Obligaţie de a face. Sentința nr. 374/2014. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 374/2014 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 374/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 374
Ședința publică din 29 ianuarie 2014
Președinte: R. A.
Grefier: L. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de către reclamantul I. Național al P. împotriva pârâtei P. M. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtei, consilier juridic S. D. I., lipsă fiind reprezentantul reclamantului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Nemaifiind formulate alte cereri alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe excepția invocată prin întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei rectifică și precizează că invocă excepția lipsei calității procesuale pasive și a lipsei capacității procesuale, solicitând admiterea excepției în temeiul dispozițiilor art. 77 din Legea 215/2001 coroborat cu art. 21 alin. 1 din același act normativ, primăria neavând personalitate juridică.
Instanța reține excepția spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria A. la data de 06.09.2012, reclamantul I. Național al P. în contradictoriu cu pârâta P. M. A. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei rezultate din aplicarea timbrului monumentelor istorice; obligarea pârâtei la plata dobânzilor și a penalităților corespunzătoare întârzierii plății sumei rezultate din aplicarea timbrului monumentelor istorice, calculate de la scadență și până la plata efectivă a sumei datorate, dobânzile reprezentând dobânda de referință a BNR, iar penalitățile de întârziere reprezentând 0,2% pentru fiecare zi de întârziere; obligarea pârâtei să comunice Institutului Național al P. un raport, semnat și ștampilat de reprezentanții legali ai acesteia, cuprinzând denumirea și data de desfășurare a fiecărei manifestări culturale, sportive sau de agrement, ori a fiecărui târg sau expoziție, ce a avut loc în intervalul cuprins între 14 februarie 2008 și data pronunțării hotărârii judecătorești. A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare a invocat dispozițiile art. 51 alin. 3 lit. c și alin. 4 din Legea nr. 422/2001 care prevăd că „timbrul monumentelor istorice este obligatoriu pentru biletele de intrare la manifestările culturale, sportive sau de agrement, târguri și expoziții desfășurate în spații situate în zona de protecție a acestora sau în zone construite protejate”, „timbrul monumentelor istorice se percepe de la operatorii economici, editori sau producători, de la proprietari, titulari ai dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra imobilelor situate în zona de protecție a monumentelor istorice în zonele construite protejate sau de la beneficiarii veniturilor realizate, după caz”.
Dispozițiile art. 2 din Normele de referință prevăd că sumele provenite din aplicarea timbrului monumentelor istorice sunt gestionate, în regim extrabugetar, de către Ministerul Culturii și cultelor, actualmente Ministerul Culturii și P. Național, prin intermediul Oficiului Național al Monumentelor Istorice, actualmente I. Național al P., dispoziție care se regăsește și în art. 4 alin. 1 lit. a din HG nr. 593/2011.
Modalitatea de calcul, înregistrare și virare a sumelor încasate din aplicarea timbrului monumentelor istorice este prevăzută de art. 7 și 8 din Norme, iar nerespectarea dispozițiilor art. 7 și art. 8 atrage incidența dispozițiilor art. 10 cu privire la aplicarea penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere.
A arătat că, pentru neîndeplinirea culpabilă a obligației de plată, a solicitat pârâtei prin adresă perceperea și virarea taxei de timbru în contul său, însă pârâta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor legale.
În drept a invocat dispozițiile art. 1, art. 112-114 Cod procedură civilă, art. 998-999 din vechiul Cod civil, art. 1349 Noul Cod Civil, prin raportare la art. 6 din noul Cod civil, art. 51 alin. 3 lit. c și alin. 4, art. 52 din Legea nr. 422/2001, art. 2, art. 7, art. 8, art. 10 din Normele metodologice privind cuantumul timbrului monumentelor istorice și modalitățile de percepere, încasare, virare, utilizare și evidențiere a sumelor rezultate din aplicarea acestuia, aprobate prin HG nr. 1502/2007 și ale art. 4 alin. 1 lit. a din HG nr. 593/2011.
La data de 07 octombrie 2013, reclamanta a adus precizări cererii sale, arătând că pârâta realizează venituri din activități de agrement realizate în zona de protecție a unui important monument istoric, și anume Cetatea medieval timpurie A., cod LMI 2004, AR-I-s-B-_. Activitățile de agrement se desfășoară în cadrul Ștrandului Neptun și Patinoarului municipiului A., în cadrul cărora accesul se face pe bază de bilet de intrare sau abonament.
În privința cuantumului debitului principal, a arătat că se ridică la suma de 150.000 pe an, pentru intervalul 2009-2012, pretențiile fiind apreciate prin raportare la prețul mediu al unui bilet de intrare de 10 lei, capacitatea fiecărui spațiu de agrement în parte, perioada anuală de funcționare.
A indicat că debitul principal total este de 450.000 lei, iar cuantumul penalităților ce fac obiectul celui de-al doilea capăt de cerere este de 1000 lei.
A solicitat pârâtei prin introducerea unei cereri de punere la dispoziție a informațiilor de interes public în condițiile art. 6 și următoarele din Legea nr. 544/2001 să le comunice contravaloarea încasărilor realizate lunar în anii 2009-2013 din activitățile de agrement desfășurate la Ștrandul Neptun și la Patinoarul A., contravaloarea timbrului monumentelor istorice de 2% din valoarea fără TVA și contravaloarea penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, calculate de la scadență și până la zi, conform HG nr. 1502/2007.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului A., în temeiul dispozițiilor art. 77 din Legea din Legea 215/2001 coroborat cu art. 21 alin. 1 din același act normativ.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivare a arătat că Municipiul A. nu se încadrează în prevederea art. 51 alin. 3 lit. c din Legea nr. 422/2001, pentru manifestările culturale organizate ocazional în cele două locații nu s-au vândut bilete de intrare, una din regulile de bază ce se respectă în organizarea manifestărilor cultural-artistice, de tineret și sport finanțate din bugetul local, este ca acestea să nu fie aducătoare de profit, conform dispozițiilor art. 3 alin. 4 din Legea nr. 350/2005, precum și în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 5 din OG 51/1998.
În incinta celor două spații nu au existat manifestări de agrement, manifestare presupunând ceva organizat la care să adere voluntar cei care împărtășesc ceva în comun, ori aceste spații au destinația de petrecere a timpului liber fără organizarea vreunui fel de activitate pentru utilizatori.
A contestat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței și a considerat că pentru promovarea și admiterea acțiunii civile nu este suficientă afirmația reclamantului că ar fi realizat venituri din activități de agrement realizate în zona de protecție a unui monument istoric, ci trebuie ca acesta în calitate de parte care declanșează demersul judiciar să arate expres și în modul cel mai clar cu putință atât sumele pretinse cât și izvorul acestor pretenții.
În drept a invocat dispozițiile art. 21, art. 71 Legea nr. 215/2001, art. 51 alin. 3 lit. c Legea 422/2001, art. 3 alin. 4 din Legea nr. 350/2005, art. 4 alin. 5 OG 51/1998, art. 379 alin. 3 și alin. 4 Cod procedură civilă.
La termenul din 11 decembrie 2013, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A., în privința celui de-al 3-lea capăt de cerere, invocată din oficiu și a dispus disjungerea și formarea unui nou dosar, cu nr._/55/2013, având ca obiect comunicare informații de interes public, iar competența de soluționare a cererii a fost declinată în favoarea Tribunalului A..
În temeiul art. 137 din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în cauză față de data înregistrării acțiunii și dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, instanța va soluționa cu prioritate excepția lipsei capacității procesuale, invocată de pârâtă.
Conform art. 41 Cod procedură civilă, pentru a fi parte în procesul civil pârâta trebuie să îndeplinească și condiția existenței capacității procesuale. Or, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă alcătuită din primar, viceprimari, secretarul comunei, orașului sau municipiului și din aparatul propriu de specialitate al consiliului local care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivităților locale. Astfel, primăria nu poate fi calificată ca și persoană juridică, deoarece este definită ca fiind o structură funcțională internă a unității administrativ teritoriale (cea care, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, este persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu) iar pe de altă parte nu întrunește elementele constitutive ale unei persoane juridice neavând, conform art. 187 Cod civil, un patrimoniu propriu. P. poate sta în judecată în situațiile în care dispoziții legale exprese îi acordă legitimare procesuală, cum ar fi în cazul unor plângeri contravenționale, ori în litigii de drept administrativ însă instanța apreciază că, nefiind persoană juridică de drept civil, nu poate fi chemată în judecată pentru pretenții, într-un proces civil, cum este cel de față.
Deși reclamanta, căreia i s-a comunicat întâmpinarea, a beneficiat de termen pentru a face precizările necesare ea nu și-a exprimat vreo poziție față de această excepție drept pentru care, pentru argumentele prezentate mai sus, instanța o va admite și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea ca introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea reclamantului I. Național al P., cu sediul în București, .. 16, sector 4, împotriva pârâtei P. M. A., cu sediul în A., ., județ A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2014.
Președinte Grefier
R. A. L. M.
Red/ Tehnred: RA/LM
28.02.2014/4 ex. /2 . comunică:
I. Național al P., București, .. 16, sector 4
P. M. A., A., ., județ A..
| ← Cerere necontencioasă. Sentința nr. 347/2014. Judecătoria ARAD | Validare poprire. Încheierea nr. 2192/2014. Judecătoria ARAD → |
|---|
