Pretenţii. Sentința nr. 666/2016. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 666/2016 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 666/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 666
Ședința publică din data de 04.02.2016
Președinte: A.-M. N.
Grefier: S. B.
S-a luat în examinare, acțiunea civilă formulată de reclamantul F. N. I. în contradictoriu cu pârâtul P. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reclamantul, lipsind reprezentantul pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză în baza art. 94 lit. k și art. 107 Cod de procedură civilă.
Instanța pune în discuție excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare, respectiv excepția de netimbrare și excepția inadmisibilității acțiunii.
Reclamantul solicită respingerea excepțiilor. Astfel, cu privire la excepția netimbrării, arată că instanța s-a pronunțat prin admiterea cererii de ajutor public judiciar, iar cu privire la inadmisibilitate, arată că acțiunea sa este admisibilă, invocând prevederile 6 și 13 CEDO.
Cu privire la excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare, respectiv excepția netimbrării, instanța o respinge întrucât prin încheierea camerei de consiliu din data de 13.01.2016, instanța a admis cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilind că prezenta cerere este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar în ce privește excepția inadmisibilității, instanța o recalifică într-o apărare de fond.
Reclamantul precizează că momentan stă singur în cameră. Dorește să existe cabine telefonice pentru a nu fi ascultate de alți deținuți convorbirile pe care le face și de asemenea, având foarte multe documente, nu are unde să le păstreze, existând posibilitatea de a fi studiate sau chiar luate de alte persoane. Pentru a dovedi aceste aspecte, reclamantul solicită în probațiune audierea a doi martori.
Având în vedere susținerile reclamantului precum și poziția pârâtului, instanța respinge cererea de probațiune, apreciind că nu este necesară proba cu martori.
Reclamantul arată că nu mai are alte cereri.
Instanța, în baza art. 244 C.pr.civ., declară cercetarea judecătorească încheiată iar în baza art. 394 C.pr.civ. închide dezbaterile și acordă cuvântul în fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată pentru perioada în care nu a sta singur în cameră iar în viitor, când nu va mai fi singur în cameră, chiar și când va fi mutat la un alt penitenciar, solicită obligarea pârâtului la plata unor daune de 1.000 lei pentru fiecare zi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 13.10.2015, reclamantul F. N. I. a chemat în judecată pârâtul P. A., solicitând daune morale de 10.000 euro.
În motivare reclamantul a arătat că până la data de 07.10.2015 a fost singur în cameră, iar de la acea dată a fost mutat în altă cameră, cu alți 3 deținuți, fapt contrar recomandărilor internaționale.
De asemenea reclamantul a arătat că deține mai multe scrisori personale dar și documente juridice pe care nu are unde să le păstreze, decât în cameră, neînchise, astfel că orice persoană le poate vedea sau chiar le poate distruge.
Mai mult, pârâtul nu a făcut demersuri pentru a monta cabine telefonice la telefoanele din incinta penitenciarului, discuțiile sale putând fi ascultate de orice alt deținut, fapt ce contravine prevederilor art. 8 CEDO.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile CEDO.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de netimbrare, față de prevederile OUG nr. 80/2013, coroborat cu prevederile CEDO care a apreciat că reclamanții care exagerează în mod deliberat valoarea cererilor de despăgubire nu se pot aștepta să fie scutiți în totalitate de plata taxelor de timbru sau de cerința de a contribui, într-un cuantum rezonabil, la costurile procesului, apreciind pârâtul că cererea reclamantului de despăgubiri este nemotivată, exagerată și nerealistă deoarece din motivare sau din probatoriu se poate concluziona că acțiunea este neserioasă și are un caracter vexator fiind lipsită de orice fundament.
De asemenea pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, considerând că cererea de chemare în judecată nu este una temeinică.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca fiind vădit netemeinică și nelegală, solicitând astfel aplicarea unei amenzi judiciare reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la:
- cazarea reclamantului individual;
- montarea unor cabine telefonice;
- plata sumei de 10.000 euro daune morale pentru atingerea adusă dreptului la viață privată prin faptul că a fost cazat în cameră cu alți deținuți care îi puteau afla parolele de la diferitele dosare pe care le are reclamantul pe rolul instanțelor judecătorești.
În ce privește primele două solicitări, acestea nu sunt de competența instanței civile, ci de competența judecătorului delegat la penitenciar, conform dispozițiilor Legii nr. 254/2013, această lege prevăzând o procedură specială de contestare a diferitelor măsuri luate de penitenciar în ce-i privește pe deținuți. Ca atare, primele două capete de cerere sunt inadmisibile, fiind obligatorie parcurgerea procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 254/2013.
În ce privește daunele morale pentru încălcarea dreptului la viață privată, instanța reține că acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Instanța reține în primul rând că în prezent reclamantul este cazat singur, conform susținerilor acestuia. Ca atare, nu se mai pune problema încălcării dreptului la viață privată de către ceilalți deținuți. În ce privește perioada anterioară mutării reclamantului, cât timp a locuit împreună cu alți deținuți, faptul că aceștia au putut lua cunoștință de parolele pentru aplicația ECRIS aferente proceselor inițiate de reclamant pe rolul Judecătoriei A. sau a Tribunalului A., nu poate să îi aducă atingere dreptului la viață privată a reclamantului întrucât procesele sunt de regulă publice, astfel că, teoretic, oricine poate afla ce se întâmplă în litigiile inițiate de reclamant și aflate pe rolul instanțelor. Oricum, reclamantul nici nu a arătat care au fost consecințele, asupra persoanei sale, a faptului că alți deținuți i-ar fi aflat parolele aferente dosarelor sale. Cu alte cuvinte, reclamantul nu a motivat în niciun mod prejudiciul moral suferit, instanța putând astfel deduce că în realitate nu a existat niciun astfel de prejudiciu.
Față de cele de mai sus, reținând ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, o va respinge. Nu îl va amenda pe reclamant, astfel cum a solicitat pârâtul, întrucât instanța consideră reclamantul nu a formulat cu rea credință prezenta cerere, acesta fiind convins de justețea pretențiilor sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul F. N. I., CNP_, deținut în P. A. în contradictoriu cu pârâtul P. A., cu sediul în A., Calea 6 Vânători, Fn.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2016.
Președinte Grefier
A.-M. N. S. B.
Red./dact
AMN/SB – 16.02.2016-4 ex/2 comunicări- F. N. I. - P. A.
- P. A. - A., Calea 6 Vânători, Fn
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 884/2016. Judecătoria ARAD | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 511/2016.... → |
|---|
