Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 3657/2013. Judecătoria ARAD

Sentința nr. 3657/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 3657/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ARADOperator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3657

Ședința publică din 14 mai 2013

Președinte: F. V. B.

Grefier: C. B.

S-a luat în examinare plângerea împotriva încheierii de reexaminare nr._/14.12.2012 formulată de petenta Direcția G. a Finanțelor P. a Județului A., în contradictoriu cu intimații O. de C. și P. Imobiliară A. și ..

La apelul nominal se prezintă reprezentanta petentei, consilier juridic O. A. și reprezentanta intimatei ., avocat G. M. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul intimatei O. de C. și P. Imobiliară A..

Procedura de citare legal îndeplinită.

Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 republicată.

S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind formulate alte cereri ori probe de administrat, instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în fond.

Reprezentanta petentei solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimatei . solicită respingerea plângerii, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Constată că prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr._ /18.02.2013, petenta Direcția G. a Finanțelor P. a Județului A., în contradictoriu cu intimata O. de C. și P. Imobiliară A., a formulat plângere împotriva încheierii nr._/23.11.2012 prin care s-a notat respingerea cererii de reexaminare a încheierii nr._/2012, prin care se radiază poziția 4 din partea C, ipoteca legală înscrisă în favoarea DGFP A.-AFPCM A. în baza ordonanței din dosar nr. 72/D/P/2012 din 19.10.2012 emisă de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. C.4 din cartea funciară_-C1-U33 (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr._) UAT A. asupra imobilului din A., .-22.a, ., . garaj 115, proprietatea ..

În motivare, petenta a arătat că a întocmit procesul-verbal de sechestru asigurător nr. 3535/27.04.2012 în baza deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/26.04.2012 emisă de Garda Financiară A..

Prin sentința civilă nr. 6426/28.06.2012 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria A. a admis în parte contestația la executare formulată de . și a anulat în parte decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/AR/26.04.2012 emisă de Garda Financiară A., anulând sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile folosite de contestatoare în baza unor contracte de leasing și a desființat o parte din popririle asigurătorii, menținându-le doar până la suma de 5.549.883 lei, menținând în rest celelalte măsuri luate prin Decizia de Instituire Măsuri Asigurătorii.

Împotriva sentinței civile menționate mai sus s-a formulat recurs de către DGFP A., Garda Financiară și ., recursuri care au fost respinse de către Tribunalul A., menținându-se astfel sentința primei instanțe, precum și procesele-verbale de sechestru asigurător.

Petenta apreciază că în mod greșit O. de C. și P. Imobiliară-Biroul de Carte Funciară A. a radiat înscrierea dreptului de ipotecă asupra bunului imobil aparținând ., având în vedere faptul că în momentul de față există o hotărâre judecătorească irevocabilă care a vizat strict legalitatea măsurilor dispuse de Garda Financiară.

Procesele-verbale de sechestru asigurător au fost în mod corect și legal instituite de către organele de executare silită din cadrul AFPCM A., lucru reținut și de instanța de judecată competentă în a efectua controlul de legalitate a măsurilor de executare silită efectuate de către organele de executare silită.

Mai mult decât atât la art. 47 alin. 7 din Legea nr. 7/1996 se prevăd în mod imperativ condițiile în care se poate radia înscrierea dreptului de ipotecă, respectiv „de mandatarul general al celui îndrituit; de oricare dintre titularii aceluiași drept”.

Din acest text de lege reiese că doar petenta poate solicita radierea înscrierii dreptului de ipotecă legal înscris în favoarea sa.

Motivarea Oficiului de C. și P. Imobiliară A. în sensul că potrivit art. 245 alin. a din Codul de procedură penală se revocă măsurile asigurătorii luate în vederea executării pedepsei amenzii este greșită, întrucât în speța de față nu se execută pedeapsa amenzii și prin urmare nu se poate radia înscrierea ipotecii în favoarea petentei în baza Ordonanței din dosar nr. 72/D/P/2012 din 19.10.2012 emisă de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Petenta a mai arătat că măsurile asigurătorii instituite de AFPAM A. sunt reglementate de procedură specială, respectiv Codul de procedură fiscală care îndrumă organele fiscale cu privire la instituirea lor, iar pentru ca aceste măsuri să fie desființate trebuie urmată calea contestației la executare prevăzută de art. 172, cale care a fost urmată de ., procesele-verbale de sechestru asigurător pentru bunurile imobile fiind valabile.

În drept, petenta a invocat art. 47, 50 din Legea nr. 7/1996 republicată, art. 154 alin. 8 din Codul de procedură fiscală, iar în probațiune a depus înscrisuri în copie, respectiv coala funciară nr._-C1-U33 A..

La termenul de judecată din data de 26.03.2013, petenta și-a precizat plângerea, în sensul că înțelege să se judece și cu ., formulând și note de ședință în acest sens.

Intimata . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică și nelegală, arătând că apărările petentei privitoare la necesitatea existenței unei hotărâri judecătorești irevocabile, nu pot fi reținute de către instanță ca pertinente, întrucât, conform art. 5.22 din Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală-anexa 1 a Ordinului nr. 2695 din 21.10.2010, măsurile asigurătorii pot fi ridicate și de către alte organe competente.

Or, DIICOT a emis o ordonanță de admitere a cererii ., prin care a dispus, ca urmare a admiterii cererii, ridicarea sechestrului instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale învinuitei . A., de către ANAF A., prin Decizia de Instituire a măsurilor asigurătorii din data de 26.04.2013, în condițiile OG nr. 92/2003, urmând a fi instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale învinuiților în condițiile prescrise de Codul de procedură penală până la concurența sumei de 8.415.691 lei.

DIICOT a respectat întru totul dispozițiile pct. 5.22 din Ordinul 2695/2010, dispunând și comunicarea acestei ordonanțe cu toți cei cărora le-au fost comunicate deciziile de instituire a măsurilor asigurătorii.

Organele de executare competente, astfel cum au fost ele reglementate prin Codul de procedură fiscală, aveau obligația să le ridice conform pct. 2.3 din ordinul 2605/2010, ca urmare a dispunerii de către organul de urmărire penală a altor măsuri asigurătorii.

Astfel, conform art. 164 alin. 3 din Codul de procedură penală, măsurile asigurătorii dispuse de procuror sau de instanța de judecată, pot fi aduse la îndeplinire și prin organele proprii de executare ale unității păgubite, în cazul în care aceasta este una dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal.

Prin urmare, conform art. 130 din Codul de procedură fiscală, măsurile asigurătorii instituite de către Garda Financiară trebuiau ridicate de către creditorii fiscali întrucât au încetat motivele pentru care au fost dispuse, dat fiind faptul că prin Ordonanța nr. DIICOT s-a dispus ridicarea sechestrului instituit de către ANAF.

În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 47 alin. 7 din Legea 7/1996, intimata a arătat că radierea unei sarcini poate fi cerută de oricare dintre titularii aceluiași drept, prin urmare și de către organele de cercetare penală, în speță DIICOT A.. În același dosar a fost emisă, prin urmare, ordonanța de luare a unor măsuri asigurătorii, la aceeași dată, 19.10.2012, prin care s-a instituit sechestrul asigurător de către DIICOT asupra acelorași bunuri mobile și imobile.

Prin urmare, intimata apreciază că niciuna din apărările formulate de petentă nu pot fi reținute ca motive de admitere a plângerii, OCPI respectând și din punct de vedere procedural dispozițiile art. 48 din Legea nr. 7/1996, astfel că soluția acestuia este legală și temeinică.

În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, iar în probațiune a depus înscrisuri în copie, respectiv Ordonanța de admitere a cererii din 19.10.2012, Ordonanța de luare a unor măsuri asigurătorii din 19.10.2012, proces-verbal de sechestru și inscripție ipotecară, precum și de poprire asigurătorie încheiat la data de 19.10.2012.

Intimatul O. de C. și P. Imobiliară A., deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.

La dosar s-au depus copii ale dosarelor OCPI nr._/2012 și_/2012.

Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt, următoarele:

Prin adresa înregistrată la Biroul de C. și P. Imobiliară A. sub nr. 4251/24.10.2012, PÎCCJ – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial A.a comunicat Ordonanța de luare a măsurilor asigurătorii din 19.10.2012 prin care s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale învinuitei . A., urmare a deciziei deDeciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/26.04.2012 emise de Ministerul Finanțelor P. - ANAF A. - Garda Financiară A.. Totodată au fost sechestrate și s-a dispus înscrierea ipotecii legale asupra mai multor imobile aparținând învinuitei, printre care și cel înscris în cartea funciară_-C1-U33 (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul_) UAT A. asupra imobilului din A., .-22a, ., .> Prin încheierea de carte funciară nr._/26.10.2012 s-a admis cererea și s-a procedat la efectuarea mențiunilor în cartea funciară, potrivit celor dispuse prin Ordonanța din 19.10.2012.

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare petenta Direcția G. a Finanțelor P. a Județului A., cerere respinsă prin încheierea nr._/23.11.2012, cu motivarea că OCPI nu intervine în operațiunile de înscriere în cărțile funciare în conținutul drepturilor, actelor sau faptelor juridice evidențiate în cuprinsul acestora, înscrierile fiind efectuate de registratorul de carte funciară în exercițiul unor atribuții stabilite prin lege, dar care nu pot în niciun caz să se substituie controlului de legalitate efectuate de instanța judecătorească.

Petenta a formulat, în termen, plângere împotriva încheierii, plângere ce formează obiectul prezentului dosar.

În conformitate cu art. 48 și 49 din Legea nr. 7/1996 (în forma în vigoare la data formulării plângerii) registratorul verifică dacă cererea de înscriere în cartea funciară și actele depuse în justificarea ei întrunesc condițiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora. Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare.

Rezultă din aceste dispoziții că, pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, pot fi aduse critici cu privire la modul în care registratorul de carte funciară procedează la efectuarea înscrierilor în cartea funciară.

Din această perspectivă se va reține, pe de o parte, că potrivit art. 42 alin. 1 din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale a litigiilor referitoare la drepturi reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul, iar potrivit alin. 2 lit. n), în această categorie sunt incluse și sechestrul asigurător și judiciar.

Pe de altă parte, ridicarea sechestrului asigurător și luarea inscripției ipotecare legale s-a dispus prin Ordonanța din 19.10.2012 a PÎCCJ – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial A., potrivit competențelor care îi revin în temeiul art. 163 coroborat cu art. 166 alin. 3 Cod procedură penală.

Față de cele de mai sus se va constata că înscrierea în cartea funciară a măsurii dispusă prin ordonanță era obligatorie pentru registrator, verificările efectuate de acesta vizând doar aspectele formale ale actului ce se cere a fi înscris, fără a putea analiza și condițiile de fond ale valabilității acestuia.

Atâta timp cît doar aceste aspecte pot fi verificate de registrator este evident că nici instanța investită cu soluționarea plângerii împotriva actului încheiat de acesta nu poate verifica alte aspecte.

Întrucât pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară instanța este ținută a verifica doar legalitatea operațiunii de înscriere sau incidența temeiului legal de respingere a cererii de înscriere, nu pot fi analizate susținerile petentei cu referire la legalitatea măsurilor dispuse de organul de urmărire penală. Eventualele critici cu privire la acest drept, puteau fi valorificate de petentă în cadrul căii de atac prevăzută în mod expres de art.168 Cod procedură penală, și nu în cadrul procedurii plângerii împotriva încheierii de carte funciară.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 50 din Legea nr. 7/1996 republicată, plângerea formulată de petenta Direcția G. a Finanțelor P. a Județului A., va fi respinsă.

Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea împotriva încheierii reexaminare nr._/14.12.2012 formulată de petenta Direcția G. a Finanțelor P. a Județului A., cu sediul în A., ., județul A., în contradictoriu cu intimații O. de C. și P. Imobiliară A., cu sediul în A., spl. Gen. Gh. M., FN, județul A. și ., cu sediul procesual ales în A., .. 1, ..

Fără cheltuieli de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi 14.05.2013.

Președinte,Grefier ,

F. V. B. C. B.

FVB/CB/ 03.06.2013/ 5 ex. din care 3 ex. se .> - Direcția G. a Finanțelor P. a Județului A.-A., ., jud. A.

- O. de C. și P. Imobiliară A.-A., spl. Gen. Gh. M., FN, județul A.

- .-A., .. 1, .

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 3657/2013. Judecătoria ARAD