Contestaţie la executare. Sentința nr. 3849/2014. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3849/2014 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 3849/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3849
Ședința publică din 16 septembrie 2014
Președinte: F. V. B.
Grefier: C. B.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul I. T. de M. T., în contradictoriu cu intimata F. D..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatorului, consilier juridic N. C. și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este scutită de plata taxei de timbru, în temeiul art. 30 alin. 1 din OUG 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, instanța verifică competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 713 alin. 1 raportat la art. 650 alin. 2 Cod procedură civilă, constată că este competentă să soluționeze prezenta cerere.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea excepției, cu motivarea că titlul executoriu invocat este emis în anul 2009, iar termenul de prescripție de 3 ani este împlinit, somația emisă privind sume care decurg din acel titlu executoriu.
Intimata solicită respingerea excepției.
Instanța respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Nu se formulează alte cereri în probațiune.
Nefiind formulate alte cereri ori probe de administrat, instanța, socotindu-se lămurită, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației la executare, cu consecința anulării actelor de executare silită, fără cheltuieli de judecată, pe care le va solicita, eventual, pe cale separată.
Intimata solicită respingerea contestației la executare și menținerea actelor de executare silită, solicitând instanței să aibă în vedere practica unitară a Judecătoriei A..
I N S T AN Ț A
Constată că, prin contestația la executare, înregistrată la această instanță sub nr._ /11.07.2014, contestatorul I. T. de M. T., în contradictoriu cu intimata F. D., a solicitat anularea încheierii din 30.06.2014 prin care s-au stabilit de către B. B. L. M. cheltuieli de executare silită în sarcina ITM T.; constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită și anularea actelor de executare constând în somația emisă la data de 30.06.2014 în dosarul execuțional nr. 472/2014 al B. B. L. M. și încheierea din data de 30.06.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare silită emisă în același dosar execuțional, ca fiind nelegale și nejustificate.
În motivare, contestatorul a arătat că în baza sentinței civile nr. 76/CA/2009 a Tribunalului T. a fost obligat să-i plătească intimatei drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data începerii raportului de serviciu și până la data pronunțării sentinței. Sentința nr. 76/CS/2009 a fost recurată și a devenit definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1169/22.10.2009 a Curții de Apel Timișoara, decizie conform căreia „în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a treptei de salarizare, eventuala cuantificare de către instanță a acestor drepturi salariale în raport de diferite criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820 din 2008 (...)”, astfel că instanțele judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Ca urmare a titlului executoriu de mai sus, intimata a solicitat Inspectoratului T. de M. T., prin intermediul B. B. L. M., să se conformeze dispozitivului sentinței civile nr. 76/CA/2009.
B. B. L. M., fără a ține cont de prevederile Codului de procedură civilă, doar în baza solicitării intimatei, a emis către contestator actele de executare aferente dosarului susmenționat.
Contestatorul a invocat prescrierea dreptului de a cere executarea silită, raportat la prevederile art. 705 Cod procedură civilă, conform căruia dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Astfel, creditoarea a obținut titlul executoriu prin decizia nr. 1169 a Curții de Apel Timișoara la data de 22.10.2009, iar somația executorului judecătoresc a fost emisă în luna iulie 2013, fiind astfel, la momentul emiterii somației, împlinit termenul de prescripție de 3 ani.
Contestatorul a mai arătat că prevederile OUG 71/2009 invocate pentru întreruperea prescripției dreptului de a cere executarea silită nu sunt incidente în speță, întrucât acestea se referă la executările silite deja începute la momentul apariției actului normativ, iar nu la cele lăsate în nelucrare, cum este cazul de față.
Cu privire la fondul cauzei, față de actele de executare îndeplinite de executorul judecătoresc B. L. M., contestatorul a solicitat instanței să constate nelegalitatea acestora, un prim aspect fiind legat de faptul că la baza emiterii actelor de executare nu se regăsește un titlu executoriu.
Astfel, potrivit prevederilor alin. (1) al art. 628 Cod procedură civilă, pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, acest lucru implicând menționarea în cadrul sentinței judecătorești a sumelor efective ce urmează a fi acordate sau cel puțin criterii certe de identificare a lor.
De asemenea, codul de procedură civilă statuează că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu și nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Prin decizia pronunțată, instanța a recunoscut doar existența drepturilor intimatei, dar nu a acordat și câtimea aferentă și nici nu a expus modalitatea de transpunere în practică a prevederilor reținute, cu atât mai mult, cu cât a explicat fără dubiu faptul că nu este posibilă exercitarea efectivă a acestor drepturi. Creanța astfel născută nu îndeplinește criteriile cerute de lege pentru a putea constitui titlu executoriu.
Din punctul de vedere al contestatorului nu există titlul sub aspectul procentului de 25% cerut de intimată, Tribunalul T. respingând irevocabil acest aspect.
De asemenea, contestatorul a arătat că prevederile sentinței civile nr. 76/CA/2009 nu pot fi transpuse în practică, neexistând elemente identificate sau identificabile asupra sumelor aferente suplimentelor cerute.
Cu privire la creanța a cărei executare a fost solicitată a fi pusă în executare, aceasta a fost calculată de către expertul contabil S. G., iar contestatorul apreciază că respectivul raport de expertiză extrajudiciară produce efecte juridice doar între părțile semnatare ale contractului de prestări servicii, respectiv între intimată și expertul contabil, fără ca acest document să constituie drepturi și/sau obligații în sarcina unor terțe persoane, nefiind în fapt asumate niciodată de către I.T.M. T., întrucât nu se regăsesc în titlul executoriu.
Un alt aspect de nelegalitate al actelor de executare emise de B. B. L. M. este legat de onorariul pe care aceasta și l-a atribuit prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, în cuantum total de 1023,16 lei, care nu se justifică, contestatorul apreciind că aceasta nu a depus niciun efort în executarea silită a titlului executoriu, încălcând în acest fel prevederile Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006.
În subsidiar, contestatorul a solicitat reducerea onorariului executorului judecătoresc la o sumă mai mică și mai apropiată de cheltuielile reale efectuate de acesta.
În drept, contestatorul și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 662 și art. 711 și următoarele Cod procedură civilă și ale celorlalte acte normative invocate, iar în probațiune a administrat în scrisuri în copie, respectiv somația emisă de B. B. LaviniaMaria la data de 30.06.2014 în dosar execuțional nr. 472/2014, încheierile din data de 30.06.2014 ale B. B. L. M., încheierea nr. 6232/23.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2014, sentința civilă nr. 76/CA/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, decizia civilă nr. 1169/22.10.2009 a Curții de Apel Timișoara.
Prin rezoluția din data de 14.07.2014 instanța a dispus comunicarea către intimată a contestației la executare formulată de contestator, punându-i-se în vedere acesteia, prin adresă scrisă, că în termen de 25 de zile de la primire are obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca netemeinică a contestației la executare.
În susținerea întâmpinării, intimata a arătat că în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 76/CA/2â23.01.2009 pronunțată de Tribunalul T., definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1169/22.10.2009 a Curții de Apel Timișoara a solicitat contestatorului, prin intermediul B. B. L. M., să se conformeze titlului executoriu, astfel că executorul judecătoresc, în mod temeinic și legal a emis către I.T.M. T. somația și încheierea din data de 30.06.2014 aferente dosarului de executare nr. 472/2014.
Intimata a invocat dispozițiile din Cartea a V-a, Titlul I, Capitolul VI din noul Cod de procedură civilă, din care rezultă că legiuitorul a reglementat două acțiuni cu finalitate diferită, respectiv contestația la executare propriu-zisă și contestația la titlu.
În situația în care contestatorul consideră că titlul executoriu nu este suficient de clar era îndreptățit să solicite pe calea contestației la titlu lămurirea acestuia și nu să solicite anularea actelor de executare fără a obține lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Astfel, intimata apreciază că ITM T. a solicitat în mod eronat anularea actelor de executare și a încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite.
Încheierea nr. 6232/23.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2014, prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, respectă dispozițiile legale, astfel că nu există niciun motiv de anulare a acesteia.
Cu privire la actele de executare îndeplinite de executorul judecătoresc, intimata a solicitat înlăturarea argumentelor contestatorului privind nelegalitatea acestora, întrucât aceste acte sunt legale și temeinice și justificate.
Argumentația contestatorului în sensul că la baza emiterii somației și a procesului-verbal nu se regăsește un titlu executoriu, ori că titlul executoriu nu cuprinde suma la care ITM T. urmează să fie obligată sau că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă este nefondată, în condițiile în care instanța de încuviințare a executării a verificat aspectele privitoare la existența titlului executoriu, a constatat, în temeiul art. 632 alin. 1 și 2 raportat la 634 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, că sentința nr. 76/CA/23.10.2009 a Tribunalului T. – dosar_ și decizia civilă nr. 1169/22.10.200 a Curții de Apel Timișoara constituie titlu executoriu, motiv pentru care a admis cererea de executare și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu.
Intimata a mai arătat faptul că sentința civilă a Tribunalului T. cuprinde o creanță certă, ITM T. fiind obligat să plătească sumele reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pe perioada de la data începerii raporturilor de serviciu și până la data pronunțării hotărârii; o creanță lichidă, potrivit art. 662 alin. 3 noul Cod de procedură civilă, întrucât titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea creanței, contestatorul având la bază calculul făcut de acesta în momentul în care aceste drepturi salariale au fost bugetate de către Ministerul Muncii în anul 208-2009, urmare a litigiilor promovate, precum și o creanță exigibilă, întrucât este pronunțată pentru o anumită perioadă, iar obligația plății curge de la data pronunțării, fiind astfel ajunsă la scadență.
Dacă hotărârile judecătorești care au stat la baza cererii de executare silită nu constituiau titlu executoriu, respectiv nu îndeplineau condițiile legale, instanța în temeiul dispozițiilor Codului de procedură civilă nu încuviința executarea silită.
Față de acestea, intimata a solicitat instanței să aibă în vedere certitudinea și lichiditatea creanței, precum și faptul că sumele au fost calculate de ITM T. la solicitarea funcționarilor publici și sunt confirmate de expertiza extrajudiciară existentă în dosarul_ prin care s-a pus în executare procentul de 5% care relevă un calcul matematic simplu și exact.
Totodată, intimata a mai arătat faptul că, prin contestația formulată, ITM T. a invocat trunchiat conținutul deciziei 20/2009 a ÎCCJ, din care se desprinde faptul că se recunoaște posibilitatea debitorului (instituția publică) de a stabili el însuși întinderea și aplicarea titlului executoriu.
Intimata apreciază că deciziile Înaltei Curți de Casați și Justiție – Secțiile Unite, prin care se soluționează recursurile în interesul legii, sunt obligatorii, însă aceste decizii produc efecte numai pentru viitor și nu pot avea efect asupra hotărârilor judecătorești care s-au pronunțat diferit neputând fi astfel impuse nici în soluționarea contestației la executare a acestor hotărâri.
În opinia intimatei menționarea în dispozitiv a unei creanțe determinabile nu duce la imposibilitatea executării obligației, chiar dacă nu este precizat cuantumul acesteia. Argumentele invocate de contestator sunt pur teoretice și formale, întrucât calculul sumei o poate efectua orice persoană de la serviciul contabilitate al instituției, fără prea mari eforturi.
S-a mai solicitat de către intimată ca instanța să constate că art. 6 CEDO impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume, reprezentând drepturi salariale, nefiind oportun ca o persoană care a obținut o creanță împotriva statului să fie obligată să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.
Față de jurisprudența Curții Europene, care în numeroase cazuri contra României a arătat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al bunei administrări a justiției și, pe cale de consecință, dacă aceasta refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea ei, garanțiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești, își pierd orice rațiune de a fi, intimata consideră că atâta timp cât debitoarea nu și-a îndeplinit obligația stabilită în titlul executoriu, singura posibilitate a executării sentinței civile nr. 76/CA/2009 este pe calea executării silite, executare care are la bază o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Intimata a mai solicitat instanței ca la soluționarea prezentei cauze să aibă în vedere practica judiciară depusă la dosar.
În ceea ce privește afirmația contestatorului că acesta s-ar fi conformat dispozitivului sentinței nr. 76/CA/2009 fără a fi necesară intervenția unui executor, intimata a arătat că această afirmație nu este reală, fiind evident refuzul ITM T. de a pune în executare dispozițiile hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul_ .
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, intimata a arătat că acesta este corect calculat în condițiile stabilite de lege, solicitând astfel înlăturarea argumentelor invocate de contestator privind acest onorariu.
În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și următoarele noul Cod de procedură civilă și celelalte acte normative indicate.
La dosar s-a depus și copia certificată a dosarului execuțional nr. 472/2014 al B. B. L. M..
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită, instanța consideră următoarele:
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG 71/2009 plata sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se va face după cum urmează: în anul 2012 în cuantum de 5% din valoarea titlului executoriu, în 2013 se va plăti 10%, în 2014 și 2015 câte 25%, iar în 2016 diferența de 35% din valoarea titlului executoriu. Dispozițiile art. 1 alin. 2 din același act normativ prevăd că în cursul acestor termene orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Potrivit art. 705 alin. 2 noul Cod de procedură civilă termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, ori potrivit prevederilor OUG 71/2009 în perioada anilor 2009-2012 acest drept a fost suspendat, iar potrivit art. 707 alin. 1 pct. 2 cursul prescripției se suspendă pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege.
Așadar în perioada 2009-2012 cursul prescripției executării titlului executoriu a fost suspendat astfel că instanța va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției invocată.
Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt, următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr. 76/CA/2009 a Tribunalului T., devenită definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1169/22.10.2009 a Curții de Apel Timișoara, instanța a obligat contestatoarea la plata către intimată a sumelor reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data încetării raporturilor de serviciu și până la data pronunțării.
Pentru punerea în executare a titlului executoriu ante-menționat intimații au început executarea silită împotriva contestatoarei în dosar execuțional nr. 472/2014 al B. B. L. M..
Un prim motiv pentru care se solicită anularea executării silite este acela că s-a pus în executare o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă creanța întrucât în cuprinsul sentinței civile nu este indicat cuantumul sporurilor sau modalitatea de calcul a acestora.
În cuprinsul art. 711 din noul Cod de procedură civilă legiuitorul a reglementat două acțiuni cu finalitate diferită: contestația la executare propriu-zisă și contestația la titlu.
Contestația la executare propriu-zisă, reprezintă un instrument pus la dispoziția debitorului, creditorului sau terților vătămați prin care aceștia pot obține modificarea sau anularea actelor de executare ori a executării efectuate nu nerespectarea prevederilor legale.
Contestația la titlu poate fi formulată atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Scopul acesteia nu este de a anula actele de executare ci de a stabili limitele în care trebuie să se desfășoare executarea silită.
Așadar, în situația în care o parte consideră că titlul executoriu nu este suficient de clar este îndreptățită să solicite pe calea contestației la titlu lămurirea acestuia și nu să solicite anularea actelor de executare fără ca anterior să obțină lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
În cazul de față, fără a formula un petit în sensul investirii instanței cu o contestație la titlu în sensul stabilirii cuantumului sporurilor acordate prin sentința civilă nr. 76/CA/2009 a Tribunalului T., contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare, ori nu aceasta a fost soluția avută în vedere de legiuitor prin reglementarea celor două tipuri de contestația la executare, astfel că primul motiv va fi respins ca neîntemeiat.
Referitor la critica privind cheltuielile de executare instanța consideră că acestea au fost determinate cu respectarea prevederilor Ordinul MJ nr. 2550/2006, iar onorariul excutorului de 500 lei nu este disproporționat de mare față de valoarea pricinii și munca depusă, astfel că în temeiul art. 669 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă, se vor respinge criticele formulate.
Pentru aceste considerente și în baza dispozițiilor legale ante-menționate instanța va respinge contestația la executare formulată.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției invocată de contestator.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul I. T. de M. T., cu sediul în Timișoara, .. 12, județul T., în contradictoriu cu intimata F. D., cu domiciliul în Timișoara, ., județul T., CNP_.
Fără cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică azi 16.09.2014.
Președinte,Grefier,
F. V. B. C. B.
FVB/CB/ 17.10.2014/5 ex. din care 2 ex. se .> - I. T. de M. T.-Timișoara, .. 12, județul T.
- F. D.-Timișoara, ., județul T.
1 ex. se va comunica B. B. L. M. după rămânerea definitivă a hotărârii
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 8662/2014.... | Fond funciar. Sentința nr. 3850/2014. Judecătoria ARAD → |
|---|
