Acţiune în constatare. Sentința nr. 9526/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9526/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 23-10-2012 în dosarul nr. 9526/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9526
Ședința publică din 23 octombrie 2012
Președinte: A. O.
Grefier: N. B.
S-a luat în examinare, în rejudecare, în vederea pronunțării, acțiunea civilă în constatare, formulată de reclamanta R. F. în contradictoriu cu pârâții M. A. și C. L. al Municipiului A..
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Acțiunea este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru, în cuantum de 19 lei și timbru judiciar, în valoare de 0,3 lei.
Reținând că au fost puse concluzii în ședința publică din 16.10.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța procedează la judecarea în fond a cauzei.
JUDECĂTORIA
În deliberare asupra cauzei, constată următoarele.
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., la data de 27.01.2010 sub nr. de dosar_, reclamantul R. F. a chemat în judecată pe pârâții C. local A. și M. A. reprezentat prin P., solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 1492 mp teren, înscris în CF 402 Aradul Nou, cu nr. top. 129-131/b.1, și să dispună întabularea acestuia în CF, ca teren aferent construcției cumpărate în baza Legii 112/1995, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii formulate se arată că reclamanta a formulat o acțiune civilă, prin care a solicitat să se rectifice CF - ul menționat, în sensul înscrierii suprafeței de teren aferente construcției din 1223 în 1634 mp iar ulterior rectificării să fie împroprietărită cu această suprafață de teren prin hotărâre care să țină loc de Ordin al Prefectului, în temeiul art. 36 din Legea nr.18/1991.
Acțiunea a fost admisă în parte iar prin hotărârea Curții de Apel Timișoara s-a rectificat cartea funciară, dar cererea de împroprietărire a fost respinsă întrucât s-a apreciat că dispozițiile art. 36 din Legea nr.18/1991 nu sunt aplicabile în cauză.
Reclamanta susține că s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că terenul revendicat este aferent construcției achiziționate în baza Legii nr. 112/1995 iar conform expertizei terenul este folosit integral de reclamantă. Apreciază că sunt întrunite condițiile art. 26 din Legea nr. 122/1995.
În probațiune s-au administrat următoarele dovezi: copia deciziei civile nr. 848/14.10.2009 a Curții de Apel Timișoara, contractul de vânzare – cumpărare nr. 6294/2007, extrasul CF nr. 402 Aradul Nou.
M. A. prin P. formulează note de ședință prin care solicită respingerea acțiunii, arătând că reclamanta a mai încercat să intre în posesia întregului teren, dar acțiunea acesteia a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 283/2009 a Tribunalului A., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 848/2009 a Curții de apel Timișoara. De această dată, reclamanta încearcă să intre în posesia terenului, prin recunoașterea unui drept de proprietate inexistent.
„Terenul aferent”, la care se referă disp. art. 37 din HG nr. 20/1996, avându-se în vedere dispozițiile art. 26 din L. nr. 112/1995, este acel teren necesar și util pentru folosința normală a edificatului, incluzând terenul sub care sunt amplasate conducte, țevi sau alte asemenea, care deservesc locuința, neputându-se accepta că ar fi întregul teren înscris într-o carte funciară, asupra căruia este notată locuința. Pe de altă parte, din art. 9 din L. nr. 112/1995 și din art. 6 din HG nr. 20/1996, rezultă fără echivoc, că pot fi cumpărate doar apartamentele, astfel cum acestea figurează în contractul de închiriere. În aceste condiții, reclamanta ar fi trebuit să aibă în contractul de închiriere trecută și întreaga suprafață de teren, pe care o solicită prin prezenta acțiune.
P. răspunsul la întâmpinare reclamanta arată că, raportat la prevederile art. 19 și art. 67 din Legea nr. 215/2001, calitatea procesuală pasivă în cauză aparține doar Municipiului A., nu și Consiliului L. A., care a încheiat contractul de vânzare –cumpărare cu reclamanta.
Astfel, la termenul din 15.04.2010 reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune, învederând că înțelege să se judece în contradictoriu doar cu M. A. prin P..
În primul ciclu procesual, Judecătoria A., prin sentința civilă nr. 3681/15.04.2010, a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că potrivit art. 26, al. 3 din Legea nr. 112/1995, suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului. Potrivit art. 37 din Norme, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege. Din interpretarea coroborată a acestor două prevederi legale, ulterior modificărilor aduse art. 33 (în forma inclusă în prezent în art. 37) din Norme, instanța de fond a reținut că, reclamanta nu mai poate dobândi cu titlu gratuit, ex lege, dreptul de proprietate asupra terenului care depășește 142 mp., pentru acest excedent având posibilitatea de dobândi prin contract, cu respectarea principiului libertății contractuale, de la proprietarul actual, pârât în prezenta cauză.
Tribunalul A., prin decizia civilă nr. 362/28.10.2010, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 3691/21.05.2010, reținând că regimul juridic al terenurilor aferente construcțiilor asupra cărora au intervenit contracte de vânzare-cumpărare în baza dispozițiilor Legii 112/1995 este reglementat de art. 37 din Hotărârea nr. 20 din 17 ianuarie 1996 republicată, pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, care trimit la dispozițiile art.26 alin.3 din Legea 112/1995.
Potrivit contractului încheiat la 22 10 2007(fila 7 dosar fond) reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare în condițiile prevăzute de Legea 112/1995 asupra imobilului identificat în CF nr.402 Aradul Nou cu nr.top 129-131/b.1 cu o suprafață utilă de 63,99 mp .
P. același contract, în baza art. 36 alin. 1din Legea 18/1991 i-a fost atribuit în proprietate terenul aferent locuinței în suprafață de 270 mp, respectiv cota indiviză de 270/1233 din teren, ce este înscris în CF 402 Aradul Nou.
P. teren aferent construcției cumpărată de chiriaș în baza Legii nr. 112/1995 se înțelege terenul ocupat de edificiu și cel strict necesar folosinței acestuia, nicidecum terenul în întinderea sa totală, în cauză de 1634 mp, în urma rectificării suprafeței din CF prin hotărâre judecătorească.
Conform art. 26 alin. 3 al legii 112/1995, terenul ce depășește suprafața aferentă construcțiilor care este de 142 mp, rămâne în continuare în proprietatea statului care îl administrează în limitele permise lege având asupra acestuia și drept de dispoziție prin acte juridice civile.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 295/R/23.03.2011 a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 362/28.10.2010 a Tribunului A., a casat decizia atacată, în sensul că a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 3681/15.04.2010, pronunțată de Judecătoria A., a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria A., reținând în esență că prin sintagma „teren aferent construcției”, prevăzută de art. 26 din Legea nr. 112/1995 și art. 37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, se înțelege suprafața de teren necesară asigurării unei utilizări normale a locuinței, în raport de suprafața utilă a locuinței cumpărate. În celălalt litigiu invocat de către reclamantă nu s-a stabilit nici prin expertiza topografică efectuată și nici prin decizia nr. 848/14.10.2009 a Curții de Apel Timișoara care este suprafața terenului aferent construcției din totalul suprafeței de 1634 mp, respectiv care este suprafața de teren necesară unei utilizări normale a locuinței, această decizie stabilind doar sub aspect formal că atribuirea acestui tip de terenuri nu se mai poate realiza în baza art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, ci pe calea unei acțiuni întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 112/1995 și 38 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi.
La data de 22.04.2011, cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei A., în rejudecare.
Pârâtul M. A., prin notele de ședință depuse în data de 23.11.2011, solicită respingerea acțiunii, relevând că în esență că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 37 din HG nr. 20/1996, iar reclamanta se poate adresa autorității locale cu o cerere pentru concesionarea, vânzarea sau închirierea, după caz a diferenței de teren rămasă (grădină) și care excede suprafeței de teren aferent, care i-a fost atribuită în proprietate, odată cu cumpărarea locuinței, în temeiul L. nr. 112/1995.
În probațiune s-au depus la dosar, înscrisuri semnate pentru conformitate cu originalul: decizia civilă nr. 848/14.10.2009, pronunțată de Curtea de apel Timișoara în dosar nr._, contract de vânzare-cumpărare nr. 6294/2007, coala CF nr. 402, contract de închiriere.
În cauză au fost efectuate două expertize în specialitatea topografie, de către doamna expert C. M. și de către doamna expert A. G., fiind depuse la dosar rapoartele de expertiză.
La prezentul dosar a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
La 22.10.2007 între reclamantă și pârâtul M. A. a intervenit, în baza L. nr. 112/1995, un contract de vânzare – cumpărare având ca obiect locuința situată în A., ., jud. A., în baza L. nr. 112/1995; s-a menționat atribuirea către reclamantă, în proprietate, a terenului aferent locuinței, în suprafață de 270 mp, adică cota indiviză de 270/1223 din terenul înscris în CF nr. 402 Aradul Nou (f. 11, dos. nr._ al Judecătoriei A.)
Potrivit considerentelor dec. civ. nr. 295/R/2011 a Curții de Apel Timișoara, obligatorii în prezenta cauză conform art. 315 alin. 1 C. pr. civ., art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, anexă la HG nr. 20/1996, republicată, instituie un drept al cumpărătorului locuinței la dobândirea, în virtutea legii, a unui drept de proprietatea asupra unei suprafețe de teren apte să-i asigure utilizarea normală a construcției; prin sintagma „teren aferent construcției”, prevăzută de art. 26 din L. nr. 112/1995 și art. 37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, se înțelege suprafața de teren necesară utilizării normale a locuinței, în raport de suprafața utilă a locuinței cumpărate (f. 16, dos. nr._ al curții de Apel Timișoara)
P. raportul de expertiză efectuat de expert A. G. (f. 44 – 50, 75 – 76) s-a concluzionat că, dată fiind suprafața ocupată la sol de construcții, conform măsurătorilor, 235 mp, suprafața de 588 mp este cea necesară și suficientă pentru a asigura o bună utilizare. Așa fiind, s-a propus dezlipirea terenului și formarea a două loturi, unul în proprietatea pârâtului și unul în proprietatea reclamantei, compus din suprafața deja acordată prin contractul din 22.10.2007, 270 mp, și o suprafața de 318 mp, cu amplasamentele identificate în anexa 1 la răspunsul la obiecțiuni din cadrul raportului de expertiză topografică.
Văzând argumentația expertului și art. 167 alin. 1 C. pr. civ., instanța își va însuși concluziile acestuia, neexistând temei spre a se reține criticile reclamantei în această privință. Astfel, este de observat că expertul nu se contrazice, cum arată reclamanta, ci arată cu claritate că, față de suprafața concretă la sol a construcțiilor, astfel cum a fost aceasta măsurată cu ocazia efectuării expertizei, suprafața aptă să asigure buna utilizare a acesteia este de 588 mp..
Nu există nici vreun argument juridic spre a se avea în vedere, cu titlu de teren aferent construcției, în sensul art. 26 din L. nr. 112/1995 și art. 37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, suprafața de teren închiriată de pârâtul M. A. reclamantei, această suprafață fiind stabilită prin voința părților, în baza libertății contractuale, nefiind cu necesitate impusă de vreo prevedere legală; de altfel, în același contract se stipulează că suprafața închiriată poate fi diminuată prin voința proprietarului (f. 71).
Ca urmare, va fi admisă în parte acțiunea reclamantei și se va constata dreptul de proprietate al reclamantei asupra unei suprafețe de 318 mp din terenul situat în A., ., jud. A., înscris în CF nr. 402 A., suprafață care, împreună cu suprafața de 270 mp transmisă reclamantei prin contractul subscris de părți la 22.10.2007, ambele individualizate sub titlul „lot 1” în anexa 1 la răspunsul la obiecțiuni din cadrul raportului de expertiză topografică efectuat de expert A. G., reprezintă teren aferent locuinței de la aceeași adresă, în sensul art. 37 din HG nr. 20/1996, republicată.
În baza art. 274 și a art. 276 C. pr. civ., va fi obligat pârâtul M. A. să plătească reclamantei suma de 1 218,45 lei, reprezentând jumătate din cheltuieli de judecată ale reclamantei, constând în taxe de timbru și onorariileexperților, observându-se că onorariul avocațial de care s-a prevalat reclamanta (f. 62), a fost achitat pentru susținerea cauzei ce a făcut obiectul dos. nr._ a Judecătoriei A., și nu în considerarea prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. F. în contradictoriu cu pârâții M. A. și C. L. al Municipiului A..
Constată dreptul de proprietate al reclamantei asupra unei suprafețe de 318 mp din terenul situat în A., ., jud. A., înscris în CF nr. 402 A., suprafață care, împreună cu suprafața de 270 mp transmisă reclamantei prin contractul subscris de părți la 22.10.2007, ambele individualizate sub titlul „lot 1” în anexa 1 la răspunsul la obiecțiuni din cadrul raportului de expertiză topografică efectuat de expert A. G., reprezintă teren aferent locuinței de la aceeași adresă, în sensul art. 37 din HG nr. 20/1996, republicată.
Obligă pârâtul M. A. să plătească reclamantei suma de 1218,45 lei, cu cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2012.
Președinte, Grefier,
A. O. N. B.
Red./tehn./AO/NB/26.11.2012
5 ex./ 3 . comunică cu:
- reclamanta R. F., cu domiciliul în A., ., jud. A.
- pârâții: - M. A. - A., ., jud. A.
- C. L. al Municipiului A. - A., ., jud. A.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 9603/2012. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 05/2012. Judecătoria ARAD → |
|---|
