Pretenţii. Sentința nr. 424/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 424/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 424/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator de date cu caracter personal nr. 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 424 / 2013
Ședința publică din data de 21.01.2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. I. E.
Grefier: R. I. I.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta C. M., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. C. D. M. din A., ., nr. 33-35, ., în contradictoriu cu pârâtul R. C. G., cu domiciliul în A., ., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, prin necitare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cele de mai sus, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 14.01.2013 când părțile prezente au pus concluzii pe fond care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și pentru când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi 21.01.2013, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 20.06.2012 formându-se dosarul nr._ reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâtul R. C. G. solicitând instanței ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2.615 Euro, echivalentul în lei a 11.669,7 lei conform cursului BNR de 4,46 lei/1 Euro, valabil în data de 19.06.2012, reprezentând împrumut predat și nerestituit de pârât, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că în fapt pârâtul a locuit în concubinaj cu fiica sa, numita Banilevici V., iar pe parcursul concubinajului pârâtul i-a solicitat în nenumărate rânduri să îi împrumute diverse sume de bani în vederea achiziționării unui calculator, a unui motor, cunoscând faptul că aceasta locuia în Germania și realiza venituri substanțiale.
Reclamanta a precizat faptul că i-a trimit pârâtului banii solicitați conform chitanțelor anexate, însă cu promisiunea restituirii acestora din salariul său, însă până în prezent pârâtul refuză la restituirea baniilor împrumutați, deși este angajat în muncă și realizează venituri care îi permit restituirea sumelor de bani.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 2164 Cod Civil, art. 274 Cod proc.civ.
În susținerea cererii sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei: dovada transferurilor de bani (f. 6-12 dosar).
Cererea este timbrată cu 811 lei taxa judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar (fila 15).
Pârâtul, legal citat, a fost prezent în cadrul dezbaterilor, a depus la dosar întâmpinare (f. 18-20 dosar), solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, între pârâtul R. C. G. și fiica reclamantei – numita Banilevici V., a existat o relație de concubinaj în perioada anilor 2002-2011, relație din care a rezultat minora R. S. V. – născută la data de 07.07.2008 (certificat naștere – fila 71).
În perioada concubinajului, pârâtul împreună cu concubina acestuia (fiica reclamantei) și minora R. S. V., s-au mutat în locuința (casa) reclamantei – situată în loc. Secusigiu, casă în care locuia și soțul reclamantei, care este bolnav, imobilizat la pat.
În această perioadă, reclamanta – care lucrează în străinătate (Italia), a trimis periodic, diverse sume de bani, prin transfer bancar (Moneygram) atât pârâtului (filele 6-12) cât și fiicei reclamantei – Banilevici V. (filele 37, 37, 41, 42), cât și altor două fiice ale reclamantei – respectiv C. E. și I. A. (filele 32, 36, 40).
Cererea formulata de reclamantă este întemeiată pe dispozițiile 2164 Noul cod civil (corespondentul art.1576 vechiul C.civ.), care reglementează contractul de împrumut.
Instanța observă, că în cauză reclamanta nu a putut prezenta nici un înscris doveditor al pretinsei convenții încheiate cu pârâtul din care să rezulte voința și consimțământul acestuia din urma de a fi împrumutat.
Dovada contractului de împrumut, în cazul în care valoarea bunului împtumutat depășește suma de 250 de lei (cum est cazul de față), se poate face, potrivit dispozițiilor art.1191 alin.1 C.civ. (în vigoare și în prezent), numai prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată.
O condiție de formă în plus este cerută de dispozițiile art.1180 C.civ., potrivit cărora înscrisurile sub semnătură privată, care constată obligația unilaterală a unei părți de a plăti altei părți o sumă de bani sau o cantitate de lucruri fungibile, trebuie să fie scrise în întregime de mâna debitorului sau, în caz contrar, să cuprindă înaintea semnăturii mențiunea "bun și aprobat pentru..." sau o altă mențiune asemănătoare, urmată de indicarea în litere a sumei sau a cantității de lucruri fungibile la plata căreia debitorul se obligă.
Din textele de lege invocate, rezultă inadmisibilitatea altor mijloace de probă în afara înscrisurilor pentru dovada actelor juridice a căror valoare depățește 250 de lei.
De la aceasta regulă există și excepții, și anume când există un început de dovadă scrisă provenind de la împrumutat sau care face verosimil faptul pretins, excepție prevăzută de art.1197 alin.2 C.civ., sau când partea s-a aflat în imposibilitate materiala sau morală de a-și procura o dovadă scrisă despre actul ce a încheiat, excepție prevăzută de art.1198 C.civ..
Având în vedere faptul că pârâtul nu a contestat primirea sumelor de bani indicate de reclamantă, sumele fiind ridicate de acesta, cât și relațiile de încredere în care se afla cu reclamanta (fiind concubinul fiicei reclamantei la acea dată),
instanța a admis administrarea și a altor probe, respectiv proba cu martorii M. V. și B. E. C. (filele 49-50, 51-52).
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri, declarațiile martorilor M. V. și B. E. C. (filele 49-50, 51-52), nu a reieșit însă că pârâtul a primit sumele de bani pretinse de reclamantă cu titlu de împrumut, astfel că sumele trimise pârâtului de către reclamantă nu pot fi considerate a fi fost împrumutate.
Analizând cauza în limitele investirii instanței de către reclamantă prin cererea introductivă, având ca obiect pretențiile decurgând din pretinsul contract de împrumut încheiat cu pârâtul (cererea nefiind întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză), instanța constată că în cauză nu s-a făcut dovada cu nici un mijloc de probă admis de lege al existenței între părți a unei convenții de împrumut, al acordului de voință privind remitere sumelor cu titlu de împrumut, respectiv al clauzelor concrete ale convenției (suma împrumutată, condiții, modalitatea de restituire, termenul de restituire, garanții, răspunderea contractuală, etc.).
În acest sens, analizând destinația sumelor trimise de reclamantă pârâtului, instanța reține din declarațiile martorilor M. V. și B. E. C. (filele 49-50, 51-52) că banii trimiși nu au fost folosiți în interesul personal de pârât, ci au avut ca destinație efectuarea unor lucrări de reparații la casa reclamantei (în care locuiau împreună cu soțul reclamantei), și satisfacerea nevoilor curente ale familiei (pârât, fiica reclamantei, fiica acestora).
Astfel, atât martora propusă de reclamantă – M. V. (filele 49-50) cât și martorul propus de pârât – B. C. E. (filele 51-52), au arătat fără echivoc faptul că pârâtul a făcut lucrări de renovare la casa reclamantei, respectiv a tras apă, a renovat o cameră, a schimbat geamuri, a zugrăvit bucătăria, a schimbat ușa, a construit o cameră, lucrările fiind efectuate de pârât, fiind ajutat de alte persoane (inclusiv de martorul B. C. E.), materialele necesare lucrărilor fiind cumpărate de pârât.
Instanța va înlătura apărările reclamantei – privind faptul că banii trimiși pârâtului ar fi fost folosiți de acesta în interes personal, în vederea cumpărării unei mașini, componente de calculator (monitor, HDD, etc.), întrucât sumele pretinse de reclamantă au fost trimise în cursul anului 2009 (după cum rezultă din înscrisurile privind transferurile bancare – filele 6-12), iar autoturismul VW Golf și componentele de calculator au fost achiziționate anterior, în cursul anului 2008 (conform înscrisurilor aflate la filele 62-67), pârâtul realizând venituri salariale, fiind incadrat la . SRL din 18.11.2005, pe perioadă nedeterminată – după cum rezultă din adeverința eliberată în acest sens (fila 68).
Astfel fiind, instanța va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.
În temeiul art. 274 c.pr.civ., va obliga reclamanta să plătească pârâtului suma de 600 lei – reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorar avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâtul R. C. G., ca nefondată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 600 lei – reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2013.
PREȘEDINTE: B. I. E.
GREFIER: I. I. R.
Red. B.I.E./Tehnored. R.I.I./4 ex./31.01.2013.
Pentru conformitate:
2 comunicări:
- reclamant C. M., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. C. D. din A., ., nr. 33-35, .
- pârât R. C. G., cu domiciliul în A., ., .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2012. Judecătoria ARAD | Evacuare. Sentința nr. 28/2012. Judecătoria ARAD → |
|---|
