Contestaţie la executare. Sentința nr. 2794/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2794/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 20-03-2012 în dosarul nr. 2794/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2794
Ședința publică din data de 20 martie 2012
Președinte: F. V. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare, contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații G. F. – Secția A. și Administrația Finanțelor P. P..
La apelul nominal se prezintă reprezentantul societății contestatoare, av. Z. N. I. din Baroul A., lipsă fiind reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată cu suma de 204 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul contestatoarei face dovada consemnării la CEC Bank a cauțiunii în sumă de 14.785,00 lei, pentru cererea de suspendare a executării silite formulată, originalul recipisei fiind depus la poziția nr. 29/2012 din Registrul special de valori ținut la grefa instanței.
Totodată, solicită respingerea excepției tardivității formulării prezentei contestații, invocată de către intimată, arătând că, data poștei fiind 25 ianuarie 2012.
Referitor la excepția tardivității formulării prezentei contestații la executare, instanța respinge aceasta, considerând că, fața de data poștei, astfel cum rezultă de pe plicul depus la fila 15 dosar, care este indicat ca fiind 25 ianuarie 2012, contestație este formulată în termen .
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor P. P., instanța declară că unește aceasta cu fondul cauzei și, nemaifiind alte cereri ori probe de administrat, declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond și asupra excepției.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației la executare formulată, susținând în continuare și cererea de suspendare a executării silite formulate, având în vedere faptul că, aceasta s-a solicitat până la rămânerea definitivă și irevocabilă a contestației promovate.
Referitor la fondul cauzei, apreciată că decizia emisă nu este motivată, solicitând astfel admiterea prezentei contestați .
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
P. contestația la executare înregistrată la această instanță, la data de 01 februarie 2012, sub numărul de dosar_, contestatoarea ., a chemat în judecată intimații G. F. – Secția A. și Administrația Finanțelor P. P., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea actelor (de instituire ori ducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii) emise, respectiv deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ din 27.12.2011, înființarea popririi comunicată prin adresa nr._ din 27.12.2011, respectiv Procesul - verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr.316 din 11.01.2012.
De asemenea potrivit art. 148 din OG nr.92/2003, contestatoarea a solicitat suspendarea executării, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații.
În motivarea contestației promovate, contestatoarea a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 129 alin.3 din OG nr.92/2003, potrivit cărora măsurile asigurătorii "pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale G. F. A. a procedat la emiterea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ din 27.12.2011, despre această decizie împreună cu adresa de comunicare a înființării popririi nr._ din 27.12.2011, reprezentantul contestatoarei luând cunoștință în data de 11.01,2012, actele menționate fiindu-i predate personal administratorului societății - dl. F. D., care a semnat de primire pe exemplarele rămase în custodia organului fiscal.
Față de aceasta s-a arătat că, decizia antemenționată și pe cale de consecință și actul de înființare a popririi comunicat prin adresa nr._/27.12.2011, plus procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr.316/11.01.2012 (ca și acte subsecvente) au fost emise / efectuate cu încălcarea prevederilor legale prevăzute în OG nr.92/2003, privind codul de procedură fiscală.
Astfel, s-a arătat că, potrivit art. 129 alin.2 raportat la alin.4 și alin.5 din OG nr.92/2003, măsurile asigurătorii "se dispun sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu ... când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. ... Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată..."
În speță, organul fiscal - G. F. A. – nu și-a motivat în nici un fel decizia luată, rezumându-se să copieze doar conținutul textelor de lege referitoare la condițiile impuse în mod expres de către legiuitor, în sarcina acestora la momentul luării unor măsuri asigurătorii, contestatoarea apreciind că simpla înserare a unui text de lege nu constituie o dovadă a acelor afirmații și nicidecum, nu constituie o motivare a argumentelor care atrag necesitatea luării măsurilor asigurătorii.
Pe de altă parte, tot referitor la obligația organului fiscal de a-și motiva decizia, s-a arătat că, organul fiscal înțelege să facă o "motivare" cu caracter general asupra stării de fapt care a condus la dispunerea măsurilor asigurătorii, prin aceea că se face trimitere la "operațiuni contabile, furnizori ai debitorului și obligații de depunere a declarațiilor fiscale", fără a face nicio referire concretă la care operațiuni contabile, furnizori ori declarații se referă atunci când se apreciază că au fost încălcate normele legale, sau în baza cărora estimează obligații fiscale suplimentare de plată către bugetul consolidat al statului.
Mai mult, contestatoarea a arătat că, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost emisă în timpul controlului, anterior încheierii unui proces verbal din care să rezulte în mod concret operațiunile contabile sau relațiile comerciale nelegale. Este adevărat că ulterior, organul fiscal a procedat și la întocmirea unui asemenea proces verbal, însă contestatoarea a apreciat că obligativitatea motivării actului prevăzută de art. 129 alin.5 din OG nr.92/2003 este o obligație imperativă și care trebuie respectată la momentul întocmirii actului fiscal și care nu poate fi acoperită ulterior.
Referitor la obligativitatea motivării actului administrativ, contestatoarea a invocat și Decizia nr.3389/24.06.2010 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, Secția contencios administrativ si fiscal .
Având în vedere totodată prevederile art. 129 alin. 3 teza finală din OG nr.92/2003, potrivit cărora "măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii", precum și prevederile art.148 din OG nr.92/2003, contestatoarea a solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite în temeiul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ din 27.12.2011, a actului de înființare a popririi comunicat prin adresa nr._/27.12.2011 și procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr.316/11.01.2012 (ca și acte subsecvente), până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații .
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.43, art.129, art. 148, art. 172-174 din OG nr.92/2003 cu modificările și completările ulterioare, pe prevederile Normelor de aplicarea a codului de procedură fiscală, ale Codului de procedură civilă.
În susținerea contestației sale, în cadrul probei cu acte, contestatoarea a depus la dosar decizia de instituire a măsurilor asiguratorii din data de 22.12.2011, procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile încheiat la data de 27.12.2011.
Urmare adresei emise de către instanță, la data de 15 februarie 2012, s-a depus la dosarul cauze, din partea ANAF - Direcția Generală a Finanțelor P. A. - Administrația Finanțelor P. P., copia certificată a dosarului execuțional.
P. întâmpinarea formulată și depusă la dosarul cauzei la data de 21.02.2012, intimata Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului A., în reprezentarea Administrației Finanțelor P. P. a solicitat respingerea contestației formulate împotriva Procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 316/11.01.2012 și Adresei de înființare a popririi nr._/27.12.2011, ambele emise de Administrația Finanțelor P. P., ca fiind neîntemeiată, și menținerea acestor măsuri asigurătorii ca fiind temeinice și legale.
În motivare a arătat că, societatea contestă atât Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/AR/27.12.2011, emisă de G. F. Secția A., cât și Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 316/11.01.2012 și Adresa de înființare a popririi nr._/27.12.2011, ambele emise de Administrația Finanțelor P. P..
Pe cale de excepție a invocat tardivitatea contestației la executare.
Astfel, a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 173 din Codul de procedură fiscală: "(1) Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când:
a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;"
Ori, s-a arătat de către intimată că, Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 316, precum și Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/AR/27.12.2011 au fost comunicate contestatoarei în data de 11.01.2012 iar contestația la executare a fost depusă în data de 01.02.2012, deci cu depășirea termenului de 15 zile, expres prevăzut de textul de lege mai sus citat, solicitând astfel respingerea contestației la executare ca fiind tardiv formulată împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/AR/27.12.2011, emisă de G. F. Secția A., cât și împotriva Procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 316/11.01.2012 și Adresei de înființare a popririi nr._/27.12.2011, ambele emise de Administrația Finanțelor P. P..
De asemenea, s-a solicitat respingerea contestației la executare pe calea excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor P. P., în ceea ce privește Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/AR/27.12.2011, emisă de G. F. Secția A..
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/AR/27.12.2011 nu a fost emisă de A.F.P. P., ci a fost emisă de G. F. Secția A., prin urmare calitatea procesuală pasivă revine acestei din urmă instituții.
S-a solicitat depunerea de către contestatoarea a cauțiunii pentru cererea de suspendare a executării în conformitate cu prevederile art. 403 alin. 1 Cod procedură civilă, învederând că, prin raportare la prevederile art. 172 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 coroborate cu dispozițiile art. 403 din Codul de procedură civilă, plata cauțiunii nu poate fi considerată ca unică condiție pentru admiterea cererii de suspendare: "
În ceea ce privește contestarea măsurilor asigurătorii emise de AFP P. intimata a arătat că, urmare a măsurilor dispuse prin Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/AR/27.12.2011 de către G. F., organele de executare din cadrul A.F.P. P. au emis Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 316/11.01.2012 și Adresa de înființare a popririi nr._/27.12.2011, invocând dispozițiile art. 129 din Codul de procedură fiscală, art. 125.6 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală .
Ori, față de textul de lege mai sus amintit, intimata a arătat că, aceasta a instituit procese verbale de sechestru asigurător în urma comunicării de către G. F. a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, doar ca o măsură de precauție, existând posibilitatea ca S.C F. Investement S.R.L. să se sustragă ori să-si risipească patrimoniul, fapt care ar îngreuna colectarea creanțelor bugetare.
Astfel că, prin comunicarea de către A.F.P. P. a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile s-a procedat doar la luarea unor măsuri asigurătorii și nu s-a început executarea silită.
De asemenea, Administrația Finanțelor P. P. a dus doar la îndeplinire Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii transmisă spre executare de către G. F..
A considerat că în mod corect și legal a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii de G. F. și prin urmare potrivit art. 129 din Codul de procedură fiscală A.F.P. P. a procedat la instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale contestatoarei și popririi asigurătorii asupra conturilor bancare ale acesteia.
De asemenea, a arătat că, prin contestație S.C. F. Investement S.R.L. nu aduce nicio critică procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile emis de A.F.P. P. și adresei de înființare a popririi, apărările contestatoarei neputând fi reținute de către instanță, contestația fiind o cale de atac contra măsurilor asigurătorii nelegale, astfel că, cel ce recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decât vicii și neregularități ale măsurilor asigurătorii, însă în speță nu există îndoială cu privire ia înțelesul, întinderea sau aplicarea acestora.
Față de cele relevate, intimata a solicitat respingerea contestației formulate și menținerea acestor măsuri asigurătorii ca fiind temeinice și legale.
În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 115-118 C.pr.civ., O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, art. 7 din OUG nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare.
De asemenea, în ședința publică din data de 21 februarie 2012, intimata G. F. A. a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației formulate si menținerea Deciziei de Instituire a Masurilor Asigurătorii emise de G. Financiara A., cât și a actelor de executare emise de AFP P. în executarea Deciziilor emise.
În motivare a arătat că, în ceea ce privește Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/AR/27.12.2011 emisă de G. F. A., înființarea popririi din data de 27.12.2011 încheiată de AFP P. și procesul verbal de sechestru asigurător bunuri imobile nr. 316/11.01.2012 încheiat de AFP P., înțelege a invoca excepția de tardivitate a contestației la executare, toate actele de executare mai sus citate fiind comunicate societății . la data de 11.01.2012, așa cum rezultă din semnătura de primire de pe înscrisuri.
Astfel s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 172 Cod Procedură Fiscală, „ (1) Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când:
a) contestator a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod:
Având în vedere că societatea contestatoare a luat la cunoștința despre Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/AR/27.12.2012 emisă de G. Financiara A. la data de 11.01.2012 și a formulat contestația la executare în data de 01.02.2012, se constată depășirea termenului prevăzut de lege cu 5 zile, ultima zi de contestare putea fi data de 27.01.2012.
Față de acestea, s-a solicitat admiterea excepției formulate .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Codul de procedură fiscală conține la art. 129 din OG 92/2003 următoarele reglementări referitoare la poprirea și sechestrul asigurător:
„ (1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
(7) Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate:
a) de către debitor cu acordul organului de executare, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare;
b) prin vânzare în regim de urgență în condițiile art. 159 alin. (4).
(8) În cazul înființării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.
(9) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absolută.
(10) Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta.
(11) Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.”
Referitor la calitatea procesuală pasivă, instanța consideră că ambele intimate au calitatea de pârâte, față de ambele fiind întrunite condițiile art. 109 alin. 1 Cod procedură civilă.
Astfel G. F. A. este emitentul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/Ad/27.12.2012 pe când intimata Direcția Generală a Finanțelor P. A. - Administrația Finanțelor P. P. este cea care a pus în executare respectiva decizie emițând procesul verbal de sechestru asigurător nr. 316/11.01.2012.
Pe fond instanța va respinge ca neîntemeiată contestația formulată considerând că în mod corect organul fiscal a apreciat, conform art. 129 alin. 2, că există pericolul ca debitoarea să sustragă de la urmărire ori să își ascundă sau să își risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând considerabil urmărirea.
Susținerea contestatoarei că decizia de instituire a măsurii asigurătorii nu este motivată este neîntemeiată. Astfel din cuprinsul deciziei rezultă că pericolul sustragerii bunurilor de la urmărire rezultă din conduita contestatoarei care prin felul în care a făcut înregistrările în contabilitate s-a sustras de la plata TVA-ului și a impozitului pe profit.
Conform celor menționate în decizie operațiunile inserate pe facturile evidențiate în contabilitate nu au fost prestate niciodată, furnizorii nu funcționează la sediul declarat, nu au angajați și nu depun declarațiile cu privire la impozitele și taxele datorate bugetului general consolidat, iar în evidența contabilă a contestatoarei nu au fost evidențiate toate achizițiile de bunuri de la terți.
Faptul în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu au fost indicate în concret operațiunile contabile care au condus intimata la concluzia de mai sus, nu echivalează cu nemotivarea deciziei, întrucât analiza activității contestatoarei s-a făcut în baza unui control, este suficient ca în raportul de control să fie descrise detaliat operațiunile antemenționate.
Pentru aceste considerente și în baza dispozițiilor legale antemenționate instanța va respinge contestația formulată
În baza 172 alin 2 din OG 92/2003 raportat la art. 403 alin. 1 și art. 109 Cod procedură civilă instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a măsurilor asigurătorii având în vedere că această măsură se putea dispune doar până la soluționarea contestației, ceea ce s-a și întâmplat.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată de către intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestatoarea ., cu sediul în P., ., jud. A., cu sediul ales la SCPA Z. & Asociații din A., .. 1, Corp A, ., în contradictoriu cu intimatele G. F. A., cu sediul în A., ., jud. A. și Direcția Generală a Finanțelor P. A. - Administrația Finanțelor P. P. – cu sediul în A., ., jud. A..
Respinge cererea de suspendare a executării măsurilor asigurătorii instituite în baza deciziei nr._/27.12.2011.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 20.03.2012.
Președinte, Grefier,
F. V. B. A. T.
Red./dact.
FVB/AT/20.04.2012
5 ex. / 3 . contestatoarea ., cu sediul ales la SCPA Z. & Asociații din A., .. 1, Corp A, ., .
intimatele G. F. A., cu sediul în A., ., jud. A.
Direcția Generală a Finanțelor P. A. - Administrația Finanțelor P. P. – cu sediul în A., ., jud. A..
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2380/2012. Judecătoria ARAD | Reziliere contract. Sentința nr. 2663/2012. Judecătoria ARAD → |
|---|
