Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 5/2012. Judecătoria ARAD

Judecătoria ARAD - Sentințe și decizii civile / 2016

Sentința nr. 5/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 05-06-2012 în dosarul nr. 5368/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5.368

Ședința publică din 05.06.2012

Președinte: C. G.

Grefier: D. B.

S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul Ș. L. în contradictoriu cu pârâta C. M. C., având ca obiect modificarea măsurii exercitării autorității părintești, respectiv exercitarea autorității părintești comune, stabilirea locuinței copilului la domiciliul mamei, modificarea programului de vizitare al copilului și obligarea pârâtei de a-și da consimțământul ca minora să călătorească în străinătate împreună cu reclamantul.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei și se constată depuse la dosar prin serviciul Registratură concluzii scrise de către reclamant.

Văzând că părțile și-au formulat concluziile în ședința publică din data de 29.05.2012, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta, instanța trece la soluționarea cauzei.

JUDECATA

Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță în data de 22.03.2012, reclamantul Ș. L. a chemat în judecată pârâta C. M. C. solicitând exercitarea autorității părintești comune asupra copilului Ș. M. Alena, născută în data de 04.08.2007 în municipiul A., stabilirea locuinței copilului la domiciliul mamei, reglementarea vizitării copilului, în conformitate cu următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri orele 18,00 și până duminică la orele 18,00, la domiciliul reclamantului; două săptămâni în vacanța de vară, în perioada 15 iulie – 30 iulie, la domiciliul reclamantului; ultima săptămână din luna august, la domiciliul reclamantului, cu posibilitatea ca pe perioada vacanței de vară, conform programului de vizită, să aibă posibilitatea de a părăsi țara împreună cu minora în excursii în străinătate; sărbătorile de C. și de P., alternativ, cu fiecare dintre părinți, respectiv sărbătoarea Crăciunului 2012 la tată; o săptămână în vacanța de iarnă, respectiv prima săptămână după Anul Nou la domiciliul reclamantului, cu posibilitatea de a părăsi țara împreună cu minora în excursii în străinătate; 2 zile în vacanța de primăvară la domiciliul reclamantului, în săptămâna anterioară sărbătorilor P.; 3 ore de ziua de naștere a minorei, respectiv în perioada 16.00 – 19.00, cu obligația reclamantului de a duce și de a o aduce pe minoră de la și la domiciliul pârâtei, cu posibilitatea reclamantului de a o vizita la grădiniță pe minoră și de a se interesa în mod direct de educația acesteia.

În motivarea acțiunii civile, reclamantul a arătat că prin Sentința civilă nr. 11.401 din data de 02.11.2011 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 12._ a fost desfăcută căsătoria părților și a fost dispusă exercitarea autorității părintești numai de către pârâtă cu privire la minoră, fiind totodată stabilit și un program de vizitare al minorei de către reclamant. Pârâta nu a respectat întocmai respectivul program, astfel că reclamantul a promovat prezenta acțiune, indicând cu exactitate perioadele în care dorește să păstreze legăturile personale cu minora.

Astfel, reclamantul a arătat că în vacanța de iarnă 2011-2102, i-a solicitat pârâtei să îi dea minora pentru o săptămână, pentru a merge în Austria, la schi. Pârâta a refuzat să facă acest lucru, motivând că și ea are programată o excursie la schi, în aceeași perioadă. Mai mult, pârâta a încercat să o determine pe minoră să refuze deplasarea la domiciliul lui, motiv pentru care reclamantul a amenințat-o pe pârâtă cu executarea silită, fapt ce nu ar fi fost în interesul minorei, căreia i s-ar fi creat astfel traume. Cu o ocazie, respectiv de Anul Nou, reclamantul a dus-o pe minoră la Moneasa. Minora s-a simțit foarte bine și i-a cerut reclamantului să o mai ducă și în ale excursii, lucru care însă nu a mai fost posibil datorită atitudinii oscilante a pârâtei.

Reclamantul a mai arătat că a solicitat exercitarea comună a autorității părintești, întrucât se consideră îndreptățit să se implice în egală măsură cu pârâta în procesul de creștere și educare al minorei, și implicit, în deciziile privitoare la minoră.

În ceea ce privește solicitarea de a vizita minora la grădiniță, reclamantul a arătat că a solicitat acest lucru întrucât de o perioadă de timp, educatoarea nu îi mai permite să o vadă pe minoră la grădiniță și nici nu îi mai furnizează informații cu privire la evoluția minorei, chiar dacă a făcut acest lucru o perioadă de timp după divorțul părților. A motivat prin aceea că pârâta a adus la grădiniță o copie a sentinței de divorț în care este precizat un program strict de vizitare al minorei.

Apreciază reclamantul că, prin atitudinea generală manifestată, pârâta încearcă să rupă relația afectivă existentă între el și minoră, lucru ce nu ar fi în interesul superior al minorei.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea civilă formulată pe dispozițiile art. 503 și art. 496 Cod civil.

Pârâta, legal citată, s-a prezentat în fața instanței și a depus la dosar întâmpinare.

Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii civile formulată de reclamant, ca neîntemeiată, având în vedere că nu a argumentat condițiile care să determine schimbarea programului de vizită și modul în care să se realizeze autoritatea părintească și nici dacă deține condiții superioare celor stabilite prin hotărârea de divorț.

Pârâta apreciază că nu este în interesul superior al minorei exercitarea autorității părintești comune, dat fiind caracterul oscilant al reclamantului și poziția neînțelegătoare a acestuia față de problemele de sănătate ale minorei.

În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea formulată pe dispozițiile art. 114-118 Cod procedură civilă.

Din ansamblul probelor administrate în cauză respectiv Sentința civilă nr. 11.401 din data de 02.11.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 12._, adeverințe cu veniturile realizate de părți, referatul de anchetă psihosocială, facturi, bonuri de casă, raport tranzacții și declarațiile martorilor D. M. S. și D. E., instanța a reținut următoarele:

Cu privire la capătul de cerere referitor la exercitarea autorității părintești de către ambii părinți față de copilul Ș. M. Alena, născută în data de 04.08.2007 în municipiul A.:

Din căsătoria părților a rezultat copilul Ș. M. Alena, născută în data de 04.08.2007 în municipiul A..

Prin Sentința civilă nr. 11.401 din data de 02.11.2011 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 12._ a fost desfăcută căsătoria părților și a fost dispusă exercitarea autorității părintești numai de către pârâtă cu privire la minoră, fiind totodată stabilit și un program de vizitare al minorei de către reclamant, având în vedere acordul părților în acest sens.

Reclamantul are domiciliul legal în municipiul A., Aleea Borsec, ., ., dar în fapt locuiește împreună cu părinții lui în municipiul A., ., .. Locuința de la această adresă este proprietatea părinților reclamantului, compusă din trei camere și dependințe bine mobilate și frumos întreținute.

Este de profesie funcționar public, fiind absolvent al facultății de administrație publică, anterior, la terminarea unei școli postliceale, a obținut meseria de asistent veterinar. În prezent este angajat la . A., unde realizează un venit lunar în cuantum de 1.100 lei. Declară o stare bună a sănătății.

Pârâta are domiciliul legal și locuiește și în fapt în municipiul A., Aleea Borsec, ., ., în locuința proprietatea personală a bunicilor materni ai minorei. Locuința este compusă din trei camere și dependințe, bine mobilate și frumos întreținute, cu respectarea normelor igienico-sanitare.

Este absolventă a învățământului superior și postuniversitar, iar în prezent este angajată în calitate de profesoară la Liceul CFR A., unde realizează un venit lunar în cuantum de 1.100 lei. Este clinic sănătoasă.

Minora se află în întreținerea mamei împreună cu care locuiește la adresa indicată mai sus. Este preșcolar, frecventează grădinița și este clinic sănătoasă.

Din rezultatul de anchetă psihosocială efectuat în cauză rezultă că ambii părinți dispune de condiții material – locative bune.

Ca urmare a relațiilor încordate dintre părinții ei și a blocajului în comunicare, minora resimte pregnant acest climat nociv, motiv pentru care, s-a făcut apel la ameliorarea calitativă și a interacțiunii dintre părinți, pentru bunăstarea minorei.

Din declarația martorului D. M. S., martor propus de reclamant, instanța a reținut că din căsătoria părților a rezultat minora în cauză. După divorțul părților minora a fost încredințată la pârâtă. Reclamantul a achitat pensia lunară de întreținere la care a fost obligat prin hotărârea de divorț a părților și a păstrat legăturile personale cu minora, cu care s-a întâlnit, în conformitate cu programul de vizitare al minorei stabilit tot prin hotărârea de divorț a părților. S-a întâmplat însă ca pârâta să obstrucționeze acest program de vizitare al minorei de către reclamant. Martorul a și fost de față într-o asemenea împrejurare, când pârâta nu a fost găsită la domiciliu și nu a răspuns la telefon. Abia după trei ore a fost găsită la domiciliul părinților ei, fără să explice respectivul comportament. Această stare de fapt s-a repetat și în iarna 2011-2012, când reclamantul trebuia să plece cu minora în excursie, motiv pentru care trebuie să se întâlnească cu pârâta și să discute detaliile acestei deplasări. Această excursie însă nu a mai avut loc, întrucât pârâta nu a mai răspuns la telefon pentru a discuta detaliile respectivei deplasări. Cu toate acestea, minora și-a petrecut Revelionul împreună cu reclamantul, la munte. Martorul a și văzut fotografiile și filmulețele făcute de reclamant cu acea ocazie și a observat că cei doi se înțelegeau foarte bine, iar minora era fericită.

Reclamantul îi cumpără minorei îmbrăcăminte și alte bunuri și se interesează de minoră și la grădiniță. De o perioadă de timp însă, pârâta i-a interzis educatoarei să mai de reclamantului relații despre minoră.

Din declarația martorului D. E. M., martor propus de către pârâtă, instanța a reținut că după desfacerea căsătoriei, minora a locuit la domiciliul pârâtei. Reclamantul a păstrat legăturile personale cu minora, cu care s-a întâlnit în cadrul programului de vizită și achită pensia lunară de întreținere la care a fost obligat. Reclamantul îi cumpără minorei jucării, dar nu îi permite acesteia să le ia la domiciliul ei.

Martorul a mai arătat că părțile nu comunică. Cu toate acestea, pârâta nu a obstrucționat întâlnirile dintre reclamant și minoră, deși minora vine acasă necăjită de la întâlnirile cu reclamantul. Cu o ocazie, și fără știrea pârâtei, reclamantul a plecat cu minora în excursie la Moneasa. Ulterior, pârâta a aflat acest lucru și a mai aflat că cei doi au fost însoțiți în respectiva excursie de o persoană de sex feminin. De la minoră pârâta a aflat că cei doi au dormit în același pat și că reclamantul i-a cerut minorei să îi spună respectivei doamne ,,mamă”, precum și că minora nu a fost încântată de respectiva excursie.

De la minoră, martorul cunoaște că aceasta nu dorește ca reclamantul să o viziteze la grădiniță, întrucât ceilalți copii o iau peste picior, din acest motiv.

Din cele reținute mai sus, instanța constată că reclamantul dorește să se implice în creșterea și educarea minorei.

Văzând cele de mai sus, instanța, având în vedere, interesul superior al copilului, vârsta acesteia, interesul superior al minorei de a fi crescută de ambii părinți și nu doar de către pârâtă și concluziile referatului de anchetă socială efectuat în cauză, apreciază că ar fi benefic ca autoritatea părintească față de copilul Ș. M. Alena, născută în data de 04.08.2007 în municipiul A., să fie exercitată de către ambii părinți.

Prin urmare, în baza art. 397 cod civil raportat la 505 Cod civil, va dispune exercitarea autorității părintești de către ambii părinți cu privire la copilul Ș. M. Alena, născută în data de 04.08.2007 în municipiul A..

În baza art. 399, alin. 2 Cod civil, instanța dispune ca drepturile cu privire la bunurile copilului să fie exercitate de către pârâtă.

Instanța, în baza art. 400 Cod civil raportat la art. 505 Cod civil va stabili ca domiciliul copilului să fie la domiciliul pârâtei, unde copilul va beneficia de condiții optime de creștere și educare de care are nevoie pentru o dezvoltare armonioasă atât din punct de vedere fizic cât și din punct de vedere psihic.

Menține dispozițiile cuprinse în Sentința civilă nr. 11.041 din data de 02.11.2011 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 12._ prin care reclamantul din prezenta cauză a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în cuantum de ¼ din veniturile nete realizate lunar.

Cu privire la capătul de cerere referitor la modificarea programului de vizitare al minorei de către reclamant:

Art. 503 Cod civil consacră principiul egalității părinților în ce privește drepturile și îndatoririle față de copil. Este un aspect al egalității în drepturi între bărbat și femeie prevăzut în art. 44 din Constituția României. Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ. Astfel fiind drepturile și îndatoririle părinților față de copii lor, deci în speță față de copilul Ș. M. Alena, născută în data de 04.08.2007 în municipiul A., rămân neschimbate chiar și după desfacerea căsătoriei părților.

În dispozițiile art. nr. 2 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului se indică principiul după care se vor ghida organele de stat, inclusiv instanțele judecătorești, în luarea unor hotărâri referitoare la copii. Este vorba despre principiul interesului superior al copilului. Textul de lege invocat prevede:

„(1) Prezenta lege, orice alte reglementari adoptate in domeniul respectării si promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, după caz, încheiat in acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legătura cu drepturile si obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum si oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat in mod legal.

(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele soluționate de instanțele judecătorești.”

Dreptul părintelui de a-și vizita copiii implică obligația legală de creștere, educare și supraveghere, astfel că nu poate fi exercitat cu eficiență în cazul în care este limitat, prin restrângerea lui la câteva ore din anumite zile.

În cazul în care, însă părintele și-ar exercita în mod abuziv dreptul de a-și vizita copilul, se va putea solicita încetarea tulburării, eventual prin interzicerea unor vizite la anumite ore. Atâta timp cât o atare situație nu s-a ivit, limitarea anticipată a dreptului părintelui de a-și vizita copiii apare ca nejustificată.

În speță, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că reclamantul și-ar fi exercitat abuziv dreptul, fiind îndeplinite condițiile pentru reglementarea vizitării copilului. Chiar din contră, a rezultat că pârâta este cea care l-a împiedicat pe reclamant să ia legătura cu minora în cadrul programului de vizitare stabilit de instanța de judecată. Pârâta a interzis și educatoarei minorei să îl mai țină la curent pe reclamant cu evoluția minorei la grădiniță. Având însă în vedere că la soluționarea capătului de cerere precedent, instanța a dispus exercitarea autorității părintești de către ambii părinți cu privire la minoră, reclamantul va avea dreptul de a se interesa de evoluția minorei și la grădiniță.

Instanța apreciază însă că programul de vizitare al minorei așa cum a fost formulat de către reclamant este unul mult prea larg și nu este în concordanță cu interesul superior al minorei. Nu este deloc în concordanță cu interesul superior al minorei ca în fiecare an, de ziua ei de naștere, în loc să sărbătorească alături de cei apropiați, să facă deplasări între domiciliile părților.

Având în vedere cele de mai sus, instanța, în baza art. 401 Cod civil va admite în parte capătul de cerere referitor la reglementarea vizitării copilului formulat de reclamant și, în consecință:

Va reglementa dreptul reclamantului de a păstra legăturile personale cu copilul Ș. M. Alena, născută în data de 04.08.2007 în municipiul A. în conformitate cu următorul program:

- în fiecare prima și a treia săptămână din lună, de vineri, ora 18.00 până duminică, ora 18.00 la domiciliul reclamantului, cu obligarea acestuia de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtei și a o aduce înapoi la expirarea timpului alocat;

- în timpul vacanței de vară, trei săptămâni la domiciliul reclamantului, cu obligarea acestuia de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtei și a o aduce înapoi la expirarea timpului alocat;

- în timpul vacanței de iarnă, o săptămână la domiciliul reclamantului, astfel încât în anii pari reclamantul să petreacă cu copilul sărbătoarea Crăciunului iar în anii impari reclamantul să petreacă cu copilul sărbătoarea Anului Nou, cu obligarea reclamantului de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtei și a o aduce înapoi la expirarea timpului alocat;

- în timpul vacanței de primăvară, două zile la domiciliul reclamantului, în săptămâna anterioară sărbătorilor P., cu obligarea reclamantului de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtei și a o aduce înapoi la expirarea timpului alocat.

Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei de a-și da acordul scris pentru ca minora să părăsească țara împreună cu reclamantul:

În cuprinsul acțiunii civile formulate reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la a-și da consimțământul notarial ca minora Ș. M. Alena, născută în data de 04.08.2007 în municipiul A., să călătorească împreună cu reclamantul în străinătate.

În dispozițiile art. 30 din Legea nr. 248/2005 se arată că:

„(1) Organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri:

a) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate însoțit de ambii părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu aceștia;

b) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte;”

După ce s-a dispus exercitarea autorității părintești față de minoră de către ambii părinți, dacă reclamantul va dori să iasă din țară însoțit de minoră se va afla în situația prevăzută în alineatul 2 al articolului de lege reprodus mai sus. Astfel fiind, pentru ca reclamantul să poată ieși cu minora din țară va avea nevoie de o declarație autentică a pârâtei din care să rezulte acordul acesteia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia. Această normă este o normă imperativă de la care părțile nu pot deroga.

Având în vedere că pârâta nu a fost pusă încă în situația de a-și exprima sau nu acordul la ieșirea din țară a minorei însoțită de reclamant, capătul de cerere formulat de acesta apare ca fiind prematur formulat. În situația în care pârâta refuză să-și dea acordul la ieșirea din țară a minorei însoțită de reclamant, doar atunci i se va deschide reclamantului calea spre a formula o acțiune civilă în acest sens.

Având în vedere că acest capăt de cerere este prematur formulat, instanța urmează a respinge capătul de cerere referitor la obligația de a face, respectiv obligarea pârâtei de a-și da acordul scris pentru ca minora să părăsească țara împreună cu reclamantul.

Cu privire la cheltuielile de judecată:

Având în vedere acțiunea civilă principală urmează a fi admisă în parte, instanța, în baza art. 276 Cod procedură civilă, urmează să compenseze în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul Ș. L. cu domiciliul procesual ales în municipiul A., ., nr. 33-35, . în contradictoriu cu pârâta C. M. C. domiciliată în municipiul A., ., ., . și în consecință:

Dispune exercitarea autorității părintești de către ambii părinți cu privire la copilul Ș. M. Alena, născută în data de 04.08.2007 în municipiul A..

Dispune ca drepturile cu privire la bunurile copilului să fie exercitate de către pârâtă.

Stabilește locuința copilului la domiciliul pârâtei.

Reglementează dreptul reclamantului de a avea legături personale cu copilul Ș. M. Alena, născută în data de 04.08.2007 în municipiul A. în conformitate cu următorul program:

Respinge capătul de cerere referitor la obligația de a face, respectiv la obligarea pârâtei la a-și da consimțământul ca minora să părăsească țara însoțită de reclamant.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 05.06.2012.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. G. D. B.

Red: G.C./ Tehnoredactare: B.D.

28.06.2012

4 ex/2 .>

Se comunică cu:

Reclamantul:

Ș. L. cu domiciliul procesual ales în municipiul A., ., nr. 33-35, .

Pârâta:

C. M. C. domiciliată în municipiul A., ., ., .

← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr....		Stare civila. Încheierea nr. 7661/2012. Judecătoria ARAD →

Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 5/2012. Judecătoria ARAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 5/2012. Judecătoria ARAD