoriale și generale a Judecătoriei A., art. 650 alin. 1 C.p.c. stabilește, ca regulă generală, că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea. Prin urmare, competența instanței de a soluționa contestația la executare este atrasă de criteriul legal al sediului executorului judecătoresc, iar nu de domiciliul sau sediul părților. În ce privește poprirea, art. 781 alin. 1 C.p.c. precizează că este competent orice executor din circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul sau terțul poprit. Prin urmare, contrar celor susținute de către contestatoare, cum domiciliul acesteia este în mun. Reșița, deci pe raza Curții de Apel Timișoara, executorul având sediul în A., deci în raza acestei curți de apel, este competent. Prin urmare, competentă este Judecătoria A., instanța de la sediul acestui executor. Pe cale de consecință, instanța va respinge această excepție ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei . I. SA, instanța înțelege din motivarea acesteia că contestatoarea nu invocă un incident de natură procedurală, ci faptul că intimata nu are calitatea de creditor deoarece contractul s-a încheiat cu o altă persoană juridică, respectiv .. Din prezentarea juridică anacronică, instanța apreciază că contestatoarea a invocat un motiv de fond ca argument în susținerea nulității actelor de executare. Astfel, părțile din raportul juridic care a dat naștere obligației ce se execută sunt și părțile din contestația la executare, cu roluri inversate, debitorul obligației devenind contestator, iar creditorul obligației intimat. Intenția contestatoarei nu a fost de a invoca un incident procedural care să conducă la respingerea ab initio a propriei sale acțiuni (excepția lipsei calității procesuale pasive), ci de a justifica acțiunea în nulitatea actelor de executare pe lipsa calității de creditor al intimatei. De altfel, strict sub aspect procedural, instanța reține că această intimată a realizat acte de executare și aceasta este cea care a acordat împrumutul bănesc (f. 57 verso), astfel că are calitate procesuală pasivă. Prin urmare, instanța va respinge această excepție.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit, instanța arată că calitatea procesuală pasivă, una dintre condițiile generale ale oricărei forme a acțiunii civile, deci și a contestației la executare, presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, conform art. 36 C.p.c. În speță, contestatoarea solicită anularea unor acte executare îndeplinite pentru creditoare, deci acțiunea este îndreptată împotriva acesteia. Nu se indică nici o pretenție împotriva terțului poprit, care are doar obligații în cadrul executării, neprejudiciind contestatoarea prin fapta proprie. Actul de executare al creditoarei este cel care stă la baza reținerilor salariale prin poprire. Prin urmare, din moment ce contestatoarea nu are nicio pretenție îndreaptă împotriva acestui subiect de drept, instanța apreciază că terțul poprit nu are calitate procesuală pasivă, urmând a admite excepția și a respinge acțiune față de acesta ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepția tardivității, din actele dosarului de executare rezultă că actele de executare au fost comunicate contestatoarei de către executorul judecătoresc la domiciliul din mun. Reșița, cartierul D., nr. 4, jud. C.-S. (f. 28, 38).
În ce privește îndeplinirea acestor proceduri de comunicare, instanța are în vedere două aspecte.
În primul rând, contestatoarea a indicat ca domiciliu în contractul de credit pe cel din mun. Reșița, ., jud. C.-S.. Conform clauzelor contractuale expres prevăzute la art. 12.3 (f. 57 verso), aceasta avea obligația contractuală de a aduce la cunoștința creditoarei orice schimbare a datelor personale, inclusiv schimbarea domiciliului sau a numelui. Deși susține că a înștiințat creditoarea, contestatoarea nu a făcut vreo dovadă sub acest aspect. Prin urmare, faptul că aceste notificări nu au fost recepționate efectiv de către contestatare se datorează culpei sale exclusive, respectiv acesta și-a schimbat domiciliul fără a informa creditoarea, deși și-a asumat această obligație în mod expres prin contractul semnat și însușit, astfel cum s-a arătat mai sus. Pe cale de consecință, invocarea acestui fapt echivalează cu invocarea propriei sale culpe (neexecutarea propriei sale obligații), fapt ce nu poate fi acceptat și opus intimatei.
În al doilea rând, față de dovezile de comunicare de la dosar, instanța apreciază că, în ciuda eventualei schimbări a domiciliului și a numelui, contestatoarea a avut cunoștință despre executarea silită. Pentru a stabili astfel, instanța are în vedere că, conform comunicării din data de 14.06.2013 (f. 38 verso), actele de executare (adresă poprire, încheiere de încuviințare a executării silite, titlul executoriu) au fost comunicate la adresa din . și recepționate de soacra destinatarei, C. A., care a semnat pentru primire indicând C.I . nr._. În aceeași manieră s-a realiza comunicarea din data de 15.07.2013 (f. 28 verso), actele fiind recepționate de aceeași persoană.
Verificând procedura de citare din dosarele instanțelor, instanța de față reține că acesta s-a realizat la adresa din . (deci noua adresă indicată de către contestatoare), însă și în acest caz actele au fost recepționate de aceeași persoană, C. A., care prezintă același carte de identitate (f. 62, f.81, f. 7). Mai mult, în urma comunicării din data de 10.09.2013 (f. 76), contestatoarea este cea care recepționează personal actele.
Față de acestea, instanța poate trage concluzia pertinentă că funcționarul însărcinat cu procedura comunicări a procedat conform art. 163 alin. 6 C.p.c, anume „dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reședință sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citația unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuiește cu destinatarul ori care, în mod obișnuit, îi primește corespondența.”
De altfel, în cazul în care comunicarea nu ar fi fost posibilă din cauza schimbării domiciliului, art. 166 C.p.c obligă agentul procedural ca în cazul în care „comunicarea actelor de procedură nu se poate face deoarece imobilul a fost demolat, a devenit nelocuibil sau de neîntrebuințat ori destinatarul actului nu mai locuiește în imobilul respectiv sau atunci când comunicarea nu poate fi făcută din alte motive asemănătoare, agentul va raporta cazul grefei instanței spre a înștiința din timp partea care a cerut comunicarea despre această împrejurare și a-i pune în vedere să facă demersuri pentru a obține noua adresă unde urmează a se face comunicarea.”
Dimpotrivă, agentul procedural a realizat comunicarea actelor, astfel că procedura de citare/comunicare trebuie reținută ca legal îndeplinită, având în vedere și art. 164 alin. 4 C.p.c. care prevede că „Mențiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.” Conform acestui articol, în cazul comunicărilor unor acte de către un agent procedural sau de alt funcționar public, în îndeplinirea atribuțiilor cu care este investit de lege, faptele percepute și îndeplinite personal de către acesta, menționate în înscrisul întocmit cu această ocazie, fac dovada deplină a celor constate, partea nemulțumită putând recurge la un singur mijloc de combatere a acestor mențiuni, anume înscrierea în fals. Astfel, cu privire la corectitudinea mențiunilor privind comunicarea actelor, instanța artă că o astfel de procedură nu poate fi nici complinită și nici combătută prin alte fapte extrinseci, martori sau prezumții, ci numai prin însuși înscrisul care materializează îndeplinirea procedurii de comunicare, anume procesul verbal de care face vorbire art. 164 C.proc.civ. Acest înscris nu constituie o probă absolută care să se impună instanței, ci legea îi conferă o anume semnificație și putere probatorie referitor la posibilitatea de combatere a mențiunilor cuprinse, tocmai în considerarea persoanei care l-a încheiat, anume funcționar public.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, somația de executare prin care contestatoarea a luat la cunoștință de spre executarea silită a fost legal comunicată la data de 14.06.2013 (f. 38).
Art. 184 alin. 1 C.proc.civ. prevede că „termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel”, iar art. 185 alin. 1 C.p.c. specifică expres că atunci „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”
Din moment ce art. 714 alin. 1 C.p.c. reglementează un termen imperativ de decădere de 15 zile pentru introducerea contestației la executare, termen ce curge de la luarea la cunoștință și cum acest moment, raportat la actele a căror anulare se solicită, au început să curgă de la data de 14.06.2013, introducerea contestației la data de 16.07.2013 a fost realizată cu depășirea termenului legal, care s-a împlinit anterior formulării acțiunii, anume la data de 30.06.2013.
Față de cele arătate, instanța va admite excepția tardivității și, pe cale de consecință, va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea T. C. M. ca tardiv formulată.
În baza art. 453 C.p.c., instanța va respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată către contestatoare, aceasta fiind cea care a căzut în pretenții prin respingerea plângerii, iar intimata nu a făcut dovada unor astfel de cheltuieli, conform art. 452 C.p.c.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale, teritoriale și generale a Judecătoriei A. și excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei . I. SA invocate de către contestatoare ca neîntemeiate.
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a terțului poprit și excepția tardivității contestației la executare invocate din oficiu de către instanță.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea T. C. M. față terțul poprit ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea T. C. M., CNP_, domiciliată în municipiul Reșița, cartier R., nr. 210, județul C.-S. în contradictoriu cu intimata . I. SA, C. RO_, cu sediul în București. .. 6A, parter, sector 2, ca tardiv formulată.
Respinge cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
În caz de exercitare a căii de atac, cererea se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 13.02.2014.
Președinte,Grefier,
H. Ș. M. J.
Red./tehn./HȘ/MJ/18.03.2014
6 ex./3 . comunică cu:
T. C. M. - Reșița, cartier R., nr. 210, județul C.-S.
. I. SA - București. .. 6A, parter, sector 2
B. Județeană „P. I.” – Reșița, .. 50, jud. C.-S.
După rămânerea definitivă se comunică cu B.E.J. B. R., cu sediul în A., .. 4, ., conform art. 719 alin. 4 C.p.c.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 665/2014. Judecătoria ARAD | Actiune in regres. Sentința nr. 822/2014. Judecătoria ARAD → |
|---|
