Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 4840/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4840/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 4840/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4840
Ședința publică din data de 28 septembrie 2015
Președinte: G. - I. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare, acțiunea civilă formulată de reclamanta M. M. – O., în contradictoriu cu pârâtul C. S. L., având ca obiect exercitarea autorității părintești – schimbare nume minor.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei, av. V. P. R. din cadrul Baroului A. și reprezentantul pârâtului av. C. C. A. din cadrul Baroului A. în substituirea av. B. L. din cadrul Baroului A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru în conformitate cu prevederile art. 27 din OUG nr. 80/2013 .
S-a făcut referatul cauzei, după care, verificând din oficiu competența de soluționare a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța, din oficiu invocă excepția necompetenței generale a instanței în soluționarea prezentei cereri, față de prevederile art. 7 din OG nr. 41/2003.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției invocate, apreciind Judecătoria A. ca fiind competentă în soluționarea prezentei cereri .
Reprezentanta pârâtului, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate .
Asupra competenței generale de soluționare a prezentei cereri;
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță la data de 03 iunie 2015, sub numărul de dosar_, reclamanta M. M. O. a chemat în judecată pârâtul C. S. L., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună schimbarea numelui copilului minor C. M. V., născut la data de 12.06.2011, în numele de M. M. V., cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, la data de 12.06.2011 s-a născut minorul C. M. V., iar la data de 26.11.2012 a avut loc divorțul părților în fața notarului public, pe cale amiabilă, fiind eliberat certificatul de divorț nr._/26.11.2012.
Reclamanta a arătat că în urma divorțului, aceasta a revenit la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „M.”, locuința minorului fiind stabilită la mama, la data divorțului părților minorul aflându-se în grija acesteia, ocupându-se aproape în exclusivitate de creșterea și educarea lui și contribuind material în mod exclusiv la creșterea și educarea minorei, legăturile pârâtului cu minora fiind doar săptămânale .
Reclamanta a apreciat că în această situație, ar fi în interesul minorei ca aceasta să poarte numele mamei, acela de „M.”, solicitându-i în repetate rânduri pârâtului să-și dea acordul pentru schimbarea pe cale administrativă a numelui, lovindu-se însă de fiecare dată de totala pasivitate a pârâtului, acesta nedând curs solicitărilor reclamantei .
Față de cele relevate, reclamanta a arătat că singura modalitate de a proceda la schimbarea numelui minorei a fost promovarea prezentei cereri, a cărei admitere a solicitat-o.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 486, art. 492 Cod civil, art. 192 Cod procedură civilă .
În susținerea cererii sale, în cadrul probei cu acte, reclamanta a depus la dosar copia cărții sale de identitate, copie certificat de naștere minoră, copie certificat de divorț, copie încheiere de îndreptare a erorii materiale, notificare și dovada înaintării notificării către pârât cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În cadrul procedurii prealabile, la data de 29 iulie 2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii promovate ca neîntemeiată și nefondată.
A arătat că cele relevate de către reclamantă în cadrul cererii formulate referitor la implicarea acesteia aproape în exclusivitate în creșterea și educarea minorei inclusiv din punct de vedere financiar, nu corespund adevărului, acesta în realitate participând activ la creșterea și educarea minorei, petrecând timp cu aceasta, ieșind la locuri de joacă, minora petrecând timp și cu bunicii paterni, solicitarea reclamantei de schimbare a numelui minorei neavând o justificare, în realitate, reclamanta neurmărind interesul minorei ci vizează un interes personal al acesteia care are drept cauză neînțelegerile existente între părți, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii formulate.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 205 Cod procedură civilă, art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă . În probațiune a anexat extrase de cont ING Bank, adresa înaintată DGASPC A., respectiv răspunsul primit.
La termenul de judecată din data de 28.09.2015, instanța, din oficiu a invocat excepția necompetenței generale a instanței în soluționarea prezentei cereri, rămânând în pronunțare asupra acesteia .
Asupra excepției invocate, instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 229 alin 2 lit. a din Lg. 71/2011, până la reglementarea prin lege a organizării și funcționării instanței de tutelă atribuțiile acesteia, prevăzute de Codul civil, sunt îndeplinite de instanțele, secțiile sau, după caz, completele specializate pentru minori și familie, iar potrivit alin 2 lit. c al aceluiași articol, autoritățile și instituțiile cu atribuții în domeniul protecției drepturilor copilului, respectiv a persoanei fizice continuă să exercite atribuțiile prevăzute de reglementările în vigoare la data intrării în vigoare a Codului civil, cu excepția celor date în competența instanței de tutelă.
Astfel, din interpretarea dispozițiilor legale enunțate anterior rezultă că, până la reglementarea prin lege a organizării și funcționării instanței de tutelă, completele specializate pentru minori și familie exercită doar atribuțiile instanței de tutelă prevăzute de Codul civil, toate celelalte atribuții fiind exercitate de autoritățile și instituțiile prevăzute de reglementările în vigoare la . noului cod civil.
În cazul cererii de schimbare a numelui minorului, dacă părinții nu se înțeleg cu privire la schimbarea numelui copilului, abilitată să hotărască este autoritatea tutelară, după cum rezultă în mod expres din dispozițiile art. 7 din OG 41/2001.
Așa cum rezultă din art. 229 din Legea nr. 71/2011, instanța de tutelă se vrea a fi o instituție distinctă, cu un aparat propriu, a cărei organizare și funcționare și ale cărei atribuții urmează să fie stabilite prin legea privind organizarea judiciară, astfel încât, până la înființarea ei propriu-zisă, o parte din atribuțiile acesteia vor fi îndeplinite de instanțele, secțiile sau, după caz, completele specializate pentru minori și familie, iar o parte din atribuții, date anterior în competența altor instituții și autorități, cum sunt și cele menționate la art. 7 din OG 41/2003, vor fi îndeplinite de acestea, în speță de autoritatea tutelară.
Este adevărat că, la art. 114 din noul cod de procedură civilă, este reglementată competența instanței în cazul cererilor în materie de tutelă. Câtă vreme însă codul civil dă în competența instanței de tutelă soluționarea anumitor cereri, codul de procedură civilă trebuia să conțină o reglementare a competenței acestei instanței, însă aceasta nu înseamnă că textul de lege antemenționat este și aplicabil în momentul de față cu privire la toate cererile în materie de tutelă, el fiind aplicabil doar în cazul în care soluționarea cererilor nu este dată de art. 229 din Legea nr. 71/2011 în competența altei instituții.
În speță, dispozițiile art. 486 cod civil invocate de reclamantă nu își găsesc aplicabilitatea, acesta reglementând ipoteza neînțelegerilor între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, schimbarea numelui copilului pe cale administrativă nefiind inclusă în conținutul autorității părintești, astfel cum acesta a fost definit de art. 487 Cod civil.
De asemenea, art. 492 Cod civil are în vedere alegerea prenumelui, sau după caz a numelui de familie al copilului, cu ocazia nașterii și nu reglementează o eventuală neînțelegere ulterioară între părinți în ceea ce privește schimbarea numelui copilului pe cale administrativă, această situația fiind reglementată distinct prin dispozițiile OG 41/2003.
În concluzie, față de considerentele expuse, reținând că autoritatea tutelară este competentă să hotărască cu privire la schimbarea numelui copilului în caz de neînțelegere între părinți, va admite excepția necompetenței generale a instanței, invocată din oficiu și va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta M. M. O., în contradictoriu cu pârâtul C. S. L., având ca obiect schimbare nume minor.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind dovedite în condițiile art. 452 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței generale a instanței, invocată din oficiu.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta M. M. O., CNP:_, domiciliată în A., .. 3, ., cu domiciliul procesual ales în A., .. 3, ., în contradictoriu cu pârâtul C. S. L., CNP:_, domiciliat în A., ., ., județul A., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., având ca obiect exercitarea autorității părintești – schimbare nume minor.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, care se depune la Judecătoria A., în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2015.
Președinte Grefier
G. I. B. A. T.
Red./ dact.
G.I.B/A.T/21.10.2015
4 ex. / 2 . comunică cu: reclamanta M. M. O., cu domiciliul procesual ales în A., .. 3, .,
pârâtul C. S. L.,cu domiciliul procesual ales în A., ., .,
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3909/2015. Judecătoria ARAD | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 3937/2015.... → |
|---|
